Repunerea in termenul de prescriptie

In 1957, cand a aparut reglementarea prescriptei exctinctive, a aparut o institutie noua, anume, repunerea in termenul prescriptiei extinctive. Noul Cod Civil reglementeaza prescriptia extinctiva in cartea a 6-a, referitoare la prescriptia extinctiva, in art 2500 2556. Pornind de la art dispozitiei C.Civ, prescriptia extinctiva poate fi definita ca fiind acea sanctiune care consta in stingerea in conditiile stabilite de lege a dreptului material la actiune neexercitat in termenul de prescriptie. Dispozitiile aceluiasi articol defineste si dreptul la actiune prin care intelegem posibilitatea de a constrange o persoana cu ajutorul fortei coercitive a statului, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune dupa caz. Sub aspect terminologic, prescriptia extinctiva poate fi utilizata in 2 acceptiuni si anume, in primul rand, este desemnata institutia de drept civil cu aceasta denumire, reprezentand dreptul comun in materia prescriptiei extinctive si respectiv, cea de-a doua acceptiune, este legata de dreptul material la actiune. Potrivit dispozitiilor Codului Civil referitoare la prescriptia extinctiva, caracterul normelor acestei institutii sunt dispozitive, respectiv au un caracter de ordine privata. In acest sens, art 2512 stipuleaza in mod expres ca prescriptia nu poate fi invocata din oficiu (organele jurisdictionale), nici macar in acele situatii in care ar fi interesul statului sau al unitatilor administrativ teritoriale. Acest lucru rezutlta si din art 2507 in care se ofera posibilitatea titularului unui drept incalcat sau nesocotit sa renunte la prescriptia extinctiva. Natura juridica a prescriptiei extinctive In stabilirea naturii juridice a prescriptiei extinctive, trebuie sa plecam de la faptul ca prescriptia extinctiva este cunoscuta in toate ramurile de drept si nu numai in dreptul civil. Avand in vedere caracterul complex al acestei institutii, natura juridica va fi stabilita pentru fiecare ramura de drept in parte. Pentru dreptul civil, natura juridica inseamna a stabili ce este aceasta institutie pentru aceasta ramura de drept. In aceasta privinta exista 2 opinii:

se considera ca, pentru dreptul civil, prescriptia extinctiva este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului la actiune care, in conditiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obtine protectia juridica in exercitarea dreptului material la actiune.

Se considera ca prescriptia extinctiva, pentru dreptul civil, constituie un mod de transformare a continutului raportului juridic civil, in sensul ca, pe intervalul termenului de prescriptie, dreptul incalcat, fiind aparat pe cale de actiune, dupa expirarea termenului de prescriptie se va transforma si va fi atacat pe cale de exceptie. In mod asemanator, obligatia civila pe intervalul de timp cat dureaza termenul de prescriptie, este o obligatie perfecta, iar dupa expirarea termenului de prescriptie, se va transforma in imperfecta.

Efectul prescriptiei extinctive

Efectul prescriptiei extinctive este guvernat de 2 principii:

1. Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept subiectiv principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile subiective accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel. Acest prim principiu este prevazut de art 2503 alin 1. 2. Este prevazut de urmatoarele 2 alin ale aceluiasi articol, potrivit carora, in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune, cu privire la fiecare dintre aceste prestatii, se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate, cu exceptia cazului in care prestatiile succesive alcatuiesc prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie (contract), un tot unitar. Din textul legal amintit, se observa ca din ambele principii reiese efectul stingerii prescriptiei a unei componente a dreptului la actiune ce consta in posibilitatea titularului de a obtine condamnarea celui care a incalcat dreptul, la executarea obligatiei corelative. Deoarece primul principiu vizezaza un drept accesoriu, iar un asemenea drept, indiferent ca este de creanta sau real, poate avea ca drept principal numai un drept de creanta. De asemenea, numai un drept de creanta este succeptibil de a imbraca forma unor prestatii succesive.

Primul principiu reprezinta o aplicatie a regulii accesorium sequitur principale, ceea ce inseamna ca, odata cu stingerea judiciara pe cale de actiune, ori de cate ori prescriptia extinctiva nu este invocata in termenul prevazut de lege. Prescripria extinctiva poate fi opusa sau invocata numai in prima instanta prin intampinare sau in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate. Cel de-al doilea principiu se aplica daca debitorul este tinut la prestatii succesive precum chirii, arenzi, dobanzi, ratele de renta viagera, indiferent de izvorul obligatiei, cu exceptia cazurilor in care prestatiile prin finalitatea lor, rezultata fie din lege ori conventie, un tot unitar. Domeniul prescriptiei extinctibe

Prin domeniul prescriptiei extinctive intelegem sfera drepturilor subiective ale caror actiuni ce le apara cad sub incidenta prescriptiei extinctive. In concret, a determina domeniul prescriptiei extinctive inseamna a stabili prin raportarea tuturor drepturilor subiective la aceasta institutie care are in vedere drepturile subiective ale caror actiuni sunt supuse prescriptiei extinctive si ale deosebi de celalalte drepturi subiective ale caror actiuni nu sunt supuse prescriptiei extincive, adica sunt imprescriptibile. In functie de natura drepturilor subiective civile, distingem intre: domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale, in care vom deosebi domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor de creanta, domeniul prescriptiei extinctibe in categoria drepturilor reale, principale si accesorii; domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale.

Domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilo patrimoniale 1. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta. In principiu, drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor, acte juridice, fapte juridice licite sau fapte juridice ilicite, sunt supuse prescriptiei extinctive. Aceasta rezulta din art 2501 alin 1, drepturile la actiune, avand in drept patrimonial, sunt supuse prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.

De la acest principiu exista si exceptii. Aceasta rezulta din art 2237 C.Civ, potrivit caruia drepturile asiguratilor asupra sumelor, rezultand din rezervele tehnice care se constituie la asigurarile de viata pentru obligatii de plata scadente in viitor, nu sunt supuse prescriptiei extinctive, sens in care spunem ca actiunile care apara drepturile asigurate, potrivit art amintit, sunt imprescriptibile extinctiv. 2. Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii.