Dreptul mediului Mediul reprezinta un ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei, respectiv aer, apa, sol, subsol,

aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale, calitatea vietii, dar si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului. ( OG 195/2005) Poluarea reprezinta introducerea directa sau indirecta ca rezultat al unei activitati desfasurate de om, de substante, de vibratii, de caldura si/sau de zgomot in aer, apa ori in sol care pot aduce prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului care pot dauna bunurilor material ori pot cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime. (OG 195/2005) Resursele naturale reprezinta totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana. Exista 3 categorii de resurse: resurse neregenerabile (mineralele si combustibilii fosili), resurse regenerabile (apa, aer, sol, flora si fauna salbatica) si resurse permanente (energia solara, eoliana, geotermala si a valurilor). Prejudiciul reprezinta un efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase. Dezvoltarea durabila reprezinta o dezvoltare ce corespunde necesitatilor prezentului fara insa a compromite necesitatile generatiilor urmatoare. Principii: cooperarii statelor, notificarii prealabile, poluatorul plateste 1. Principiul cooper rii statelor Acest principiu presupune c toate statele lumii sunt obligate s colaboreze n vederea lu rii unor m suri de prevenire a polu rii sau de combatere a acesteia. statele sunt obligate s aduc la cuno tin cercet rile efectuate, descoperirile realizate de c tre cercet tori. 2. Principiul notific rii prealabile Presupune c ori de cte ori se demareaz un proiect ori se produce un accident, statul care cunoa te despre acesta trebuie s informeze statele care ar putea fi interesate sau afectate de respectivul proietc sau accident. 3. Principiul poluatorul pl te te Presupune c persoana fizic sau juridic responsabil de poluare prin desf urarea unei activit i va achita o sum de bani ce va intra n bugetul de stat, respectiva sum de bani fiind folosit exclusiv pentru restabilirea echilibrului natural tulburat. n prezent, se ncearc nlocuirea acestui principiu, cu principiul prevenirii polu rii pl tite, deoarece n majoritatea cazurilor este imposibil restabilirea echilibrului natural, iar cuantificarea pagubelor ecologice produce nu este posibil . *Conferinte internationale in domeniul protectiei mediului:

1. Conferinta de la Stockholm din 1972 in cadrul conferintei internationale privind mediul uman pentru a dezbate problema mediului global si a necesitatilor de dezvoltare. In urma acestei conferinte au rezultat Declaratia de la Stockholm continand 26 de principii, Planul de actiune pentru mediul uman , Programul Natiunilor Unite pentru mediu al carui Consiliu de conducere si secretariat au fost infiintate in 1972 de Adunarea Generala a ONU si Fondul voluntar pentru mediu infiintat in 1973 in conformitate cu procedurile financiare ale Natiunilor Unite. Toate acestea au constituit piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor de mediu. Activitatile programului Natiunilor Unite pentru mediu pot fi clasificate in 2 mari grupe, respectiv orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu, respectiv poluarea apelor, a aerului si a solului si orientate pe probleme globale de mediu, respectiv ploile acide, epuizaera stratului de ozon, schimbarile climatic, defrisarea si desertificarea, conservarea biodiversitatii, respectiv traficul international de produse si deseuri toxice sau periculoase. 2. Conferinta de la Rio din 1992 sub denumirea Conferinta Natiunilor Unite privind mediul si dezvoltarea. In cadrul acesteia s-au reunit 115 sefi de state. Cu aceasta ocazie, pe plan international a fost recunoscuta oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul de dezvoltare durabila si, totodata, s-a afirmat importanta in continua crestere a dreptului international al mediului ca mecanism de codificare si promovare a dezvoltarii durabile. In urma conferintei, au rezultat Declaratia de la Rio continand 27 de principii, Agenda 21 care constituie un plan de actiune pentru dezvoltarea durabila cu incepere din secolul XXI si concretiza in 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice, un document fara putere obligatorie care contine principiile pentru managementul conservarii si dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor de paduri, organizarea institutionala a Comisiei Mondiale pentru dezvoltarea durabila si mecanismul de finantare pentru implementarea Agendei 21. Tot in urma acestei Conferinte s-a ajuns la un accord cu privire la 2 conventii obligatorii, respectiv Conventia privind diversitatea biologica si Conventia privind schimbarile climatic

Actele de mediu
Acordul de mediu este actul tehinico-juridic prin care se stabilesc condi iile de realizare a pericolului din punct de vedere al impactului asupra mediului. Reprezint decizia autorit ii competente pentru protec ia mediului care d titularului de proiect s realizeze proiectul d.p.d.v al protec iei mediului. dreptul

Autoriza ia de mediu este un act tehico-juridic emis de autorit ile competente pentru protec ia mediului prin care sunt stabilite condi iile sau parametrii de func ionare ai unei activit i existente sau ai unei activit i noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului necesar pentru punerea acesteia n func iune. Acordul de import pentru organisme modificate genetic este un act tehinico-juridic emis de autoritatea competent pentru protec ia mediului, care d dreptul titularului s realizeze activitatea de import de organisme modificate genetic i stabile te condi iile n care aceasta se poate desf ura conform legisla iei n vigoare. Autoriza ie integrat de mediu este actul tehnico-juridic emis de autorit ile competente privind prevenirea i controlul integral al polu rii. Agen iile jude ene pentru protec ia mediului de unde se deruleaz planul respectiv. Toate aceste avize au o perioad de valabilitate limitat pe o perioad de 5 ani. Dac n timpul derul rii unui proiect intervin elemente noi, se poate cere autorit ii competente revizirea avizul respectiv. Trebuie depusp documenta ia necesar din care s reias elementele noi survenite. Dac se constat c titularul unui acord de mediu nu respect condi iile n care a fost emis actul / avizul respectiv, se poate suspenda de max. 6 luni. Dac n cele 6 luni titularul nu rezolv situa ie, se poate ajunge pn la sistarea proiectului respectiv.

Studiul de impact
n cazul proiectelor mai complexe se poate solicita efectuarea unui studiu de impact, realizndu-se de speciali ti i con ine informa ii tehnice cu privire la impactul pe care l are proiectul asupra mediului. Obiectul acestei proceduri administrative este reprezentat de evitarea ca o nou activitate justificat i interesant d.p.d.v economic, n plan imediat s se releve ulterior nefast sau chiar catastrofal pentru mediu. Cu alte cuvinte, se urm re te prevenirea polu rii, dar i a altor atingeri ce ar putea fi aduse mediului, evalundu-se astfel din faza de proiect efectele ac iunilor antropice asupra mediului natural. Legisla ia romn de protec ie a mediului reglementeaz procedura de evaluare a impactului asupra mediului cu fazele sale obligatorii: preliminare, de evaluare propriu-zis i cea de analiz & validare. Se introduce astfel, obligativitatea studiului de impact pentru proiectele de investi ii noi, ct i pentru modificarea substan ial a ceor existente, inclusiv proiectele de dezafectare n cadrul procedurii pentru ob inerea acordului de mediu. Evaluarea impactului asupra mediului se realizeaz ns , numai pentru proiectele activit ilor cu impact semnificativ asupra mediului, proiecte pentru care este necesar solicitarea acordului de mediu sau dup caz, a acordului integrat de mediu.

Fazele procedurii studiului de impact & organizarea desf ur rii acestui demers tehnicojuridic sunt n sarcina autorit ii pentru protec ia mediului competente care decide aplicarea lor. Reglement rile n domeniu prev d cadrul minim al datelor necesare, dup cum urmeaz : 1. Cererea promotorului cu descrierea proiectului sau a activit ii care nu poate fi adresat autorit ii de mediu dect n form scris . 2. ncadrarea activit ii sau a proiectului propus n categoria celor pentru care se impun s se elaboreze studiul de impact. Dac n vederea acestei ncadr ri sunt necesare informa ii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar. 3. Pe baza acestei analize, se solicit participarea publicului, autorit ilor pentru protec ia mediului, a unor exper i i a reprezentan ilor administra iei publice locale ale c ror zone pot fi afectate de eventuale modific ri ale mediului. 4. Autoritatea pentru protec ia mediului ntocme te un cadru obligatoriu pentru efectuarea propriu-zis a studiului de impact pe baza c ruia va trebui ntocmit i raportul.

Protectia juridica a apelor L107/1996 Apele reprezinta o sursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, fiind un element indispensabil pentru viata si pentru societate, materie prima pentru activitati productive, sursa de energie, cale de transport si factor determinant in mentinerea echilibrului ecologic. Apa este un patrimoniu natural care trebuie protejat si care face parte din domeniul public al statului. Cunoasterea, protectia, punerea in valoare si utilizarea durabila a resurselor de apa sunt actiuni de interes general. Dreptul de folosinta, cat si obligatiile corespunzatoare rezultate din protectia si conservarea resurselor de apa vor fi exercitate in conformitate cu prevederile legii apelor 107/1996, exceptia apelor geotermale pentru care se vor adopta reglementari specifice. Clasificarea apelor Criteriile de baza dupa care se realizeaza clasificarea apelor sunt: - Dupa adminstrarea lor: o Nationale : sunt fluviile, raurile, paraurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, precum si apele fluvial si raurile de frontiera stabilite prin acte juridice internationale o Internationale: sunt cele la care statul roman este riveran cu alte state, cele care intra sau trec prin granitele tarii, precum si cele cu privire la care interesele unor state au fost recunoscute prin tratate sau conventii internationale o Teritoriale : sunt cele cuprinse in portiunea de la tarmu marii spre larg, limitele fiind stabilite de fiecare stat prin lege - Dupa destinatia lor economica o Ape de uz general destinate in principal satisfacerii nevoilor populatiei o Ape destinate industriilor si agriculturii o Ape cu destinatii speciale (pescuit, navigatie, producerea de energie electrica) - Dupa forma de proprietate

o Ape apartinand domeniului public : sunt apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazine hidrografice ce depasesc suprafata de 10km2 o Ape apartinand domeniului privat : sunt cele cuprinse in albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu depasesc suprafata de 10km2, acestea apartinand detinatorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care apele se formeaza sau curg Dupa asezare o Ape de suprafata : se gasesc deasupra solului si pot fi curgatoare sau statatoare o Ape subterane : se gasesc la o adancime oarecare sub pamant

Conform art 1 alin 2 din legea apelor, apele fac parte din patrimonial public si astfel, protectia si dezvoltarea durabila a acestora sunt activitati de interes general. Administrarea domeniului public al apelor, precum si gestionarea calitativa si cantitativa a acestora se realizeaza de compania nationala Apele Romane si filialele acesteia, dar si de catre Regia Autonoma a Apelor minerale si de catre Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Aceste unitati se ocupa de gestionarea calitativa si cantitativa a apelor, de folosirea rationala a acestora, de protectia impotriva epuizarii si a degradarii, de coordonarea lucrarilor hidrotehnice pentru asigurarea bunei circulatii a apelor pe canaluri, ghioluri si lacuri, precum si pentru impiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine. Gospodarirea apelor reprezinta un ansamblu de mijloace tehnice , masuri legislative, economice, administrative ce duc la utilizarea, valorificarea si mentinerea resurselor de apa in bune conditii pentru satisfacerea necesitatilor sociale si economice la protectia impotriva epuizarii si a poluarii, precum si la prevenirea si combaterea actiunilor distructive ale apelor. Pentru realizarea unei gospodariri durabile a apei sunt necesare efectuarea mai intai a unor studii asupra rezervelor de apa, a calitatii si cantitatii resurselor de apa si, abia apoi, sa se treaca la luarea unor masuri. Poluarea reprezinta alterarea fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a calitatii apei peste limitele admisibile stabilite prin lege. In anul 1961 a avut loc la Geneva Conferinta Internationala privind situatia poluarii apelor din Europa,unde s-a dat o definitie a poluarii ca reprezentand modificarea directa sau indirecta a compozitiei sau starii apelor ca urmare a activitatii omului. Poluarea este un fenomen general, fiind intalnita oriunde pe Terra, ea nefiind specifica unei anumite zone. Apele de orice categorie sunt supuse permanent poluarii, afectandu-se calitatea acestora, iar folosirea necorespunzatoare si risipirea lor reduc considerabil resursele de apa care sunt limitate si regenerabile. Protectia juridica a atmosferei Atmosfera reprezinta masa de aer ce inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon. In prezent, in legislatia tarii noastre, nu exista o lege speciala cu privire la protectia atmosferei, iar cele mai importante acte legislative cu referire la acest domeniu sunt: Constitutia Romaniei, Ordonanta 195 din 2005 cu privire la protectia mediului, Legea nr 24 din 1994 pentru ratificarea Conventiei cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice si respectiv ordinul nr 462 din 1993 al ministrului mediului si gospodariei apelor pentru aprobarea conditiilor tehnice privind protectia atmosferei si normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluani atmosferici produsi de surse stationare.

Poluarea aerului nu cunoaste granite. De aceea, trebuie sa existe o stransa colaborare internationala pe baza unor conventii pentru stoparea acestui fenomen. Poluarea atmosferei reprezinta introducerea in mediu de catre om direct sau indirect a unor substante sau energii care, peste anumite limite, pot avea efecte nocive asupra sanatatii oamenilor, dar si a tuturor vietuitoarelor. Omul, prin activitatile sale, contribuie la achimbarea calitatii aerului, dar pot interveni, in acelasi timp, si fenomene naturale, cum ar fi eruptii, furtuni de nisip sau praf etc. O consecinta grava a poluarii atmosferei o reprezinta diminuarea stratului de ozon, constatandu-se astfel o crestere semnificativa a numarului cancerelor de piele, respectiv cataracte ocular, dar si alte afectiuni. Ritmul de crestere economica, industrializarea, cresterea numarului autoturismelor contribuie, intr-o masura din ce in ce mai mare la degradarea puritatii aerului. In procesul poluarii aerului distingem 3 etape, respectiv: - Emisia substantelor poluante - Transmiterea acestora prin curenti de aer in diferite directii - Concentrarea acestora in apropierea solului, indiferent de starea fizica a poluantilor. Potrivit Constitutiei Romaniei, statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice, dar si sa asigure refacerea si ocrotirea mediului pentru mentinerea echilibrului ecologic. Prin protectia atmosferei, se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii, precum si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita astfel manifestarea unor efecte negative asupra mediului sanatatii oamenilor, dar si a bunurilor materiale. Autoritatea centrala pentru protectia mediului stabileste si promoveaza politici globale si regionale privind protectia atmosferei, cum ar fi introducerea de tehnici si tehnologii pentru mentinerea poluantilor la sursa , reducerea emisiilor de poluanti, asigurarea calitatii corespunzatoare a aerului si, respectiv, modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrate a calitatii aerului. Politica nationala de protectie a atmosferei tine seama de reglementarile internationale existente, elaborandu-se astfel norme tehnice, standard si regulamente de aplicare privind calitatea aerului, calitatea combustibililor si carburantilor, identificarea si controlul agentilor economici a caror activitate este generatoare de risc potential sau de poluare atmosferica. Autoritatea centrala pentru protectia mediului supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei, aceasta avand urmatoarele atributii: - Constata aparitia episoadelor de poluare a atmosferei - Dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare - Solicita masuri de prevenire, limitare sau eliminare a emisiilor de poluanti - Aplica sanctiuni in caz de nerespectare a masurilor impuse Statul se implica in asigurarea puritatii aerului, dar, in acelasi timp, si persoanele fizice sau juridice au mai multe obligatii legale in privinta protectiei atmosferei, printre care: - Sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei adoptand masuri tehnologie adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici - Sa doteze instalatiile tehnologice care sunt surse de poluare cu sisteme de masura - Sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor - Sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii

Raspunderi si sanctiuni Incalcarea normelor legale privitoare la protectia atmosferei atrag raspunderea contraventionala, civila sau penala. Aceste 3 forme ale raspunderii juridice sunt prezente in toate reglementarile legale privitoare la protectia factorilor de mediu, inclusiv in cadrul protectiei atmosferei. Raspunderea contraventionala Sunt considerate contraventii si se sanctioneaza potrivit legii urmatoarele fapte:  Incalcarea obligatiilor autoritatilor centrale si locale prevazute in Ordonanta 195 din 2005 prin care detinatorii de terenuri sunt obligati sa intretina spatiile verzi, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei  Incalcarea prevederilor cu privire la obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura diminuarea sau incetarea activitatilor generatoare de poluare Constatarea contraventiilor se face de catre personalul imputernicit de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, respectiv de catre ofiter sau subofiter de politie, ai MApN Raspunderea penala Sunt considerate infractiuni in domeniul protectiei atmosferei urmatoarele fapte: y Nedotarea instalatiilor care sunt surse de poluare cu sisteme de masura y Nerespectarea obligatiei de imbunatatire a performantelor tehnologice in scopul reducerii emisiilor y Producerea de zgomote peste limitele admise daca, prin acestea, se pune in pericol sanatatea umana Raspunderea civila Daca prin savarsirea contraventiilor sau a infractiunilor se cauzeaza si un prejudiciu patrimonial, autorul faptei va trebui sa raspunda si pentru repararea pagubei respective potrivit regulilor raspunderii civile delictuale.