SUNT un om normal IMI PLACE sa fiu in permanenta informata A VREA sa fiu mai buna LOCUIESC la curte am gradina mea

ea cu flori, gradina mea cu legume, un leagan, un gratar si o masa la umbra unui zarzar,:) NU MI PLACE sa vad suferinta in jurul meu mi se strange stomacul si simt ca-mi vine sa plang NU M TEM de singuratate imi place sa stau singura cu gandurile mele IMI IUBESC apropiatii mai mult decat ma iubesc pe mine MI PARE RU cand vad in jurul meu atati oameni rai si egoisti cat de frumoasa este lumea si cat de mult o uratim noi, oamenii MI PLACE sa rad, sa visez, sa iubesc, sa miros iarba proaspat cosita si parfumul florilor NU SUNT perfecta NICIODAT nu spun niciodata, pentru ca intotdeauna exista si exceptii SUNT TRISTA deseori , dar... incerc sa gasesc motive de bucurie in orice lucru si situatie, sa-mi fac singura zilele cat mai frumoase. O zi in care nu am zambit macar odata e o zi pierduta PLNG destul de des AM NEVOIE de iubire ca de aer e izvorul meu de energie zi de zi AR FI TREBUIT sa lucrez la capitolul incredere in fortele proprii mai de demult A PUTEA sa scriu povesti pentru copii o viata-ntreaga, fara sa ma plictisesc vreo clipa
Acum, cand totul a luat sfarsit, acum, cand voi nu mai sunteti voi, ci el e el, iar tu esti tu, acum, cand nu va mai zambiti cu pasiune, acum, cand lumea s-a impartit subit la 2, acum cand nimeni nu vrea sa recunoasca nimic, acum, cand nu va mai cunoasteti, acum cand stati acoperiti cu o masca zambitoare, acum cand de fapt sunteti tristi, acum cand povestea s-a terminat ati realizat ceea ce se ascundea de fapt in inima voastra. Acum cand nu mai este loc de lacrimi, de regrete sau orice altceva ati realizat ca nu puteti sta despartiti. Acum cand pomisiunile sunt zadarnice ati realizat ca va iubiti. Acum cand nu mai este loc de vreun cuvant ati realizat ca viata voastra era perfecta impreuna... Acum cand totul e prea tarziu incercati s amai reparati ceva, desi nu se mai poate. Acum cand ar trebui sa va reluati viata stati inchisi intre patru pereti unde se aud doar zgomotele frunzelor. Sclipirea din ochi este data doar de soare, caci fericire nu e , dezamagire nu e , tristete nu e. E pur si simplu dorinta de a disparea, de a te izola de toti si toate. E doar dorinta de a disparea fiecare om de pe planeta. Sau cel putin sa dispareti voi . Dar nu voi doi, ci separat... Aceleasi sentimente in trupuri diferite. Odata erati una si aceeasi persoana, erati voi . Iar acum... nu a ramas nimic, nici macar voi separat. Fiecare s-a transformat intr-o particula care sta sa dispara... Cu regrete, lacrimi si sensibilitate va doriti sa puteti fi inca putin impreuna, dar niciunul nu vrea sa faca primul pas. Fiecare are personalitate si orgoliu. O personalitate atat de puternica, incat devine dezgustatoare. Daca intindem prea mult coarda incepe sa sune urat. Echlibrul ?! Nu , nu exista... Idealul nostru este maximul si chiar si pe el vrem sa il intrecem. Nu ne putem controla