P. 1
ROLUL FILOSOFIEI

ROLUL FILOSOFIEI

|Views: 270|Likes:
Published by ancutz

More info:

Published by: ancutz on Mar 19, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/28/2013

pdf

text

original

ROLUL FILOSOFIEI De la SOCRATE am învăţat… … că se poate muri pentru triumful unei idei dar mai ales că seninătatea în fața

morţii vine la capătul unei vieți trăite frumos, curat şi în orizontul căutării Adevărului … că exercițiul cel mai prolific pentru desăvârșirea spiritului este dialogul, conversația – itinerariu împărtășit către revelarea soluțiilor şi clarificărilor … că ignoranța, dar mai ales conștientizarea ei, îţi deschide calea către desăvârșire iar adevărul poate fi “moșit” … că vocea conştiinţei ia forma unui daimon care-mi împiedică spiritul să comită ceea ce nu se cuvine … că în interioritatea mea locuiesc Zeul şi Cugetarea iar adevărata înțelepciune este să reușești să-i asculţi dar mai ales să-i laşi să fie auziţi prin tine De la PLATON am învăţat… … că un eșec personal în politică poate fi transformat, cu eforturile de rigoare, într-un succes răsunător peste veacuri … că dincolo de tulburătoarele zbateri ale lumii pe care încercăm s-o cuprindem cu văzul, auzul sau altfel, există un univers al armoniei şi seninătății … că educaţia nu-i decât reamintire a ceea ce sufletul ţi-a contemplat cândva, în peregrinările lui prin Câmpia Adevărului, înainte de prăbușirea în temnița grea a trupului şi uitării De la ARISTOTEL am învăţat… … că ai nevoie de rigorile logicii, veritabilă gimnastică a minții, pentru a-ţi fortifica gândirea şi a înainta în cunoaștere … că există şi o cunoaştere de dragul cunoaşterii care, deşi lipsită de finalități practice imediat cuantificabile, şi vădeşte totuși în timp eficacitatea … că izolarea de ceilalți, dacă nu este însoțită de chemarea divinului, te poate transforma în fiară … că virtutea supremă stă în puterea de a nu comite nedreptatea, mai ales atunci când conjunctura îţi oferă mijloacele şi scopul De la SFÂNTUL AUGUSTIN am învăţat… … că pentru a te cunoaște dar mai ales pentru a-L cunoaște pe El trebuie să cobori adânc în tine însuţi, în interioritatea ta, în acel grande profundum… … că la Dumnezeu nu se ajunge mergând, ci doar iubind (non amando, sed ambulando…) … că dragostea de înțelepciune, dorinţa de a studia te poate vizita sub forma unei șoapte de copil, după mulți ani de rătăciri şi neputințe

… că fericirea înseamnă beatitudine, adevărata înțelepciune este un alt nume pentru Dumnezeu iar cunoaşterea lor înseamnă să trăieşti cum se cuvine, să te rogi cum se cuvine şi să studiezi cum se cuvine De la RENE DESCARTES am învăţat… … să nu mă las sedus de aparenţe, confundând piatra şlefuită cu diamantul, visele înşelătoare cu realitatea sau impostura cu genialitatea … să pun sub semnul îndoielii şi al falsităţii tot ceea ce îmi provoacă fie şi cea mai mică suspiciune … că am libertatea de a spune “nu” chiar lui Dumnezeu însuşi dacă ia forma unui geniu înșelător … că îmi este permis să mă îndoiesc de orice dar nu mă pot îndoi de propria mea îndoială … că vine o dată în viaţă, măcar o dată, când trebuie să-ţi pui ordine în gânduri pentru că realizezi că absența unei metode, a unui drum ferm, te condamnă la mersul bezmetic şi abrutizare … că pentru a cunoaște trebuie să dobândeşti conştiinţa clară şi distinctă a acelui lucru De la BLAISE PASCAL am învăţat… … că inima are propriile judecăţi pe care însăşi judecata minţii nu e în stare să le priceapă … că nu mă reprezintă ca om nici raţiunea, nici voinţa, nici limbajul sau alt calificativ asumat cu infatuare, ci mai curând contradicţiile ce-mi sfâşie mintea şi inima … că sunt un ghem de contradicţii, incertitudini şi erori suspendate între infinit şi neant … că măreţia mea de senior, de rege deposedat, reiese din conştiinţa propriei nenorociri … că, oricât de fragil precum trestia, am în faţa universului avantajul de a-i intui planurile ce duc la propriami disoluţie De la IMMANUEL KANT am învăţat… … că trebuie permanent să îndrăznesc a gândi cu propriu-mi intelect, refuzând servilismul şi comoditatea … că lumea nu este decât un fenomen, iar cunoașterea ei este, în parte, rezultatul complicităţii facultăţilor mele, sensibilitatea şi intelectul … că două lucruri pot să-ţi umple sufletul cu o nemăsurată bucurie: cerul înstelat deasupra ta şi legea morală din tine, iar acestea două să-ţi dăruiască tăria de a munci mai mult de zece ani la o catedrală a rigorii gândului numită Critica raţiunii pure: … că mă pot numi Om doar atunci când reușesc să-mi consider aproapele un scop şi niciodată un mijloc De la FRIEDRICH NIETZSCHE am învăţat… … că totul este perspectivă şi interpretare iar lumea însăși nu este altceva decât o fabulă pe care o citeşte fiecare în felul lui … că trebuie să ai mai curând tăria de a-ţi construi propria poveste, propriul destin, decât să încerci să rostești povestea altuia … că singurul mod de a te smulge din durerea ta este să încerci s-o transformi în creație

… că e nevoie de duritate şi curaj fără seamăn pentru a-ţi solidifica propria devenire, că poţi fi creator de valori numai după ce te-ai avântat prin gheţuri şi înălţimi, precum o pasăre de pradă De la HENRI BERGSON am învăţat… … că faţă de animalitate am mai mult decât simplul privilegiu al inteligenţei superioare: ştiu să meşteşugesc unelte şi să le folosesc cu măiestrie … că timpul pe care ştiinţa îl spaţializează, îngheţându-l în secvenţe cantitativ determinate, e mai curând durată pură, curgere neîntreruptă în forul interior al propriei conştiinţe … că ştiinţa îţi poate oferi orice, dar îţi poate răpi totodată un singur lucru, cel mai important pentru tine: umanitatea … că râsul dezinhibat, izvorât din umorul rafinat, autentic constituie marca unei inteligențe evoluate De la MARTIN HEIDEGGER am învăţat… … că întreţin cu propria mea fiinţă (esenţă) un raport privilegiat iar înţelegerea fiinţei mele este ceea ce am mai intim, mai profund … că sunt o formă de fiinţare privilegiată în ansamblul fiinţărilor şi că semnul de întrebare este un alter ego al meu … că unicitatea, singularitatea mea în ansamblul celorlalte fiinţări vine din faptul că sunt conştient de existenţa mea şi de inevitabilitatea propriei mele dispariţii … că nu am o definiţie (esenţă) prestabilită dar că îmi pot construi una dacă aleg să trăiesc autentic … că fiecare pas, ezitare, reuşită sau eşec sunt semnul clar al proiectului meu şi nu o simplă stare iar din acest proiect izvorăsc propriile griji, angoase … că sensul existenţei mele mi se dezvăluie doar în situaţii-limită precum plictisul profund, iubirea sau bucuria extremă … că trebuie, măcar din când în când, să mă regăsesc, să mă recompun dintre rătăcirile sau înstrăinările printre oameni şi lucruri şi să trăiesc autentic De la BERTRAND RUSSELL am învăţat că… … despre lucruri pot să am o dublă cunoaştere: direct, nemijlocit sau prin descriere, traducere în limbaj a ceea ce sesizezi nemijlocit … că prin filosofie ai şansa de a te elibera de tirania obiceiurilor dăunătoare, de prizonieratul dogmei şi obsesia certitudinii … că lucrurile cele mai familiare, o dată filtrate filosofic, îşi dezvăluie cele mai neobişnuite virtuţi

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->