Carbonul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul C i numrul atomic 6.

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se numr una dintre cele mai moi (grafit) i una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebit de a forma legturi chimice cu ali atomi mici, incluznd atomii de carbon, iar mrimea sa l face capabil de a forma legturi multiple. Datorit acestor proprieti, carbonul poate forma aproape zece milioane de compui chimici diferii. Compuii de carbon reprezint baza vieii pe Pmnt i ciclul carbonazot produce o parte din energia radiat de Soare i de alte stele. n plus, carbonul are cele mai nalte puncte de topire/sublimare dintre toate elementele. La presiunea atmosferic nu are punct de topire deoarece punctul su triplu este la 10 MPa (100 bar), deci sublimeaz la peste 4000 K. Astfel, el rmne solid la temperaturi mai nalte dect cele mai mari puncte de topire ale metalelor, precum wolframul sau reniul, indiferent de forma sa alotropic. Carbonul nu a fost creat n timpul Big Bang-ului, deoarece are nevoie de producerea unei coliziuni triple de particule alfa (nuclee de heliu). Universul s-a extins iniial i apoi s-a rcit prea repede pentru ca acest lucru s fie posibil. Oricum, este produs n interiorul stelelor n ramura orizontal, unde un nucleu de heliu este transformat n carbon prin procesul triplualfa. A fost de asemenea creat n stri multi-atomice.Are numarul atomic Z=6. Carbonul a fost descoperit n preistorie i era cunoscut anticilor, care l preparau prin arderea materialului organic n spaii fr mult oxigen (crend crbune). Diamantele au fost ntotdeauna considerate rare i frumoase. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului, fulerenul, a fost descoperit ca produs secundar n experimente din anii 1980. Numele su vine din franuzescul charbone, care, la rndul su, vine din latinescul carbo, nsemnnd crbune. n german i olandez, numele carbonului sunt Kohlenstoff i, respectiv, koolstof, ambele nsemnnd literal "materia (stofa) crbunelui". Cel mai cunoscut i important oxid al carbonului este dioxidul de carbon, CO2. Este o component minor a atmosferei Pmntului, produs i folosit de toate fiinele vii, i un compus volatil n alt parte. n ap formeaz urme de acid formic, HCO2H, dar ca majoritatea compuilor cu mai muli atomi de oxigen la un singur carbon este instabil. Prin acest intermediar, sunt produi ioni carbonai. Unele minerale importante sunt carbonaii, precum calcitul. Disulfura de carbon, CS2, este similar. Ali oxizi sunt monoxidul de carbon, CO, i neobinuitul suboxid de carbon, C3O2. Monoxidul de carbon se formeaz prin combustie incomplet i este un gaz incolor i inodor. Fiecare molecul conine o legtur tripl, care este foarte puin polar, rezultnd tendina de a se ataa permanent de moleculele de hemoglobin, deci gazul este foarte otrvitor. Cianura, CN-, are o structur similar i se comport ca un ion halid; (CN)2, este nrudit.

Cu metalele reactive, precum wolframul, carbonul formeaz fie carburi, C-, fie acetilide, C22, aliaje cu puncte de topire foarte nalte. Aceti anioni sunt de asemenea asociai cu metanul i acetilena, ambii fiind acizi foarte slabi. Cu o electronegativitate de 2,5, carbonul formeaz de obicei legturi covalente. Unele carburi au matrice covalente, de exemplu carborundul, SiC, care seamn cu diamantul. Carbonul are capacitatea de a forma lanuri lungi cu legturi C-C. Aceast proprietate se numete concatenare. Legturile carbon-carbon sunt destul de puternice i anormal de stabile. Aceast caracteristic este important deoarece permite carbonului s formeze un numr foarte mare de compui; de fapt, exist mai muli compui chimici care conin carbon dect toi compuii celorlaltor elemente chimice la un loc. Cea mai simpl form de molecul organic este hidrocarbura - o familie mare de molecule organice care, prin definiie, sunt compui din atomi de hidrogen legai de un lan de atomi de carbon. Lungimea catenei, catenele laterale (ramificaii) i grupele funcionale influeneaz proprietile moleculelor organice. Carbonul are doi izotopi naturali stabili: carbon-12, sau 12C, (98.89%) i carbon-13, sau 13C, (1.11%), i un radioizotop natural, dar instabil, carbon-14 sau 14C. Exist 15 izotopi cunoscui ai carbonului, iar cel care exist cel mai puin este 8C, care dispare prin emisie de protoni i degradare alpha. Are un timp de njumtire de 1,98739x10-21 s. n 1961, Uniunea Internaional de Chimie Pur i Aplicat a adoptat izotopul carbon-12 ca baz pentru greutile atomice. Carbonul-14 are un timp de njumtire de 5730 ani i este folosit intens pentru datarea materialelor pe baz de carbon. Carbonul este n general sigur. Inhalarea de funingine n cantiti mari poate fi periculoas. Carbonul poate lua foc la temperaturi nalte i poate arde puternic (ca n accidentul nuclear din Windscale, Marea Britanie, pe 10 octombrie 1957). Exist numeroi compui chimici pe baz de carbon; unii sunt letali (cianurile, CN-), iar alii sunt eseniali vieii (glucoz). In lumea minerala carbonul apare indeosebi sub forma de carbonate. In aerul atmosferic carbonul se gaseste sub forma de dioxid de carbon,CO2,insa in concentratii mici(in medie 0,03%). Importanta cea mai mare o are insa carbonul in lumea organica;nu exista organism vegetal sau animal care sa nu contina carbon.De aceea,in trecut,chimia organica a fost definita ca o chimie a carbonului. In natura se poate urmari o circulatie a carbonului care conditioneaza existenta atat a lumii vegetale cat si a lumii animale.In acest circuit,un rol important ii revine dioxidului de carbon.

Dioxidul de carbon din atmosfera este sursa din care plantele isi sintetizeaza substanta lor.Asimilatia dioxidului de carbon in plante este un proces fotochimic,foarte complex care poate fi formulat,global ,astfel: CO2 + H2O(CH2O) + O2 In acest caz (CH2O) reprezinta un hidrat de carbon ipotetic (si nu formaldehida),tinand seama ca in procesul de fotosinteza rezulta amidonul,un compus macromolecular provenit din glucoza ,C6H12O6. Asimilatia dioxidului de carbon in plante este o reactie endoterma; energia necesara furnizata de energia solara este transmisa sistemului chimic prin intermediul clorofilei din plante. Plantele servesc drep hrana animalelor.Prin respiratia plantelor si animalelor,o parte din CO2 din atmosfera este in continua regenerare.La acesta mai contribuie si dioxidul de carbon provenit din putrezirea cadavrelor si plantelor. O alta sursa de alimentare a mediului cu CO2 o reprezinta arderile de combustibili. Desigur in curs de secole si milenii ,o parte din CO2 a fost scos din circulatie,ca urmare a formarii,in mari si oceane,a zacamintelor de carbonat de calciu din resturi (schelete,cochilii,etc.) de animale moarte. Carbonul sa gaseste in natura si in stare elementara,si anume sub forma celor doua stari alotropice:diamantul si grafitul,cum si sub forma diferitelor varietati de carbuni de pamant. Diamantul sa gaseste in pamant,raspandit in putine locuri. Cele ami importante zacaminte sunt mai ales in Zair (Kinshasa),apoi in sudul Africii,in Siberia,India,Brazilia,etc. Masa diamantului se exprima in carate,un carat avand 0,205g.Cel mai mare diamant gasit pana in ziua de azi are 3024 de carate. S-a reusit obtinerea pe cale artificiala a unor diamante,incalzind timp de mai multe ore,grafit la 3000C sub presiuni foarte mari.Pentru obtinerea unor bune viteze de conversie se folosesc catalizatori(Cr,Fe,Pt). Diamantul este cristalizat in sistemul cubic(octaedre).In reteaua diamantului,atomii de carbon,hibridizati sp,sunt astfel asezati,incat fiecare atom este inconjurat tetraedric,la distante egale(0,154nm),de alti atomi de carbon,ficare din cei patru electroni de valenta formand o legatura covalenta cu cate un atom vecin. Structura diamantului este deci aceea a unui cristal atomic sau a unei molecule uriase.Din cauza energiilor de legatura CC deosebit de mari,diamantul este atat de dur, are punctul de topire ridicat si este insolubil in dizolvanti.Energia de vaporizare a diamantului este foarte mare.Diamantul are densitatea3,51g*cm.