Accidentele rutiere

Definitia accidentului de trafic rutier Primele vehicule rutiere au fost puse n miscare folosindu-se forta vntului, apoi forta aburului sub presiune (Griffith n 1824 si dupa aceea Charles Dietz), culminnd cu realizarea motoarelor cu ardere interna. La nceputuri, drept combustibil s-au folosit praful de pusca, gazul de iluminat si petrolul, iar din 1877 consemnam primul motor cu ardere interna care functioneaza cu benzina, datorat mecanicului german Nicolaus Otto. Constructorul primului motor cu ardere interna este considerat nsa Gottlieb Daimler, care a obtinut cei mai importanti parametri ceruti de automobil: putere mare la dimensiuni reduse, suplete, turatie ridicata. n rndul pionierilor se nscriu: Louis Renault, care, n 1899, nfiinteaza Societatea Fratii Renault, care va construi, n 1903, primele doua taxiuri iar n 1906,primul autobuz. n SUA, primul automobil este construit n 1895 de catre Charles Daryea. Stramosul automobilului modern este considerat automobilul Mercedes 1901, model care, abandonnd forma veche, a strnit o deosebita senzatie, utiliznd radiatorul tip fagure, motorul plasat n fata, schimbatorul de viteze, arborele cardanic si rulmentii cu bile pentru lagare. Romnia a introdus automobilul n circulatie printre primele tari din Europa, n anul 1890: un Peugeot de 4 H.P. iar n 1900 a importat din Franta primul camion cu abur (Gardner Serpollet) pentru transportul gunoaielor. n anul 1904 se elaboreaza primul regulament de circulatie si, tot atunci, se nfiinteaza Automobil Club Romn, care numara 27 membri, printre care si doua femei celebre n epoca: Martha Bibescu si Yvonne Camarasescu. Romnia a fost printre primele 6 tari din lume care a organizat curse de automobile (dupa Franta, SUA, Germania, Anglia si Italia), iar n 1805 a inaugurat turismul automobilistic international (cursa Galati - Ispahan). Ar mai fi de adaugat, tot din sursele furnizate de Constantin Gorgos, ca Romnia s-a nscris printre primele tari n domeniul inventarii automobilului: automobilul cu aburi Vasescu", construit la Paris n 1880; automobilul Persu" n forma aerodinamica, precum si convertizorul sonic-mecanic realizat de Gogu Constantinescu. Cunoasterea parametrilor autovehicului prezinta o importanta deosebita, alaturi de factorii drum si uman, pentru producerea si deci implicit pentru prevenirea accidentelor de circulatie. O definitie a accidentului de trafic rutier ne-o ofera Camil Suciu: acel eveniment de circulatie petrecut pe drumurile pnblice n care au fost lezate persoane si s-au produs pagabe materiale. O alta definitie, mai complexa si mai exacta, considera accidentul ca fiind un eveniment produs pe drumurile publice, constnd din coliziunea a doua sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau calcarea pietonilor s.a. avnd ca rezultat vatamarea integritatii corporale ori moartea unei persoane, pagube materiale, precum si stnjenirea circulatiei. Cauzele accidentelor de circulatie a. Accidentele datorate factorului uman au, n ordine, urmatoarele cauze: - excesul de viteza, neatentia pietonilor, depasirea neregulamentara si neasigurarea prioritatii de trecere, conducerea sub influenta bauturilor alcoolice. Alte cauze: conducerea imprudenta; nesemnalizarea la schimbarea directiei de mers; neasigurarea la trecerile de nivel cu calea ferata; oboseala, boala, adormirea la volan;

nerespectarea culorii semaforului electric sau a semnalelor agentului de politie rutiera; conducerea fara permis etc. n raport cu pericolul de accidentare, intereseaza: vrsta (conducatorii auto mai n vrsta produc mai putine accidente dect cei tineri), experienta si calificarea profesionala, oboseala, functia vederii si alcoolismul. Statisticile demonstreaza ca, n medie, din 5 accidente rutiere grave, trei au loc din vina conducatorilor auto si doua din cea a pietonilor; barbatii se accidenteaza de patru ori mai mult dect femeile; nivelul mortalitatii cel mai ridicat este la persoanele din grupa de vrsta 18-25 ani. b. Accidentele datorate factorilor tehnici: defectiuni ale sistemului de frnare, directie, iluminare si de semnalizare. Pare incredibil, dar din totalul accidentelor rutiere factorilor tehnici le revin pna la 5%8. De cele mai multe ori acestia trebuie corelati cu factorul uman, n sensul lipsei de preocupare pentru construirea, ntretinerea si revizia corespunzatoare a autovehiculelor. c. Accidentele datorate factorilor rutieri: latimea, declinitatea, curbura, natura si starea mbracamintei, indicatoarele, refugiile, spatiile verzi etc, la care am adauga alte surse de pericol ca: intersectiile, podurile nguste, drumurile neiluminate, monotonia unor cai rutiere. n concluzie, accidentele de circulatie au la baza trei factori: omul, automobilul si drumul, dintre care rolul predominant l are primul. Cercetarile de specialitate au relevat 14 factori psihici generatori de accidente: - deficiente n sfera atentiei (concentrare redusa, instabilitate, fixitate); - operativitate redusa a functiilor decizionale (lentoare, unilateralitate, slaba anticipare, deficit de informatie etc.); - slaba rezistenta afectiva n situatii critice (emotivitate, anxietate, frica); - impulsivitatea si agresivitatea (slabul echilibru psihomotor, nesocotirea pericolului, a regulilor de circulatie si a prezentei celorlalti participanti la trafic); - reactivitatea motorie scazuta (timp de reactie mare, discrepanta ntre momentul aparitiei stimulului si cel al efectuarii operatiilor motorii); - slabul autocontrol (dezorganizarea generala a comportamentului n situatiile critice); - nivelul scazut al capacitatii de anticipare a evenimentelor n spatiul rutier; - simt de raspundere scazut (slaba constientizare a complexitatii si implicatiilor sociale ale comportamentului la valori); - ambitia (centrarea unilaterala pe propriul Eu, exacerbarea tendintelor de autoevidentiere si autoafirmare etc.); - indisciplina (nesocotirea conditiilor respective ale circulatiei rutiere; ncalcarea regulilor de circulatie);