oamenii traiesc din vicii.fiecare are cate unu cel putin.viciul meu de cand eram mica erau dulciurile.

ca orice copil, iubeam bombonelele si prajiturile facute d e bunica.mai tarziu lucrurile au fost un pic altfel.atunci cand am aflat ca sana tatea mea e un pic in paragina.mereu am fost un copil gras si am dat vina pe bun icii mei care m-au indopat care cum a putut,dar nu.vina a fost a mea.a fost vina mea ca n-am stiut niciodata sa spun ca ajunge.sa imi arat punctul de vedere.n-a m vrut niciodata sa supar pe nimeni, mai ales p oamenii dragi mie. cand eram mi ca, verile mele aratau cam asa:alergam prin curte si pe toata dealurile, pe stad ionu de fotbal de dimineata pana seara la bunica la tara.am avut o copilarie cum multi altii s-ar fi dorit`o.pentru mine copilaria asta a insemnat totul.de la l aptele batut "felii",la camera lu oaua din pod,la mirosul de tuica din cameruta mica,la plimbarile mele cu tricicleta pe aleea cu scari,la udatul gradinii si cu lesul marului dulce de pe tabla casei. verile la tara m-au invatat sa pretuiesc natura.sa cunosc adevarul despre ceea ce este natural.pentru mine verile alea in seamna adevarata mea cultura generala.e experienta pe care o am eu si ma difere ntiaza de ceilalti.aici am vazut pentru prima oara cum se nasc puii de pisica.ai ci am aflat din ce lemn se face un arc.aici am stiut ca pot face orice nazbatie si ca nimeni nu va fi niciodata suparat.aici am invatat sa fac cozonac,tuica,vin ,magiun,sapun.aici am stiu ca e toata viata mea. nu stiu de ce,oamenii au tendinta sa inlocuiasca lucrurile care le plac cu altel e atunci cand le e prea greu sa lupte pentru ele.asa am ajuns eu ca verile mele sa fie oriunde mai putin acolo unde imi e locul."mare,munte,baltatesti,cat ai st at in bucuresti?"asta a fost inceputul rupturii.nu stiu cine cu cine nu se mai i ntelege si de ce am ajuns sa nu mai imi petrec cea mai mare parte a timpului in curtea aia de 800 d metrii patrati,care atunci mi se parea mult mai mare.imi adu c aminte de un copil fericit.un copil care se urca pe cazanul de unde se adapau vacile si canta.imi placea la nebunie cum se aude ecoul.imi aduc aminte de vecin ul meu adrian care crestea mereu pesti intr`un acvariu murdar.mureau pe capete,d ar el continua sa aduca altii.admiram mereu stocismul de care dadea dovada si am bitia lui de a nu renunta niciodata.era sarac.aproape ca nu avea ce manca.venea verile la bunica lui,in vacanta,la fel ca mine.tanti nuta avea o casa mica si s aracacioasa.nu avea nici lemne pentru soba si ardea mereu gunoaiele care scoteau un fum greu si inecacios prin hornul casei.adrian statea in ploiesti,tatal lui era sofer de camion.ii aducea lu tanti nuta camioanele stricate in curte sau in fata curtii.adrian era cat de poate de fericit.era un baiat timid si simpatic.st atea la noi in curte de dimineata pana seara.aveam o portita in spatele curtii p rin care ne perindam mereu,facea legatura intre curtea mea si a lui.deseori ne j ucam pe terasa de deasupra garajului cu toate jucariile mele aduse de la bucures ti,catalogate drept "stricate" sau "vechi".ale naibii jucarii ne aduceau atata b ucurie ca ai fi spus ca sunt nou-noute.adevarul e ca parca singur n-are niciun f armec sa te joci,oricat de noi si de frumoase ar fi jocurile.cele mai multe aven turi aveau parte alaturi de marcel,bunicul meu.el m-a invat totul despre viata l a tara.ziua mergeam la "garla" sa cautam pietre albe,cremene,pe care seara sa le lovim,sa scoata scantei.abia cand am ajus sa fac la scoala geografie mi-am dat seama ca garla avea un nume.de fapt era un paraias,insa nici in ziua de azi nu s tiu cum il chema si stiu ca m-am uitat pe harta de cateva ori ca sa`i retin nume le.acum imi dau seama ca nu am nevoie sa stiu,pentru mine va ramane "garla" oric e ar fi.marcel imi povestea ca scanteile alea pot naste focul si in fiecare sear a incercam sa dau foc la niste paie,dar nu reuseam decat sa ajung sa miros a por c parlit.mai tarziu am aflat ca iti trebuie o anumita ciuperca,iasca,care creste pe copaci si e numita painea codrului,ca sa poti naste un foc din cremene.n-am reusit nici asa insa.dar eu si adrian ne chinuiam seara de seara.tin minte ca in tr`o noapte trecuse de mult ora de culcare si bunica ne tot striga sa mergem in casa,dar noua nu ne ardea de somn asa ca ne-am ascuns sub o masa pe terasa,prin tre ceapa pusa la uscat.bunica e de fapt strabunica mea,dar nu stiu de ce mereu i-am spus asa.poate pentru ca bunicilor adevarati le spuneam p nume si abia pe ea o recunosteam de bunicuta cu parul alb,care miroase a arome,creste gaini si s apa in gradina.bunicul nu era nici pe departe un batranel adus de spate.era un o m solid cu statura impecabila.in fiecare dimineata se ducea sa cumpere paine si de doua ori pe saptamana cate o sticla de lapte.era mereu barbierit,pieptanat si

imbracat in pantaloni de stofa si camasa apretata.bunicul era ceea ce se numest e un barbat bine, cu un aer de om serios si bine educat.de cele mai multe ori di mineata "se spala pe dinti" cu o tuiculita.statea ore in sir pe scaunul de la vi ta si se gandea contemplativ.atunci nu intelegeam de ce doar statea acolo si nu facea nimic.se uita la oameni cum trec pe strada si ii saluta pe cei ce`i dadeau buna ziua.de cele mai multe ori isi lua un pahar de vin cu el si casetofonu si asculta muzica populara.era foarte respectat in sat,mereu cand ma intreba cineva "tu a cui esti?" si raspundeam timid "a lu marin" toti zambeau si se purtau fru mos,"nea oana".a trebuit sa ajung sa intru la facultate ca sa`mi dau seama ca bu nicu era de fapt un fel de moromete in surani si ca el statea sub vita ca morome te sub dud. stiu ca se aprindea foarte tare daca faceam prea mare galagie cand s tatea el acolo si ne trimitea pe stadion sau ne punea sa adunam prunele de pe jo s, ca sa le puna la tuica.bunicul a murit acum trei ani,chiar de ziua lui bogdan .coincidenta?cred ca dumnezeu l-a luat pentru ca incepuse sa isi piarda statutul sau si asta l-ar fi distrus cumplit.in toata copilaria mea am fost legata de ba ieti,m-am jucat cu ei,m-am purtat ca ei,m-am infiltrat printre ei.bateam mingea si jucat fotbal ca unu de-al lor.marcel si-a dorit mereu un nepot pe care sa`l i nvete sa traga la poarta,sa scuipe,sa se bata, sa repare lucruri,sa munceasca, s a traga cu arcu, sa il inteleaga.m-a avut pe mine.eu,el si adrian colindam toate dealurile,adunam mure,coarne,prune,alune, aduceam mere de la gradina si apa pen tru ciorba de fasole.cu noi se simtea tanar si invincibil.cu el,ne simteam mari si importanti.exact ca cei trei muschetari. copiii au nevoie de oameni care sa-i ghideze si sa-i sustina in tot ceea ce fac, din cauza asta multi dintre ei sunt nefericiti si duc o copilarie grea. copiii vor libertatea care sa-i ajute sa aleaga ce vor.nu stie nimeni de ce eu am ajuns sa nu stiu pentru ca in viata mea am avut parte de multa libertate. motivul pen tru care imi aduc aminte cat de fericita eram cand eram mica este ca nu-mi incar c memoria decat cu lucrurile care ma intereseaza si care ma influenteaza.imi ras una in cap vocea lui bogdan care imi spunea daca sa tii minte nuj ce detaliu leg at de un lucru aproape inexistent in viata mea, inseamna ca iti incarci memoria, ce spui de restul amintirilor pe care le stocheaza creierul tau undeva in tine? nu am invatat niciodata nimic stand la masa si indesand cu lingurita, mereu am p rins din zbor ce mi se parea interesant.in momentul de fata sunt confuza.nu mai stiu ce imi place si cu ce ar trebui sa imi mananc timpul.lucrurile nu merg asa de roz prea cum ma asteptam,pentru ca de ceva vreme astept o salvare care nu mai vine.imi pun bazele in cele mai posibile schimbari din viata mea.pana acum cate va luni nu stiam sigur daca e timpul sa fac o schimbare asa de importanta in via ta mea: sa dau la facultate. desi mereu am fost un om cu capu pe umeri,in care p uteai avea incredere ca te va indruma sa iei cele mai bune decizii,am clacat.mer eu m-am simtit mult mai matura decat restul.a trebuit de mica sa am grija de alt ii mai mici ca mine. si o astfel de responsabilitate m-a facut sa invat ce e bin e si ce e rau. nu am fost niciodata cu capul in nori in ceea ce ma priveste,am a vut doar mici scapari ce nu ar fi afectat cu nimic pe nimeni.nimeni nu e perfect ,nu? si in plus la ce bun sa fiu un copil de 10 ani daca gandesc ca un om de 30 de ani? mereu am spus ca m-am nascut prea tarziu sau prea devreme.tind sa cred ca am gresit.m-am nascut foarte bine.nu toti oamenii sunt la fel si viata e o lu pta in care fiecare incearca sa razbeasca cum poate.constiinta mea m-a indemnat sa nu judec pe nimeni si totusi au fost momente cand nu-mi dadeam seama de ce un ii ajung sa recurga la distrugerea de sine cand au dat de greu.ciudat,mi s-a int amplat sa ma aflu in aceasta pozitie de doua ori in viata mea de pana acum si ma gandeam atunci ca ii inteleg,dar in nebunia mea de a renunta mi-am dat seama ca e o tampenie.ca sunt un om puternic.ca asa nu ajung nicaieri.ca eu nu sunt asa. a trebuit sa fiu sus ca sa stiu sa cad,a trebuit sa cad ca sa ajung iar sus.dar oare am ajuns la fel de sus ca inainte?mi s-a spus ca da. ca am crescut sub ochi i lor si ca in curand voi da roade. cei apropiati spun mereu ca investesc in tin e ca sa ajungi cineva.eu n-am investit nimic in nimeni niciodata.