SNSPA FACULTATEA DE STIINTE POLITICE MASTERAT POLITICI PUBLICE SI INTEGRARE EUROPEANA

COMPETENTELE CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

2009-2010

INTRODUCERE Conform Tratatului asupra UE, Consiliul Uniunii Europene reprezint interesele statelor membre (spre deosebire de Parlament, care reprezint interesele cetatenilor Uniunii) i este compus din reprezentani ai guvernelor statelor membre (motiv pentru care a fost numit si Consiliul de Minitri), avnd att putere legislativ ct i executiv. Numrul membrilor Consiliului este egal cu numrul statelor membre, fiecare guvern avnd un singur reprezentant. Consiliul este principala instituie de decizie a UE. Cnd vorbim despre Consiliul Uniunii Europene trebuie s atragem atenia asupra unei greeli frecvente ce apare n legtur cu identificarea sa. Astfel, pentru nespecialiti, el este de multe ori confundat cu alt instituie a Uniunii Consiliul European -, ori chiar cu o organizaie internaional separat de domeniul UE Consiliul Europei1. Pentru a diferenia cei trei termeni se poate face apel la mai multe criterii de separare. Astfel, ntre cele dou instituii ale Uniunii criteriile sunt2: a) Cel al apariiei, respectiv faptul c n cazul Consiliului acesta a aprut pe cale convenional, fiind nfiinat prin Tratatele constituind Comunitile europene, iar n cazul Consiliului European, el a aprut pe cale neconvenional, adic prin ntlnirile la vrf ale efilor de stat i guvern; b) Cel al componenei, respectiv faptul c n cazul Consiliului el este format din minitrii, n principala sa formaiune cei ai afacerilor externe, iar Consiliul European este compus din efi de stat i/sau guvern ai statelor membre UE; c) Cel al atribuiilor ndeplinite, n acest sens Consiliul este o instituie cu valene aproape exclusiv legislative pe cnd Consiliul european una cu caracter politic. n ceea ce privete diferenierea fa de Consiliul Europei, diferenele apar mai evident, acesta din urm nefcnd parte din fenomenul comunitar, fiind nfiinat n 1949, fiind un organism internaional care grupeaz statele europene ntr-o unitate mai strns, n vederea salvgardrii i promovrii idealurilor i principiilor care constituie patrimoniul lor comun i favorizeaz progresul lor economic i social. CONSILIUL U.E
1 2

Tudorel tefan, Introducere n dreptul comunitar, Editura C. H. Beck, Bucureti, 2006, p. 11 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2006, p. 72.

Scurt Istoric Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea European a Crbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) nalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comun; d) Curtea de Justitie. Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul era institutia nzestrat cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptnd acte care le angajau fr a mai fi nevoie de aprobri sau ratificri ulterioare. Fiecare guvern avea libertatea s delege ca reprezentant al su pe unul din membrii sai, considerat cel mai competent n problemele nscrise pe ordinea de zi a Consiliului. Consiliul dadea un "aviz conform", prin care aproba deciziile importante ale naltei Autoritti. Odat cu semnarea Tratatelor de la Roma, n 1957, prin care se instituiau celelalte dou Comunitti Europene, respectiv CEE si CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie cte un Consiliu. Prin Tratatul semnat la Bruxelles n 1965, intrat n vigoare n 1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitti Europene. Competentele originale ale Consiliului, asa cum au fost definite prin Comunicatul Final al reuniunii sefilor de state si de guverne de la Paris din 9-10 decembrie 1974 si Declaratia Solemna asupra Uniunii Europene de la Stuttgart din 19 iunie 1983, sunt : - impulsionarea si relansarea politicilor comunitare generale; - orientarea constructiei europene prin stabilirea liniilor directoare de ordin politic general; - coordonarea politicilor comunitare; - definirea noilor sectoare de activitate.3

Marian Mihaila, Carmen Suciu, Dan Stan, Drept institutional comunitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002

S-a ales denumirea de Consiliul European a crui prim ntrunire s-a realizat n 1975. Actul Unic European a specificat nevoia a cel puin dou ntruniri pe an ale efilor de stat i de guvern din rile Comunitii, membri de drept n Consiliului European. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevzut s furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltrii i s defineasc respectivele direcii generale de evoluie politic (Art. 1). La 19 noiembrie 2009, corespunztor
Tratatului de la Lisabona

, a fost desemnat drept primul

Herman Van Rompuy

Preedinte (permanent) al Consiliului Uniunii Europene belgianul

. El a

preluat noua poziie n ziua intrrii n vigoare a Tratatului, la 1 decembrie 2009, pentru o durat de 2 ani i jumtate. Sefia diplomatiei europene (corespunde unui ministru de externe al UE) o deine Catherine Ashton (Marea Britanie). Competente Rolul principal al Consiliului european este redat de articolul 4 al Tratatului de la Maastricht n care se arata: Consiliul European va furniza Uniunii imboldurile politice necesare dezvoltarii si va trasa liniile directoare generale si politice n acest sens"4. Sediul Consiliului se afla la Bruxelles, dar in lunile aprilie, iulie si octombrie, sedintele au loc la Luxemburg. Din punct de vedere organizatoric, Consiliul are n componena sa mai multe consilii specifice, grupate pe sectoare de activitate. Consiliul reunit la nivelul ministrilor de externe (sau la nivelul ministrilor pentru integrare europeana) poarta denumirea de Consiliu General si are ca principala atributie coordonarea activitatii Consiliilor Speciale. Vorbim de Consilii Speciale atunci cand se intrunesc ministrii de resort (pe sectoare de activitate). De asemenea, Consiliul mai are un secretariat permanent (Secretariatul General al Consiliului UE), care pregtete i asigur buna desfurare a lucrrilor acestuia la toate nivelurile (i al crui Secretar General are un mandat de cinci ani), precum i un Comitet al Reprezentanilor Permaneni COREPER. n urma Tratatului de la Amsterdam, Secretarul General are i rolul de nalt Reprezentant al Politicii Comune de Securitate i Aprare.

Nicolae Paun, Institutiile Uniunii Europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004

Comitetul Permanent pentru Angajai este n serviciul Consiliului, i se particularizeaz sub dou aspecte: a. n primul rnd, membrii si nu sunt numai reprezentani ai guvernelor, ci i ai grupurilor de interese; b. n al doilea rnd, reprezentanii guvernelor sunt condui de minitri, iar dac acetia nu pot participa, de ctre reprezentanii lor personali. Comitetul se ntrunete de dou ori pe an, discut probleme de interes major i elaboreaz recomandri Consiliului de Relaii Sociale i de Munc. Preedinia Consiliului este deinut, prin rotaie, de fiecare stat membru (schimbarea acesteia avnd loc o dat la ase luni). Dac principalul avantaj (i motiv) al unei preediniei prin rotaie este ntrirea imaginii i accentuarea importanei rolului Uniunii n statele membre, dezavantajul creat de acest sistem este reprezentat de discontinuitatea programelor i iniiativelor Consiliului. Atributiile sau competentele Consiliului sunt urmatoarele: este principalul organ legislativ al CE; asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre; atributii de control; in domeniul relatiilor externe incheie in numele Comunitatie europene conventii, tratate internationale cu state terte sau cu organizatii internationale; numeste membrii Comisiei; elaboreaza proiectul de buget al Uniunii si adopta bugetul impreuna cu Parlamentul European; functii de executie. 5 Dreptul de iniiativ legislativ revine Comisiei, dar Consiliul poate s-i cear o propunere ntr-un domeniu specific. O dat fcut propunerea, depinde de baza legal a Tratatului dac (a) propunerea e votat n unanimitate, cu majoritate simpl sau calificat i (b) Parlamentul European trebuie doar consultat (facultativ) de ctre Consiliu sau, de un larg organ legislativ conectat cu piaa unic, dac este vorba despre procedura de codecizie. Structura ierarhic a Consiliului nu este ncrcat sau rigid. Procedurile, n cazul unor propuneri venite din partea Comisiei sau a Parlamentului European, se realizeaz dup
5

http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?lang=RO&id=1

modelul: examinarea iniial a textului Comisiei este efectuat de un grup de lucru, sau dac are un domeniu larg, de mai multe grupuri de lucru. n cazul n care nu exist un grup de lucru permanent pe problema respectiv, el se constituie. La prima reuniune se abordeaz problemele generale; urmtoarele ntlniri au loc n funcie de problemele ridicate din examinarea textului Comisiei. Dac toate aspectele merg bine, se creeaz un document n care se indic punctele cu care sunt i cu care nu sunt de acord. A doua etap consemneaz naintarea documentului la COREPER sau n cazul problemelor din agricultur la CSA. COREPER fiind situat ntre grupurile de lucru i Consiliul de Minitri, acioneaz ca un fel de agenie de filtraj, pentru ntlnirile ministeriale. Se ncearc, pe ct posibil, s se elimine, prin rezolvare, problemele litigioase. n cazul n care n grupurile de lucru s-au atins condiiile de adoptare a unei msuri, COREPER confirm opinia respectiv i o nainteaz minitrilor pentru adoptare. Dac nu s-a ajuns la o soluie, COREPER poate s fac trei lucruri: s rezolve problemele n litigiu; s trimit napoi la grupul de lucru documentul cu indicaiile necesare obinerii unei nelegeri sau s-l trimit, mai sus, minitrilor. Oricum ar fi documentul n discuie se adopt la nivel ministerial. Tratatele asigur Consiliului trei modaliti de a lua decizii: vot n unanimitate, vot cu majoritate calificat i vot cu majoritate simpl.

Votul n unanimitate n cadrul Consiliului este limitat. Chiar dup expirarea perioadei de tranziie, n Tratatul CEE, 27 dispoziii prevedeau recurgerea la unanimitate. Pentru ca unanimitatea s se poat forma, nu este necesar ca toate statele s voteze n favoarea deciziei. n acest sens art. 148, din Tratatul CEE, stabilete c abinerile membrilor prezeni sau reprezentani nu constituie un obstacol n adoptarea deciziilor Consiliului, care cer unanimitate. Este necesar ns, ca toate statele membre s fie prezente sau reprezentate. Majoritatea calificata este modalitatea cea mai frecvent prevazuta. Calculul majoritatii calificate se face n functie de ponderea stabilita de paragraful 2, din articolul 205 CE (fostul art. 148, art. 118, 2, EURATOM).

Votul majoritatii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun n Tratatul CE. Acest tip de vot nu este solicitat dect n cazurile limita (art. 207, 3, CE, adoptarea regulamentului interior; art.208, CE, solicitarea de studii si propuneri Comisiei; art.209, CE, fixarea statutului comitetelor; art. 284, CE, fixarea conditiilor si limitelor cererii de informatii de la Comisie; art.48, alin.2, TUE, aviz favorabil la reuniunea unei conferinte a reprezentantilor guvernelor statelor membre). Repartizarea voturilor: Germania, Franta, Regatul Unit, Italia 29; Spania si Polonia 27; Romania 14; Tarile de Jos 13; Belgia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria, Portugalia 12; Suedia, Bulgaria si Austria 10; Danemarca, Finlanda, Slovacia, Irlanda si Lituania 7; Letonia, Slovenia, Cipru, Estonia si Luxemburg 4; Malta 3.

CONCLUZII

Competentele Consiliului sunt: decizionale, consultative, de coordonare, competente in materie de PESC si JAI si competente in domeniul relatiilor externe. Puterea de decizie cuprinde sfera politica, puterea executiva si de reglementare si puterea normativa generala de natura legislativa. Consiliul dispune de putere consultativa conform Tratatului CECA. Consiliului ii ramane sa fie consultat de catre Comisie care care are puterea normativa. In ceea ce priveste relatiile externe, Consiliul autorizeaza deschiderea negocierilor in vederea incheierii de acorduri internationale. In privinta PESC si JAI Consiliul are datoria de a concerta pozitiile statelor membre, a veghea pentru unitatea, coerenta si eficacitatea actiunii Uniunii. Asadar Consiliul detine cele mai importante competente. Doar ca odata cu cresterea puterii PE si a Comisiei, puterea Consiliului se diminueaza progresiv.

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Pun, Istoria constructiei europene, Editura Fundaia pentru Studii Europene, 1999 2. Tudorel tefan, Introducere n dreptul comunitar, Editura C. H. Beck, Bucureti, 2006 3. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2006 4. Marian Mihaila, Carmen Suciu, Dan Stan, Drept institutional comunitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002 5. Nicolae Paun, Institutiile Uniunii Europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004 6. Iordan Gheorghe Barbulescu , Procesul decizional in Uniunea Europeana, Iasi, Polirom, 2008 7.
http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?lang=RO&id=1