"Dragi prieteni, Starea mea de sanatate nu imi permite sa calatoresc si, de aceea, ingaduiti-mi sa va salut macar de la distanta si sa va multumesc

pentru ca va aduceti aminte de ziua mea de nastere, cand implinesc 75 de ani. Nu este un lucru obisnuit, iar eu sunt bucuros si emotionat. Pastrez o amintire vie legata de vizita mea la Bucuresti in anul 1994 si de momentul cand titlul si diploma de Doctor Honoris Causa mi-au fost inmanate de rectorul de atunci al Universitatii, Emil Constantinescu, care, peste putin timp, avea sa fie ales presedinte. Daca astazi este prezent in mijlocul dumneavostra, il salut cu multa cordialitate. In cuvantul meu de atunci am reflectat dupa cinci ani asupra destinului unei devize a revolutiei si a deosebirii dintre ideal si iluzie. Animati de un ideal am rasturnat regimul comunist totalitar si am ajutat ca in tara noastra sa se intoarca viata libera. Curand insa el avea sa fie inlocuit de iluzia calculului cinic, de iluzia castigului de moment, de iluzia ca totul in afara de cresterea dezvoltarii materiale este o iluzie. Dimpotriva, idealurile care izvorasc din spiritul creator si din gandirea critica au devenit o povara si chiar un obiect de batjocura. Am impresia ca tocmai de aceste lucruri ar trebui sa ne amintim atunci cand diferite grupari politice vor cere voturile noastre. Nu numai tara noastra, dar intreaga Europa este astazi mai inclinata sa cedeze iluziei unor solutii tehnocratice rapide. Criza bancara sau a datoriilor nu sunt evident nimic altceva decat o criza a omului care a abandonat idealul si a cedat iluziei ca poate dobandi totul fara nici un sacrificiu si imediat. Dragi prieteni, in secolul al 20-lea, contactele dintre tarile noastre au fost bogate. Romania a jucat un rol important in Mica alianta incheiata in perioada interbelica, la eliberarea Cehoslovaciei de sub fascism si nu uitam nici de solidaritatea manifestata de cetatenii romani fata de opozitia din Cehoslovacia. Si aceasta a insemnat o punere a idealului deasupra iluziei ca noua tuturor ne va fi cel mai bine, daca ne vom ingriji mai ales fiecare de propria lui persoana. Pana astazi am pastrat vie in minte si respingerea categorica a invaziei rusinoase a trupelor tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in august 1968. Totodata imi aduc aminte si de marile personalitatu din cultura romana care m-au influentat nu doar pe mine- si au imbogatit cultura universala: Tzara, Ionescu, Brancusi, Eliade, numele aceestuia din urma fiind purtata de biblioteca Teatrului Na Zabradli. De aceea, ingaduiti-mi, ca in incheiere, sa multumesc tuturor celor care mentin permanent sau ajuta sa fie mentinute relatii apropiate intre cele doua popoare ale noastre. Si pe langa aceasta, eu personal, multumesc si traducatorilor, editorilor, cititorilor si spectatorilor mei din Romania. Permiteti-ma ca astazi sa ma despart, rostind aceleasi vorbe ca in urma cu cincisprezece ani: Adevarul si iubirea trebuie sa invinga asupra minciunii si urii. Al Dumneavostra, Vaclav Havel"