Capitolul V Cresterea economica si dezvoltarea economica durabila

5.1 Conceptul de crestere economica considerata a fi o expresie sintetica a sanselor catre o viata mai buna ,,cresterea economica reprezinta un deziderat major al tuturor statelor. Datorita producerii unor schimbari radicale in evolutia activitatilor economice, teoria cresterii si dezvoltarii economice a cunoscut multiple interpretari, ajungandu-se in final la actuala ,,Teorie a dezvoltarii durabile. Astfel in primele trei decenii ala perioadei postbelice cresterea economica a constituit o problema stringenta pentru toti economistii fiind identificata adeseori cu notiunea de progres economic. In conceptia lui C. Clarke progresul economic este similar cu cel social. J. Fourastie considera si el progresul economic ca o rezultanta a progresului social global sau individual, progresul social generand un nivel de viata elevat si stabil pentru multa vreme. In viziunea lui W. W. Rostow, teoria cresterii economice devine sinonima cu dezvoltarea si cu progresul economic. W. Leontief sustine: ,,cu cat o economie este mai dezvoltata , cu atat structura ei devine asemanatoare cu cea a altor economii dezvoltate. 23 Leontief W., analiza input-output, Editura stiintifica, Bucuresti, 1970, pag 68. Actualmente semnificatia cresterii economice consta in sporirea cantitativa a activitatilor si rezultatelor acestora pe ansamblul economiei nationale, si in stransa legatura cu factorii care contribuie la aceasta sporire. In esenta, cresterea economica exprima o evolutie pozitiva ascendenta, neliniara a unei tari pe termen mediu si lung, fara a exclude unele oscilatii conjuncturale si chiar regrese economice temporale. Abordarile cresterii economice se poate face atat in sens larg, cat si in sens restrans. In sens larg, cresterea economica reflecta ansamblul modificarilor (pozitive, negative si zero) inregistrate si evidentiate prin principalii indicatori macroeconomici (PIB, PNB, VN). Se apreciaza ca: ,,O economie nationala inregistreaza crestere economica daca exista tendinta dominanta a unei cresteri pozitive reale pe termen suficient de lung pentru a inlatura efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri 24 Soim H., Teodora M, Economie, Editura casa cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2008, p. 212 In sens restrans, cresterea economica se raporteaza numai la marirea venitului national pe locuitor, adica la aspectul cantitativ al procesului. In teoria si practica economica se utilizeaza pe langa cresterea economica pozitiva si termenii de crestere economica zero si de crestere economica negativa (descrestere economica). Astfel, cresterea economica zero prezentata pentru prima data in anul 1972, in cadrul raportului ,,Clubului de la Roma intitulat ,,Limitele cresterii reprezinta situatia in care: ,,rezultatele macroeconomice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramanand constant 25 Ciucur D. si colectiv , P69 Iar, cresterea economica negativa (descresterea economica) evidentiaza acea situatie in care ,,pentru un anumit timp rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere, mentinandu-se insa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficientei economice si a bunastarii sociale 26 Ciucur D. si colectiv, p. 70. Pe parcurs, cresterea economica produce modificari ce au loc intr-un anumit spatiu si orizont de timp, sporind dimensiunile rezultatelor macroeconomice in stransa legatura cu factorii cauzali. In acest context cresterea economica se bazeaza pe urmatoarele elemente: este dependenta de dinamica macroeconomica si de cea demografica; rezultatele necesita o analiza pe o perioada suficient de lunga spre a permite diferentierea dintre expansiunea generata de ciclul de afaceri si cresterea economica propriuzisa; are in vedere doar rezultatele macroeconomice reale (corectare cu marimea deflatorului); expresia sintetica este data de ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor. 5.2 Factorii cresterii economice Cresterea economica este influentata de o serie de factori cu caracter sistemic ce sunt de ordin uman, natural, material, social-politic, termic stiintific, informational, ecologic etc, fiind structurati in factori cu actiune decisiva si factori cu actiune mediata. Intre factorii cu actiune decisiva se inscriu: factorii de productie cum sunt: factorul uman (resursele de munca), factorul material (resursele naturale si echipamentele de productie acumulate) si factorul informational-stiintific-tehnologic. Factorii cu actiune mediata sunt generati de complexitatea sistemului economic national, fiind reprezentati de:

 rata investitiilor; cheltuielile de dezvoltare-cercetare; politicile macroeconomice (fiscala, monetara, bugetara); capacitatea de absrobtie a pietei interne; politica ecologica. Ficare factor al cresterii economice se abordeaza sub 3 aspecte: cantitativ, calitativ si structural. Astfel: Dimensiunea cantitativa se refera la volumul global al fiecarui factor fiind de masura preponderent extensiva si se realizeaza prin mobilizarea si folosirea unui volum sporit de factori al caror randament se presupune a fi constant; Dimensiunea calitativa se refera la randamentul utilizarii resurselor, aportul ei fiind de natura intensiva; Dimensiunea structurala inglobeaza contributiile de ordin cantitativ si calitativ, tanand seama de proportiile in care se combina factorii si se repartizeaza pe destinatia de utilizare. In functie de latura care predomina in evolutia indicatorilor macroeconomici, teoria economica sustine trei tipuri de crestere economica si anume: Tipul de crestere extensiva ce presupune utilizarea resurselor umane si materiale la un nivel ridicat fara a obtine o eficienta economica pe masura volumului factorilor de productie consumati (intalnit in tarile slab dezvoltate si in curs de dezvoltare). Tipul de crestere intensiv specific economiilor avansate in care sporul de rezultate (peste 55%) macroeconomice, se datoreaza factorilor calitativi de crestere economica. In acest caz profitul si eficienta sunt de prim ordin reprezentand temelia oricarei activitati, iar cercetarea stiintifica, tehnologiile inalte, forta de munca pregatita si un management adegvat sunt decisive;

Tipul de crestere mixt(intermediar),ce corespunde unei contributii aproximativ egale a laturii cantitative si calitative la obtinerea sporului de rezultate macroeconomice . Acesta caracterizeaza majoritatea datelor ce se afla in tranzitie spre o economie de piata concurential-functionala . 5,3. Dezvoltarea durabila si implicatiile ei in economie. Dobandindu-se un proces complex , dezvoltarea economica este definita de specialisti ca fiind un proces multi-dimensional ce reprezinta: Ansamblul transformarilor cantitativ-calitative si structurale ale evolutiei economice in corelatie cu evolutia demografica si problematica generala a omului, a modului de gandire si comportamentul sau ca si cu evolutia echilibrului ecologic 27 Ciucur D. si colb opcit, P71 Prin complexitatea sa , dezvoltarea economica ofera O crestere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung insotita de modificari cantitativ structurale in economie, in modul de trai si in calitatea vietii oamenilor; O trecere a economiei unui stat de la o forma inferioara la una superioare ce include zig-zaguri temporale determinate de anumite circumstante. Progrese referitoare la raporturile dintre agentii economici si mediul economic al acestora micro,macro si mondo economic; Strucuturile tehnice, stiintifice , sociale si psihologice ale productiei si economiei in ansablul sau. Dar , cresterea economica nu inseamna in mod automat si dezvoltare, relatia dintre ele fiind de la parte la intreg ca o rezultanta directa a interesului crescand acordat cresterii economice si dezvoltarii a aparut termenul de Economia dezvoltarii, ce inconjoara inovarea, investiile si antreprenoriatul din conducerea unei tari sau regiuni , in scopul inbunatatirii nivelului de trai al populatiei sale , asigurandu-se in acest mod o dezvoltare economica durabile a finite umane. In acest cadru, la cerintele natiunilor unite de la Rio de Janeiro in raportul intitulat : viitorul nostru comun prezentat in iunie 1992 , dezvoltarea durabila este conceputa prin viziunea unei concilieri intre economie mediul ambiant , pe o noua cale de dezvoltare , care da sustinuta progresul omului pe intreaga planeta si pentru un viitor indelungat. Pe baza celor cunoscute de literature economica, dezvoltarea sustinabila are in vedere deteroactiunea necesara a patru sisteme : uman, ambiental si tehnologic asigurandu-se in acest fel, satisfacerea nevoilor actionare viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Iar compatibilitatea acestor patru sisteme se poate obtine numai prin simultanitatea realizarii progresului lor. Astfel, ea definirea dezvoltarii durabile se reinclud obligatori urmatoarele trei dimensiuni :

Dimensiunea naturala, ce sustine ca mediul creat de om este compatibil cu cel natural. Dimensiunea social-umana ce considera ca toate iesirile din mediul creat de om trebuie sa raspunda direct intereselor prevazute in viitore a generatiilor care exista si se succed. Dimensiunea national-statala-regionala si mondiala ce necesita compatibilitatea criteriilor de utilizare pe plan national si international . In stiinta economica ,conceptual de dezvoltare durabila este denumit si concept de dezvoltare umana durabila , deoarece strategia care-l cizeaza considera ca fi principalomul. Aceste concept implica realizarea urmatoarelor obiective fundamentale: Confruntarea cu restrictiile dezvoltarii si o permanenta colaborare cu mediul natural; Planificarea cu elementele specifice si anume aflate in compatibilitatea directa , atat in plan national cat si in plan international; Atingerea unui echilibru durabil prin schimbarea valorilor si obiectivelor la toate nivelurile de agregare; Respectarea traditiilor ,educatiei si activitatile curente care conduc la o transformare substantiala si de lunga durata; Cresterea rolului stintei in societatea bazata pe cunoastere ,ceea ce ajuta pe om sa se cunoasca pe sine si in acelasi timp sa cerceteze lumea pe care doreste sa o transforme. Restructurarea institutional-spirituala a intregii economii. Teoria despre dezvoltarea sustinuta si aplicata in economia mondiala pana in present, a accentuat tensiunea dintre natura spirituala s finite umane si viata economica generand consecinte grave asupra echilibrului . Acum cand cripta natural-umana a dezvoltarii ne pune intr-o situatie de rascruce,alternative de urmat elimina criteriul de absolutizare a profitului introducand compatibilitatea teritoriala a economiei, si econogiului in cadrul unei viziuni de larga deschidere , concordanta cu interesele prevazute si viitoare ale omului. In societatea viitoare bazata pe economia umana ,fortele pietei, guvernului, si ale societatiilor trebuie sa fie contopite prin pluralismul democratic pentru a realize un echilibru intre nevoile curente si producerea eficienta a bunurilor in conditii de justitie sociala ,responsabilitatea puterii in forta cetatenilor ,protejarii libertatii umane si mediului natural, crearea codului social uman necesar distrugerii creatoare prin marginala ,la toate nivelurile colectivitatii umane. 5.4Principalii indicatori ai dezvoltarii economiei durabile Dezvoltarea economica durabila din tara noastra, se masoara prin folosirea unei salii ce releva aspectele cantitative si collective ale acestui fenomen ,ce se modifica prin urmatoarele trei grupe de parameter: a. Indicatorii ai durabilitatii economice; b. Indicatorii ai durabilitatii sociale ; c. Indicatorii ai durabilitatii mediului natural. In acelasi scop in studiile internationale este folosit Indexul dezvoltarii umane (IDU) care cumuleaza la randul sau trei indicatori exprimati prin longvitate , cunostinte si controlul resurselor pentru o viata decenta. Astfel pentru lonvitate si calculeaza speranta medie de viata , pentru cunostinte se calculeaza cifra de scolarizare ,iar pentru controlul resurselor se are in vedere calculul produsului national brut pe locuitor.