EXAMINAREA NEDISTRUCTIVA PRIN METODA ULTRASUNETELOR 1.

INTRODUCERE

Posibilitatea utilizarii undelor ultrasonice pentru testari nedistructive s-a recunooscut de abia in anii 30, in Germania de catre Mulhauser, Trost, Pohlman, iar in Rusia de catre Sokoloff, acestia folosind tehnici variate cu unde continue. Aplicatii ale acestei metode au aparut in scurt timp, in productie, inspectia ultrasonica fiind aplicata in cadrul examinarii calitative in metalurgie. Cercetarile au continuat, Firestone fiind din nou cel care a adus majoritatea contributiilor importante impreuna cu asociatii sai de la Universitatea Michigan, ei preocupandu-se de investigarea mecanismului de functionare al traducatorilor, posibilitatea utilizarii undelor de forfecare, aplicatiile Rayleigh, ale undelor Lamb, metoda rezonantei pentru masuratori de grosime etc. Deoarece metoda ultrasonica este bazata pe fenomene mecanice, in particular ea este adaptata determinarii structurii materialelor tehnice. Principalele aplicatii ale acestei metode sunt: determinarea discontinuitatilor, masurarea grosimilor, determinarea modului de elasticitate, studiul structurii metalurgice. Avantajele acestei metode sunt urmatoarele: sensibilitatea mare de detectie, putere de penetrare mare (permitand examinarea unor grosimi foarte mari), acuratete in determinarea pozitiei discontinuitatii si estimarea marimii acesteia, raspuns rapid, metoda pretandu-se la automatizare, accesul numai dintr-o singura parte a materailului testat. Metoda ultrasonica are totusi limitari cum ar fi: geometria nefavorabila a produsului testat(marime, contur, complexitate si orientare a discontinuitatilor), structura interna nefavorabila (granulatie mare, porozitati structurale, incluziuni etc). In zilele noastre examinarea cu ultrasunete acopera un domeniu foarte larg de investigare, cum ar fi: industria metalurgica, energetica, aeronautica, constructoare de masini, constructii transporturi etc. 2. OSCILATII SI UNDE Oscilatiile elastice sau vibratiile elastice reprezinta variatii periodice de stare a mediului. Pentru propagarea oscilatiilor este necesara prezenta unui mediu material, adica prezenta legaturilor elastice intre particulele substantei. La trecerea undei prin mediu particulele se abat intr-un mod anumit de la pozitia de echilibru. Daca una din particule este abatuta din pozitia de echilibru, atunci actiunea fortelor elastice din partea celorlalte particule tinde s-o readuca in starea initiala: prezenta fortelor elastice conduce la faptul ca potiunile vecine se manifesta ca fiind scoase din pozitia de echilibru, iar prezenta fortelor de inertie este cauza faptului ca particulele continua sa oscileze in jurul unei pozitii medii chiar si dupa trecerea undei.
2.

OSCILATIA SISTEMELOR ELASTICE , OSCILATII LIBERE

Oscilatiile elastice in toate gamele de frecventa, din punct de vedere fizic sunt echivalente intre ele. Propagarea lor se supune acelorlasi legi acustice. Intervalul de timp intre 2 stari similare de miscare a corpului in oscilatie se numeste perioada de oscilatie T, iar numarul de oscilatii care se executa in unitatea de timp se numeste frecventa f. Frecventa si perioada sunt legate prin relatia:

f = 1/T = /2 (1) unde: se numeste pulsatie, reprezinta numarul de oscilatii complete care se efectueaza in 2 unitati de timp In orice moment corpul oscilant poseda o valoare bine determinata pentru deplasare, vitezaq si acceleratie. Fie momentul de timp t = 0, acel moment la care corpul a fost scos din pozitia de echilibru si a inceput sa oscileze. Atunci la momentul de timp t valoarea instantanee a deplasarii (elongatiei) va fi egala cu: x = A sin t = A sin 2 ft (2)

unde: A este amplitudinea oscilatiei. Viteza punctului material oscilator sau viteza de deplasare instantanee este egala cu derivata deplasarii in functie de timp adica: = dx/dt = A cos t (3) Derivand fata de t relatia ce defineste viteza se obtine expresia pentru acceleratia punctului material oscilant: a= d/dt = - A 2 sin t. (4) Din formulele ce contin definitia vitezei si acceleratiei punctului care executa o miscare oscilatorie armonica se observa ca acestea sunt functii periodice de timp avand aceiasi perioada T; viteza creste proportional cu frecventa iar acceleratia creste cu patratul frecventei. Pentru ca corpul sa efectueze o miscare oscilatorie armonica asupra lui trebuie sa actioneze cu o forta indreptata intotdeauna spre pozitia de echilibru, iar ca marime trebuie sa fie direct proportionala cu deplasarea din aceasta pozitie. Sa presupunem o masa oarecare m concentrata intr-un volum foarte mic care efectueaza o oscilatie armonica. Energia totala a unui astfel de sistem mecanic se compune din energia cinetica si potentiala in procesul de oscilatie, marimea lor variind periodic. Energia cinetica a sistemului are expresia: Ec=m2/2 = m 2 A2sin2 t/2. (5) Energia potentiala a sistemului asupra caruia actioneaza forta de tip F=kx este: Ep=kx2/2= m 2A2 sin2 t/2.s (6) Energia totala va fi: Et = Ec + Ep = m 2A2/2 (7) Din expresia de mai sus rezulta ca energia totala a miscarii armonice oscilatorii este direct proportionala cu patratul amplitudinii si cu patratul frecventei circulare a oscilatiilor. Daca sistemul oscilatoriu se afla intr-un mediu oarecare atunci energia sa se consuma prin invingerea fortelor de frecare, prin aceasta amplitudinea si viteza miscarii oscilatorii scad treptat. Astfel de oscilatii se numesc amortizate. . Legea variatei amplitudinii oscilatiilor amortizate depinde de mmarimea si caracterul fortelor de rezistenta care la randul lor depind de proprietatilde mediului. In acest caz, cea de a doua lege a dinamicii pentru sisteme oscilatorii se scrie: m(d2x/dt2) = kx - r(d2x/dt2), (8) unde: r este un factor de proportionalitate pentru rezistenta mecanica a mediului.

Expresia de mai sus este valabila pentru cazul oscilatiilor mici, pentru care viteza corpului este mica si forte de rezistenta este proportionala cu viteza. Sa impartim expresia la masa corpului si sa notam: r/m = 2 si = (k/m)1/2 atunci obtinem o ecuatie diferentiala pentru oscilatiile amortizate: d2x/dt2 + 2(dx/dt) + w2x = 0 (9) Solutia acestei ecuatii, in conditia cand 2 > 2 este reprezentata de expresia: x = Aoe- t sin t, unde = ( 2 - 2 )1/2

(10)

Amplitudinea oscilatiilor se schimba in decursul timpului dupa o lege exponentiala: A = Aoet

(11)

Marimea defineste viteza descresterii amplitudinii oscilatiilor in timp si este denumita coeficient de amortizare. Sa calculam raportul amplitudinilor invecinate una de alta cu o perioada: An/An+1 = Aoe- t/ Aoe- (t+T) = e t (12) Logaritmul natural al relatiei de mai sus este denumit decrement logaritmic al amortizarii: = ln An/An+1 = ln e- t = T (13) sau: = (r/2m)T (14) Decrementul logaritmic al amortizarii este direct proportional cu marimea coeficientului de amortizare si invers proportional cu masa intregului sistem. 3.TIPURI DE UNDE Undele acustice pot fi de diverse tipuri in raport cu traiectoria pe care o pot avea particulele mediului si cu natura si dimensiunea corpului prin care se propaga undele. In cazul cand traiectoria este liniara si deplasarea particulelor se produce in directia propagarii undelor, undele se numesc longitudinale Daca dimensiunile corpului solid nu pot considerate infinite si devin comparabile cu lungimea undei acustice, se produce o schimbare a volumului corpului prin care se propaga undele, undele numindu-se in acest caz cvasilongitudinale. Cand traiectoria particulelor este tot liniara, insa deplasarea particulelor se face intr-o directie perpendiculara pe directia propagarii undelor, acestea se numesc transversale. Daca corpul solid are dimensiuni finite o bara sau o placa a caror raza, respectiv grosime, sunt comparabile cu lungimea undei in loc de unde transversalele apar unde de incovoiere. Daca perturbatia este produsa de un punct material aflat in oscilatie (sursa punctuala), fronturile undei sunt suprafete sferice, avand centrul intr-un punct care coincide cu sursa. Acestea sunt undele sferice. Undele Lamb sunt unde care apar atunci cand oscilatiile elastice sunt generate in placi subtiri sau in tevi cu pereti subtiri.

4.MARIMI ACUSTICE a)Impedanta acustica Marimea definita de raportul: Z = p/v (15) Se numeste impedanta acustica specifica. Aceasta este o marime complexa deoarece presiunea acustica, in general, nu este in faza cu viteza particulei, Doar in cazul particular al undelor progresive, care se propaga intr-un mediu nelimitat, fara pierderi de energie, presiunea acustica si viteza particulei gasindu-se in faza, impedanta acustica specifica este o marime reala. In acest caz ea devine egala cu produsul dintre densitatea mediului si viteza de propagare a undei acustice prin acel mediu, adica: z = c (16) Cum aceasta marime depinde de caracteristicile fizice ale mediului, produsul c se mai numeste impedanta caracteristica a mediului b)Energia acustica. Energia portiunii din mediul in care se propaga unda se compune din energie cinetica Ec si energie potentiala Ep. Notand volumul portiunii mediului cu V, masa lui cu m, viteza de deplasare a particulelor mediului cu v, energia cinetica a volumului mediului considerat este: Ec = mv2/2 (17) Avand in vedere m = V si tinand cont de expresia acceleratiei obtinem: Ec= 1/2VA2 2sin2 (t (y/c) (18) Energia potentiala a portiunii mediului cu volumul V , supus deformarii relative dx/dy, este: Ep = 1/2k(dx/dy)2V (19) Unde dx este diferenta deplasarii particulelor mediului care sunt situate una fata de alta la distanta dy iar k este compresivitatea mediului. Intrucat valoarea medie a patratului sinusului intr-o perioada este egala cu , valoarea medie totala a energiei volumului mediului este: = E/V = 1/2A2 2 (20)

Rezulta ca densitatea de energie este proportionala cu densitatea mediului, cu patratul amplitudinii si cu patratul frecventei. c) Intensitatea undelor acustice. Avand in vedere ca energia nu ramane in portiunea respectiva ci se transfera in mediu, se introduce notiunea de intensitate a undelor acustice. Intensitatea acustica reprezinta fluxul de energie acustica care strabate unitatea de suprafat perpendiculara pe directia de propagare a undelor. Intensitatea este legata direct de puterea sursei de oscilatii N , prin care intelegem marimea energiei totale radiata de sursa in unitate de timp. Integrand intensitatea I pe suprafata inchisa care contine sursa de oscilatii se obtine puterea acustica: N = IdSi (21) Intrucat energia este proportionala cu patratul amplitudinii , amplitudinea oscilatiei se micsoreaza pe masura propagarii undei.