Alcoolul (C2 - H5 OH) Cel mai bine merge alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 n Germania si are o istorie multimilenara.

. Denumirea de "alcool" provine din limba araba si nseamna cel mai nobil. Efectele sale nu sunt nsa tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenti n Republica Federala Germania, 40.000 de morti anual, din care aproape 1.500 decedati n traficul rutier. Bauturile alcoolice sunt considerate "mijloace ce ofera placere" (germ. Genussmittel): Fiecare cetatean german bea anual cel putin 13 litri de alcool pur. Fiecare! Pentru ca statistica include si copiii si persoanele adulte care nu consuma alcool. Daunele materiale provocate anual se ridica la 30 de miliarde de marci germane (15 miliarde). Asta, fara a atribui valoare n bani vietilor omenesti pierdute Reprezentanti din clasa alcoolilor: Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de etil. Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este denumirea chimica pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre alcooli). thanol ist die chemische Bezeichnung fr Alkohol. Berea are un continut alcoolic de doua pna la patru procente. Vinul contine de regula opt pna la zece, vinurile rosii "grele" (de ex. soiul Burgunder) douasprezece pna la paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) li se adauga alcool, astfel nct ajung la un continut de 18 - 20%. Whisky-ul, romul, ginul si coniacul au, de regula, un continut de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente. Actiune: Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai putin pe functiile inferioare, vegetative. Ct de tare este si ct de mult tine acest efect, depinde de concentratia de alcool din organism, ce se determina din snge (alcoolemia) si se masoara n grame de alcool la litrul de snge. Cele mai multe decese survenite n urma unei intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa ntre 1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse ntre 5,0 si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza. Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei, poate fi eficienta si n cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este nsa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii. Organismul metabolizeaza n fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai trziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii si asigura mare parte din aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine.

Efecte: Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca n cazul altor substante narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu initial de iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se defineste nsa mai degraba negativ - prin disparitia inhibitiilor - dect pozitiv. Forta musculara grosiera creste dupa ingestia de alcool n cantitati mici, fiind redusa senzatia de oboseala n timpul starii de excitatie. n acelasi timp, performanta n ceea ce priveste rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse. Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a aprecia propria performanta. Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele tipice ale consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi controlul, scad inhibitia, iar "supraeul", asa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le nsuseste n cursul vietii, pierde din semnificatia sa. Dezinhibarea nsa este rareori completa. Din fericire, concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care ar permite trairea necontrolata a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic att de puternic, nct persoana n cauza nu mai este n stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii de spirit si a emotiilor se explica prin aceeasi dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte droguri, alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca reduce autocritica, consumatorul se vede satisfacut n asteptarile sale: daca doreste sa se nveseleasca, se va nveseli, daca asteapta ca alcoolul sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata n stare de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate face galagie vesela ntr-un moment, iar apoi sa izbucneasca n lacrimi si sa-si plnga viata nereusita. n acest sens, alcoolul nu-l nveseleste si nici nu-l ntristeaza, ci doar nlatura mecanismele reglatoare care n mod normal echilibreaza oscilatiile vietii psihice. nti dispar inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de precizie, intelectuala sau fizica; n final, este influentata si activitatea musculara grosiera, si constienta individului este tot mai tulburata. n doze foarte mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. n doze si mai mari, alcoolul devine o toxina cu efect letal. Decesul intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se prabusesc. Un efect evident al alcoolului se observa la nivelul vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o contractie a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra constanta tensiunea arteriala. Pentru ca sngele se raceste mai repede la suprafata corpului, alcoolul accelereaza pierderea de caldura. n acelasi timp, el paralizeaza centrul termogenezei n creier care regleaza temperatura corpului.