Fosforul

Fosforul(din "phos"= lumin, "pherein"= a purta) este un element din tabelul periodic avnd simbolul P i numrul atomic 15. Localizare Fosforul nu poate exista liber n natur deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se gsete numai sub form de compui, mai ales fosfai. Principalul mineral care conine fosfor este apatita. Totodat se afl n corpul plantelor i animalelor sub form de combinaii anorganice(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) i sub form de compui organici(snge, creier, pr, fibre musculare, glbenu de ou, lapte). Descoperire Fosforul a fost descoperit in anul 1669 de catre alchimistul german Hennig Brand din Hamburg. Acesta a supus niste reziduuri de urina la un proces de calcinare in retorta, in absenta aerului. Fosfatii din urina au suferit un proces de reducere sub influenta carbonului format prin pirogenarea resturilor organice continute. Hennig a descoperit proprietatea fosforului de a lumina in intuneric cu lumina albastra, numindu-l foc rece. Denumirea de fosfor provine de la termenul de origine greaca phosphorus, ce inseamna purtator de lumina. Ulterior, J.Kunckel in Germania si R.Boyle in Anglia redescopera procesul de obtinere. A. Lavoisier intuieste pentru prima data ca fosforul este un element chimic. I.Gahnn (1770), iar apoi Scheele (1777) semnaleaza prezenta elementului in oase. Alotropia Fosforul apare n mai multe modificaii alotrope fundamentale, cum ar fi: fosfor alb, rou, negru, cele mai importante forme fiind fosforul alb i fosforul rou. Propriet i fizice. Structura fosforului alb Din cauza solubilitii n grsimi, fosforul alb este toxic, spre deosebire de fosforul rou. Fosforul alb n stare solida i lichid are molecula format din patru atomi de fosfor care ocup vrfurile unui tetraedru regulat. Unghiurile de valen de 60o sunt mici, indicnd o tensionare considerabil a moleculei, ceea ce ar explica marea reactivitate a fosforului alb.