Subiectul nr. 7: Arhitectura bisericilor de oras in vremea lui Stefan cel Mare.

Biserici de tara tipologie premergatoare Tipologia monumentelor de la inceputul domniei lui Stefan este un simpla, caracterizata - de modestie in dimensiuni dar potrivita necesitatilor vremii- cu plan simplu si sigur trasat, cu bolti si joc echilibrat de masse. Primele din aceste monumente :biserica Sfintei Cruci din Patrauti, biserica din Milisauti, Sf. Ilie de langa Suceava si biserica manastirii Voronet, au ca prototip la nivel planimetric biserica bizantina de origini sarbesti a Sfintei Treimi din Siret. Caracterele esentiale ale acestui grup de biserici de tara sunt: Planul trilobat, cu absida centrala ca punct extrem al bisericii catre rasarit si doua abside mai mici care largesc naosul spre Nord si Sud Naosul de forma aprope patrata largit de cele doua abside si suprainaltat de o turla

Pronaosul de forma patrata acoperit cu o calota sferica si separat de naos printr-un zid plin strapuns de o usa ingusta.

Prima biserica din grupul acesta, biserica Sfintei Cruci din Patrauti, a fost ridicata in 1487, este cea mai mica dintre toate bisericile ridicate de Stefan si reprezinta primul si cel mai simplu tip de biserica cu turla si abside laterale La Milisauti, biserica zidita in acelasi an cu cea din Patrauti, planul sufera usoare modificari: zidul despartitor al naosului de pronaos si arcul trasversal al naosului catre absida altarului sunt proptiti in exterior,de ambele parti, cu contraforti. Contrafortii ii vom gasii

de aici inainte aproape ca regula generala la toate bisericile cu turla si abside laterale. La Sfantul Ilie de langa Suceava, acelasi plan primeste in stanga si dreapta absidei centrale cate o nisa speciala pentru proscomidie si diaconicon, taiate in grosimea zidului si luminate direct din afara. In ceeace priveste decorul exterior el evolueaza de la Patrauti, cu absidele decorate cu o serie de firide lungi avand deasupra lor un sir de ocnite, la Sf. Ilie de langa Suceava, cu firide mari avand deasupra doua siruri de ocnite: primul cu ocnite mai mari, al doilea cu ocnite mai mici. Iar turla pleaca initiat de la o baza se sectiune patrata la o turla pe 3 baze:prima patrata, cu laturile perpendiculare pe axele bisericii, a doua tot patrata, cu diagonalele perpendiculare pe axe si a treie stelata cu 8 varfuri. Biserici de oras o noua configuratie Foarte curand de la aparitia lui, tipul trilobat al primelor biserici se modifica. Incepand cu biserica Sfantului Ion din Vaslui 1490, planul capata o configuratie noua, prototip pentru un nou grup pe monumente, grupul bisericilor de oras, din care fac parte, pe langa Sf. Ion din Vaslui, bisericile Precista din Bacau- 1491, Sfantul Nicolae din Iasi- 1491-1493, Sfantul Gheorghe din Harlau1492, Sfantul Nicolae din Dorohoi-1405 si Sfantul Nicolae din Popauti-1496. Caracterele esentiale ale acestui grup de biserici de oras sunt: Dezvoltarea pronaosului fata de naos, dezvoltarea care este marcata in exterior printr-un decros, care pune in evidenta pronaosul. Ca o consecinta a acestei dezvoltari, dispar contrafortii din dreptul zidului despartitor al naosului de pronaos.

 Imbogatirea decorului exterior prin intrebuintarea caramizii aparente, simpla si smaltuita, si a discurilor de teracota. O mai mare generozitate a planuri, la divel de dimensiuni. La Precista din Bacau, al carei plan reproduce pe cel al Sfantului Ion din Vaslui, exteriorul este inca de aspect simplu, dar totusi evoluat fata de bisericile anterioare prin soclul de piatra bruta, peretii din piatra bruta desenati cu eleganta de caramida aparenta a firidelor si ocnitelor. Biserica Sfantului Gheorghe din Harlau beneficiazaa de o infatisare cu totul noua, si de o valoare constructiva si artistica exceptionala, atat ceeace priveste interiorul proportiile reusite cat si exteriorul cu dcor bogat si impunator . Aceasta imprumuta planul bisericii Sf. Ilie de langa Suceava modificand numai bolta pronaosului si dispozitia si forma bazelor turlei. Pronaosul , de forma dreptunghiulara, este acoperit cu o calota sferica ridicata pe un sistem de arcuri moldovenesti. Naosul nu difera de cel al Sfului Ilie de langa Suceava decat prin aceea ca este putin mai alungit. Ceea ce are o mare importanta si marcheaza progresul fata de bisericile anterioare este decorul exterior. Biserica este asezata pe un soclu puternic de piatra, profilatura simpla iesita fata de linia zidului. Deasupra lui, fatadele sunt impartite in doua zone: una, inferioare, ocupand 2\3 din inaltimea fatadei, construita din piatra aparenta, cioplita si cu rosturi regulate; a doua in intregime din caramida aparenta. Pe fatadele laterale, separarea pronaosului de naos este marcata de doi contraforti de piatra. Patru ferestre cu menour si ornamente gotice lumineaza pronaosul. Zona superioara este decorata cu doua siruri de ocnite in plin centru, mari jos si mici sus. Sirurile de ocnite sunt separate intre ele prin doua randuri caramizi, putin iesite in raport cu fata zidului. Decoratia absidelor prezinta o variatie si mai mare fata de cea a bisericilor anterioare, atat in ceea ce priveste dispozitia cat

si formele. Turla este costruita in intregime din caramida aparenta si este inaltata pe doua baze stelate cu cate opt varfuri. La Biserica Sfantului Gheorghe din Harlau intalnim pentru prima data, in locul primei baze de plan patrat, o baza stelata compusa. In firidele din axele principale ale bisericii se deschid ferestre drepte, lungi si inguste; in celelalte patru, piciorul median al arcurilor firidelor se continua cu cate un mic contrafort al carui acoperis de piatra, formeaza catre fata un minuscul fronton triunghiular. In ceeace priveste celelate biserici ce apartin acestui grup numai in cazul bisericii Sf. Niculae din Dorohoi mai intalnim absidele si turla impodobite cu un dcor aproape bogat la nivel de textura si cromatica. Sf. Niculae din Popauti la care bolta sferica a pronaosului este impodobita cu nervuri de caracter gotic, nu modifica decorul exterior. fata de Sf. Gheorghe din Harlau, decat prin aceea ca inalta firidele absidelor suprimand astfel primul sir de ocnite. Tipul bisericilor orasenesti, cu pronaos supra largit, se gaseste reprezentat, cu oarecare modificari, pentru ultima oara la biserica manastirii Tazlaului. Abstractie facand de pridvorul adaugat, planul aceste biserici aminteste de cel al bisericii Sf. Gheorghe din Harlau, iar in exterior conturul lui aminteste de cel al Sfantului Nicolae din Dorohoi, cu singura deosebire ca la Tazlau, pronaosul, desi supralargit, si numai catre exterior prin ingrosarea zidurilor laterale, primeste de o parte sin de alta in dreptul zidului despartitor al naosului de pronaos doi contraforti.

Bibliografie:

Bratulescu, Anca, Nicolae, Lascu, Note de curs Ionescu, Grigore, Istoria Arhitecturii Romanesti , Tiparul Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1937 Bals, Gheorghe, Bisericile lui Stefan cel Mare, Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice, 1925