PSIHOLOGIE JUDICIARA PORTOFOLIU

Vasiliu Claudia, Psihologie,anu III,grupa V

Teorii explicative ale fenomenului infractional

Teme de analizat

1.Explicati cele doua studii de caz prin prisma teoriilor explicative ale comportamentului infractional analizate in cadrul seminarului.
Studiul de caz 1. Minorul S.Titi, 17 ani. Conform teoriilor prezentate in suport, comportamentul delicvent al minorului regaseste in urmatoarele teorii: Teoria oportunitatilor diferentiale subliniaza ca tinerii din clasa muncitoare aleg conduite ilegitime de ajutorare in functie de sistemul de valori pe care le intalnesc in comunitate in care se nasc. Ceea ce putem observa ca si in cazul minorului Titi, se intampla, acesta fiind influentat de baietii din cartier, dorind sa ajunga ca ei, deoarece acestia se descurca, sunt respectati in cartier si au bani ceea ce il deteremina si pe acesta de a le urma exemplul. Teoria atasamentului social, T.Hirschi afirma ca delicventa apare atunci cand relatiile de atasament ale individului si societate sunt slabite sau intrerupte,ceea ce se intampla si in cazul subiectului nostru. Titi nu se simte atasat de parintii sai,considerand ca este de datoria acestora de ai da bani si de ai cumpara diverse lucruri, fara ca el sa ii ajute in vreun fel. Teoria circumstantelor. Minorul priveste actul infractional cu superfiacilitate, considerandu-se fortat de imprejurimi sa fure: oricine in situatia mea ar fi procedat l fel Rezultatul acestei atitudini fata de actul sau denota incapacitatea sa de a intelege repercursiunile pe care le poate avea comiterea unei infractiuni. se

Teoria alegerii rationale si teoria activitatilor rutiniere. Titi nu este implicat in nici un fel de activitati casnice, iar in timpul liber nu efectueaza nimic educational, acesta afirmand ca frecventeaza aproape zilnic cluburile de internet cam de patru ori pe saptamana stateam aproape o noapte intreaga la internet si in discoteci in fiecare week-end mergeam la discoteca impreuna cu prietenii mei. Teoria asociatiilor diferentiate. Politia afirma ca minorul isi petrece timpul liber de aproximativ 5 ani, in compania unor persoane cu potential infractional crescut, minorul fiind initiat de prietenii sai in comiterea de infractiuni, ajungand sa participe alaturi de acestia la savarsirea de furturi si talharii.

Studiul de caz 2. Minorul T.Mihai. Putem identifica in studiul prezentat o anumita coagulare a unor teorii prezentate in studiu, printre acestea se numara si teoria tensiunilor sociale. Teoria mentionata afirma ca clasele de jos, cu un nivel educational scazut, ajung sa se simta frustrate, datorita insucceselor care apar in viata lor.Viata este o lume a invingatorilor dar si a invinsilor afirma Cohen. Iar familia minorul a intampinat multe nejunsuri materiale, fiind nevoiti sa isi schimbe locuinta in mediul rural cat si in cel urban (in cartiere rau famate), ceea ce duce inevitabil la aparitia dorintei de a fi ca ceilalti copii, de a avea anumite bunuri specifice varstei lor. O alta teorie, este cea a atasamentului social, care evidentiaza ca delicventa apare atunci cand individul nu afiseaza o legatura de atasament fata de societate. Din declaratiile minorului reiese faptul ca acesta nu manifesta atasament fata de familie, fugind in repetate randuri de acasa si adapostindu-se in canale si in scari de bloc. Teoria circumstantelor pune in evidenta structurile de gandire si comunicare specifice delicventilor, punand in evidenta ca intre viata conventionala si cea ilegala exista o interactiune repetata.

Minorul putem spune ca nu e constient de fapta sa , negandu-si responsabilitatea pentru actul comis: nu a facut un lucru rau ,am vazut altii care au facut lucruri si mai grave si sunt in libertate. Teoria abtinerii : Minorul afirma ca este o persoana foarte influentabila (ma iau dupa ceilalti, nu gandesc deloc, nu stiu ce-i cu mine), fiindu-i greu sa reziste tentatie de a comite infractiuni. Teoria alegerii rationale si teoria activitatilor rutiniere: Minorul T.Mihai nu este scolarizat, iar inainte de comiterea faptei nu era implicat in mod constant in activitati constructive si nu manifesta un interes deosebit pentru astfel de activitati, afirmand ca in mare parte a timpului se plictisea.Acest comportament ducand la favorizarea schimbarii modului sau de viata, permitand instalarea unui comportament delicvent. Teoria asociatiilor diferentiate: Riscul ca indivizii sa devina infractori este amplificat in cazul in care acestia au mai multe contacte cu cei care sunt deja certati cu legea, ceea ce din pacate se intampla si in cazul minorului Mihai, frecventand anturaje compuse din copii ai strazii, persoane cu preocupari si conduite delincventionale alaturi de care a cersit si comis fapte antisociale, manifestand un atasament pentru astfel de grupuri si persoane. Un alt factor care a dus la a intra in contact cu diverse grupuri infractionale se datoreaza faptului ca minorul a locuit in diferite cartiere cu un inalt grad de infractionalitate.

2. Toate acetele delicvente sunt deviante.Unele acte deviante sunt delicvent . Unele acte care sunt deviante sunt pozitive, dezirabile.Explicati aceste afirmatii utilizand exemple relevante.

Actele delicvente sunt o forma a comportamentului deviant. La nivelul cunostintei comune , comportamentul devinant rezida in formele de conduita aflate in discordanta cu valorile si normele unui anumit sistem socio-uman. Delicventa formeaza una din speciile fenomenului de devianta cu mari implicati pentru individ si colectivitate . Actul delicvent reprezinta caracterul socialmente periculos al individului. Furtul, violul precum si alte acte infractionale sunt acte delicvente cu forma devianta deoarece aceste comportamente sunt sanctionate de societate. Dar cu toate acestea, un comportament deviant poate si pozitiv, dezirabil depinzand doar de normele societatii in care traiesti, deoarece deviant poti fi atunci cand mergi sumar imbracata pe stazile Marocului pe cand daca ai sa adopti aceeasi tinuta pe starile din Europa, nu va fi considerant ca un comportament deviant. Un alt exemplu poate fi chiar mersul la biserica intr-o comunitrate de atei, pentru acestia poate parea deviant un comportament religios.

3.Analizati

cateva

grupuri

profesionale

(pot

fi

grupul

profesorilor.asistentelor medicale, politistilor, etc.) in privinta modului in care isi eticheteaza clientii (elevii, bolnavii, suspectii).Mentionati care sunt sursele acestor etichetari si care sunt efectele etichetarii.
Etichetarea reprezinta procesul de calificare a unei persoane intr-o anumita categorie, persoanei in cauza atribuindu-i-se toate caracteristicile general valabilie pentru acea categorie. In cadrul interactiunilor sociale intre persoana etichetata si cei care ii atribuie atereotipul respectiv , aceasta va ajunge sa isi insuseasca respectiva eticheta si sa se comporte in conformitate cu aceasta. In cazul politistilor, acestia ajung in timp sa isi contureze anumite caracteristici ale infractorilor si a partilor vatamate., in functie de anumite caracteristici: aspectul fizic, al

mediului de provenienta, modul lor de a se comporta si altele.In urma acestei analize, politistii au tendinta de a eticheta persoanele ca parti inculpate. Aceste persoane isi pot modifica imaginea de sine, identificandu-se intr-un mod negativ, ceea ce poate duce la o auto-etichetare, facandu-l sa se simta similar cu grupul de infractori. Un alt caz similar il reprezinta etichetarea realizata de profesori. S-a demonstrat ca etichetele pe care acestia le pun elevilor influenteaza performanta lor scolara .Daca elevii sunt etichetati ca fiind buni, profesorii vor adopta un comportament mai grijuliu, acordandu-le mai multa atentie, punandu-le la dispotie o cantitate mai mare de informatie(efectul Pigmalion).

Seminar VICTIME

1. Identificati in studiu de caz care este impactul infractiunii asupra victimei.

Violul, ca si act de violenta este adesea savarsit intr-o situatie de pericol vital pentru victima, cu o puternica subminare a autodeterminarii sexuale a victimei, cu toate acestea exista un mod traditional de tabuuri irationale deosebit de persistente si o gandire magica pe planul reactiei sociale, intre care un rol predominant il joaca tendinta de culpabilizare a victimei. In cazul prezentat impactul infractiunii asupra victimei este unul major,victima trecand prin modificari atat de ordin psihic cat si de ordin fizic. Zdruncinarea centrala a conceptiei despre lume in cazul de fata se afla, in chestiunea increderii relatiilor interumane si mai ales a relatiei intre sexe. Credinta in cosmosul lumii sociale, sufera aici o zdruncinare in fundamentele sale. Este distrusa, iar aceasta experienta a propriei stari de supunere si neputinta a transformat-o usor in a avea o stare psihica fluctuanta, cel mai des simtind starile de iritabilitate. Daca inainte de cele intamplate avea o relatie frumoasa cu familia, cu prietenii, cu colegele, acum aceasta resimte din partea colegelor de scoala o atitudine nepotrivita fata de ea condamnand-o i primind o etichetare din partea acestora (ele il placeau; spun ca trebuia s nu-l bag n puscarie, rad de mine). De asemenea, in momentul de fata victima nu mai are incredere in nimeni, aceasta traind o stare profunda de confuzie(inainte traiam ca ntr-o lume de poveste, acum totul s-a schimbat) ,ne mai stiind exact ce simte exact fata de agresorul sau. Trauma prin care victima a trecut dus modificarea manifestarilor, aceasta traind o stare de pierdere, a ceva care ia fost luat cu forta, pe care din pacate nimic nu va mai putea inlocui goliciune pe care minora o simte, pierzand lucru vital oamenilor, siguranta proprie. Infractiunea a avut un impact foarte puternic asupra fetei, mai ales in plan psiho-afectiv, in prezent traieste stari fluctuante: irascibilitate, confuzie, mila , repulsie.

Stare pe care victima o simte este una normala, deoarece luand in considerare tot ceea ce i s-a intamplat ,un punct important in reabilitarea ei au avut familia care au manifestat o atitudine suportiva fata de aceasta, mama manifestand pe tot parcursul intalnirii o atitudine de sustinere neconditionat fata de fiica sa. Astfel, aceasta ii ofer sustinere atat la nivel afectiv, cat i in mod concret, insotindu-si si incurajandu-si fiica pe parcursul demersurilor legale intreprinse. Starile afisate imediat dupa impact sunt strict corelate cu etapele de tristete traite de victima, simtind tot mai mult durerea fizica cat si psihica,incercand sa se intrebe daca a fost un vis urat sau chiar a fost adevarat. Trebuie luat si in consideratie si traumele pe care victima le poate simti si in viitor,acesteia fiindu-i greu sa stabileasca o relatie de iubire sau de atasament fata de persoane de sex opus.

2.

Identificai care sunt nevoile victimei.

Majoritatea oamenilor cauta apropierea de alte persoane, in absenta acestora simtindu-se niste fiinte incomplete si nerealizate. Cu toate acestea, exista oameni care, desi isi doresc sincer sa intre in relatii calde si armonioase cu ceilalti, nu reusesc din pricina unor experiente anterioare neplacute, cand isi pierd sufletul, cum spun shamanii. O prima nevoie a victimii este aceea de a fi acceptata de comunitate, incluzand faptul ca aceasta face parte din mediul rural fiind o societatea traditionala, in conceptia careia integritatea sexuala era o mare valoare, care ii era data spre pastrare tatalui unei tinere femei, sau dupa casatorie, sotului. O alta nevoie a victimei este aceea de fi inteleasa de familie, de a avea o atitudinea potrivita in astfel de situatii, deoarece este greu sa intelegi prin ceea ce trece tanara, dificil e numai sa privesti situatia din exterior, cu atat mai mult cand esti direct implicat. Violul este compatibil cu o multitudine de stereotipuri si mentalitati culturale care domina societatea contemporana si conform carora rolurile sexuale si nu numai, invatate de femei si barbati, sunt privite adesea ca un fapt normal. Baietii invata, de pilda, ca principalele atribute ale barbatiei sunt forta fizica, agresivitatea, competenta si

indemanarea sexuala, iar fetele invata ca printre cele mai apreciate calitati ale femeii se numara gradul de atractie fizica, vivacitatea, abilitatea de a exercita controlul asupra eventualelor raporturi sexuale. Aceste stereotipuri o pot face pe minora sa se simta si mai vulnerabila in fata societatii, societatea evitand sa vorbeasca despre anumite subiecte mai delicate, vor putea inlatura problema. Coreland cred ca familia considera ca nediscutand despre acel eveniment,acesta va uitat mai usor de catre victima.Asta privind dintr-un anumit unghi, deoarece privind din alta perspectiva am putea spune ca familia nu doreste sa accepte situatia si mai ales implicatiile acesteia. Atitudinea parintilor este cea mai importanta. Astfel ca in momentul in care parintii , evita subiectul(a se lua in considerare ca acestia au cele mai bune intentii )nu fac altceva decat sa ingreuneze situatia prin care trece victima.Poate ca ar fi mai bine sa se discute despre acest subiect, deoarece victima simte nevoia de a simti in mod expres faptul ca familia nu o blameaza in nici un fel, ca nu o considera vinovata, ca nu o desconsidera si toate implicatiile de acelasi gen.Cred ca victima isi doreste cel mai mult acea acceptare manifesta. Nevoile victimelor sunt in general in mare parte de ordin afectiv, nevoia de afiliere primeaza in aceste cazuri, simtind o nevoie acuta de acceptare si inteolegere asa cum ei insasi incearca sa faca, sa iti accepte noul sau corp si comportament.

3.Realizati victimei.

un model de interventie pentru recuperarea psihosociala

Recuperarea psihosociala, in sensul deplin, clasic, inseamna restabilirea capacitatilor de stapanire a trairilor psihice denaturate si abilitatilor persoanelor cu disabilitati psihice, dand astfel posibilitate sa se integreze (reintegreze) in familie, comunitate si societate, pentru a avea o viata sociala decenta, prin propria lor realizare, printr-o experienta realista proprie.

Trairile psihice sunt influentate de relatiile interpersonale, locul in familie, comunitate si arealul abilitatilor. In primul rand e necesar sa retinem ca o traire psihica, chiar si neobisnuita, rareori parcurge rapid drumul pana la o tulburare psihica, de obicei acest drum e cuprins in cadrul catorva saptamani, luni, uneori ani. Responsabilitatea profesionala , juridica si sociala de a stabili prezenta unei tulburari psihice ii revine specialistului - medicului psihiatru. Iar "nespecialistii" pot banui la sine sau la cei din jur aparitia unei tulburari psihice dupa intensitatea si puterea de atractie, de stapanire a intregii vieti psihice de prezenta unor trairi psihice neobisnuite, care din debutul lor prezinta o incomoditate psihica, un gand obsesiv, o excitatie intensa, o traire emotiva iesita din comun, tristete, frica, neliniste, si altele. Incomoditatea psihica provocata de aceste trairi neobisnuite, iesite din comun, impiedica persoana ce le suporta, sa simta viata din plin, deseori nu are bucuria de sine si de cei din jur. Iar cei apropiati incep sa "observe" ca persoana data "s-a schimbat", "a devenit altul", "cu alte ganduri, trairi emotive si comportament". Pentru ca victima sa poata intra intr-un circuit normal al vietii, aceasta trebuie sa participe la un program de interventie, avand ca scop intelegerea problemei si depasirea ei. Participarea victimei la un program de asistenta si protectie trebuie sa se fac numai cu consimtamantul acesteia, consimtamant care trebuie sa se bazeze pe o informare corecta a persoanei. Aceasta implica ca victimei sa i se explice detaliat diferitele tipuri de asistenta la care are acces sau sunt disponibile in comunitatea din care provine, cine ofera aceste servicii si sa i se dea posibilitatea sa clarifice toate aspectele care sunt ii sunt neclare. Nu se vor face promisiuni, iar persoanei ii vor fi explicate toate aspectele, inclusiv posibila existenta a unor conditii impuse de anumite reglementari legale sau de ordin intern.
Asigurarea nevoilor de baza ale victimei si mentinerea unei atitudini de respect fata de victima sunt considerate a fi aspecte important care pot asigura cooperarea i participarea persoanei in programul de asistenta.

Programul trebuie avut in vedere mai intai de toate durata programului, ne existand o durata standard , programul fiind individualizat in functie de nevoile victimei, putand dura de la cateva zile pana la ani. Un al factor primordial ar fi constientizarea problemei, fiind important intelegrea situatie prin care trece incercand impreuna cu un specialist(fiind vorba de un psiholog.)sa treaca peste zidul care o priveaza de a duce o viata normala. Un pas urmator in ajutarea victimei ar fi evaluarea problemei, de analizat, de diagnosticat si de prognoza.In functie de acestea se va face un plan de consiliere impreuna cu psihologul. O alta etapa prin care ar fi bine ca victima sa treaca, ar fi sa se intalneasca cu persoane care au trait si ele aceeasi situatie, facand-o sa se simta inteleasca si acceptata deoarece se stie ca persoanele similare reusesc sa se inteleaga mai bine. Discutiile cu acele victime poate ajuta la o depasire mai rapida a situatie, dat fiind faptul ca ele isi pot prezenta problema, si mult mai important modalitatile prin care au depasit situatia. Un ultim aspect il reprezinta conditii de confidenialitate si cu respectarea dreptului persoanei la viata privata, fiind important pentru persoana sa se simta in siguranta.

4.Identificati care sunt diferentele dintre consecintele psihologice ale evenimentelor traumatice la un minor comparativ cu o persoan adulta.

Consecintele traumatice in cazul minorului pot duce la dezvoltarea simptomelor care pot fi regrupate in tulburarea de stres posttraumatic ce pot fi observate ca fiind elemente specifice de manifestare in cazul minorului, a caror identificare precoce permite o abordare adaptata. Ajutorul oferit pentru verbalizarea experientei are rol preventiv, limitand consecintele asupra dezvoltrii psihoafective ulterioare a minorului. Un diagnostic de tulburare de stres posttraumatic, inainte de varsta de 18 ani, va creste semnificativ riscul aparitiei ulterioare a altor tulburari psihice.

In comparatie cu adultii, care in urma unui eveniment traumatic pot prezenta o reactie psihologica ce determina consecinte ce pot fi durabile in timp,. aceste reactii posibile constituie reactia acuta de stres, pe care minori nu o simt. Minorii se simt mai vulnerabil din punct de vedere social si familial, dar asta nu inseamna ca un adult care a suferit un atac nu poate avea aceleasi probleme, poate diferi doar timpul de acceptare si intelegere a situatiei. In general simptomele nu sunt foarte diferite , deoarece depinde foarte mult de personalitatea adultului si al minorului in trairea situatie ,deoarece nu toti copii resimt la fel aceleasi suferinte asa si cum adultii nu se manifesta in aceeasi maniera. Cu toate astea se stie ca minorii sunt mai vulnerabili, deoarece ei apartin unei lumi mai curate, lipsita de stress si rautati de aceea impactul poate fi mai puternic in cazul lor.

SEMINAR DELICVENTA JUVENILA

1. Explicati legatura dintre modelele educationale din familie si

comportamentul devinat .
Fenomenul infractional in randul minorilor ridica probleme specifice de prevenire si de combatere, datorita unei multitudini de factori care conduc la adoptarea unui comportament infractional de catre minori - segment al populatiei deosebit de vulnerabil, aflat in etapa formarii personalitatii, usor influentabil, si receptiv la stimulii externi (pozitivi sau negativi). Principalii factori care contribuie la aparitia si dezvoltarea fenomenului delincventei juvenile sunt: lipsa de repere a minorilor, lipsa de comunicare, lipsa de respect pentru principiile etice si morale si de evidentiere a unor modele adecvate in cadrul familiei din care provin, din cauza absentei frecvente a parintilor. Cauza care-l determina pe minor sa adopte un comportament delincvent este greu de clasificat la modul absolut, deoarece evolutia personala, cea care-l conduce la tipuri de comportamente deviante si, in final, delincvente, se explica in fiecare caz printr-un context individual specific, care corespunde propriei experiente de viata si nucleelor de baza in jurul carora se dezvolta fiecare copil si adolescent, si anume: familia. Un copil nu se naste rau, ca ceea ce devine el la un moment dat este si rezultatul mediului familial si social n care a trait, al modului n care a fost iubit sau a fost lasat sa iubeasca de catre persoanele cele mai apropiate. Ceea ce se ntmpla n jurul lor, agresiuni, certuri, neglijenta, i fac sa simta ca au pierdut cel mai important lucru pentru ei: afectiunea parintilor. Familia, prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva, prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli, reticente sau reactii neadaptative. Un factor familial care poate genera tulburari comportamentale la copii, este : Deficite de climat familial si de structura familiala. Familia reprezinta "un soi de

personalitate colectiva", a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. Faptele de viata arata, in acest sens, ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului, cum ar fi, de exemplu, initiativa si fermitatea in actiuni, curiozitatea epistemica, spiritul obiectiv de autoevaluare etc. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. Astfel, exista familii reprimatoare, care inabusa spiritul de independenta al copilului, si familii liberale, care dezvolta initiativele acestuia. De asemenea, sunt familii integrate social, sigure de ele, care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala, si familii la limita integrarii, nesigure, inchistate, refractare la tot ce apare nou pe plan social. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive, in cazul celor active, principala insusire este aceea de a se afirma, de a lupta cu greutatile, de a se impune, in sensul bun al cuvantului, in societate; ele ncurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului, a increderii in sine, a motivatiei muncii. Familiile pasive, indiferente, indolente, gene-reaza sentimentul de esec, de neincredere in viata, de descurajare in lupta cu obstacolele intilnite in activitate. Parintii formeaza, se stie, miezul grupului familial. Absenta temporara a unuia dintre parinti, situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului, in familia adoptiva, de exemplu, alcatuita de obicei din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil, nfiat sau luat sub ocrotire, intreaga afectiune si grija se ndreapta de regula spre acest copil; saturat si plictisit de atatea atentii, copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati, fata de efort, in familiile disociate, deseori cei doi parinti, desi despartiti, revendica, in aceeasi masura, copilul, fiecare dintre ei cautnd sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt, pentru a-l compromite. Impresionante sunt, in aceasta privinta, cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator, de "suport afectiv" al unuia dintre parinti, acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie, ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni, in cazul copiilor orfani sau abandonati, care se afla n grija asistentei publice, cu toata atentia care li se acorda aici, le lipseste tocmai mediul afectiv familial. De aceea, din randul acestora se detaseaza, uneori, copilul depresiv, descurajat, aflat in continua

cautare de afectivitate, de incredere si intelegere din partea celor din jur. Familiile reconstituite din persoane divortate, cu copii rezultati din casatorii anterioare, vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite, fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie ntre parinti, fie ntre parinti si copii. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare, ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata, caracterizata de certuri, injurii, brutalitati, se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului, provocandu-i tulburari emotionale puternice.

2. Analizati in studiu de caz: care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului delincvent a minorului. care ar fi modalitatile de interventie in vederea reintegrarii sociale a minorului. Cazul minorului cercetat pentru savarsirea infractiunii de conducere tara permis auto pe drumurile publice.
Cu toata complexitatea si varietatea lor, factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor pot fi sistematizati in dou mari categorii: a) factori individuali, de personalitate i b) factori externi, sociali. Dezacordul dintre factorii individuali si cei sociali este defavorabil structurarii unor conduite concrete. Dezacordul poate sa apara fie prin cresterea solicitarilor de mediu la un nivel care depaseste posibilitatile minorului, fie cand acestea sunt sub nivelul posibilitatilor sale reale.

In cazul minorului s-a evidentiat cauzele si conditiile care determina comportamentul

infractional ar fi:

- incrimineaza teribilismul si spiritul aventurier specifice varstei minoratului - se refera la imaturitatea psihica, datorita lipsei unui suport afectiv al unui tata - lipsa de conlucrare intre factorii educationali, subliniind faptul ca acesta a fost mutat de nenumarate ori la diferite scoli. - o crestere considerabila a libertinajului si perceperea alterata a valorilor democratiei - acuza lipsa de preocupare de la toate nivelurile pentru orientarea spre activitati folositoare, cultural-educative, care sa se defasoare in viitor - exemplul negativ al parintilor - relatii conflictuale In cazul de fata, nu putem spune ca acesta face parte din categoria delicventilor tipici, minorul avand nevoia doar de o mai mare incredere in el, propunandu-si scopuri precise , pe care cu ajutorul mamei , care ii este neconditionat alaturi, acesta poate sa treaca peste acest episod urat , care din fericire pentru el nu s-a soldat cu o repercursiune prea mare.

Cazul minorei cercetata pentru savarsirea infractiunii de prostitutie.

Factorii care au dus la implementarea comportamentului delicvent : -mediul familial poate fi apreciat sub aspectul structurii, al conditiilor economico-sociale si a deficitului educativ. - lipsa de intelegere i afectivitate - severitatea tatalui care ii interzicea anumite iesiri sau alte activitati -situatia financiara a facut ca minora sa plece de acasa fara incuviintarea familiei, decizia a fost luata pe fondul dorintei de asumare independenta a propriilor decizii (vroiam sajac ce vreau, sa fiu libera) , ea dorea sa beneficieze de avantajele materiale si financiare de care se bucura si sora ei -abandonarea activitatilor scolare

- o alt factor se refer al inadaptarea minorilor proveniti din mediul rural la modul de viata urban, fapt ce faciliteaza atragerea lor de catre infractorii majori la comiterea unor infractiuni, intrarea in diferite cercuri de proxeneti, pe care acesta ii considera prieteni. - un alt pericolul il reprezinta liderii negativi, in cazul de fata matusa sa. -un alt aspect important se refera la decalajul dintre aspiratiile si tentatiile specifice varstei si posibilitatile reale ale familiei de a le satisface, ceea a dus la savarsirea infractiunii de proxenitism -ceea ce putem presupune ca a influentat ca minora sa fie lipsita de vreo retinere in practicarea acestei meserii ar fi faptul ca la 12 ani aceasta a fost violata, dar agresorii ne fiind pedepsiti a dus la o lipsa de pregatire a fetei in ceea ce priveste viata sexuala, fapt care se afla la originea infractiunilor de proxenitism. Reintegrarea sociala a minorei cu scopul intreruperii activitatii sexuale este un proces de lung durata ce implica specialisti din diverse domenii(psihologi, asisteni sociali, medici, politisti, avocati, judecatori). Principiul pe care trebuie sa-l aiba in vedere toti specialistii este ca persoana in cauza, indiferent de modul de viata la care s-a supus, are dreptul de protectie si asistenta. Este important ca sa nu o blameze pentru ca pricesul de integrare sa fie mai rapid, incriminarea sociala poate duce la recidiva sau la gasirea scuzei de a practica in continuare meseria cea mai veche din lume, justificandu-si comportamentul prin atitudinea negativa a oamenilor.

Cazul minorului cercetat pentru savarsirea infractiunii de talharie

Factorii care au dus la implementarea comportamentului delicvent : - frecventa un anturaj format din minori insuficient supravegheati, cu preocupari delincventionale - fata de familie a adoptat o atitudine de frond (mintea, nu ne mai asculta, nu discuta cu noi) simtindu-se neinteles de acestia -parasirea domiciliului a dus la pierderea controlul parintilor fata de acesta

- relatia dintre parinti si minor, a fost deficitara, marcata de refuzul constant al minorului de a comunica (tacea permanent, nu spunea nimic) . -lipsa interesului fata de scoala - cresterea considerabila a libertinajului in randul minorilor si perceperea alterata a valorilor democratiei - teribilismul si spiritul aventurier specifice varstei - imaturitatea psihica In delincventa juvenila trebuie luate in considerare alterarile complexului somato-psihic, intarzierile de maturizare intelectual sau social-morala, profundele perturbari in dezvoltarea afectiva, alaturi de rolul unor factori de macro si microclimat social (trairi confictuale in familie, traume psihice, educatie dezvoltari armonioase si unui comportament adecvat. Reintegrarea poate fi posibila doar daca minorul isi doreste acest lucru, dar un factor important sunt si cei din jurul lui, acestia avand datoria de ai acorda o atentie sporita, iar el de a-si selecta relatiile cu persoanele cunoscute ocazional si pe cat posibil evitarea acestora, motivat de faptul ca din partea unor asemenea indivizi putem avea oricand surprize neplacute, chiar suferinte fizice i morale. Se vor evita relatiile ocazionale cu persoanele care cer gazduire, care ofera sau solicita spre vanzare bauturi alcoolice, bunuri, valori sau isi ofera serviciile pentru efectuarea diverselor activitati. In aceasta categorie de multe ori sunt implicati infractori recidivisti sau fara ocupatie, cu mod de viata parazitar, care urmaresc plasarea unor bunuri, valori furate sau inselarea bunei credinte a cetatenilor. incorecta etc.), nefavorabil unei

SEMINAR Evaluarea psihosociala in cadrul sistemului de justitie penala

Subiectul 1. Temere personala: -legate de esec: de respingere, de a fi incopetent, de a nu avea suficiente modalitati de interventie, de lipsa de progres a clientului, etc

Ce temeri si anxietati pot aduce clientii intr-o relatie profesionala de evaluate?

Anxietatea este un sentiment chinuitor de neliniste, tulburare sau spaima. Ca reactie fizica si emotionala fata de o temere, anxietatea poate fi rationala, bazata pe un eveniment real, sau irationala, bazata pe un eveniment anticipat, care poate sau nu sa aiba loc. La nivel mai profund, anxietatea inseamna teama de non-existenta care poate fi teama de moarte, dar si un sentiment de inutilitate si un sentiment puternic de vinovatie. In doze mici, anxietatea normala este necesara, din punct de vedere biologic, pentru supravietuire. Cand dozele sunt prea mari pentru ca anxietatea sa poata fi controlata, ea duce la panica, iar panica determina un comportament irational. Nimic din ceea ce facem nu ne poate proteja complet de anxietate. Putem doar sa acceptam ca anumite situatii pot sa creeze anxietate si sa dezvoltam strategii de a le aborda. Iar aceste strategii nu sunt complet sigure, nu exista unele care sa ne poata feri garantat de anxietate, dar in mod sigur realizarea unei paci interioare este pozitiva si constructiva, iar aceasta poate fi creata prin intermediul vizualizarii creative si al relaxarii. Indicatorii anxietatii * Senzatia de gol din stomac * Dorinta de a urina frecvent * Tensiunea musculara * Senzatia membrelor de gelatina * Transpirarea palmelor si uscarea gurii

* Accelerarea nejustificata a ritmului cardiac la eforturi slabe * Diareea si/sau varsaturile

Cum credeti ca se influenteaza reciproc temerile d-voastra si ale clientilor?

Pacientul si terapeutul lucreaza impreuna. Daca pacientul intelege ca si acesta din urma este la randul sau om si sufera si el de anumite temeri, anxietati, relatia dintre acestia va fi una mult mai buna. Exista temeri pe care fiecare om le are, indiferent de sex, profesie sau alte caracteristici. Temerile pe care le avem n ziua de azi pot fi combatute cu ajutorul prescriptei moderne de a gandi pozitiv. Adica sa nu iti faci probleme ca nu corespunzi unor standarde, pentru ca in felul acesta sa dezvolti complexe sau frustrri. Se trece peste toate acestea si se ajunge la a avea o imagine pozitiva despre sine. Daca psihologul nu reuseste sa imi poriecteze o imagine buna despre el si sa gandeasca pozitiv, s-ar putea ca aceasta stare negativa sa ii fie transferata si pacientului.

Imaginati-va ca tre sa evaluati un adolescent in varsta de 16 ani,hipoacuzic.

Cred ca as aplica anumite teste auditive, testul cuvintelor soptite, se va cere pacientului sa-si acopere una din urechi cu degetul. Apoi acesta se va pozitiona, intai la 30 de cm, apoi la 60 de cm in spatele pacientului si va sopti o serie de cuvinte. Pacientul trebuie sa repete cuvintele pe care le aude. Daca acesta nu percepe cuvintele la o soptire usoara, se va rosti cuvintele din ce in ce mai tare, pana cand pacientul le va putea auzi. Fiecare ureche va fi testata separat. Testul diapazonului Diapazonul este un dispozitiv metalic, in forma de furculita, ce produce un ton atunci cand vibreaza. Medicul va lovi diapazonul pentru a-l face sa vibreze si sa emita, astfel, un ton. Acest test stabileste cat de bine circula sunetele prin ureche. In functie de cat de bine aude pacientul sunetele, medicul va stabilii daca exista o problema a nervilor sau de conducere a sunetelor catre nervi.

Testul de receptie a vorbirii si de recunoastere a cuvintelor Testul de receptie a vorbirii si de recunoastere a cuvintelor, masoara abilitatea de a auzi si de a intelege o conversatie normala. In aceste teste, pacientul este rugat sa repete o serie de cuvinte simple, spuse la grade diferite de putere. Se mai poate efectua un test ce determina capacitatea pacientului de a repeta o serie de cuvinte familiare, alcatuite din doua silabe. Acest test face diferenta intre hipoacuzia de conducere si cea neurosenzoriala. In urma acestor teste as vedea cat de avansata e problema si as incerca sa vad cum l-as putea ajuta, fara s ail fac sa se simta inferior sau ca sa ii transfer una din temerile mele, de a nu fi capabila sa il inteleg, sau sa ii inteleg adevarata lui problema.

Care este impactul modelelor si tehnicilor menita atat sa amelioreze climatul interviului si sa creasca acuratetea informatiilor,asupra procesului de evaluare psihosociala?
Dintre instrumentele standardizate, cea mai mare faima in evaluarea psihologic o are testul psihologic /inventarul de personalitate - proba standardizata din punct de vedere al sarcinii propuse spre rezolvare, al condiiilor de aplicare si instructiunilor date, precum si ale modalitilor de cotare si interpretare a rezultatelor obtinute. Problema reala a impactului tehnicilor de investigare este gradul probabilitatii si al onestitatii profesionale in ceea ce priveste psihologul. Este un lucru stiut ca orice psiholog in formare este instruit sa-si decline competenta atunci cand se simte depasit, nu neaparat din punct de vedere "tehnic", ci si privind contactul interuman. Relatia psiholog-pacient este o relatie speciala, chiar daca atat formal, legal, cat si din punct de vedere al atitudinii, in ziua de astazi, relatia psiholog-pacient este "desacralizata". In prezent se vorbeste de psihologul prestator de servicii si de pacient beneficiarul acestor servicii. Din toate categoriile posibile de relatie prestator-beneficiar, relatia psiholog-pacient este deosebita, foarte sensibila si extrem de vulnerabila, de aceea trebuie sa avem in vedere climatul in care se desfasoara evaluarile psihologice

Care este rolul deprinderilor de comunicare in cadrul procesului de evaluare?

Comunicarea se constituie ca factorul dinamizator al structurii, ca un tip special de substana care vitalizeaz structura i influeneaz determinant performanele utilizrii acesteia. Este foarte important ca limbajul non-verbal sa fie in concordanta cu spuse de noi, deoarece daca ar exista un anumit dezacord ,pacientul ar sesiza si ar putea deveni suspicios. Comunicarea in cadrul procesului evaluativ poate si provit ca un feed-back,gratie acestuia afla cum sunt perceputi de catre noi, ce imagine ne-am facut despre ei, ce pozitie ocupa in ochii nostri etc. Tratatele de psihologie experimentala prezinta un numar mare de modele experimentale, alegerea doar a unora dintre ele, pentru a fi incluse intr-un manual, fiind o operatie anevoioasa si subiectiva, datorita acestor fapte, trebuie sa ii comunicam rezultatele testelor aplicate pentru ai da sansa pacientului de a intelege mai bine aceste etape.