Ghiocelul i Brndua A fost odat, ca niciodat, cnd edeau gtele pe corlat i aveau oamenii mult vin, de turnau pe beregat...

A fost odat, un unchia -o bab. Baba era de al doilea cu unchiaul. Bietul unchia avea i el cu mtua d-nti un biet pe nume Ghiocel. Veselie mare era n casa unchiaului, totul mergea de minune... parc Dumnezeu sta numai de ei. Nu trece mult i baba ctig i ea o fat i, ca s fie casa tot vioaie i zise Brndua. De aci n-te pnz, nu te rupe... taina luia; vezi acu c baba, ca muma vitreg, nu mai vedea cu ochi buni copilul unchiaului chiar dac trise i copilai ca fraii i se ndrgiser ei de credeai c nu-s vitregi. Dar baba.. cte i mai cte ponoase nu-i mai scotea bietului... Azi aa, mine aa, pn ce dac vzu ce vzu... bietul copil i lu lumea n cap, c de zburtur cine nu fuge i dus fu i pn aztzi. Brndua, rmas singur cuc, nu mai mnca, nu mai bea, se stingea vznd cu ochii de dorul iubitului frior. Crescu fata babei, se fcu mare... n fiecare zi se ducea cu oile s le pasc pe o livad frumoas. ntr-una din zile, ducndu-se ea cu oile la iarb, dete peste un flcu aa de frumos... de nu te puteai uita la el, ca la soare... ce dormea dus. Vrjit de acest ft-frumos, se apropie de el, se uit n toate prile s n-o vad cineva, se aplec i-l srut cu foc. Flcul, cnd se detept din vis, ce s vad ? O fat frumoas, frumoas de-i lua ochii, tocmai se deprta de lng el i umbrele nserrii i acoperir urmele. Plec ca nuc ncotro o vedea cu ochii, dupe Consnzeana visat i negsind-o, pieri, fcndu-se un ghiocel. De aia, el, ghiocelul, ias nti, s caute pe sora lui vitreg, brndua.