Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELEMENTE GENERALE
STRUCTURA LEMNULUI
Lemnul este un material complex. Lemnul este produsul arborilor, ale caror organe lemnoase (tulpina, radacinile etc.) sunt in mod normal de forma aproximativ circulara in sectiune transversala, avind un centru fiziologic numit maduva sau inima. Dupa esenta, arborii al caror lemn este folosit in constructii se pot grupa in: foioase si rasinoase.
STRUCTURA LEMNULUI
Din punct de vedere chimic, lemnul este alcatuit din substante organice (50% carbon, 44% oxigen si 6% hidrogen) si din aceasta cauza este combustibil si poate fi atacat si distrus de microorganisme si insecte, daca nu se iau masurile de protectie necesare. Din punct de vedere structural, lemnul este un material fibros, directia principala a fibrelor fiind paralela cu axul trunchiului, din care cauza proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul facut de directia solicitarii cu directia fibrelor, astfel ca, din acest punct vedere, lemnul este un material anizotrop.
3. 4.
6.
2.
3. 4.
Atentie!
Din cauza neuniformitatii contragerii, piesele de cherestea debitate nerational se deformeaza la uscare, lucru care poate duce la curbarea scindurilor sau aparitia crapaturilor in cherestea din cauza tensiunilor inegale care se produc. Umflarea duce la rezultate inverse contragerii, in plus, din cauza umiditatii sporite, rezistentele lemnului se micsoreaza. Deformatiile si crapaturile elementelor de constructie produse in urma contragerii lemnului pot duce la consecinte grave.
Putrezirea lemnului
Putrezirea lemnului este provocat de o serie de ciuperci si insecte xylofage, ce apartin organismelor inferioare, care nu contin clorofila si in consecinta nu pot sa asimileze, astfel ca se hranesc cu formatii organice, gata preparate, fie de alte plante vii (ciupercile parazite), fie dintr-un substrat mort, care mai contine substante hranitoare (ciupercile saprofite). Ciupercile inferioare provoaca numai defecte de culoare, fara ca sa afecteze si proprietatile mecanice ale lemnului. Ciupercile superioare provoaca lemnului defecte mult mai importante, deoarece miceliile acestora patrund in masa lemnului si prin secretia unor substante (enzime), produc distrugerea (putrezirea) lemnului, fapt care duce si la scaderea greutatii specifice, iar odata cu aceasta si la anihilarea insusirilor mecanice.
Dintre ciupercile amintite, grupa cea mai periculoasa este aceea care provoaca putrezirea materialului lemnos din constructii, dintre care cele mai importante sint: 1. Buretele de casa (Merulius lacrymans), cea mai periculoasa ciuperca deoarece acolo unde se instaleaza produce adevarate dezastre. Locurile preferate pentru dezvoltarea acesteia sint partile ascunse ale lemnariei (dusumea oarba, grinzisoare de sustinere a dusumelei etc.). 2. Buretele alb de casa (Polyporus vaporarius) se intilneste sub dife-rite forme. In primul stadiu miceliul apare sub forma unei vate albicioase, iar dup imbatrinire are un aspect castaniu. Atacul acesteia este asemanator buretelui de casa, cu exceptia ca pentru dezvoltare are nevoie de o mare cantitate de apa, pe care nu intotdeauna o poate avea la dispozitie.
Lemnul nu poate fi facut incombustibil, dar poate fi facut greu combustibil si neinflamabil prin: masuri constructive (in cazul constructiilor existente); masuri chimice prin impregnarea pieselor de lemn, de obicei inainte de punerea for in opera, cu diferite substante ignifuge. Dintre masurile constructive folosite in mod curent se pot aminti: spoirea suprafetelor cu lapte de var sau cu suspensii apoase de argila; spoirea suprafetelor cu suspensii de silicat; tencuirea pe rabit cu mortar de ipisos; executarea unei zidarii de protectie din cardmida in jurul elementelor de sustinere (stilpi); placarea usilor cu tabla de otel pentru a intirzia propagarea incendiilor dintr-o incapere in alta; vopsirea superficiala cu anumite substante ignifuge, care formeaza pelicule izolatoare chiar sub actiunea flacdrii, cum sant: silicatul de sodiu (sticla solubila) si vopsele cu anumite rasini sintetice cu continut de azot legat chimic.
Masurile chimice de protectie a lemnului constau in impregnarea acestuia cu substante ignifuge, capabile sa degaje apa de cristalizare prin incalzire, acoperind astfel obiectul cu o pelicula protectoare impotriva focului sau sa se descompuna, degajind o cantitate mare de gaze necombustibile care indeparteaza oxigenul din aer de la suprafata lemnului diluand gazele de ardere degajate de masa lemnoasa. Substantele folosite in mod frecvent pentru ignifugarea lemnului se pot grupa astfel:
sarurile de amoniu (bifosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu si clorura de amoniu); unele saruri de sodiu si potasiu (carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, carbonatul de potasiu); alaunii (sulfatul dublu de aluminiu si potasiu, sulfatul dublu de aluminiu si amoniu); boraxul etc.
Ac iuni
Valorile nc rc rilor normate i ale coeficien ilor linii de siguran aplica i nc rc rilor se stabilesc pe baza standardelor de ac iuni n vigoare. Efectul varia iilor de temperatur climatic nu se ia n considerare la calculul construc iilor din lemn. Dilatarea lemnului n lungul fibrelor la varia ii de temperatur este mult mai redus dect la celelalte materiale de construc ii. Coeficientul de dilatare termic a lemnului n lungul fibrelor este de 3...6 milionimi din lungime pentru fiecare grad de cre tere a temperaturii, iar normal pe fibre este de aproximativ 10 ori mai mare. Valoarea redus a dila iei dimensionale a lemnului n lungul fibrelor la varia ii de temperatur elimin necesitatea prevederii de rosturi de dilata ie. n cazul unor utilaje i instala ii care nu se ncadreaz n standardele de ac iuni, precum i la calculul elementelor de construc ie din lemn utilizate pentru cofraje sprijiniri i e afodaje, valorile normate ale nc rc rilor, ale coeficien ilor par iali de siguran aplica i nc rc rilor i ale coeficien ilor dinamici se determin de c tre proiectant pe baza datelor din proiectul tehnologic, sau a celor prev zute n instruc iunile tehnice speciale. Grup rile de nc rc ri pentru diferitele st ri limit ultime i pentru st ri limit ale exploat rii normale se stabilesc conform normelor.
carpenul, care se ncadreaz n categoria lemnului greu i tare, cu contrageri mari i rezisten e mecanice medii, superioare fagului; fagul, lemn greu i tare, cu contrageri mari i propriet i mecanice medii; prezint dificult i la uscare, avnd tendin a de a cr pa i a se deforma; frasinul, care se ncadreaz n categoria lemnului greu i tare, cu contrageri i rezisten e mecanice la nivel mediu pentru specia de foioase; mesteac nul, lemn relativ greu i tare, cu contrac ii mari; paltinul de cmp sau de munte, lemn relativ greu i tare, cu rezisten e ncadrate n categoria medie; plopul, lemn u or i moale, cu contrageri reduse i rezisten e mecanice reduse; salcmul de planta ie, care este un lemn greu i tare, cu contrageri i rezisten e mecanice reduse; cerul, lemn greu i potrivit de tare cu contrageri mari i rezisten e mari; gorunul, lemn greu i tare, cu contrageri mari i rezisten e mecanice mari; stejarul, atestat ca un lemn greu i tare, cu contrageri i rezisten e mecanice mari.
n care: mui sunt coeficien i ai condi iilor de lucru care introduc n calcul umiditatea de echilibru a materialului lemnos, defini i pe baza condi iilor de microclimat n care sunt exploatate elementele de construc ie care se proiecteaz i a c ror valori sunt date n tabelul 2.5.; mdi sunt coeficien i ai condi iilor de lucru, stabili i n fum i de durata de ac iune a nc rc rilor, cu valorile specifice din tabelul 2.6.; Ri sunt rezisten ele caracteristice ale diferitelor specii de lemn la diverse solicit ri, specificate n tabelul 2.3.: i sunt coeficien i par iali de siguran , defini i n func ie de tipul solicit rilor n tabelul 2.7.