Homo economicus Homo economicus este conceptul conform cruia individul acioneaz raional i din interes propriu.

Omul este, inconstient, o fiinta egocentrica, egoista.Chiar daca nu isi doreste in mod constient, el cauta mereu sa obtina bunastarea din punctual lui de vedere si ii este foarte greu sa faca compromisuri, gandindu-se ca egoismul este calea care duce la binele comun (Adam Smith). Asa cum bine spunea Aristotel, omul, prin natura sa, este o fiinta sociala. El traieste inconjurat de oameni pe care va incerca, intr-un fel sau altul, sa ii atraga de partea sa. Fiecare dintre noi avem prieteni, insa nu ne-am gandit niciodata ca ne asociem in diverse grupuri din dorinta de a profita de persoanele de langa noi. Ganditi-va numai de cate ori nu ati avut nevoie de un sfat. De fiecare data cand ati fost in cazul acesta ati profitat ca faptul ca aveti prieteni. Pornind de la idea ca omul este o fiinta sociala ne putem gandi la faptul ca el trebuie sa se ghideze dupa cateva principii, reguli de organizare. Aici apare moralitatea. Oare este moral faptul ca ,inconstient, incercam sa atragem oameni de partea noastra cu scopul de a beneficia de avantaje? Si daca nu este moral atunci cum rezolvam acest lucru? Va aparea neincrederea, oamenii se vor gandi de 2 ori inainte de a lega o prietenie sau de a incheia un contract. Ce se va intampla? Exact opusul a ceea ce ne dorim: vom ramane singuri intr-o comunitate in care trebuie sa functionam impreuna. Daca admitem ca nu este moral atunci putem da vina pe natura umana, asa suntem, asa functionam. In cazul acesta vom profita unii de altii in continuare cu scopul de a ne simti bine ,de a fi fericiti. Reflectand asupra acestor lucuri ne dam seama ca, de fapt, putem schimba ceva, putem macar oferi ceva la schimb, sau putem atinge scopuri mai practice, ca de exemplu, omul se va gandi mai putin la propria persoana daca va vedea ca altii s-au gandit la el; atunci va suferi influenta exemplului si al contactului cu ceilalti. Dar aici, daca stam sa ne gandim, totul este relativ,ce este de fapt fericirea?Si oare,duce ea la acceptarea faptelor de mai sus?Suntem fericiti deci putem accepta la schimb si fapte mai putin morale la nivel filosofic. Oamenii au o atitudine ostila asupra reflexiei, considerand-o un demers periculos care nu stiu unde i-ar putea purta. Acestia sustin ca filosofia este derutanta, si chiar scandaloasa , deoarece se tem ca ideilor lor in ceea ce priveste o problema filosofica nu sunt in concordanta cu cele ale filosofilor. Alti oameni practica o politica a identitatiice presupune existenta unor cerinte derivate din apartenenta la un anumit grup,nationalitate sau etnie. Aceste cerinte le impun oamenilor sa intoarca spatele strainilor care incearca sa puna sub semnul intrebarii modul lor de trai, respingand orice critica li se aduce din partea altora decat cei din grupul din care fac parte.
De doua milenii incoace, filosofia se opune acestei idei, reamintindu-ne ca o viata neexaminata este o viata ce nu merita traita. Filosofii ne indeamna sa reflectam asupra a ceea ce suntem si sa ne cunoastem pe noi insine pentru a putea controla incotro se indreapta viata noastra. Altfel spus, daca nu reflectam asupra situatiei, nu vom sti niciodata ce e de facut cu ea.

Exista, chiar si in zilele noastre, curente care se opun acestor idei, oameni care pun sub semnul intrebarii notiuni precum adevarul, ratiunea sau reflectia. Cel mai bun mod de a vedea lucrurile a fost expus de filosoful Goya, conform caruia daca nu avem ratiune nu realizam nimic, in schimb atunci cand fantezia se uneste cu ratiunea putem realizaoricene-ampropune.