Populismul ( continuare ) Atat in perioada interbelica cat si dupa al 2-lea RM, lupta pentru emanciparea poparelor din colonii

au dat nastere unei miscari de eliberare constituite pe baza nationalista, etnica si religioasa, regionala. Aceste miscari s-au legitimat in ochii cetatenilor si au devenit in majoritatea cazurilor forta politica dominanta pentru obtirea independentei. Cum succesul econom. intarzia sa apara , saracia si marginalizarea trebuia explicata cumva. Adversiunea a fost indreptata spre vechile puteri coloniale, pe tarile bogate luand astfel nastere un fel de populism interstatal. S-a dezvoltat astfel un populism care a devenit parte integranta a discursului public in Lumea a Treia si ideologia preferata a miscarilor de nealiniere. In aceste conditii, capitalismul mondial mai ales SUA au devenit dusmanul cel mai inversunat al acestor miscari . La un moment dat aceste ideologii au fost adoptate si de regimurile comuniste sau in regimurile de stanga radicala. Aceste teorii necolonialiste prin anii `80 pareau sa-si fi pierdut din influenta dar au revenit in actualitate mai ales in Europa de Est si in fostele teritorii sovietice dupa caderea regimului comunist sub formulta de geopolitica, geo-strategie, teorii de frontiere. Cele 5 tipuri de populism corespund unei perioade moderne a politicii europene. Dceniile 7 si 8 ale sec XX lea marcheaza insa intrarea in etapa postmoderna in lumea occidentala. Cresterea nivelului educational a permis oamenilor sa nu mai voteze pe baza de identitate sociala ci mai degraba pe probleme . Aceasta volatizare electorala a dus la proliferarea partidelor care se definesc mai curand in termeni de stil de viata , decat in cei traditionali de stanga dreapta. Avem astfel, pacifisti, ecologisti, feministi, motocicliesti etc. In acelasi timp, toata aceasta volatizare a votului a dat si un nou avant fortelor regionaliste care s-a suprapus cu marea tendinta europeana de transfer al puterii la nivel local = descentralizare. Pe acest fundal castiga sustinatori Noua Dreapta care exista practic in toate tarile Eu. In multe din acestea au intrat in Noua Dreapta elemnete fasciste , nationaliste, etnice si regionale care au insa o baza sociala si un electorat destul de imprevizibil. Ceea ce uneste insa aceste miscari este virulenta limbajului , ideologia antisistem pe care o practica si faptul ca sunt conduse de personalitati carismatice si zgomotoase. Liderii Noii Drepte isi mobilizeaza sustinatorii contestant actiunile statului iar temele predilecte sunt legate de competitie, violenta , hotie. O grupare vizibila in acest grup de populism sunt Anarho-libertinii, curent aparut in Europa de N. A carui doctrina a fost inspirata din liberalismul americam. Orientarea lor este individualista si antietatista aducand drept solutii la problemele economice cu care se confrunta o tara la un moment dat reintroducerea talonului aur sau ag, pentru combatere inflatiei , reducerea fiscalitatii in paralel cu aplatizarea cotei impozitelor. Noua stanga nealiniata aparuta in 80/90 in occident practica valorile egalitatii sociale si suspiciunea fata de piata. Promoveaza participarea directa a cetatenilor iar forma lor predilecta de organizare este una aleasa , descentralizata, bazata pe activism si stimulenste morale.

Proportia intre membrii si simpatizanti este foarte mica. Este o miscare cu o durata de viata foarte sucrta si cu o tendinta de fragmentare. Populismul extremist Est European dupa 1989 Reapar vechi teme violente ca xenofobia adaptata la cerintele locale, autoritarismul. Aceste grupari au si o tinta nationalista care doreste sa faca concurenta cu nationalismul promovat de fostii comunisti reformisti. Tot in 1989 in Europa de Esti si prin `70-`80in Europa de V, apare populismul civic, un populism prin excelenta moralist, democratic care doreste sa influenteze modul de educatie publica avansand ideea politicii antipoliticii Miscarile civice incearca sa aduca in atentie teme urgente si necesare intr-o societate la un moment dat, dar si participarea democratica , descentralizare, lupta anticoruptie. Printre trasaturile cele mai importante ale populismului se disting urmatoarele ( per ansamblu ) : 1. Populismul uzeaza un limbaj generalizator si avantat proiectand un trecut si un viitor ideal, e moralist , face apel la un trecut si un viitor ideal, e moralist, face apel la intentii si sentimente , si dispretuieste pragmatismul si instrumentalitatea. Critica institutiilor este radilca dar solutiile sunt la randul lor radicale si vizeaza schimbarea din temelii. Populismul este xenofob in diverse grade, asa cum sunt de obicei si masele carora li se adreseaza , in general respinge strainul, noutatea, schimbarea. In afara de straini, nimeni nu este dispretuit mai mult in populism decat intermediarii, iar suspiciunea fata de acestia atinge un maxim pe taram economic toti fiind numiti speculanti. Populismul este antietatis chiar si atunci cand este o miscare dominata de elite. Populismul exalteaza omul simplu dintr-un rationament d. Simplist: ca omul este bun, cinstit , iar elita este corupta si lenesa. Pop. este inclinat in mod natural catre monopolism politic, postuleaza existenta unui interes general , acela al poporului. Considera ca activitatea productiva autentica este ca fizica 9 agricola si manufacturiera ) sustine munca fizica si nu e interesat de eficienta economica.

2. 3. 4. 5. 6. 7.