Camil Petrescu apartine per interb a lit rom. El este intemeietorul rom de tip subiectiv.

Activitatea sa literara este vasta, abordand toate cele trei genuri: epicul, dramaticul si liricul. Romanul a fost publicat in 1930 si prezinta drama intelectualului lucid confruntat cu doua experiente capitale: iubirea si razboiul. Aceste parti descriu aventura cunoasterii absolute. Perspectiva narativa este unica si scrierea se constituie ca o confesiune (pers I) a pers principal SG care este si narator. Se prezinta doua coordonate temporare: prezentul frontului si timpul subiectiv al memoriei. Autoanaliza la care recurge personajul este lucida si raporteaza individul atat la experienta iubirii, cat si la cea a razboiului. Firul epic nu respecta cronologia: prezentarea intamplarilor de pe front este intrerupta de amintirea povestii de dragoste. Titlul dezvaluie cele doua experiente existentiale si cognitive ale lui Stefan Gheorghidiu.(i si r) In primul capitol este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. Inceputul prezinta intamplari de pe frontul romanesc, surprinse in mod critic de catre narator, care in primavara anului 1916 se afla concentrat pe Valea Prahovei, ca sublocotenent in armata romana. O discutie care are loc la popota si bate un fapt divers aparut in presa, declanseaza memoria involuntara a protagonistului-narator, prin intermediul careia sunt amintite principalele momente ale povestii sale de iubire, care apartine trecutului. Faptul ca un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat de un tribunal starneste reactii adverse, prilej cu care sunt prezentate diferite opinii despre o problema considerata de Gheorghidiu o chestiune importanta. Atitudinea lu SG, care intervine vehement si patimas in discutie, releva modul sau unic de a gandi: Acei oameni care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Conceptia sa originara asupra iubirii, simtita la modul absolut, este dezvoltata cu ajutorul rememorarii propriei experiente. Reducerea in prezent a faptelor care apartin trecutului prin intermediul amintirii este un proces de cautare a timpului pierdut in vederea regasitii de sine. G rememoreaza monografic iubirea sa pt Ela, prezentand minutios toate fazele prin care trece acest sentiment unic. Sentimentul iubirii se naste din orgoliu, naratorul marturisind ca se simtea magulit de atentia acordata de cea mai frumoasa studenta de la Litere, in timp ce acesta isi banuia sotia, cu care era insurat de doi ani si jumatate, ca il insela. Imaginea Elei inca vie in amintirea sa, este descrisa in mod direct, intruchipand idealul feminin pt tanarul SG. Inceputul relatiei lor poate fi identificata cu refacerea cuplului bazat pe dragoste absoluta. Atat Ela cat si Stefan se regasesc unul in celalalt intr-un mod unic de parca sufletele lor pereche s-au cautat de la inceputurile lumii, iar regasirea dintre ele marcheaza o stare de gratie a fericitii eterne. Femeia iubita devine, pt G, intruparea prototipului feminitatii, corespunzand intocmai nevoii sale sufletesti. Urmeaza o perioada dificila in viata de cuplu, marcata de certuri si impacari succesive. Pt S, imaginea femeii iubite oscileaza intre ipostaza angelica si cea demonica. Romanul este conceput precum o confesiune a eroului central si de aceea principalul mod de expunere este monologul interior, bazat pe introspectie. Stilul este anticalofic, Camil P declarandu-se impotriva abuzului de imagini artistice. El prefera prezentarea concreta, autentica, sincera a ceea ce simte sau a ceea ce se intampla cu personajul sau.