Sunteți pe pagina 1din 5

Campaniile electorale sunt o forma instituita democratic, prin care partide si oameni ncearca sa ajunga la putere, sa cstige ncrederea

electoratului, sa arate ca programele lor sunt mai bune si, n final, sa cstige valori mai multe.Prin natura lor, campaniile produc mai multi nvinsi dect nvingatori, ceea ce poate antrena o disputa la baioneta, disperata, care nu mai tine cont de reguli, de un minimum de civilizatie. Campaniile au si ele regulile lor. Este esential ca partidele si candidatii sa cunoasca si sa stapneasca mecanismele unei campanii electorale; n felul acesta, se asigura un fel de egalitate a sanselor, care sa permita celor mai buni sa cstige. Fara stapnirea acestor mecanisme sau n conditiile unei stapniri inegale, poate cstiga demagogia, fariseismul. O campanie nu va putea transforma niciodata un candidat fara credit si prestigiu ntr-unul competitiv. Tocmai pentru ca la capatul cursei electorale se afla puterea, campaniile aduc la suprafata ceea ce este mai bun si ceea ce este mai rau n oameni. Ele pot fi prilej de derulare a unor proiecte, a unor strategii elaborate dupa ani de experienta, cum pot fi si o forma de a vinde iluzii, o modalitate de a transforma spatiul public ntr-o scena a invectivei, a acuzei, a scenariilor murdare. competitia politica este o forma de nfruntare dura. Conteaza si comportamentul propriu-zis al candidatilor, capacitatea lor de a rezista, de a convinge, de a se stapni, de a da replici taioase, de a da tot attea lovituri cte primesc. Viata politica nu este doar ceea ce se vede: priviri, receptii, zmbete Omului politic i se cere o tarie speciala, o capacitate de stapnire aparte. nainte de a ncepe o campanie electorala, este foarte important sa stiti clar care sunt OBIECTIVELE si cum le veti ndeplini. Este limpede ca nici o idee politica nu poate fi pe placul ntregii populatii si nici un candidat nu se bucura de popularitate unanima. n orice tara exista categorii sociale bine determinate care nu-si vor schimba opiniile. Sociologii romni au aratat ca grupul social alcatuit din persoane cu un nivel de educatie inferior, care locuiesc n zone defavorizate si au venituri limitate tind sa opteze pentru partidele sau candidatii conservatori, reforma si schimbarea fiind percepute de acest grup ca o primejdie. Campania electorala este proiectata n cadrul strategiei de marketing electoral pentru scrutinul avut n vedere. Marketingul politic se poate defini ca fiind un ansamblu de tehnici care au ca obiectiv crearea si promovarea imaginii unui om sau a unei institutii politice, n functie de publicul de la care se doreste obtinerea votului sau a ncrederii publice n cariera sa, omul politic se poate afla n aceste dou ipostaze. Prima este aceea n care solicit votul alegtorului pentru a accede la putere si a doua este aceea n care, fiind la putere, solicit ncrederea si sprijinul cetteanului pe care l conduce si l reprezint. Campania electoral este marcat de o supraexpunere a candidatului, prin utilizarea mijloacelor specifice publicittii comerciale. Imaginea si vorbele sale ajung instantaneu la cettean prin afisaj si cumprare de spatii n media.Avem de-a face cu o asumare a motivatiei electorale de ctre omul politic. Acesta coboar ntre oameni si le solicit votul, fr a pretinde c urmreste altceva. Candidatul ofer un program, un viitor, un anumit tip de certitudine si cetteanul i d pentru acestea un vot. Aici si numai aici poate fi relativ valabil ideea vnzrii omului politic ca pe un produs comercial. In majoritatea campaniilor electorale de succes, c actorul politic si continu practic traseul avut anterior, si conserv si si foloseste istoria electoral. Devenind

candidat la presedintie n 2004, Traian Bsescu nu a ncercat s devin prezidentiabil, desi structura sa de campanie l-a mpins spre acest lucru. Ar fi fost o eroare, desi toate regulile de campanie spun c un candidat la presedintie trebuie s adopte o atitudine si un comportament prezidentiabile. El a folosit si n aceast competitie aceeasi strategie bazat pe violent verbal, pemiscri bruste si neasteptate, iar neadecvarea cu functia suprem n stat a fost afisat ca un motiv de mndrie si ca o marc personal. Un Traian Bsescu politicos, civilizat, atent la afirmatii, grijuliu cu protocolul si cu modul de utilizare a limbii romne, metodic si organizat nu ar mai fi coincis cu imaginea preexistent si ar fi abtut atentia votantilor de la afirmatiile lui, chiar dac o parte dintre ele au fost cotate, la acel moment, drept gafe. Resursele folosite ntr-o campanie electoral Campania electoral presupune, pe lng dezvoltarea strategic, un proces amplu de gestionare de resurse. Dac scopul final al campaniei electorale este adunarea unui numr ct mai mare de voturi, realizarea acestui scop se face att printr-o corect identificare a temelor si a mijloacelor de comunicare, ct si printr-o bun utilizare practic a resurselor de care se dispune la acel moment. Exist patru tipuri de resurse pe care conducerea unei structuri de campanie electoral le are la dispozitie si pe care trebuie s le gestioneze cu grij pentru a obtine rezultatul maxim posibil: resursele electorale, financiare, umane si de timp. Resurse electorale Pe scurt, la nceputul campaniei electoratul este format din votantii candidatului, votantii celorlalti candidati (ai tuturor celorlalte partide) si nehotrtii. Ceea ce nseamn c votantii unui candidat sunt cei care au fost convinsi de actiunile si de comunicarea lui, votantii celorlalti au fost convinsi de actiunile si de comunicarea altora, iar nehotrtii nu au gsit nimic convingtor n nici una dintretabere. Sarcina unei campanii este s pstreze toti votantii proprii, cei cu care s-a nceput duelul electoral, si s adauge ct mai multi dintre ceilalti (nehotrti sau ai adversarilor). O ntelegere just a propriilor resurse electorale duce la modelarea mesajelor de campanie astfel nct acestea s nu ndeprteze electoratul propriu si s conving alegtori neconvinsi pn n acel moment. Este total contraindicat schimbarea imaginii si atitudinii unui candidat n pragul sau pe parcursul campaniei electorale doar de dragul cstigrii unor noi categorii de votanti, fr a urmri cu atentie dac nu cumva noua imagine afecteaz electoratul deja cstigat, determinnd o dispersare a acestuia. Campaniile electorale au menirea, cel putin n teorie, s-i informeze pe alegtori despre candidati si s-i ajute s nteleag mai bine pozitiile acestora fat de problemele momentului, cauzele pentru care militeaz ei si partidele de apartenent. Cunoscnd candidatii, conceptiile si actiunile lor, electoratul poate decide cu cine s voteze, dac si schimb optiunile electorale sausi le pstreaz pe cele anterioare, dac e nevoie de o schimbare a Puterii sau nu. Din nefericire,n realitate, campaniile electorale nu reusesc dect partial acest lucru, esund de cele mai multe ori n intentia lor de a-i informa pe alegtori si de a-i ajuta, n felul acesta, s voteze n cunostint de cauz. Din ce n ce mai mult se pune ntrebarea dac ntr-o campanie electoral e vorba mai degrab de manipulare dect de informare. Superficialitatea informatiilor si accentul pus mai mult pe spectacolul lumii politice dect pe probleme de fond atrag dup sine si superficialitatea si instabilitatea optiunilor electorale. Evident, unii atribuie o parte din vin si presei. Lipsa de informatii a alegtorilor se datoreaz si modului n care mass media reflect competitia electoral.

Preferinta pentru informatiile de scandal si prezentarea competitiei electorale drept divertisment sunt directiile principale pentru multe ziare si posturi de radio si televiziune din Romnia si, de fapt, din ntreaga lume. n fine, un factor care modeleaz campaniile electorale (dincolo de partide si de pres) este cultura politic a societtii respective. Campaniile electorale sunt, fr ndoial, momentul de vrf al oricrei activitti de marketing politic. n cele 30-45 de zile, ct dureaz o asemenea campanie n Romnia, se utilizeaz absolut toate tehnicile cunoscute de publicitate, relatii publice, lobby, campanii negative, corespondent direct etc. Eforturile umane, financiare si logistice sunt impresionante si cantitateade informatie desfsurat depseste orice nivel mediu anual. Campania electoral esteun soi de olimpiad a politicii n care persoane publice, mai mult sau mai putin cunoscute, desfsoar un ntreg arsenal de forte pentru a convinge electoratul si pentru a-i obtine voturile.

Majoritatea elementelor dintr-o campanie electoral i transform pe alegtori n arestai la domiciliu. Cnd auzim despre cei care nu se prezint la vot, n media, ni se vorbeste despre oamenii stui de clasa politic... Dar, dac sunt stui, de ce nu o schimb, la urma urmei, clasa politic poate fi schimbat doar de ctre alegtori, la vot. i atunci,... de ce alegtorii nemultumii nu se prezint la vot? Mai ales c cei care nu se prezint la vot sunt, de regula, mai multi dect cei care se prezint la vot, deci s-ar putea foarte uor realiza schimbarea algoritmului politic sau chiar s se schimbe ntreaga clas politic. Raspunsul: propagandele politice sunt facute n aa fel ncat oamenii sa fie sedui, iar dac seducerea lor nu este posibil, campania devine una de intimidare la adresa celor care nu sunt de acord cu partidul care creaz manipularea propagandistic. Propaganda i propune s transmit o anumit informaie ctre un public, informaie care trebuie s fie salutar pentru acesta i care nu e perceput de informator ca mincinoas ci, dimpotriv, ca expresie a singurului adevar. Propaganda mai nseamn i aciunea exercitat asupra opiniei publice pentru a o determina s aib anumite idei politice i sociale, pentru a dori i a susine o politic, un guvern, un reprezentant. 1.3. Publicitatea n mediu politic Publicitatea presupune transmiterea ctre un public ct mai numeros a unui mesaj a carui realitate sau falsitate nu constitue interesul esenial i al crui scop este acela de a nfluena (i nu a informa).

Aadar, dac propaganda intenioneaz s ne conving, reclama (publicitatea) are ca singur scop seducerea. Aa se face c, n politic, un candidat poate fi lansat la fel ca un produs comercial, prin combinarea adecvat a imbrcmintei, diciei, gestici, afielor i sloganelor, n funcie de preferinele publicului (un om de paie vzut ca fiind carismatic). V-a zis cineva cum se creeaz un politician carismatic? Bineinteles c nu, pentru c dac vi s-ar fi zis, ai fi vzut n politicienii carsmatici doar nite oameni de paie... Puini tiu c politicienii sunt sftuii de ctre cei din PR-ul partidelor respective cu privire la fiecare gest pe care l fac. De regula, prima regula este: s i in spatele drept i umerii trai pentru ca s par mai siguri pe ei. Dar dac ne uitm ateni vom observa de multe ori purtarea lor fals. De exemplu, dac doi politicieni dau noroc i se mbraiseaz reciproc, cel care nu e sincer, l va bate pe spate pe cellalt, ca i cum ar vrea s ias din mbriare... Iat ce trebuie s aiba sau s i se ofere unui om de paie pentru a deveni un politician carismatic: Discursul. n cadrul discursurilor se pot creea manipulri foarte periculoase. Manipularea prin discurs se face prin mijloace bine definite: digresiune (explicaii complicate cu devieri fr sens), trasarea unei imagini de ansamblu (explicaii date prin generaliti i imagini de ansamblu care i fac, pe fiecare asculttor n parte, s interpreteze cum vrea), ecranarea (strnirea confuziei prin prezentarea unor lucruri aparent logice), negarea (cnd un politician vrea s se dezic de ceva, uneori nainte de a fi acuzat), alegerea cuvintelor (de regula, mincinoii folosesc rar cuvinte precum "eu", "mie", "al meu", dar folosesc des cuvinte ca "ntotdeauna", "niciodat", "nimeni", "toat lumea", detandu-se astfel mintal de minciuna lor), tensiunea (mrirea distanei dintre ei i evenimentele descrise). Dar nu numai cuvintele sunt folosite n cadrul unei manipulri prin discurs politic, ci i modul n care se vorbete: viteza (de regul, naintea unei minciuni politicienii fac o pauz, dup care spun minciuna ntr-un ritm mai lent), pauzele. ("mmm", "hm") sau tonul vocii (de regul tonul mincinoilor e mai ridicat). Multi politicieni merg pn acolo nct evit, orict ar prea de incredibil, asumarea discursului. Evitarea asumarii discursului se face prin folosirea de

expresii menite s elimine orice bnuial de minciun: "tiu c pare de necrezut" sau "Te asigur c..."). Interviul. Dei n cadrul unui interviu orice politician pare pus la zid, n realitate, politicienii nu rspund dect la maxim 40% din ntrebri, iar de cele mai multe ori nimeni nu observ acest lucru. Cum este posibil? Clarificarea unei probleme politice este una din metodele folosite(de cele mai multe ori cnd se ncearc ocolirea unei ntrebri se recurge la folosirea unei idei politice care nu are nici o legatur cu ntrebarea respectiv). O alt metod este atacul. Atacul apare atunci cnd politicienii sunt n dezacord cu ntrebarea pus. (bnuiesc ntrebarea c ar fi tendenioas, c ar conine date incorecte sau interpretabile, atacnd reporterul considerndu-l prost informat) o adevrat sustragere de la o controvers... Rspunsul pe jumtate este o alt metod folosit de politicieni n discursuri atunci cnd se vrea a se prezenta doar aspectele care l ridic pe politician, prin atragerea ateniei asupra altor lucruri. Alteori se refuz ntrebarea, invocnd confidenialitatea, imposibilitatea de a prezice sau faptul c a mai rspuns o dat la acea ntrebare