Situatia de vanator stand la panda, de expeditionar ori calator constituie alegoriile prin care Nichita Stanescu isi defineste

situatia de fiinta care trece prin lumea fioroasa de sub ceresc, ea insasi comparata cu vulturoaica, semeata, crancena si aproape de neinvins: In general, Nichita Stanescu creeaza imagini care sugereaza o experienta transpusa alegoric, ca si cand ar desprinde fragmente semnificative dintr-o poveste simbolica. Aceasta substituire a unei stari de fapt, a emotiei, a experientei traite, cu simboluri asamblate intr-o viziune subiectiva, face ca poezia lui sa se fixeze in planul unei nesfarsite si ample metafore.

SEMN 21 Starneam si innebuneam vulturoaica, mort de oboseala, catarat pe pisc, in loc sa gasesc nori, crivate, stele albastre, am gasit-o pe vulturoaica stand pe oua. Am fluierat la ea, am urlat la ea, i-am cantat; ea, calma si mareata, sus in varf domnea peste ouale ei din cuib. Am vrut s-o alung, dar mi-a sfasiat obrazul cu pliscul. Va spun si voua: Pe muntele asta nu e de urcat, pentru ca nu e de vazut nimic! Va zic si voua: Ce-a fost de vazut a vazut vulturoaica! Aici, imaginea vulturoaicei, in ipostaza ei de stapana a muntelui, transfigureaza nu doar limita, ci limitele generale si domestice intr-o existenta in care toate portile par inchise; vulturoaica este insasi istoria calma si mareata, pentru ca se afla in varf. Impasibila la zbaterea individului, nu se lasa modelata de actul creator, nu accepta sa fie perturbata: Am fluierat la ea, am urlat la ea, i-am cantat. Vulturoaica sintetizeaza alegoric autoritatea, puterea si nepasarea, adica miezul realitatii victorioase. Nici inaltarea pe piscuri nu deschide drumul nadejdii de a iesi din universul pustiit si inghetat.

In poezia Semn 21 a lui Nichita Stanescu se remarca dorinta de escapada cu orice prt din tiparele normale ale fiintei prin cunoastere. (Starneam si innebuneam vulturoaica/ mort de oboseala, catarat pe pisc). Ajuns pe varful de munte este surprins deoarece aici nu gaseste nori, crivate, stele albastre ci o gaseste pe vulturoaica stand pe oua, vulturoaica fiind simbolul unei fiinte fantastice, un gardian maret si autoritar, un paznic al propriei creatii. Vulturoaica nu se da din calea insistentelor omului, tratandu-l cu aroganta prin atitudinea sa covarsitoare (Am fluierat la ea, am urlat la ea, i-am cantat;/ ea, calma si mareata, sus in varf/domnea peste ouale ei din cuib). Curajul, dar si incercarea de ascensiune si schimbare a conditiei sunt aspru pedepsite de catre vulturoaica: (am vrut s-o alung/ dar mi-a sfasiat obrazul cu pliscul). Aici, sfasierea obrazului putand avea caracter conotativ simbolizand atentionarea morala la adresa omului care atenteaza la roadele sacre ce nu pot fi atinse de catre muritori. Astfel, trecerea dincolo de acest paznic al piscului, depasirea acestui univers si cunoasterea cerescului stiut decat de vulturoaica nu este posibila de catre o fiinta profana, limitata si incapabila de intelegere divina.

n lirica lui Nichita Stnescu, vulturoaica este un simbol al istoriei i al sorii pe care trebuie s-o nfrunte. Sensul tradiional, cldit pe sugestia puterii i a nlrii, pe care l are vulturul n literatura romn, se topete n imaginea alegoric a supravieuirii: viaa nseamn pentru poet confruntarea cu vulturoaica. Avnd n vedere aceste aspecte simbolice, cum interpretai ascensiunea poetului spre cuibul vulturoaicei? Exprim dorina de a se situa n miezul lumii? Se refer la ascensiune i evoluie n general? Prezint supravieuirea ca pe o ncercare de a alunga sau seduce vulturoaica? Cum interpretai ncercrile poetului de a atrage atenia vulturoaicei? Care este aici sensul verbelor a strni ia nnebuni? Sentina Ce-a fost de vzut a vzut vulturoaica! are sens cinic? Exprim doar dezamgirea celui care a atins vrful mult rvnit? Se refer la inutilitatea victoriei pe urmele altui nvingtor? Gsii i alte interpretri. Argumentai.