UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

ERGOTERAPIA, ART-TERAPIA SI LUDOTERAPIA COPIILOR CU DEFICIENTE APLICARE PRACTICA

AUTOR: GHIBAT SABINA AN 1, SEM 2

DOMENIUL STINTELE EDUCATIEI SPECIALIZAREA TERAPIA LOGOPEDICA IN PROCESELE DE COMUNICARE SI LIMBAJ

1

CUPRINS

Introducere ..3 Art-terapia...4 Ergoterapia..6 Ludoterapia.8 Aplicarea practica art-terapie.10 Paricipanti..13 Metode14 Obiective.20 Rezultate 21 Concluzia 23

ERGOTERAPIA, ART-TERAPIA SI LUDOTERAPIA COPIILOR CU DIZABILITATI SI DEFICIENTE

Zilnic, factorul uman se confrunta cu o serie de stimuli si de distractori mai mult sau mai putin stresanti, stimuli ce pot influenta fie in mod pozitiv, fie in mod negativ modul de desfasurare al acestuia, modul de actiune, modul de comportare. Atunci cand se confrunta cu situatii dificile, cu obstacole, omul apeleaza la resursele din jurul sau, atat cele interioare, cat si cele exterioare, atat materiale, cat si spirituale pentru a depasi aceste situatii, pentru a face fata stimulilor, pentru a se adapta acestora. Astfel, in incercarile sale de adaptare astfel incat sa inregistreze rezultate optime si eficiente si sa se integreze cat mai bine in puzzle-ul social, fiinta umana face apel atat la partea stiintifica, parte ce implica rationalul din fiecare, cognitivul, cat si la partea ludica, partea practica a lucrurilor, partea artistica. Imbinand armonios rationalul si seriosul ( ce pot fi reprezentate de medicatie,recupere fizica, terapii cogniti-comportamentale) cu practica, ludicul si arta se obtin de cele mai multe ori rezultate spectaculoase in ceea ce priveste recuperarea si adaptarea. Aceasta parte a ludicului, a artei si a practicului este de cele mai multe ori reprezentata de notiunile de ergoterapie, artterapie, ludoterapie, termeni ce definesc caracterul practic si artistic al acestor forme de terapie. Terapia ocupationala sau ergoterapia, alaturi de ludoterapie si artterapie se aplica cu success atat persoanelor incadrate in sfera normalului, cat si celor incadrate in sfera deficientelor si a handicapului. Persoanele cu deficiente reprezinta acele persoane ce din anumite cauze (fizice, chimice, genetice, externe, interne) nu ating limitele normalului, nereusind sa indeplineasca optim si eficient anumite sarcini, persoane ce intampina dificultati de adaptare in viata de zi cu zi. Ergoterapia, artterapia, terapia educational, ludoterapia reprezinta forme de terapie ce se aplica cu usurinta atat persoanleor incadrate in sfera normalului, cat si persoanelor cu deficiente, inregistrand succese in ambele situatii.

Artterapia

Amestec intre vis si actiune, jocul simbolic realizeaza visul prin actiune, idealizeaza actiunea prin vis, reprezentand modalitati prin care copilul se elibereaza, da frau liber imaginatiei si visurilor ce-i domina mintea. Chiar din perioada copilariei, prin intermediul jocului copilul isi exerseaza functiile de simbolizare, modelaj,desen, toate acestea fiind modalitatile unui act de comunicare cu dublu caracter, atat cu sine insusi cat si cu cei din afara. Prin intermediul jocului copilul cucereste lumea si in acelasi timp creeaza alta lume, multi dintre noi incercand sa explice arta prin intermediul jocului. Desi de cele mai multe ori multi au considerat ca arta isi are radacinile in joc, aceasta luand nastere in jocul nevinovat al copilariei, se arata ca arta nu se trage din joc, ci mai degraba isi are originile in toate celelalte activitati ale omului, aceasta fiind unul din modurile in care se foloseste si se consuma activitatea totala a omului (Delocroix H., 1983). Astfel, apeland la partea ludica ce-si are esenta in copilarie, apeland la partea artistica ce-si are esenta in activitatile fiecaruia dintre noi, apeland la partea esteticului, fiinta umana reuseste sa utilizeze arta nu doar ca modalitate de exprimare a unor stari ale acestuia, a unor trairi si sentimente, ci reuseste sa foloseasca arta ca si mijloc de relaxare, ca si mijloc de terapie. Art-terapia reprezinta acea terapie ocupationala realizata prin intermediul creatiei artistice, fiind o forma de terapie bazata pe activitatea creativa. Artterapia reprezinta folosirea terapeutica a creatiei artistice avand ca scop imbunatatirea starii emotionale a persoanelor cu diferite dificultati de viata sau a celor care isi doresc dezvoltarea pe plan personal. Folosind tehnici creative precum desenul, pictura, modelajul, teatrul, dansul, muzica, papusile, artterapia ajuta fiecare persoana sa se inteleaga pe sine, sa se elibereze de anxietatile acumulate, de tensiuni si sa faciliteze comunicarea si relationarea. Astfel, artterapia desemneaza totalitatea proceselor de educare, recuperare si psihoterapie ocupational-creativa care folosesc in acest scop mijloace de expresie artistico-plastica. Avand la baza o serie de strategii si tehnici ce pot fi adaptate atat la activitatea cu indivizii normali cat si la cei cu deficiente, artterapia se poate realiza prin urmatoarele mijloace: a. Artizanatul implica expresivitate realizata prin intermediul inspiratiei folclorice. b. Dansul - activitate ce implica miscare libera, pe muzica, miscare ritmica, de eliberare. c. Confectionarea de jocuri, jucarii presupune realizarea si crearea unor jocuri, jucarii sau papusi din diferite materiale, ce pot fi ulterior folosite in scopuri terapeutice sau ludice. d. Decoratiunile sunt reprezentate de modele de diferite materiale ce se realizeaza pe suprafata anumitor obiecte. e. Pictura sau desenul reprezinta activitatea de terapie si relaxare ce se poate realiza din orice pozitie, pornind de la pictura cu degetul si terminand cu sprayurile. f. Terapia verbala este cea care pune in evidenta stilul de comunicare al fiecaruia. g. Sculptura reprezinta procesul de ajustare a unor materiale din natura si transformarea lor in obiecte de arta ce ulterior sunt utile. h. Modelajul in plastilina/lut reprezinta posibilitati de exprimare artistica realizate prin modelajul cu ajutorul mainilor a lutului sau plastilinei.
4

In categoria dansului, o alta modalitate de realizare a art-terapiei o reprezinta pantomima, acesta reprezentand un dans de exprimare a unor gesturi specifice unui personaj sau a unei actiuni, care se poate realiza cu sau fara muzica, cu sau fara masti, implicand si joc de rol. Desenul, ca metoda a art-terapiei, reprezinta una din cele mai expresive modalitati de realizare a acesteia, de transpunere a trairilor, sentimentelor, starilor fiintei umane, persoanele ce au acces la aceste desene putand realiza o cunoastere a temperamentelor si problemelor emotionale ale autorilor, cu precadere aceste lucru putand fi realizat cu usurinta in scoli avand ca protagonist educatorii si copiii. Avand acest rol de expresivitate foarte ridicat, metoda desenului este reprezentata de metoda desenului tematic, metoda desenului copiat si metoda desenului liber, cea din urma reprezentand forma ideala cea mai completa din punct de vedere al caracterului creativ, liber. Imbinand in mod armonios arta si ludicul, dar nu lasand deoparte nici regulile si nici rationalul in realizarea ei, art-terapia reprezinta una din cele mai frumoase modalitati de cunoastere si de vindecare prin exprimarea libera a gadurilor prin diverse forme ale acesteia. Avand ca scop principal relaxarea dar si cunoasterea personalelor implicate, artterapia reprezinta totodata o metoda foarte buna de recuperare , aceasta fiind aplicata cu succes in cazul persoanelor cu deficiente atat fizice cat si mintale. In ceea ce priveste aplicarea art-terapiei la persoanele cu deficienta, aceasta are ca obiective principale: Dezvoltarea simtului estetic Formarea si dezvoltarea aprecierii artistice si de exprimare Dezvoltarea increderii in sine Dezvoltarea respectului fata de rezultatele propriei munci, dar si a altora Dezvoltarea muncii in echipa prin colaborarea cu alte personae Familiarizarea cu materialele folosite, analizandu-le forma, marimea si culoarea pe cale senzoriala si motorie.

Cu ajutorul art-terapiei, persoanele, indiferent de varsta pe care o au, indiferent de stadiul de normalitate sau de abaterile de la aceasta pe care le manifesta, se refugiaza de lumea reala si isi dezvaluie lumea interioara prin desen, diverse lucrari artistice realizate cu diferite material ce le sunt puse la dispozitie. Astfel, art-terapia este o modalitate usoara prin care fiecare persoana are posibilitatea sa se exprime prin diferite lucrari, sa se relaxeze, fiind in acelasi timp si o modalitate de terapie si recuperare in cazul persoanelor ce sufera de anumite deficiente.

Ergoterapia Arta, jocul copilariei nu reprezinta singurele si cele mai la indemana modalitati si activitati de terapie si in acelasi timp de relaxare la care poate sa apeleze fiinta umana, in procesul terapeutic recuperator si integrator pe care il desfasoara , cu precadere in cazul persoanelor deficiente. Ergoterapia reprezinta forma cea mai generala de activitate lucrativa cu o sfera mare de cuprindere, in cadrul acesteia intrand o mare gama de activitati ( de la cele mai simple, elementare, de tipul muncilor gospodaresti executate in cadrul spitalului de catre bolnavi impreuna cu personalul incadrat in acest scop, pana la activitatile profesionale diferentiate in functie de profilul acestora croitorie, lucrul manual, atelier mecanic, tamplarie,agricultura,etc.) important in acest sens este caracterul simbolic al acestor activitati de exercitiu pentru refacerea aptitudinilor individuale modificate de boala. Fiind o activitate terapeutica, ergoterapia, ca si celelalte activitati si procese terapeutice are la baza urmatoarele principii : a. Omul - ce are nevoie fundamentala de ocupatie pentru mentinerea entitatii sale fizice si mentale si pentru supravietuire. b. Boala manifesta un potential de intrerupere a ocupatiei deoarece renuntarea la ocupatie reprezinta un simptom de avertisment privind posibilitatea aparitiei unei boli sau certitudinea instaurarii. c. Ocupatia - este organizatorul natural al comportamentului, ea fiind folosita pentru organizarea sau reorganizarea comportamentului zilnic. Avand la baza aceste principii, in cazul ergoterapiei se pune accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, pe dezvoltarea expresivitatii, pe readaptarea subiectilor si revenirea lor la o activitate profesionala cu efect de socializare. Prin aceasta bolnavii isi redobandesc autonomia si demnitatea, ele fiind recapatate intr-o maniera simbolica, prin intermediul obiectelor produse chiar de propriile maini precum si a efectelor lor asupra celor pe care le-au produs. Caracterul terapeutic al muncii este recunoscut si mentionat de numerosi specialisti in lucrarile carora activitatea este recomandata ca metoda de tratament, ergoterapia fiind astfel destinata sa trezeasca interesul subiectilor pentru diverse activitati, avand caracter recuperator. In cazul ergoterapiei se pune accentual pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, pe dezvoltarea expresivitatii, readaptarea subiectilor la efort si revenirea lor la o activitate profesionala cu efect de resocializare, prin aceasta bolnavii redobandindu-si autonomia si demnitatea. Conceputa ca o educatie functionala ce urmareste invatarea unor activitati de munca si punand accentual pe formarea abilitatilor manual, incluzand in sfera sa de actiune toate cazurile de la insuficienta motrica si gestuala pana la debilitatea motrica prezenta la deficientii mintal, ergoterapia are stabilite urmatoarele obiective: Corelarea recuperarii medicale cu cea profesionala Organizarea unor programe de miscari dirijate in conditii de lucru Stimularea increderii in sine a bolnavilor si deficientilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii lor Evaluarea capacitatilor si inclinatiilor restante ale subiectilor
6

Reinsertia rapida a subiectilor in viata sociala, economica si profesionala Inlaturarea starii de dependenta a subiectului ce se exprima prin intampinarea unor dificultati majore de relationare si actiune.

Existand serii diferite de dizabilitati si deficiente, fiecare cu caracteristicile sale, activitatile de ergoterapie sunt alese in functie de nevoile si necesitatile fiecarui pacient in parte, acestea urmarind aspecte motorii, aspecte senzoriale, aspecte perceptuale,aspecte cognitive, aspecte sociale si aspecte profesionale. Fiind in esenta activa si ordonata, terapia prin activitati practice si munca se opune inactivitatii sau izolarii, efecte frecvente ale bolilor, spitalizarilor si institutionalizarii de lunga durata si deficientilor. Odata atras catre aceste activitati de munca, prin indeplinirea acestora subiectul isi mobilizeaza energia, vointa si dorinta de recuperare. In ceea ce priveste ergoterapia persoanelor cu deficiente, cercetatorii de-a lungul timpului au demonstrate ca exista o serie de tehnici artizanale, ce pot fi considerate fundamentale, acestea oferind solutii in ceea ce priveste antrenarea la efort si utilizarea timpului in scop de recuperare pentru diferite categorii de oameni cu nevoi special. Astfel, sunt identificate categorii de activitati ce isi gasesc aplicabilitatea si in afara atelierelor, cum ar fi cele ocupationale, recreative si cele utilitare, putand fi realizate fie in echipa, fie pe grupuri, fie individual. Scopul principal al acestora este reprezentat de recuperarea printr-o ocupatie/munca, activitati recreativ-distractiv-culturale precum si reeducarea si recuperarea psihosomatica si profesionala. Aceste scop poate fi atins printr-o serie de activitati alese in functie de deficient de care sufera persoana : impletituri, olarit, modelaj si ceramic, tamplarie, dulgherie, sculptura in lemn si pirogravura, tesut si tapiterie, crosetat si tricotat, brodat si macrameuri, sudura si lacatuseria,strungaria,munca de birou, fotografia, tipografia, imprimeria si linogravura,croitoria, cizmaria, etc. In cazul deficientilor neuromotori, ergoterapia este un bun mijloc de marire a potentialului functional pentru o serie de persoane cu deficiente motorii, cauzate de leziuni periferice sau centrale, cu tulburari de coordonare de pe urma carora bolnavul a ramas cu un deficit functional. La deficientii mintali, scopul principal al ergoterapiei este acela de a normaliza accesul acestora la comunitate. Deficientii mintal necesita o succesiune de terapii asigurate pe perioade lungi de timp, chiar toata viata, conditia fiind ca ajutorul sa survina cat mai devreme si de o maniera cat mai direct posibila. Nu in ultimul rand ergoterapia se poate aplica si in cazul persoanelor varstnice, acestea acumuland deficiente generate de imbatranire sau rezulate din afectiunile capatate in decursul vietii , in centru aflandu-se degradarea capacitatii de rationament si de adaptare cu impact asupra vietii psihologice si sociale.

Ludoterapia

Sinonim cu termenul de copilarie si cu cel de copil, de cele mai multe ori este cel de joc. Metoda de tratament a bolilor mintale prin joc, ludoterapia se afla la baza tuturor psihoterapiilor infantile, aceasta vizand sa scoata subiectul din inchiderea in sine facandu-l sa ia aminte la conflictele sale anterioare. In cadrul ludoterapiei tehnicile pot fi individuale pe grup sau colective. Inca de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicari active cu cei din jur, cu parintii. Incepand cu varsta prescolara acesta imita in jocurile sale intr-un mod specific, viata si activitatea adultilor, in situatiile imaginate si create in joc acesta realizandu-si tendinte si dorinte nerealizate. In acelasi timp jocul reflecta functiile determinate ce se stabilesc intre oameni, rolurile interpretate de catre copii reflectand functiile realizate de maturii ce-i inconjoara. Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacitatilor psihologice, inclusive a celor intelectuale si a trasaturilor de personalitate, a aspectelor mai importante ale sociabilitatii copilului, acestea putand surpinde prin modul de joaca. Prin intermediul jocului se reliefeaza resursele energetice ale copilului si este calea minunata de a explora experientele traumatizante sau amenintatoare ale copilului. Ludoterapia, ca orice demers terapeutic, reprezinta un proces de optimizare, de suport sau de recuperare a potentialului copilului. Forma de terapie specifica cu precadere copiilor, ludoterapia, ca celelalte tipuri de terapii se aplica atat persoanelor, in cazul de fata copiilor ce intra in sfera normalului, cat si celor ce depasesc aceasta sfera, intrand in cea a anormalului, a deviantei si a deficientelor. Astfel, in cazul dereglarilor emotionale si de comportament, cum ar fi comportamentul agresiv, ca tehnici ludice de recuperare se identifica o serie de jocuri cum ar fi: Jocul Vocabularul emotional are ca scop dezvoltarea laturii emotionale a copilului prn prezentarea unui set de fise cu fete ce redau diferite stari emotionale, copilul fiind nevoit sa identifice acele stari. Jocul Poreclele are ca scop insusirea tehnicilor ludice de descarcare acceptabila a furiei cu ajutorul mijloacelor verbale si receptionarea pozitiva a mesajului agresiv. Jocul Micuta stafie ce are drept scop insusirea formelor acceptabile de manifestare a agresivitatii, furiei. Alte jocuri ce pot fi amintite sunt jocul Miriapod, jocul Bilute magice, jocul Papagalul meu drag, jocul Emotiile eroilor, jocul Lipiciul, etc.

In cazul copiilor cu hiperactivitate, in urma diagnosticarii corecte a acesteia, ludoterapeutul apeleaza la o serie de tehnici ludice de recuperare a acestora, ca : Jocul Casuta iepursului - ce are ca scop dezvoltarea reactiei de raspuns si antrenarea abilitatilor de comunicare non-verbala in timpul relatiilor cu copiii. Jocul Ghemul de ata scopul acestuia fiind dezvoltarea abilitatilor de autocontrol.

Jocul Ce e nou prin intermediul caruia se dezvolta capacitatile de concentrare a atentiei asupra detaliilor memoriei si gandirii la copiii hiperactivi, formarea deprinderilor de autoreglare a comportamentului.

Alte jocuri ce pot fi folosite in cazul copiilor hiperactivi sunt jocurile Pestisorul de aur, Dialog cu mainile, Dialog cu corpul. In aceasi timp specalistii considera ca jocurile cu apa si nisip sunt foarte necesare pentru copiii hiperactivi, jocuri ce pot fi organizate nu doar in timpul verii in jurul unui la, dar si acasa si in curte.O serie de tehnici ludoterapeutice se folosesc si in cazul copiilor anxiosi, printre jocurile folosite de ludoterapeuti amintind Complimentele, Sculptura, Bataia, etc. In ceea ce priveste persoanele cu deficiente fizice, mintale sau neuromotorii, ludoterapia reprezinta o forma de terapie, care prin intermediul jocului si prin intermediul aspectelor atinse prin joc, aspecte ca miscarea, increderea in sine, miscarile fine, aspecte perceptive,cognitive, neuromotorii ajuta la recuperarea acestor persoane, la o reintegrare a acestora, la o relaxare, aceasta integrare realizandu-se prin modalitati si tehnici ce implica ludicul, ce implica infantilul. Desi in aparenta aceste tehnici par a fi doar simple jocuri fara un efect prea mare asupra copiilor implicati in ele, in esenta prin intermediul lor, prin imbinarea armonioasa a jocului cu reguli de recuperare si refacere, tehnicile ludoterapeutice ajuta la recuperarea si reechilibrarea persoanelor participante, fie ca fac parte din sfera normalului, fie ca fac parte din sfera deficientelor si a deviantelor.

Aplicatie practica art-terapie Jocul simbolic ete intotdeauna amestec intre actiune si vis, realizeaza visul prin actiune, idealizeaza actiunea prin vis. Jocul are ascendant asupra lucrurilor si se sustrage lucrurilor. El pune stapanire pe lume si creeaza alta lume. De aceea unii au incercat sa explice arta prin joc. Arta construieste o lume care se impune spiritelor prin ordine si legile sale. Ea nu mai inseamna acea creatie monotonasi fugitive ce se pierde in emanatii efemere si care ramane transcedentala si insesibila la structura si la aparenta exterioara a realizarilor sale. Bazandu-se pe o gama diversa de strategii si tehnici ce pot fi adaptate atat la activitatea cu indivizii normali cat si cu cei cu deficient, art-terapia se foloseste de o seria de tehnici si metode ca sculptura,picture si deseul,modelajul in plastilina sau lut,decoratiuni,confectionarea de jocuri,jucarii,artizanat,dans,teatru,muzica,terapia verbala. Una din cele mai la indemana tehnica si metoda folosita in cadrul artterapiei, cu precadere in cazul copiilor o reprezinta cea a desenului si a picturii, prin intermediul acestora educatorii putand realize o profunda cunoastere a temperamentelor si problemelor emotionale a copiilor. Prin desen si pictura se obtin in obtin informatii referitoare la starea copilului, atat la cea interioara cat si la cea exterioara, atat la cea fizica, cat si la cea psihica. Aceste informatii se ontin analizand o serie de aspect ale desenului sau picturii a copilului, aspect reprezentate de: Valoarea expresiva a desenului arata cat de expresiv este desenul, cat de curat este, asezarea in pagina, etc. Valoarea proiectiva a desenului sau a picturii se refera la faptul ca stilul general de reprezentare exprima dispozitiile fundamentale ale viziunii copilului asupra lumii si constituie valoarea proiectiva a desenului. Valoarea narativa a desenului desenul copilului reflecta, de asemenea, centrele sale de interes,gusturile, preferintele.

Expresia plastic, desenul constituie o dimensiune a personalitatii globale, cu o structura si o existent proprie, cu o geneza anumita si cu un scop functional precis stabilit. Desenul, ca forma complexa de expresie, e capabil nu numai de a reprezenta structura formala si continutul personalitatii, ci implicit si de a-l utiliza in investigarea psihodiagnostica. Neuropsihologia desenului il prezinta ca pe un process complex de expresie a personalitatii, cu o reprezentare corticala si cu aceeasi valoare ca limbajul verbal (oral si scris), in raport cu marile functii simbolice corticale gnozo-praxologice. In cazul deficientilor mintal, cele mai frecvente tulburari exprimate plastic sunt: Tulburari de forma Tulburari de executie ale formei Tulburari de constructive ale formei Tulburari de schema corporala Tulburari ale sensului simbolic al formei Tulburari de compozitii Tulburari de culoare
10

Tulburari ale spatiului plastic

Desenul constituie un mechanism complex care antreneaza multiple laturi ale psihologiei individului, avand un caracter strict individual specific, in raport cu particularitatile subiectului respective, cu capacitatea acestuia de expresie, cu aptitudinile, cu nivelul cultural, cu afectivitatea si intreaga dinamica a personalitatii. De exemplu insusirea limbajului plastic ofera deficientului de auz posibilitatea de manifestare fireasca prin desen a unei gramatici special ce exteriorizeaza contnutul intrapsihic global al personalitatii, cu aceeasi valoare ca si limbajul verbal, sau scris pentru procesul de comunicare interpersonal. Folosit ca metoda ce cunoastere a elevilor deficient, desenul poate constitui o metoda eficienta de psihoterapie, actionand ca process de invatare, reinvatare si reinstrumentalizare a functiilor mentale. Imbinand in mod armonios arta si ludicul, dar nu lasand deoparte nici regulile si nici rationalul in realizarea ei, art-terapia reprezinta una din cele mai frumoase modalitati de cunoastere si de vindecare prin exprimarea libera a gadurilor prin diverse forme ale acesteia. Avand ca scop principal relaxarea dar si cunoasterea personalelor implicate, art-terapia reprezinta totodata o metoda foarte buna de recuperare , aceasta fiind aplicata cu succes in cazul persoanelor cu deficiente atat fizice cat si mintale. In ceea ce priveste aplicarea art-terapiei la persoanele cu deficienta, aceasta are ca obiective principale: Dezvoltarea simtului estetic Formarea si dezvoltarea aprecierii artistice si de exprimare Dezvoltarea increderii in sine Dezvoltarea respectului fata de rezultatele propriei munci, dar si a altora Dezvoltarea muncii in echipa prin colaborarea cu alte personae Familiarizarea cu materialele folosite, analizandu-le forma, marimea si culoarea pe cale senzoriala si motorie.

In cazul deficientului mintal, ceea ce se urmareste prin intermediul terapiei de expresie plastic este reprezentat de: a. b. c. d. Dezvoltarea observatiei Reproducerea a ceea ce vad sau simt Dezvoltarea unei bune coordonari ochi-mana Dezvoltarea motricitatii fine prin dactilo-pictura, desen si modelaj.

Deficientul mintal isi poate dezvolta deprinderile specifice prin manuirea materialelor (creion,pensula,vopsea,plastilina), folosindu-se de o serie de activitati, cum ar fi: a. b. c. d. Manuirea simpla a materialelor cu ajutorul hartiei, a creionului. Realizarea colajelor - lipirea materialelor pe o anumita suprafata Modelajul Incurajarea marcilor de expresie - ce are ca scop dezvoltarea modalitatii personale de a desena si a picta.

11

Artterapia se aplica si in cazul deficientilor neuro-motorii, acestia intampinand dificultati in ceea ce priveste motricitatea fina si miscarile fine neuromotorii. Prin intermediul art-terapiei si a tehnicilor acesteia de realizare (desenul, picture, realizarea de papusi, jocuri), copilul deficient defasoara un proces de recuperare, proces ce implica si solicita laturile deficiente ale acestuia, ducand astfel la o recuperare. Astfel, realizand activitati de desen (tematic sau liber), activitati de picture (individuala sau in grup), activitati de modelaj, de sculptura sau de realizarea a unor jocuri sau papusi, copiii cu deficiente motorii deruleaza un intreg proces de recuperare prin care li se stimuleaza simtul tactil, prin care li se dezvolta modaltati expresive, personale, de a desena si de a picta, li se stimuleaza motricitatea fina, abilitatid e prindere si manuire a pensulei, a creionului, a hartiei, a obiectelor de lucru. Picture si desenul sunt activitati cu un mare impact psihoterapeutic, fiind indicate pentru toate afectiunile,deficientele, incepand cu cele mintale. Metodele folosite in functie de deficient, merg de la picture cu degetul (hemiplegicii pot desena si picta cu piciorul), sau cu pensula in gura (tetraplegicii) Pana la cea cu rafinamente modern prin aruncare, pulverizare, tamponare, etc. picturile pot fi calme sau violente, in functie de starea sufleteasca a persoanei. Atat copiii, cat si adultii isi manifesta prin desen si pictura intregul al vietii.

12

Participanti Tehnicile terapeutice specifice art-terapiei utilizate in acest exemplu sunt reprezentate de tehnica picturii si tehnica crearii de jucarii. Aceste tehnici au fost aplicate si desfasurate de catre un grup de copii de gradinita cu varste intre 4-5 ani. Ca si deficiente, copiii au prezentat o usoara intarziere mentala si deficiente neuromotorii, acestia avand dificultati in ceea ce priveste motricitatea fina si in acelasi timp si usoare dificultati in sfera cognitiva.

13

Metode Adresandu-se copiilor de gradinita cu varsta intre 4 si 5 ani, copii ce prezinta o usoara intarziere metala si usoare deficiente neuromotorii ce implica in mare parte motricitatea fina, ca metode si tehnici de artterapie folosite s-au reliefat : 1. Pictura pe obiecte din natura indeletnicire recuperatorie foarte agreata, ce poate fi practicata din orice pozitie si necesitand doar pensula, panza, creion, hartie. In cazul de fata, au fost folosite acuarele si oua. 2. Confectionarea de jucarii intra in categoria activitatilor ce cauta o comunicare prin redescoperirea unor posibilitati noi, fapt care permite proiectarea propriilor trairi, cat si libertatea de exprimare. In masura posibilitatilor, jucariile si jocurile vor fi adaptate pentru a permite o mai buna intelegere, pentru ca folosirea lor sa contribuie la reeducarea functional cat mai intense a anumitor articulatii, sa reduce coordonarea visual-motrica, sa tonifice muschii si articulatiile membrelor. Cele doua activitati s-au desfasurat in sala de gradinita, sub stricta supraveghere a educatorilor. Atat in activitatea de picture cat sic ea de confectionare, copiii au fost asezati la o masa rotunda, lucrand atat pe grupur cat si individual.

14

1. Pictura In cadrul activitatii de pictura, copiii au lucrat la masa, supravegheati de educatori. Ca si material de lucru acestia au avut la indemana pensula, acuarele si oua, activitatea desfasurandu-se in perioada Pastelui.

Nevoiti sa utilizeze pensula pentru a picta oul si nevoiti sa puna culoarea cu grija pe ou tocmai pentru a nu sparge oul si a avea grija de acesta, copii si-au exersat elemente de motricitate fina , miscari coordinate si controlate astfel oncat sa duca la bun sfarsit sarcina de indeplinit.In acelasi timp, copiii au luat contact cu simtul esteticului si cu exprimarea frumosului, acestia fiind nevoiti sa aleaga culorile pentru colorat, sa realizeze modele. In ceea ce priveste desfasurarea actiunii, aceasta s-a desfasurat la masa, copiii lucrand atat pe echipe cat si individual. Munca in echipa a presupus utilizarea acuarelelor si a apei la comun, impartasirea materialelor, imprumutarea lor unul altuia. Manevrand manual obiectele de lucru acestia au intrat in contact cu ele, au observant textura, component, culoare.

15

16

In urma incheierii activitatii de picture, rezultatele muncii copiilor au fost recompensate, acestea fiind asezate pe o masuta separate, astfel incat fiecare copil sa-si admire atat propriul produs cat si al celorlalti din jur, dezvoltand astfel o crestere a increderii in sine, a respectului fata de sine, si in acelasi timp si o apreciere a produsului finit al celor din jur.

Munca individuala a presupus ca fiecare copil in parte picteze si sa-si deseneze singur oul, doar sub indrumarea si cu ajutorul ocazional al supraveghetorului. Prin acest mod, din punct de vedere psihic copilul a trebuit sa munceasca singur, sa aleaga singur propriile culori si modele, sa masoare daca acel model corespunde, daca este frumos. Lucrand singur, copilul a fost nevoit sa se concentreze asupra temei, sa emita singur judecati de valoare, sa ia singur deciziile. Din punct de vedere fizic, copilul a fost nevoit sa-si exersesze motricitatea fine, miscari de apucare, prindere, miscari fine din incheietura mainii, miscari pe care le-a realizat fie singur, fie cu ajutorul educatorului.

17

2. Confectionarea de jucarii In cadrul activitatii de confectionare a jucariilor, la debutul acesteia, copii au fost intrebati ce le-ar placea sa confectioneze, fiindu-le pusa la dispozitie o carte din care puteau alege mai multe experimente. Responsabilizandu-i si oferindu-le posibilitatea de alegere si asumare a propriilor alegeri, copiii au ales sa confectioneze o parasuta. Ca materiale folosite in cadrul acestei confectionari, copiilor le-au fost puse la dispozitie hartie colorata, sfoara, lipici, abtibilduri pentru decorare. Acestia au lucrat in echipa, sub indrumarea si supravegherea educatorului.Luand contact cu materialele de lucru, copiii au putut observa textura acestora, compozitia, au observat cum sunt realizate, cum se simt la atingere. Procesul propriu-zis de confectionare a parasutei a presupus utilizarea materialelor puse la dispoztiei. Astfel, copiii folosindu-se de materiale si-au exersat motricitatea fina si cognitia. Manuirea sforii, a hartiei, folosirea lipiciului , imbinarea elemetelor pentru confectionarea jucariei au presupus folosirea cunsotintelor cognitive in ceea ce priveste imbinarea elementetlor component, utilizarea corecta a acestora astefl incat jucaria sa

18

capete forma adecvata, precum si manuirea acestora cat mai corecta pentru realizarea parasutei.

La terminarea procesului de confectionare, munca le-a fost rasplatita prin incurajari verbale si mai ales prin expunerea jucariei si in acelasi timp oferindu-le posibilitatea de a se juca cu jucarie create chiar de ei insisi. Totodata, copiii au avut posibilitatae sa-si admire sau critice produsul finit, atat al lor cat si al celorlalti copiii.

19

Obiective Fiind o forma de terapie aplicata asupra copiilor cu deficiente, ca si obiective principale stabilite la debutul acesteia, se identifica: 1. Dezvoltarea simtului estetic acest lucru realizandu-se prin indeplinirea sarcinii de pictura pe obiecte din natura si prin cea a confectionarii parasutei. 2. Formarea si dezvoltarea aprecierii artistice si de exprimare copiii fiind capabili, in urma indeplinirii sarcinii correct,sub indrumarea terapeutului sa-si formeze judecati de valoare asupra esteticului si asupra modului sau de exprimare.

3. Dezvoltarea increderii in sine lucru realizat prin ducerea la bun sfarsit a activitatii de indeplinit si incurajarea acestora. 4. Dezvoltarea respectului fata de rezultatele propriei munci, dar si a altora lucru realizat prin incurajarea muncii depuse si o eventuala recompensare a acestora.

5. Dezvoltarea muncii in echipa prin colaborarea cu alte persoane prin crearea de grupe de munca intre copii. 6. Familiarizarea cu materialele folosite, analizandu-le forma, marimea si culoarea pe cale senzoriala si motorie. Aceste obiective reprezinta obiectivele stabilite la inceputul activitatii, obiective ce s-au dorit a fi atinse pe parcursul desfasurarii activitatii de art-terapie. In acealasi timp ele reprezinta si scopuri pe care educatorul/supraveghetorul/terapeutul si le-a propus sa le atinga atat in cursul desfasurarii activitatii propsiu-zise, cat si la incheierea acesteia. Obiectivele sunt cele care coordoneaza desfasurarea activitatii, o ghideaza spre atingerea acestora, spre atingerea scoprurilor stabilite.

20

Rezultatele activitatii

Desfasurata in cadrul unei sali de gradinita, in interiorul unui grup de copiii cu varste intre 4 si 5 ani, copiii ce prezentau un usor retard mintal si o usoara deficient neuromotorie, sub indrumarea educatorilor si atenta supraveghere a acestora, copiii au putut sa duca la bun sfarsit. In ceea ce priveste atingerea obiectivelor propuse se poate spune ca la sfarsitul activitatii acest lucru a fost realizat, obiectivele mai sus stabilite fiind atinse si indeplinite pe parcursul desfasurarii metodelor de art-terapie. Astfel, primul obiectiv, cel de dezvoltare a simtului estetic, acesta a fost atins in urma celor doua activitati prin faptul ca participantilor li s-a oferit oportunitatea sa creeze ceva singuri, sa aleaga culorile, sa decoreze, a participle cu propriile idei, emitand judecati de valoare asupra ceea ce e frumos si nu. Cel de-al doilea obiectiv, cel de formare si dezvoltare a aprecierii artistice si de exprimare a fost realizat tot prin parcurgerea celor doua metode. Luand paret la activitati creative in care li se solicita expunerea prorpiilor idei si viziuni, a propriei imaginatii, copiii au avut posibilitatea sa-si exprime ideile artistice, asa cum acestia le percepeau. Totodata, prin recompensare (expunerea produselor finite astfel inca sa fie admirate sau criticate si utilizarea jucariei confectionate), copiii au avut posibilitatea sa dezvolte pareri, critici, sa emita judecati de valoare, sa apreciezez atat propria munca, cat si a celorlalti. Cel de-al treilea obiectiv, cel de dezvoltare a increderii in sine a fost atins chiar prin activitatile in sine. Lucrand singuri, fiind incurajati si sustinuti de educatori, fiindu-le recompensata munca, copiii au capatat incredere in propriile forte, incredere ca pot sa realizez lucruri singuri, lucruri ce pot fi appreciate. Cel de-al patrulea obiectiv, cel de dezvoltare a respectului fata de propria munca, dar si de munca celorlalti a fost dezvoltat, de asemenea, prin aceasta recompensare si incurajare. Fiind toata lumea recompensata, nedand nastere unui spirit competitive intre ei, copiii au realizat ca fiecare munca realizata de ceilalti trebuie apreciata si respectata, asa cum si munca lor va fi aoreciata si respectata la randul ei de catre cei din jur. Spiritul de lucru in echipa, munca in echipa au fost dezvoltate prin faptul ca educatorii au pus copiii sa lucrezez la masa rotunda, in echipa dr si individual in acelasi timp. Fiind nevoiti sa impartaseasca aceleasi acuarele, aceeasi apa pentru pictat, acealeasi material pentru realizarea parasutei, sa confectioneze jucaria la comun, copiii au avut ocazia sa-si insuseasca ideea de a imparti cu cei din jur, de a conlucra in vederea atingerii unui scop comun, de a munci in echipa astfel incat sa duca la bun sfarsit optim si efficient ceea ce si-au propus sa atinga, dar in acelasi timp sis a se concentreze individual si sa apeleze la toate resursele aflate la indemana pentru a duce la bun sfarsit sarcina. Nu in ultimul rand, familiarizarea cu materialele folosite si cu uneltele utilizate s-a realizat tocmai prin faptul ca le-au fost puse la dispozitie copiilor, sa ia contact cu acestea, sa le studieze, sa le manuiasca. Manuirea materialelor, pipairea acestora, manevrarea acestora cu grija astfel incat sa nu le strice (in cazul oualor), manevrarea acestora astfel incat sa obtina forma dorita (modelarea hartiei, a sforii pentru obtinrea parasutei, decorarea acesteia), toate acestea le-au oferit copiilor posibilitatea sa simta textura materialelor, sa le manevreze cu grija astfel incat sa nu le strice. Avand acces la o serie de stimuli tactili, perceptivi, senzoriali, copiii au avut posibilitatea sa se adapteze acestora, sa lucrezez cu ei,
21

sa-i studieze, fiindu-le implicate procesele senzoriale, procesele de diferentiere, de comparare, de categorisire. Confectionarea parasutei, pictatul oualor le-au solicitat copiilor miscari de motricitate fina, miscari ce implica control si autocontrol, miscari ce implica si solicita o buna coordonare a miscarilor, o buna sincronizare, acest lucru reprezentand un exercitiu foarte bun pentru recuperarea miscarilor de motricitate fina, pentru intarirea acestora. Prin cel doua metode utilizate, cea de pictura si cea de confectionare a jucariei, educatorii au incercat sa aplice cu succes art-terapia in cazul acestor copii cu deficiente, incercand sa realizeze atat o recuperare a acestor copiii, cat si o reintegrare a lor. Obiectivele stabilite au fost cu succes atinse, educatorii ducand la bun sfarsit activitatea propusa si stabilita.

22

Concluzii

Zilnic fiinta umana se confrunta cu o serie de factori si stimuli carora trebuie sa le faca fata, la care trebuie sa se adapteze, stimuli si factori ce pot avea fie efecte si influenta negative asupra acestora, fie influente si efecte pozitive. Viata umana reprezinta un intreg proces de adaptare, adaptare ce se realizeaza prin asimilarea stimulilor venitii atat din interior cat si din exterior, precum si acomodarea atat a acestora la situatia actual a finite umane, cat si acomodarea finite umane la noua situatie. Pentru o acomodare cat mai buna, pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor, pentru o cat mai buna recuperare, de-a lungul timpului au luat nastere o serie de metode mai mult sau mai putin stricte, metode si tehnici ce reusesc sa imbine in mod armonios latura artistica, latura estetica a lucrurilor, latura ludica si inocenta a jocurilor copilariei cu regulile si normele clasice ale unei forme terapeutice, toate aceste lucruri facand mai accesibile aveste metode de terapie, facandu-le mai usor de aplicat. Ergoterapia, art-terapia si ludoterapia, asa cum sugereazan si denumirea lor reprezinta metode de terapie aflate la intalnirea artei si a esteticului cu rationalul si cognitivul. Aplicate cu succes atat in sfera persoanelor normale, cat mai ales in sfera deficientelor , art-terapia, ergoterapia si ludoterapia sunt cateva din tehnicile ce asigura o buna recuperare a acestor persoane, a acestor copii, o reintegrare a acestora, asigura o readaptare atat in plan social, cat si in plan personal. Fie ca sunt copii normali, fie ca sunt copii cu retard mintal, fie ca sunt copii cu defiente neuromotorii, cu intarzieri de limbaj, fiecare copil in parte are dreptul la o sansa de reeducare, de readaptare, o sansa de reintergrare. Apeland la mijloace pe care ei le inteleg cel mai bine, apeland la mijloace din propriul univers, utilizand elemente ce le sunt la indemana, art-terapia, ergoterapia si ludoterapia reprezinta metode si tehnici terapeutice cu rol important in recuperarea si reintegrarea persoanelor si copiilor in cauza, metode si tehnici ce incearca reechilibrarea acestor persoane.

23

Bibliografie Verza, E., (2003), Tratat de logopedie,Vol.1, Bucuresti, Edituta Fundatia Humanitas Musu, I.; Vrajmas, E., Stanica, C., (1997), Terapia tulburarilor de limbaj, Bucuresti, Editura Didactica Schiopu, U., (1970), Probleme psihologice ale jocului si distractiilor, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica Verza, E., (1998), Educatia integrate a copiilor cu handicap,Iasi, Tipografia Multiprint Vrasmas, E., Stanica, C., (1997), Terapia tulburarilor de limbaj.Interventii terapeutice, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.

24