Sfntul Ioan cel Nou de la Neam (Hozevitul)

Cunoscut i sub numele de Ioan Iacob Hozevitul, sau Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neam, acest Cuvios a fost odrslit n binecuvntatul pmnt al Moldovei. El s-a nscut la 23 iulie 1913, n satul Criniceni, care pe atunci fcea parte din comuna Horoditea, din fostul jude Dorohoi (actualmente comuna Pltini, jud. Botoani)1, i a primit din Botez numele de Ilie. Prinii si, Maxim i Ecaterina Iacob, erau rani simpli, dar foarte credincioi. nc de timpuriu, Ilie va rmne orfan, deoarece mama sa va muri la puin timp dup natere, iar tatl su, primind ordin de concentrare, va pleca la rzboi, unde i va da viaa pentru patrie. n aceast situaie, Ilie va fi crescut de bunica sa, Maria Iacob, care l va nva credina i evlavia, i l va deprinde cu rugciunea i cu slujbele bisericeti. n 1920, copilul Ilie va intra la coala din satul natal, unde va nva exemplar i i va hrni sufletul cu scrierile crilor sfinte. n 1924, bunica va trece la cele venice, lsndu-l pe Ilie n grija feciorului ei mai mare, Alecu, n familia cruia copilul va continua s primeasc aceeai educaie cretineasc. Moartea bunicii va lsa o amprent de neters n sufletul viitorului ieromonah, dovad n acest sens fiind i poeziile Dorul bunicii i n braele printeti2. n 1923, tnrul Ilie va absolvi cu rezultate foarte bune bacalaureatul, la Cozmeni-Cernui, fiind apreciat de ctre profesorii si de limba romn3. Datorit acestor merite deosebite la nvtur, rudele apropiate s-au gndit s-l trimit pe tnrul Ilie la facultatea de Teologie
1 2

Pr. Gh. Lazr, Sfini romni: Cuviosul Ioan Hozevitul cel nou, n M. M. S. , LIX (1983), nr. 1-3, p. 85-89. Ieroshimonah Ioan Iacob, Hran duhovniceasc, vol. I, Ierusalim, 1968, p. 24-26 3 Ierom Ioanichie Blan, Cuviosul Ioan cel Nou, Hozevitul. Un sfnt romn din zilele noastre, n B. O. R. , XCIX (1981), nr. 1-2, p. 68.

de la Cernui. Avnd ns o fire profund religioas i un puternic ndemn interior, acesta va alege viaa monahal, astfel c la data de 15 august 1933, prznuindu-se Adormirea Maicii Domnului, la vrsta de 20 ani, tnrul Ilie va intra n mnstirea Neam. Aici va fi rnduit cu ascultare la infirmerie i la biblioteca mnstirii. ns tnrul Ilie era nemulumit de putinele eforturi clugreti care le fcea, aa c face cerere de plecare la Locurile Sfinte. Aceast cerere nu-i va fi luat n considerare, pe motiv c nu satisfcu-se stagiul militar. Datorit calitilor sale, stareul mnstirii l va trimite pe tnrul Ilie la Bucureti, pentru a urma Facultatea de Medicin. Dup terminarea studiilor, Tnrul Ilie nu se va rentoarce la Neam, ci va vizita aezmintele monahale din Oltenia, printre care i mnstirea Turnu, unde va sta pn cnd va fi ncorporat. Este de remarcat faptul c dei va sta puin aici, rvnitorul frate va impresiona pe toi, prin comportamentul su exemplar. Dup satisfacerea stagiului militar, tnrul Ilie se rentoarce la Neam, avnd aceleai ascultri, n timpul crora se arat a fi blnd, asculttor i smerit. Avnd i ascultarea de bibliotecar, tnrul frate va descoperi comorile de nvtur ale scrierilor Sfinilor Prini, pe care le va studia cu mult struin. La 8 aprilie 1936, n Miercurea Sfintelor Patimi, tnrul Ilie va fi tuns n monahism, de ctre stareul de atunci al mnstirii, arhim. Valerie Moglan, na i printe duhovnicesc fiind ierom. Ioachim Sptaru, egumenul schitului Pocrov-Neamu. Dup rnduial, numele i va fi schimbat n Ioan, nume care l va purta tot restul vieii sale pmnteti, cu evlavie i smerenie. n scurta perioad pe care o va mai petrece la Neam, Cuviosul Ioan va primi diverse ascultri: intendent de streie, bibliotecar i profesor de romn la coala monahal, n care se pregteau fraii nceptori. n toamna anului 1936 ns, plin de dorina desvririi,

Cuviosul Ioan va pleca spre ara Sfnt, mpreun cu doi monahi, Claudie Derebreanu i Damaschin Ignat, costul cltoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din motenirea rmas de la prini. Dup ce a vizitat cele mai importante localiti biblice de aici, Cuviosul Ioan se va retrage ntr-o peter din pustia Iordanului, unde va sihstri aici timp de doi ani. Dup aceast perioad de timp, Cuviosul se va nchinovia n mnstirea Sf. Sava, unde mai vieuiau 5 clugri romni, printre care ierom. Ignatie Rdulescu, ierod. Veniamin Trifan i monahul tefan. Prezena romnilor n aceste locuri nu nsemna altceva dect continuarea unei ndelungate tradiii, fiind cunoscute relaiile strvechi ale poporului romn cu ara Sfnt, nc din sec. XVI-XVII. Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, ntrecnd pe muli n ostenelile clugreti, cu aspra sa vieuire. Va ndeplini aici ascultrile de paraclisier, bibliotecar, ajutor de econom, apoi cea de infirmier, fiind foarte apreciat pentru dragostea i mila cu care i ngrijea pe bolnavi, indiferent de starea lor religioas sau social. A nvat repede limba greac i a nceput s exploreze comorile de teologie din scrierile aflate n biblioteca mnstirii. Astfel, ziua se afla la infirmerie, iar noaptea o dedica rugciunii, citirii i traducerii din scrierile Sfinilor prini, uneori i compunerii de versuri, talent pe care l avea nc din copilrie. Aici, la Sf. Sava, Cuviosul Ioan a desvrit lucrarea cea de tain a rugciunii luntrice, despre care va scrie cteva pagini folositoare cretinilor4. ntre anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece n pustiul Qumran i ntr-o peter din apropierea Mrii Moarte, mpreun cu alt clugr romn. Aici va ntlni pe monahul Ioanichie Prial, care i-a fost ucenic credincios pn la sfritul vieii sale. Din cauza rzboiului, ntre 19401941, Cuviosul Ioan va ptimi ntr-un lagr de pe Muntele Mslinilor, dup care se va rentoarce la mnstirea Sf. Sava.
4

Ieroschimonah Ioan Iacob, Carte cu scrieri care ajut sufletul s scape de la moarte, n vol. Hran duhovniceasc, ed. cit.

Desigur c ar fi rmas la mnstirea Sf. Sava pn la moarte, deoarece aici avea linitea mut dorit. ns superiorul Bisericii Ortodoxe Romne de la Ierusalim, arhim. Victorin Ursache a propus Patriarhiei Romne hirotonirea ntru preot a monahului Ioan Iacob i numirea sa ca egumen al schitului romnesc de la Iordan, cu hramul Sfntul Ioan Boteztorul. Va fi hirotonit diacon n 1974, n biserica Sfntului Mormnt, de ctre arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, dup care, tot aici, va fi hirotonit i preot. Vreme de 6 ani (1947-1952), Cuviosul Ieroschinomah Ioan Iacob va pstori schitul romnesc de la Iordan cu mult evlavie i pricepere gospodreasc. Aici va construi mai multe chilii lng biseric, att pentru monahi, ct i pentru pelerini, dar va svri i sfintele slujbe n limba romn, transformnd astfel schitul ntr-o oaz romneasc (despre acesta va vorbi n poezia sa Singura mngiere romneasc). Totodat, va continua scrierea de versuri i de pagini de nvtur, prin acestea dovedindu-i calitile sale duhovniceti desvrite. Trebuie s menionm faptul c pentru Cuviosul Ioan, poezia era expresia simirii celei mai adnci a dorului romnesc, lucru observat pe deplin i n poezia Scntei din inim. n anul 1952, mpreun cu ucenicul su, Ioanichie, se va retrage n pustiul Hozeva, la mnstirea Sfntul Gheorhge Hozevitul, iar n anul urmtor, vor vieui ntr-o peter din apropiere, numit Chilia Sfnta Ana, unde vor rmne pn la sfritul vieii Cuviosului Ioan. Petera era cu totul izolat, comunicarea cu exteriorul fcndu-se prin scrieri i prin intermediul ucenicului su, care trebuia s urce o scar foarte abrupt, petera fiind situat la 7 metri deasupra cursului vii prului Hozeva. Viaa Cuviosului n aceast peter era foarte aspr, cu posturi ndelungate i cu privegheri de toat noaptea. Mncarea lui era o dat pe zi, pesmei, msline, smochine i ap, iar noaptea dormea cteva ore, pe

o scndur, avnd drept pern o piatr. n srbtori mari i n posturi, Cuviosul svrea Sf. Liturghie, n paraclisul peterii, unde se mprtea cu Sf. Taine. In vara anului 1960, era tare bolnav si suferea cu multa rabdare si niciodata nu se tanguia, ci se ruga neincetat. Simtindu-si aproape sfarsitul vietii pamantesti, miercuri, 4 august, s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata, la orele 5, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, fiind in varsta de 47 de ani. Dupa trei zile, a fost inmormantat in aceeasi pestera de Amfilohie, egumenul manastirii Sfantul Gheorghe. Astfel incepand slujba prohodului au venit din pustie multe pasari, carora Cuviosul Ioan le dadea zilnic pesmeti sa manance. Acum insa nu venisera sa primeasca hrana ci erau trimise de dumnezeu spre petrecerea cuviosului spre mormant. Insusi egumenul Amfilohie marturisea: Pasarile ne incomodau in timpul slujbei. Zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumanarile, neau inchis cartile, bateau din aripi deasupra trupului cuviosului, se asezau si pe el. Pe cap, pe piept, pe picioare si fiecare glasuiau dupa felul ei. Ele nu voiau mancare, ci pe parintele lor, pe binefacatorul lor pe care il pierdusera. Toti cei de fata la inmormantare au considerat aceasta o minune pentru sfintenia Cuviosului Ioan. Timp de 20 de ani mormantul sau a fost ingrijit in pestera de ucenicul lui, monahul Ioanichie. Intre timp, pustnicul Pavel, ce se nevoia aproape de dansul, plecand misionar in Amercica, dupa multi ani, dorea sa-l vada. Intr-o noapte l-a visat pe Cuviosul Ioan care i-a spus: ,,Daca vrei sa ma vezi, vino la Pestera Sf. Ana din pustiul Hozeva si ma vei vedea. Asa incat, ieromonahul Pavel, indemnat de Duhul Sfant, a venit in Israel cu un grup de pelerini, dorindu-si sa-l vada pe parintele Ioan. Dar auzind ca este raposat de 20 de ani, s-a dus la pestera sa se inchine la

mormantul lui. Si dorind sa-i sarute osemintele, dupa indelunga staruinta a primit ingaduinta sa deschida mormantul. Si, ridicand capacul, a iesit o mireasma buna, iar trupul Cuviosului Ioan impreuna cu imbracamintea se aflau cu totul intregi, ca semn ca l-a preamarit Dumnezeu si l-a numarat in ceata sfintilor pentru nevointa si sfintenia vietii sale pe pamant. Aceasta a fost o mare minune petrecuta la 8 august 1980. Apoi, la 15 august 1980, egumenul Amfilohie i-a pregatit o racla sculptata in lemn de chiparos, l-a asezat in racla cu mare cinste si l-a dus in procesiune, impreuna cu cativa arhierei de la Patriarhia Ortodoxa din Ierusalim si cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitu; si i-au depus sfintele moaste in biserica cu hramul Sfantul Stefan, din incinta manastirii, unde se afla si moastele Sfantului Gheorghe Hozevitul. Din acea zi vin zilnic pelerini ortodocsi, si chiar de alte confesiuni crestine, sa se inchine la moastele Cuviosului si sa-i ceara ajutorul, multi dintre ei marturisind ca au primit sanatate si cele de folos. Aceasta stramutare a sfintelor lui moaste s-a facut cu binecavantarea Patriarhului de atunci, Benedict al Ierusalimului. Cuviosul Ioan este cinstit de toti ortodocsiii ca sfant, mai ales in Romania, Grecia, Cipru si Tara Sfanta. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, luand in considerare sfintenia vietii Cuviosului Ioan Iacob, cunoscuta si cinstita de evlavia poporului, l-a canonizat ca sfant la data de 20 iunie 1992, sub numele de Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt - Hozevitul, hotarand pentru praznuire ziua de 5 august, data mutarii lui la cele vesnice. Mare nevoitor n cele ale desvririi, fiu credincios al Bisericii Ortodoxe, mrturisitor al credinei strbune, Cuviosul Ioan s-a dovedit a fi i un rodnic poet cretin, n acest sens poeziile sale fiind culese i publicate n 2 volume, n 1968-1970, sub titlul Hran duhovniceasc, volume ce mai cuprind i traduceri ale sale din operele Sfinilor Prini.

Aceste volume au aprut cu purtarea de grij a ucenicului Cuviosului, monahul Ioanichie, avnd o prefa semnat de arhiepiscopul Arstoboulos al Kiriacopolei. Prin aceast motenire, Cuviosul se dovedete a fi un mare tritor al credinei, o real personalitate duhovniceasc i un ndrumtor plin de nelepciune sfnt pe calea mntuirii, ridicat din neamul nostru romnesc. De aceea, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne l-a trecut n rndurile sfinilor, n anul 1992, sub numele de Sfntul Ioan cel Nou de la Neam (Hozevitul), avnd ca zi de prznuire data trecerii sale la cele venice, 5 august.

Bibliografie: 1. .Roman sfant in Tara Sfanta - Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt Hozevitul, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Tipografia Trinitas, Iasi, 1993; 2.Viata si acatistul Sfantului Ioan cel Nou de la Neamt si a Cuvioasei Teodora de la Sihla, Editura Agapis, Bucuresti, 2003; 3. Lucian Tomitanul, Cuviosul Ioan Iacob de la Neamu (Hozevitul), n vol. Sfini romni i aprtori 4. Pr. Gh. Lazr, Sfini romni: Cuviosul Ioan Hozevitul cel nou, n M. M. S. , LIX (1983), nr. 1-3, 5. Ierom Ioanichie Blan, Cuviosul Ioan cel Nou, Hozevitul. Un sfnt romn din zilele noastre, n B. O. R. , XCIX (1981), nr. 1-2,