Lectinele sunt (glico)proteine ataabile de carbohidrai, omniprezente n natur.

n regnul vegetal sunt distribuite n diverse familii i astfel ingerate n cantiti apreciabile att de ctre oameni ct i animale. Una din cele mai importante caracteristici ale lectinelor vegetale, este capacitatea lor de a rmne intacte n urma digestiei din tractusul gastrointestinal al consumatorilor. Acest lucru permite lectinelor s se ataeze gruprilor glicozil ale membranelor celulelor ce delimiteaza tractusul digestiv. Ca o consecin a acestei interaciuni, sunt declanate o serie de reacii locale i sistemice periculoase, ncadrnd aceast clas de molecule ca substane toxice i/sau antinutritive. Local, pot afecta proliferarea sau deficitul celulelor epiteliale intestinale, pot distruge mebranele luminale epiteliale, pot interfera cu digestia nutrienilor i absorbia, pot stimula perturbrile florei bacteriene i modula starea imun a tractusului digestiv. Sistemic, pot submina metabolismul lipidic, glucidic i proteic, pot contribui la dezvoltarea i/sau atrofia organelor interne vitale i esuturilor i pot perturba statusul hormonal i imunologic. Pentru aporturi crescute, lectinele pot fi o ameninare serioas pentru dezvoltarea i sntatea animalelor consumatoare. De asemenea sunt toxice pentru diveri duntori ai recoltelor agricole, dei foarte puin se cunoate n prezent despre aciunea lor insecticid. Aceast retrospectiv trece n revist noutile recente ce fac referire la efectele antinutritive /duntoare ale lectinelor vegetale asupra animalelor evoluate i a insectelor.