1.

Nevoi manifestate la nivelul societatii Nevoi individuale , bunuri private , nevoi colective bunuri publice (utilitati publice) Un bun sau o marfa in economie este orice obiect sau serviciu care sporeste , utilitatea , direct sau indirect , pt a nu fi confundat cu un bun intr-un sens etic sau moral .La nivelul oricarei societati se intalnesc o miltime de nevoi care pot fi individuale si colective sau sociale .Nevoile individuale sunt satisfacute prin intermediul bunurilor private in timp ce nevoile colective sunt satisfacute pe seama bunurilor sau nevoilor publice . Un bun privat pur este definit ca un bun care prezinta urmatoarele caracteristici: - satisface o nevoie individuala , precum nevoie de hrana , de imbracaminte , de deplasare, de locuinta . - este furnizat prin intermediul pietei si pentru care , prin confruntarea cererii cu oferta , se poate stabilii pretul acelui bun. - Este excludabil prezinta posibilitatea de a exclude de la consum persoanele care au platit pentru bunul respectiv. - Este concurential consumul unui individ x impiedica consumul simultan al altor indivizi y, z etc. Bunul privat satisface nevoia unei persoane , in timp ce bunul public satisface nevoile colective ale societatii . Bunurile publice (utilitatile publice) sunt bunuri de care se bucura in comun , toata lumea , consumarea unui bun de catre un individ nu afecteaza consumul aceluiasi bun de catre un alt individ .Bunurile si serviciile publice au un rol important si contribuie la imbunatatirea nivelului de trai al cetatenilor . Bunurile publice sau utilitatile publice sunt: - bunuri sau servicii produse de catre govern sau firme private contractate de guvern; - pot fi consummate de mai multi indivizi in acelasi timp fara a diminua valoarea consumului pt nici un individ - cantitatea si calitatea acestora sunt stabilite pe baza deciziilor collective - prezinta costuri de excludere mari - sunt finantate din prelevari obligatorii (impozite , taxe ..) Bunurile publice nu pot fi vandute prin intermediul mecanismului pietei deoarece nu se poate stabili un prt pentru aceste bunuri . 2. Finantele publice definitie , continut economic Finantele publice sau economia financiara reprezinta cea de-a 3-a disciplina clasica a economiei generale , alaturi de teoria economica (microeconomia si macroeconomia ) si de politica economica si cuprinde analiza economica a activitatilor economice publice in care deciziile economice joaca un rol important Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii constituirea unor importante fonduri banesti la dispozitia autoritatilor publie , fonduri care se formeaza pe seama unei parti din produsul intern brut .

Relatiile economice exprimate valoric care apar in procesul repartitiei produsului intern brut in legatura cu satisfacerea nevoilor colective societatii constituie relatiile financiare sau finantate . Relatiile financiare : - relatii financiare clasice :bugetele de stat , in bugetele locale , anumite fonduri speciale ; - relatii de credit : banci sau alte institutii financiare - relatii de asigurari , reasigurari :transfer facultative sau obligatoriu de resurse banesti ; - finantele intreprinderilor :apar in procesul formarii si repartizarii fondurilor banesti la dipozitia intreprinderilor / 3. Finantele publice si private caracteristici Finantele publice : - se confrunta cu probleme de echilibru financiar - opereaza cu categorii financiare de baza :moneda , credit - resuresele se procura in cea mai mare parte prin masuri luate de autoritatile publice si intr-o mica masura pe baze contractuale - finantele publice urmaresc satisfacerea nevoilor generale ale societatii - gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public - sunt associate cu statul , unitatile adiministrativ-teritoriale si alte institutii de drept public vizand veniturile cheltuielile , creantele si datoriile acestora - sunt acea parte a finantelor care planeaza in jurul problemei principale privind alocarea resurelor suspusa contrangerilor bugetare ale guvernului sau utilitatilor publice . Finantele private : - se confrunta cu probleme de echilibru financiar - cuprind intreprinderile economice , bancile si societatile de asigurari private - resursele se procura pe baze contractuale prin confruntarea cererii si ofertei de capital de imprumut - impotriva sectorului privat se pot aplica masuri de executare silita atunci cand acesta nu si-a indeplinit obligatiile sociale sau nu si-a onorat angajamentele contractuale - finantele private au ca obiectiv realizarea de profit - gestiunea financiara a intreprinderilor private urmeaza regulile dreptului comercial .

4 . Functia de repartitie a finantelor publice Cuprinde 2 faze : - constituirea fondurilor banesti

- distribuirea fondurilor banesti In prima faza are loc formarea fondurilor publice de resurse banesti , actiune la care participa : intreprinderile indiferent de forma d e proprietate si de forma juridical de organizare ; institutiile publice si unitatile din subordinea acestora ; populatia persoanele fizice si juridice rezidente in strainatate , dar care realizeaza venituri in tara considerata. Sursele de constituire a fondurilor publice sunt reprezentate de : impozite , taxe , penalitati , amenzi , majorari de intarziere , varsaminte din profitul regiilor autonome , donatii incasate , rambursari ale imprumuturilor de stat acordate , alte venituri . A doua faza a functiei de repartitie o reprezinta distribuirea sau repartizarea fondurilor publice pe beneficiari pers fizice si juridice . Repartizarea propriu zisa a fondurilor este precedata de invenatrierea nevoilor sociale existente in perioada respectiva , de evaluarea lor in expresie baneasca si de ierarhizarea acestora in functie de important ape care o prezinta , operatiune realizata de autoritatile publice si justificata de caracterul nelimitat al nevoilor sociale (cererea) dar si de caracterul limitat al resurselor financiare (oferta ). Distribuirea resurselor financiare publice consta in stabilirea cheltuielilor publice pe destinatii si anume : invatamant , sanatate , cultura , asigurari sociale ,si protectie sociala , aparare nationala , ordine publica , actiuni economice , datorie publica etc . In cazul Romaniei marimea fondurilor de resurse publice a realizat un trend crescator ca urare a cresterii sustinute PIB , acestea provenind in special din resurse interne , respectiv din sectorul privat . 5 . Functia de control a finantelor publice Aceasta functie isi justifica existenta prin faptul ca fondurile de resurse publice reprezinta o parte importanta a produsului intern brut si apartin intregii societati - asigurarea resurselor necesare satisfacerii nevoilor sociale ; - dirijarea resurselor financiare in conditii de eficienta si eficacitate - armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva Pentru a preveni efectuarea de cheltuieli ilegale , inopportune si ineficiente si a contribui la repararea prejudiciului adus avutului public , la respectarea disciplinei in gestionarea bunurilor si a altor valor publice este necesar controlul financiar . Controlul financiar se efectueaza , in mod necesar , in faza repartitiei , dar se extinde si asupra productiei schimbului , repartitiei si consumului . Aceasta functie a finantelor publice exprima capacitatea acestora de a mijloci reglarea diverselor procese economice , mai ales prin schimbarea unora sau inhibarea altora pt asigurarea evolutiei sale ascendente .

6 . Sistemul financiar componenta a mecanismului financiar continut

Mecanismul financiar este componenta a mecanismului de functionare a economiei nationale prin care statul functioneaza prin intermediul organelor si institutiilor sale pe de o parte ca autoritate publica , iar pe de alta parte ca producator si consumator de bunuri si servicii , organizator si finantator al asigurarii si protectiei sociale , bancher si contractant de imprumuturi asigurare si / sau finantator . Componentele mecanismului financiar sunt : - sistemul financiar - parghiile financiare - metodele adiminstrative de conducere - cadrul juridic - cadrul institutional Notiunea de sistem financiar are seminficatii multiple acesta putand fi aobrdata : - ca un sistem de relatii economice in expresie baneasca , exprima un transfer de resurse financiare ce se realizeaza in anumite conditii . - ca un sistem de fonduri ce se constituie , distribuie si utilizeaza la nivelul diferitelor structuri economice sau sociale . - ca un sistem de planuri financiare care reflecta anumite procese prevazute a se produce in economie . - ca un sistem de institutii care participa la oragnizarea relatiilor financiare , la constituirea si repartizarea fondurilor precum si la elaborarea , executarea si controlul olanurilor financiare Sistemul financiar reflecta modul in care se organizeaza finantele publice . 7 . Sistemul financiar ca sistem de relatii economice Este format din : - sistemul financiar public , reprezentat de ansamblul relatiilor financiare prin care se constituie , distribuie si utilizeaza fondurile financiare publice avand in prim plan ca participanti cu rol determinat , autoritatile sau entitatile publice , care adiministreaza in interes colectiv fondurile respective - sistemul financiar privat resprezentat de ansamblul relatiilor financiare prin care se constituie , distribuie si utilizeaza capitalurile si fondurile banesti , private avand ca participanti , entitatile si persoanele private administreaza fondurile respective in intereseul persoanelor fizice sau juridice private . In componenta sistemului financiar public in functie de nivelul la care se satisface nevoile se regasesc 2 subsisteme : - subsistemul financiar al statului - subsistemul financiar al unitatilor adiministrativ teritoriale (local ). Subsistemul finanntelor statului cuprinde totalitatea relatiilor financiare ce se manifesta cu prilejul constituirii , distribuirii si utilizarii fondurilor banesti , pentru acoperirea unor nevoi publice considerate de interes national . Subsistemul finantelor locale inglobeaza ansamblul relatiilor financiare publice la care participa autoritatile publice locale si late persoane fizice sau juridice in ipostaza de

contribuabili sau beneficiari , cu prilejul constituirii , distribuirii si utilizarii fondurilor banesti administrate in principiu prin bugetele loecale . 8 . Sistemul financiar abordat ca sistem de fonduri de resurse financiare Fondurile de resurse financiare se pot grupa dupa mai multe criterii : 1) Dupa criteriul la care se constituie : - fonduri constituite la nivel central : fondurile bugetului de stat , fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat . - fonduri constituite la nivel mediu : fonduri la dipozitia unitatilor administrativteritoriale , fonduri bugetare ale judetelor , municipiilor , oraselor , comunelor . - fonduri constituie la nivel microeconomic : fonduri proprii ale institutiilor , unitatilor economice si ale populatiei . 2) Dupa destinatia pe care o primesc : - fonduri de inlocuire si dezvoltare : fondurile proprii ale intreprinderilor , o parte dintre fondurile bugetare , o parte dintre fondurile extrabugetare ale statului . - fonduri de consum in acest scop se utilizeaza o parte din fondurile bugetelor de stat si bugetelor locale , fondurile asigurarilor sociale , o parte din fondurile proprii ale intreprinderilor - fonduri de rezerva / risc cuprind : fondurile inscrise in bugetul se stat si bugetele locale cu acest titlu si care servesc pt finantarea unor sarcini si actiuni neprevazute , intervenite in cursul anului ; fonduri de rezerva constituiet la dispozitia intreprinderilor pentru acoperirea eventualelor pierderi - fonduri de asigurare : constituite la dispozitia societatilor de asigurari si reasigurari cu acest titlu care servesc pentru acoperirea daunelor aparute in urma calamitatilor naturale , accidente si altor evenimente aleatoare ; indeplineste rolul unui fond de asigurare si fosndul de interventie constituit in bugetul de stat la dispozitia guvernului . 3) Dupa forma de proprietate : - fonduri proprietate publica :fondurile bugetului de stat , fondurile bugetelor locale , fondul bugetului asigurarilor sociale de stat . - fonduri proprietate private :fonduri proprii ale sociatatilor comerciale , agricole , bancare de asigurari si reasigurari cu capital integral sau majoritar privat . 4) Dupa titlul cu acre se constituie fondurile de resurse financiare publice : - prelevari cu titlu definitive si cu character obligatoriu ( taxe , impozite ) - prelevari cu titlu rambursabil si caracter facultativ si transferuri externe ramburasabile . - prelevari cu titlu nerambursabil si character facultative (donatii , ajutoare ).

9 . Parghiile economico financiare

Sunt instrumente folosite de catre stat pt realizarea anumitor obiective si cuprind : - parghiile cu caracter preponderent financiar , legate nemijlocit de functia de repartitie a finantelor : impozite , taxe si contributii sociale ; - parghiile financiar monetare (bancar valutare ) preturile si tarifele , masa monetara , volumul creditelor si rata dobanzii ; - parghiile cu caracter preponderent economic :sistemul de salarizare , sistemul de amortizare a imobilizarilor corporale si necorporale . Prin efectele pe care le genereaza , parghiile economice financiare pot actiona in uramatoarele directii : - pt stimularea si incurajarea anumitor activitati sau categorii sociale - pt descurajarea sau restrangerea anumitor activitati Parghiile economico financiare ocupa un loc important in mecanismul de functionare a economiei si se comporta ca metode economice de conducere , insa folosirea lor nu include insa necesitatea utilizarii in completare a unor metode administrative . Diversele instrumente financiare ( impozite , buget , credite ) se pot manifesta ca pargii financiare in masura in care favorizeza solutionarea unor probleme de ordin economic si social. 10 . Metode administrative de conducere utilizate in domeniul finantelor publice Metodele administrative de conducere constau in elaborarea de prognoze , programe economice si planuri financiare pt a cunoaste in ce directii , in ce ritm , cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia . La nivel macroeconomic se folosesc urmatoarele instrumente : - balanta financiara de sinteza , care cuantifica toate resursele financiare ale economiei , precum si destinatia acestora ; - bugetul general consolidate al statului , cu character obligatoriu . La nivel microeconomic se intocmesc buegetele de venituri si chetltuieli ale firmelor , elaborate conform normelor stabilite de Ministerul Finantelor Publice . - organizarea evidentei contabile , elaborarea situatiilor financiare si bugetelor in conformitate cu normele metodologice stabilite de autoriatile publice competente . - stabilirea preturilor si tarifelor pt unele bunuri si servicii de catre autoritatile publice . - reglementarea regimului valutar - supravegherea derularii comertului exterior in cazul unor bunuri Acesta se realizeaza la 3 niveluri : - controlul Parlamentar , exercitat de Curtea de Conturi ; - controlul Executivului , exercitat in principal de Ministerul Finantelor Publice si alte ministere si agentii . - controlul intern al entitatii respective .

11. Cadrul juridic si cadrul institutional al mecanismului financiar

Cadrul juridic : este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul financiar .Acestea pot imbraca forma legilor . ordonantelor de guvern , hotararilor de guvern , ordinelor ministrilor , regulamentelor , etc . Legea privind finantele publice reprezinta reglementarea juridica principala in domeniu ; ea este continuata si extinsa prin alte legi financiare speciale sau hotarari ale guvernului privind codul fiscal , datoria publica , asigurarile sociale , asigurarile si reasigurarile , controlul financiar , finantele publice locale , adiministratia publica s.a. Cadrul institutional este reprezentat de : - organele alese democratic reprezentate de Parlament , consiliile judetene , municipale orasenesti si comunale. - Organe ale administratiei de stat centrale si locale reprezentate de Guvern , ministere si prefecturi , primarii. - Organe specializate ale statului in domeniul financiar , care au atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice reprezentate de Ministerul Finantelor Publice , Curtea de Conturi , Banca Nationala a Romaniei , Administratiile financiare publice . 12 . Politica financiara domenii de manifestare Politica financiara face parte din politica generala a statului si indeplineste un rol important in realizarea programelor de dezvoltare economica , a celor sociale , de aparare ..etc. Componentele politicii financiare constau in metodele si mijloacele concrete privind procurarea si dirijarea resurselor financiare precum si instrumentele , institutiile si reglementarile financiare utilizate de stat pt influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale intr-o etapa determinata . Principalele domenii de manifestare a politicii financiare sunt : - Domeniul resurselor financiare publice - Domeniul cheltuielilor publice - Domeniul creditului bancar - Domeniul asigurarilor de bunuri , persoane si raspundere civila Politica financiara prezinta o independenta relative fata de politica statului din celelalte domenii de activitate , deoarece are obiective proprii pt atingerea acestora . Politica financiara actioneaza nemijlocit in sfera repartitiei , asupra relatiilor generate de formarea si de dirijarea fondurilor publice de resurse financiare in vederea satisfacerii nevoilor sociale . Ploitica financiara a statului se modifica in functie de interesele categoriilor sau grupurilor sociale pe care le exprima partidul la putere si de conditiile interne si internationale specifice fiecarei perioade.Aceasta difera de la un stat la altul in functie de :potentialul economic , gradul de dezvoltare economica , resursele naturale de care dispune , oranduirea sociala , metoda de conducere a economiei , de alti factori . 13 . Obiectivele politicii financiare in domeniul cheltuielilor publice

Politica promovata in domeniul cheltuielilor publice trebuie : - sa stabileasca nivelul , destinatia si structura acestor cheltuieli ; - sa defineasca obiectivele ce trebuie realizate cu ajutorul acestor cheltuieli - sa precizeze metodele de finantare Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabilirea marimii absolute si relative a acestora . La stabilirea destinatiei cheltuielilor publice este necesar sa se porneasca de la nevoile sociale ce trebuie satisfacute cu prioritate , pe seama resurselor publice. Stabilirea corecta a obtiunilor si prioritatilor pt fiecare etapa prezinta o importanta deosebita , deoarece influenteaza ritmul cresterii economice , nivelul de trai al populatiei , satisfacerea celorlalte nevoi socciale. Cheltuielile publice se dimensioneaza pe fiecare destinatie ( invatamant , sanatate , cultura )cu luarea in considerare a obiectivelor stabilite de organele de decizie si a structurii economice a cheltuielilor necesare realizarii obiectivelor respective ( cheltuieli de personal , bunuri si servicii , dobanzi, subvenctii etc ) Intrucat resursele financiare sunt limitate , iar destinatiile acestora sunt concurentiale , cu ocazia determinarii cheltuielilor , care exprima efortul maxim recunoscut in societate ca justificat pt realizarea unui anumit obiectiv , se impune cuantificarea efectului util ce poate fi obtinut .In scopul cresterii eficientei sau eficacitatii in utilizarea fondurilor publice , prin politica financiara se urmareste si stimularea beneficiarilor fondurilor publice prin metode de finantare si gestionare sau prin alte metode specifice. Un obiectiv important al politicii financiare il reprezinta problema echilibrului financiar , in acest sens , organele de decizie trebuie sa isi precizeze pozitia in legatura cu eventualele neconcordante dintre volumul cheltuielilor publice si resursele publice ce pot fi mobilizate , in conditii normale , intr-o anumita perioada : daca accepta dezechilibrul , in ce imprejurari si in ce limite accepta deficitul bugetar , ce modalitati pot fi utilizate pt acoperirea acestuia. 14 . Obiectivele politicii financiare in domeniul veniturilor publice Politica promovata in domeniul veniturilor publice trebuie sa stabileasca : - volumul si provenienta resurselor financiare publice ; - metodele de prelevare a esurselor financiare publice ; - influent ape care o exercita intrumentele fiscale asupra economiei precum si obiectivele ce trebuie atinse prin utilizarea acestora . Volumul resurselor financiare publice se determina in functie de marimea cheltuielilor publice ,in retaliate insa , intre cheltuielile considerate indispensabile pt satisfacerea nevoilor sociale si volumul resurselor ce pot fi procurate pe plan intern nu exista concordanta . Resursele financiare publice pot proveni din interiorul tarii sau pot fi atarse de pe plan extern .Resursele interne pot proveni , in proportii diferite , de la sectoarele public si privat , in functie de structura de proprietate din economie .Prin politica financiara , statul poate trata in mod egal toti contribuabilii indifferent de forma de proprietate , sau poate incasa de la acestia impozite sit axe in cote si cunatumuri diferite , chiar daca

veniturile impozabile egale in marime absoluta , avantajand una dintre formele de proprietate, Diferentierea obligatiilor fiscale se bazeaza pe diferite criterii , precum : puterea contributive a platitorului ; situatia personala a acestuia si nr peroanelor pe care le are in intretinere ; capaciatea de munca ; grupa socio-profesionala .Prin politica financiara se stabileste nr si tipul impozitelor , taxelor , contributiilor.Politica financiara concepe impozitele , taxele , contributiile nu numai ca surse de alimentare a fondurilor financiare publice , ci si ca instrumente de influentare a activitatii economice , de realizare a unor obiective de ordin social , demografic sau de alta natura.

15 . Continutul resurselor financiare Resursele financiare cuprind : - totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale intr-un interval de timp determinat - resurse financiare ale autoritatilor si institutiilor publice - resursele intreprinderilor publice si private - resursele organismelor fara scop lucrativ - resursele populatiei

16 . Structura resurselor financiare publice Se face pe mai multe criterii : 1 . Dupa continutul economic : - prelevari cu caracter obligatoriu ( impozite , taxe , contributii ) asigura cea mai mare parte a resurselor finaciare publice , nivelul acestora fiind insa limitat si de cele mai multe ori insuficient ; - resurse de trezonerie acoperirea temporara a deficitului current al bugetului de stat , al bugetului asigurarilor sociale si de sanatate , pt acoperirea golurilor de casa inregistrate la bugetele locale si deficitelor temporare ale bugetului fondurilor speciale ; - resurse provenind din imprumuturi publice ( interne si externe ) pe termen mediu si lung se gestioneaza tot prin intermediul trezoneriei publice si reprezinta un mijloc de acoperire adeficitului bugetar . - finantare prin emisiune baneasca fara acoperire reprez o posibilitate de sporire a resurselor financiare publice in mod artificial sin u este recomandata datorita efectelor negative pe termen mediu si lung . 2 . Structura organizatorica a statelor : - state de tip federal resurse ale bugetului federal resurse ale bugetelor statului , regiunilor membre ale federatiei

resurse ale bugetelor locale - state de tip unitar resurse publice ale bugetului central resurse ale bugetelor locale 3. Ritmiciatea incasarilor la buget : - resurse ordinare sau curente la care statul apeleaza in mod obisnuit , in conditii normale fiind incasate la buget cu o anumita regularitate ; veniturile fiscale , contributiile la asigurarile sociale de stat , contributiile ce alimenteaza . - resursele extraordinare incidentale sau intamplatoare la care statul recurge in situatii eceptionale cand resursele curente nu acopera cheltuielile publice ; imprumuturile de stat, transferurile , ajutaorele , donatiile primite din strainatate. 4. In functie de provenienta : - resurse interne impozite , taxe , contributii , venituri nefiscale , imprumuturi -resurse externe imprumuturi de stat externe , transferuri interne primate sub forma ajutoarelor nerambursabile de la organismele internationale sau din partea altor state. 17. Continutul cheltuielilor publice Cheltuielie publice reprezinta : - relatii economico sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat pe de o parte si beneficiare , perosane fizice si juridice pe de alta parte , cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului , in scopul indeplinirii functiilor acestuia . - totaliatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice care se acopera fie de la buget ( central sau local) fie din veniturile proprii ale institutiilor. Din pct de vedere al continutului economic cheltuielile publice pot reprezenta : un consum definitiv de produs intern brut ( cheltuielile curente ) o avansare de produs intern brut ( cheltuieli de capital ) 18 . Sistemul cheltuielilor publice Cuprinde : - cheltuielile bugetare se acopera din resursele prevazute in bugetul de stat , bugetele locale , bugetul asigurarilor sociale de stat bugetele institutiilor publice autonome - cheltuielile extrabugetare se efectueaza din resurse ( venituri ) obtinute si utilizate direct de catre institutii publice , in cadrul propriei activitati , fara a mai fi vehiculate prin fondurile bugetare. - Cheltuieli ale intreprinderilor cu capital de stat nu se reflecta in bugetul public si deci nu sunt cheltuieli bugetare

Cheltuieli speciale sunt finantate de resurse publice ce se constituie in fonduri speciale , distincte , administrate direct catre anumite ministere sau alte organe de stat .

19 . Clasificarea cheltuielilor publice Se face dupa mai multe criterii : 1. Clasificarea adiministrativa : - are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice ministere , unitati administrative tertoriale , institutii publice autonome. 2. Clasificarea economica - cheltuieli curente ( de functionare )cheltuieli de personal , bunuri si servicii ; - cheltuieli de capital ( investitii ) vizeaza dezvoltarea institutiei beneficiare - operatiuni financiare imprumuturi - reserve excedent /deficit 3. Clasificarea functionala : - foloseste drept criteriu domeniile , ramurile , sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice - servicii publice generale, aparare , ordine publica si siguranta nationala , cheltuieli social culturale , actiuni economice , rezerve. 4. Clasificarea financiara : - cheltuieli definitive cuprind atat cheltuielile curente cat si cheltuielile de capital sunt cuprinse in posturi distincte in bugetele publice - cheltuieli temporare si / sau operatiuni de trezonerie nu figureaza in bugetele publice , ci se gestioneaza prin trezoneria publica. sunt evidentiate in conturi speciale de trezonerie sunt uramte de finalizare prin plati la scadente certe - cheltuieli virtuale sau posibile reprez cheltuielile pe care statul se angajeaza sa le efecueze in anumite conditii , ce se vor efectua pe seama rezervelor la dispozitia guvernului. 5. Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale - cheltuieli reale / negative reprez un consum definitiv de prodsus intern brut au un caracter neproductiv - cheltuielile economice / pozitive au un caracter productiv si reprezinta investitiile efectuate de stat prin infiintarea de unitati economice reprez o avansare de produs intern brut 6. Clasificatia folosita de investitii specializate de ONU: - clasificarea functionala - clasificarea economica

22. Notiunea de impozit,taxa,contributie _2_impozitul = prelevare obligatorie, fr contraprestaie i nerambursabil, efectuat de ctre administraia public pentru satisfacerea necesitilor de interes general;

-taxa = suma pltit de o persoan fizic sau juridic, de regul, pentru serviciile prestate acesteia de ctre un agent economic, o instituie public sau un serviciu public; - contribuia = prelevare obligatorie a unei pri din veniturile persoanelor fizice i juridice, cu sau fr posibilitatea obinerii unei contraprestaii. n acelai mod sunt definite impozitele i taxele i n Legea finanelor publice locale: - impozit = prelevarea obligatorie, fr contraprestaie imediat, direct i nerambursabil, pentru satisfacerea necesitilor de interes general; - tax = suma pltit de o persoan fizic sau juridic, de regul, pentru serviciile prestate acesteia de ctre un operator economic, o instituie public ori un serviciu public; 23.ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITULUI . Elementele impozitului Elementele principale ale impozitului sunt: denumirea impozitului, pltitorii, suportatorii, obiectul impozabil, sursa, modul de impunere i percepere, unitatea de impunere, cotele de impunere, termenele de plat, nlesnirile la plata impozitului, responsabilitatea i drepturile pltitorilor etc. Denumirea venitului bugetar reliefeaz natura economic a impozitului respectiv. Subiectul impozitului (contribuabilul sau pltitorul) este persoana juridic sau persoana fizic obligat prin lege s plteasc impozitul. Suportatorul (destinatarul) impozitului este acea persoan care, n fapt, suport impozitul. De regul, pltitorul (subiectul) impozitului este i suportatorul. Practic, sunt cazuri n care suportatorul impozitului este o alt persoan dect pltitorului (subiectul impozabil), deoarece se folosesc diferite metode pentru a transfera impozitele pltite n sarcina altor persoane. Obiectul impunerii l constituie materia supus impunerii. n cazul impozitelor directe, obiectul impozabil l constituie, spre exemplu: profitul, venitul realizat de o persoan, salariul, bunurile etc. Referitor la obiectul impozabil, trebuie menionat c

asupra lui se aplic, de regul, principiul unicitii, potrivit cruia un obiect impozabil se impune o singur dat. Actele normative prevd obiectul impozabil n general, impersonal. Aceasta nseamn c, n fiecare caz n parte, obiectul impozabil trebuie s fie concretizat att cantitativ, ct i calitativ. Obiectul impozabil determinat n mod concret, cantitativ i calitativ, formeaz baza impozabil. Determinarea bazei impozabile necesit dou operaiuni, i anume: identificarea obiectului impozabil i stabilirea naturii acestuia (determinarea calitativ) i apoi evaluarea sau msurarea, adic determinarea lui cantitativ, pe o anumit perioad de timp (lun, trimestru, an). Baza impozabil se exprim n uniti bneti; uneori ea se determin n uniti de msur naturale, ca de exemplu, hectare, kilograme, buci etc. Sursa (izvorul) plii impozitului l constituie mijloacele din care se pltete de fapt impozitul ca, spre exemplu: profitul, salariile, venitul, ncasrile din vnzarea mrfurilor, din prestarea serviciilor, valoarea adugat etc. In unele cazuri, obiectul impozabil i sursa impozitului se confund, coincid; alteori ns acestea sunt diferite. In cazul impozitului pe profit, pe salarii obiectul i sursa de plat a impozitului coincid, plata impozitului determinnd diminuarea corespunztoare a venitului. Exist ns cazuri n care ntre obiectul impozabil i sursa de plat a impozitului trebuie fcut distincie; astfel, de exemplu, la impozitul pe cldiri, obiectul impozabil l constituie cldirile (valoarea acestora), procesul economic de utilizare a 24.METODA DE EVALUARE A MATERIEI IMPOZABILE Metoda normativ de evaluare a materiei impozabile const n determinarea bazei impozabile de ctre nsi legea care reglementeaz materia impozitului respectiv dup anumite norme, stabilind venituri impozabile normate nete. Aceasta nseamn c la stabilirea veniturilor impozabile normate, legiuitorul a avut n vedere cheltuielile efectuate de contribuabil pentru obinerea venitului net respectiv. Metoda normativ este folosit la determinarea venitului impozabil pe hectar, difereniat pe zone de fertilitate i culturi, la stabilirea veniturilor impozabile pe feluri de meserii etc. Determinarea veniturilor impozabile dup anumite norme prezint avantaje deoarece simplific munca organelor

financiare n calcularea impozitelor, evit aprecierile subiective n materie fiscal, d posibilitatea pltitorului s cunoasc n mod cert obligaiile sale fiscale i l stimuleaz s lucreze ct mai bine, s obin venituri ct mai mari, cunoscut fiind faptul c veniturile obinute n plus, peste cele normate nu sunt impozabile. Dup ce impozitul este calculat, urmeaz perceperea (ncasarea) lui. n acest scop, pentru unele impozite organele financiare ntiineaz n scris pltitorii asupra impozitului datorat, preciznd ratele i termenele de plat. 26.PRINCIPIILE IMPUNERII Principiile impunerii\ -. J f

Impunerea reprezint un complex de msuri i operaiuni, efectuate n baza legii, care au drept scop final stabilirea impozitului ce revine n sarcina unei persoane fizice sau juridice. Impunerea are o latur de natur politic (prin impunere se urmrete ca fiecare impozit s rspund anumitor cerine, s fie n concordan cu anumite principii) i una de ordin tehnic (concretizat n metodele i tehnicile utilizate pentru determinarea obiectului impozabil i a cuantumului impozitului). Pentru prima dat, principiile impunerii au fost formulate de Adam Smith, dup cum urmeaz: - principiul justeei impunerii (echitii fiscale) - contribuia cu impozite la bugetului statului s se fac n funcie de venitul obinut sau de averea deinut; - principiul certitudinii impunerii - mrimea impozitelor datorate de fiecare contribuabil trebuie s fie cert i nu arbitrar, iar termenele, modalitatea i suma de plat s fie bine stabilite i cunoscute, clare pentru fiecare pltitor; -principiul comoditii impunerii - impozitele trebuie s fie percepute la termenele i n modul cel mai convenabil pentru contribuabili; ncasarea impozitelor cu cheltuieli minime i s fie ct mai puin apstor pentru contribuabili principiul randamentului impozitelor - sistemul fiscal trebuie s asigure

27.CLASIFICAREA IMPOZITELOR Clasificarea impozitelor Pentru a sesiza mai uor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, financiar, social i politic este necesar gruparea acestora pe baza unor criterii tiinifice. Dup trsturile de fond i deforma, impozitele pot fi grupate n: a) impozite directe: - se stabilesc nominal n sarcina unor persoane fizice sau juridice, n funcie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevzute de lege; - se ncaseaz direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite; - subiectul i suportatorul impozitului sunt, n intenia legiuitorului, una i aceeai persoan, dei, practic, uneori acestea nu coincid. b) impozite indirecte: - se percep cu ocazia vnzrii unor bunuri, prestrii unor servicii, importului, exportului, ceea ce nseamn c ele vizeaz cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri; - n cazul acestor impozite, chiar prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice i juridice dect suportatorul acestuia. Dup obiectul impunerii, impozitele pot fi clasificate n: a) impozite pe venit (profit); b) impozite pe avere (patrimoniu net sau capital); c) impozite pe consum (pe cheltuieli). In funcie de scopul urmrit la introducerea impozitelor: a) impozite financiare - instituite n scopul realizrii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice; b) impozite de ordine - introduse mai ales pentru limitarea unei anumite aciuni sau n vederea atingerii unui el ce nu are caracter financiar. Dupfrecvena realizrii: a) impozite permanente (ordinare) - se ncaseaz periodic; b) impozite incidentale (extraordinare) - se ncaseaz o singur dat (ex.

impozitul pe averea sau profiturile excepionale de rzboi).

28.IMPOZITELE DIRECTE Impozitele directe se datoreaz pentru venitul obinut sau pentru averea deinut. * Impozitele directe sunt nominative, reglementate n funcie de mrimea venitului sau averii, au termene de plat stabilite i cunoscute n prealabil. Prezint urmtoarele avantaje: - constituie un venit sigur pentru stat, dinainte cunoscut; - ndeplinesc cerine de echitate fiscal, deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existen i prin faptul c in seama de sarcinile familiale; - sunt simplu de calculat i perceput. Dezavantaje: - nu sunt agreate de pltitori; - se consider c nu ar fi productive, ntruct conducerile statelor nu ar avea interes s devin nepopulare prin mrimea acestor impozite; - pot conduce la abuzuri n ce privete aezarea i ncasarea impozitelor. In funcie de criteriile ce stau la baza aezrii impozitelor directe, acestea se pot grupa n: 1. impozite reale: - se stabilesc n legtur cu anumite obiecte materiale (pmnt, cldiri, fabrici etc), fcndu-se abstracie de situaia personal a subiectului impozitului; - se mai numesc i impozite obiective sau pe produs, deoarece se aeaz asupra produsului brut al obiectului impozabil, fr a se face nici o legtur cu situaia subiectului impozitului. 2. impozitele personale: se aeaz asupra veniturilor sau averii, n strns legtur cu situaia personal a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute i sub

denumirea de impozite subiective. Impozitele personale se difereniaz n funcie de mrimea veniturilor, a averii i de situaia personal a fiecrui pltitor. n cadrul impozitelor personale putem distinge: impozite pe venit i impozite pe avere. 29.IMPOZITE INDIRECTE Impozitele indirecte se percep la vnzarea unor bunuri materiale, la prestarea unor servicii, cu ocazia importului sau a exportului. Caracteristici: - sunt elastice (flexibile) deoarece este necesar o perioad scurt de timp din momentul lurii deciziei de instituire a acestora sau de majorare a cotei (printr-un act normativ) pn n momentul n care devin operaionale (sunt efectiv ncasate); - necesit cheltuieli reduse de aezare, percepere i urmrire; - nu in cont de venitul sau de averea celor care le suport; - au caracter regresiv, deoarece ponderea impozitelor indirecte n total venit va fi mai mare n cazul contribuabililor cu venituri mici dect n cazul celor cu venituri mari; - afecteaz veniturile reale (puterea de cumprare). Clasificare: a) taxe de consumaie = impozite indirecte ce se includ n preul de vnzare al mrfurilor fabricate sau importate i comercializate n interiorul rii n care se percepe impozitul. Acestea includ: - taxele speciale de consumaie = accize = taxe de consumaie pe produs; - taxe generale pe vnzri (se aplic asupra volumului total al vnzrilor) = impozitul cifra de afaceri i taxa pe valoarea adugat. pe

b) monopolurile fiscale reprezint instituirea monopolului statului asupra producerii i/sau comercializrii unor bunuri. c) taxele vamale (de import, de export, de tranzit) = impozite indirecte instituite de stat asupra mrfurilor care sunt transferate dintr-o ar n alta. 30.FORMELE DUBLEI IMPUNERI Prin dubla impunere se nelege impunerea de dou ori a aceluiai obiect impozabil. Dubla impunere juridic internaional reprezint supunerea la impozit a aceleiai materii impozabile i pentru aceeai perioad de timp, de ctre dou autoriti fiscale diferite. Dubla impunere juridic internaional poate aprea n cazul realizrii de ctre rezidenii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat, precum i n cazul impozitelor pe avere. n cadrul unui stat, supunerea aceluiai venit sau a aceleiai averi la mai multe impozite reprezint o dubl impunere (grevare) economic. In practica fiscal internaional, pot fi ntlnite mai criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii: - criteriul rezidenei - impunerea veniturilor se efectueaz de autoritatea fiscal din ara creia aparine rezidentul, indiferent dac veniturile sau averea, care fac obiectul impunerii, sunt obinute, respectiv, se afl pe teritoriul acelui stat sau n afara acestuia; - criteriul naionalitii - un stat impune pe rezidenii si, care realizeaz venituri sau posed avere din (n) statul respectiv, indiferent dac ei locuiesc sau nu n ara lor; - criteriul originii veniturilor - impunerea se efectueaz de ctre organele fiscale din ara pe al crei teritoriu s-au realizat veniturile sau se afl averea, fcndu-se abstracie de rezidena sau de naionalitatea beneficiarilor de venituri. Aplicarea acestor criterii poate conduce la apariia dublei impuneri juridice internaionale. ctre

31.METODE INTERNATIONALE

DE

EVITARE

DUBLEI

IMPUNERI

JURIDICE

Dubla impunere poate fi evitat: - pe baza unor msuri legislative unilaterale: - acordarea de reduceri sau scutiri de impozit pentru veniturile obinute de rezidenii unui stat n strintate; - prin scderea din impozitul datorat n ara de reedin a impozitelor pltite de

rezidenii unui stat n strintate etc. - prin ncheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale ntre diferite state (convenii de evitare a dublei impuneri i combatere a evaziunii fiscale). Conform conveniilor de evitare a dublei impuneri: - ara de origine a veniturilor este ara n care contribuabilul realizeaz venitul sau deine averea, fr s fie rezident al acesteia; - ara de reziden reprezint ara n care contribuabilul este rezident (i are domiciliul sau sediul sau n care este stabilit domiciliul fiscal, potrivit regulilor din conveniile de evitare a dublei impuneri).

33.EVAZIUNEA FISCALA Evaziunea fiscal reprezint sustragerea de la impunere n totalitate sau n parte a materiei impozabile. In funcie de modul cum este realizat, sustragerea de la plata impozitelor se poate realiza la adpostul legii, cu respectarea prevederilor legale (evaziunea fiscal legal sau evitarea fiscal bazat pe lacunele reglementrilor legale) sau cu nclcarea legii, n mod ilicit sau fraudulos.

Evaziunea fiscal legal poate fi redus i eliminat prin perfecionarea reglementrilor legale. Evaziunea fiscal frauduloas const n ascunderea cu bun tiin a obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor ci de sustragere de la plata impozitului datorat. Practic, aceast evaziune se poate prezenta sub mai multe forme, dintre care: nedeclararea materiei impozabile; ntocmirea unor declaraii false de impunere; ntocmirea unor documente de plat fictive; conducerea unei contabiliti nesincere, falsificarea registrelor, inerea de registre duble etc.