1.

Def Globalizarea
Globalizarea reprezintă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor, tehnologiei,
informaţiilor şi, într-o măsură mai mică, a forţei de muncă.

2. Ce sunt indicatorii compoziti ai competitivitatii?

Indicatorii compoziţi. Anumite institute publică clasamente de competitivitate,
obţinute pornind de la un ansamblu de criterii care sintetizează, în teorie, competitivitatea
globală a unui naţiuni. Dintre aceşti indicatori menţionăm: situaţia macroeconomică, gradul
de internaţionalizare, eficacitatea intervenţiei publice, performanţa sectorului financiar,
nivelul infrastructurii, gestiunea întreprinderilor, nivelul ştiinţific şi tehnologic, calitatea
resurselor umane.

3. Ce este avantajul competitiv al unei firme ?

Avantajul competitiv. O firmă are un avantaj competitiv dacă, aflată într-un mediu
competitiv obţine în mod continuu un profit peste medie.

4. Definiti competitivitatea unei firme?

O firmă este competitivă atunci când, datorită condiţiilor de care dispune (factori de
producţie, capacităţi manageriale şi de marketing, resurse financiare), obţine un avantaj
durabil faţă de competitori (în privinţa costului, diversităţii calităţii şi reînnoirii ofertei),
asigurând dividende normale pentru acţionari, resurse pentru autofinanţarea satisfăcătoare şi
remuneraţiei forţei de muncă, corelată cu productivitatea.

5. Definiti compania transnationala in viziunea lui Michalet?

După aproape 20 de ani C.A. Michalet prezenta CTN drept ’’o întreprindere ( sau un
grup de întreprinderi ) de talie mare, care pornind de la o bază naţională, şi-a implantat mai
multe filiale în ţări diferite, adoptând o organizare şi o strategie la scară mondială.’’

6. In ce consta strat tehno-financiara ?

O altă formă de strategie urmată de companiile transnaţionale este cea '' tehno-
financiară ". Aceasta constă în deplasarea activităţii firmelor din străinătate de la producţia
materială direct spre furnizarea de servicii. Baza competitivităţii firmelor o formeaza know-
how-ul şi activitatea de cercetare - dezvoltare. Noua lor forţă rezidă în capacitatea lor de a
desfăşura operaţiuni complexe care presupun combinarea activităţii unor operatori diverşi şi

1
anume întreprinderi industriale , societăţi de inginerie, bănci internaţionale, organisme
multilaterale de finanţare.

7. Care sunt factorii care stau la baza deciziei unei firme de a opera peste hotare?
Principalul motiv care îndeamnă o firmă să-şi internaţionalizeze activitatea este
profitul. Mai concret la baza deciziei unei firme de a opera peste hotare stau trei factori. Unul
dintre ei se referă la necesitatea procurării de resurse naturale şi umane mai ieftine. Al doilea
are în vedere posibilitatea pătrunderii pe anumite pieţe, unde exportul ar putea oferi marje mai
mari de rentabilitate. Al treilea factor este condiţionat de creşterea eficienţei tuturor
operaţiunilor desfăşurate de o firmă cu vocaţie mondială.

8. Ce este Keiretzu?
''Keiretzu" = firmele japoneze, organizate in reţele. Aceste reţele alcătuiesc un
adevărat "lanţ de valori ''. Firmele japoneze promovează aproape toata gama de relaţii de
cooperare, dând dovadă de o mare flexibilitate şi descentralizare. În cadrul reţelei exista un
intens flux de informaţii reciproce între parteneri, fără a se practica o ierarhie rigidă. Membrii
aceluiaşi grup industrial beneficiază pe linie financiară de coordonare şi consultanţă din partea
unei mari bănci care este integrată organic grupului. Colaborarea este atât de strânsă încât
membrii oligopolului îşi împart laboratoarele de cercetare şi capacităţile de producţie.
Legăturile de cooperare pe plan financiar, tehnologic, industrial şi comercial pe care membrii
unei asemenea reţele le stabilesc între ei relevă faptul că ei se consideră şi se tratează parteneri
egali indiferent de dimensiunile firmelor. Se poate spune că în cadrul reţelei oligopoliste
asistăm la crearea unei pieţe interne unde costurile de tranzacţie sunt substanţial reduse.

9. Ce criterii si motive (pe plan economic se afla la baza deciziilor,invest straini de

ce invest in anumite tari 7 motive?
Pe lângă un nivel de bază (garantarea ISD ; legislaţie transparentă şi stabilă ;
fiscalitate acceptabilă), investitorii străini se orientează şi după personal calificat, forţă de
muncă ieftină, acces la informaţii.
Pe plan politic investitorii internaţionali sunt atraşi de acele ţări în care există
stabilitate politică, economică, socială şi o economie în creştere.
Pe plan economic criteriile şi motivele sunt diverse :

2
 • dorinţa de a obţine resurse materiale cu costuri inferioare celor din ţările de origine.
Pentru unele domenii ca : minerit, materiale de construcţii, petrol, industria forestieră,
industria alimentară, principalele motive şi criterii se referă la resursele naturale ;
• forţa de muncă mai ieftină, necalificată sau semicalificată şi motivată ;
• politici fiscale stabile, nivelul impozitului pe profit mai mic ;
• nivelul de dezvoltare a infrastructurii în general şi a telecomunicaţiilor în special ;
• existenţa unei pieţe de desfacere mari ;
• politici de privatizare ;
• birocraţie redusă.

10. Ce politici de promovare si atragere a isd folosesc tarile gazda (cond de natura
economica legislativ
Politici de promovare şi atragere a ISD de către ţările-gazdă
Atragerea ISD de către ţările receptoare se realizează prin asigurarea de către acestea a
unor condiţii de natură politică, economică şi legislativă :
- cadrul instituţional şi legislativ funcţional, stabil, transparent şi predictibil ;
- climat investiţional de calitate ;
- regim comercial şi de schimb valutar liber ;
- eliminarea barierelor din calea investiţiilor ;
- tratament egal pentru investitorii autohtoni şi străini.

11. Ce inseamna societatea unei singure cincimi ?

Americanul Jeremy Rifkin în cartea sa Sfârşitul muncii anticipează ideea că spre
mijlocul secolului XXI, 20% din populaţie va fi în stare să menţină activă economia
mondială. La această idee se referă pe larg şi publiciştii germani H.-P. Martin şi H. Schuman
în cartea lor Capcana globalizării, punând pe primul plan aspectele negative ale globalizării.
Astfel primul capitol al cărţii îl intitulează ‘’societatea unei singure cincimi 20% versus 80%’’
unde afirmă că 20% din populaţia aptă de muncă ar fi suficientă în secolul XXI pentru a
asigura activitatea economiei mondiale. Aceşti 20% vor putea participa activ la viaţă, la
câştig şi la consum indiferent în ce ţară.

12. In ce consta diagrama inegalit dintre tarile din nord si cele din sud ?
Diagrama inegalităţilor este diferită. Relativ mai bine dotate în calificarea profesională
ţările din Nord vor avea tendinţa să exporte bunuri cu o puternică valoare adăugată (maşini

3
unelte, roboţi), pe când ţările din Sud urmează să se specializeze în exportul de bunuri
rezultate din muncă necalificată, intensivă (industria textilă). În 1990 numărul celor săraci
care trăiau cu mai puţin de 2 dolari pe zi era de 2,718 miliarde , iar în 1998 numărul lor era
estimat la 2,801 miliarde.

13. Ce masuri reformatoare propune Soros pt a corecta contradictiile de ordin

intern din cadrul instit fin si comerc intern?
G Soros consideră că se impun urgente măsuri reformatoare:
 trebuie completată OMC, organism ce facilitează crearea de bogăţie, cu instituţii
internaţionale cu scopuri sociale care prin furnizarea unor bunuri publice la scară
globală, să ducă la reducerea sărăciei;
 se impun reforme instituţionale consistente. Globalizarea este un proces care aduce
beneficii. Bogăţia produsă de globalizare nu trebuie însuşită numai de cei bogaţi şi
implicit de ţările dezvoltate care guvernează Instituţiile Financiare şi Comerciale
Internaţionale, ci ar trebui să fie folosite pentru a reduce inechităţile sociale;
 instituţiile care susţin comerţul internaţional şi pieţele globale au nevoie de reformă
deoarece aşa cum sunt concepute, în prezent funcţionează în favoarea celor bogaţi şi
de cele mai multe ori în dezavantajul ţărilor în dezvoltare şi a celor mulţi , a săracilor.

14. In ce consta keynesismul ?

Keynesismul este doctrina dominantă în politica economică a statelor dezvoltate din
economia mondială. Prin doctrina intervenţiei statului, keynesismul este numit dirijism,
deoarece are o componentă esenţială a paradigmei, respectiv ideea că economia de piaţă cu
marile ei virtuţi conţine în însuşi mecanismul său de funcţionare şi factori generatori de
instabilitate. Acest fapt implică sporirea rolului statului ca important agent economic de
dirijare şi control a proceselor economice, ajungând chiar la planificări orientative.
Doctrina keynesistă a intervenţiei statului în economie a fost urmată cu succes de
statele din Sud-Estul Asiei. În statele dezvoltate statul îşi restrânge tot mai mult influenţa în
economie, lăsând spaţiu tot mai larg forţelor economiei de piaţă, dar statele din sud-estul
Asiei cărora le-a reuşit desprinderea de subdezvoltare practică exact contrariul, intervenind în
economia de piaţă.
În aceste ţări, statul a protejat investitorii autohtoni în activitatea economică. Pe primul
plan au fost puşi factorii interni de creştere economică (industrializarea, infrastructura,
economisirile mari, consumul redus). Statele asiatice s-au folosit şi de unele condiţii
4
favorabile. În timpul războiului rece au beneficiat de ajutorul militar şi economic american, de
tehnologia industrială necesară, liberă pe piaţă sub formă de patente, precum şi de consilierii
tehnici din Europa şi SUA. Din aceste idei ale autoarei constatăm că statele asiatice au avut
un rol important în economie prin susţinerea factorilor interni combinaţi cu cei externi în
creşterea economică şi ridicarea standardului de viaţă al populaţiei.

15. In ce consta neoliberalismul?

Această doctrină este cunoscută sub diferite nume: economie neoclasică, neoliberală,
libertaristă, neoliberalism, capitalism de piaţă sau liberalism de piaţă. Australia şi Noua
Zeelandă au propulsat termenul de raţionalism economic. Revenirea neoliberalismului pe
primul plan, după părerea noastră, a fost determinată de procesul globalizării care presupune
depăşirea graniţelor naţionale prin liberalizarea relaţiilor economice internaţionale (capital,
tehnologie, forţă de muncă, informaţii) şi totodată relansarea economică a tuturor categoriilor
de ţări (dezvoltate, în tranziţie şi în dezvoltare.
F.A. Hayek fără a fi negat în întregime rolul activ al statului este categoric împotriva
intervenţiei statului în economie prin măsuri care împiedică şi deformează funcţionarea liberă
a mecanismului pieţei, îndeosebi în mecanismul preţurilor.Economia de piaţă în viziunea lui
este ’’un mecanism care se autoreglează spontan’’ prin intermediul concurenţei.
O analiză profundă şi detaliată a erodării crescânde a politicilor economice ale
guvernelor în economia globală şi a cauzelor care au dus la rămânerea în urmă a structurilor
politice în raport cu cele economice o întreprind H.P. Martin şi H. Schumann. Decăderea
politicii şi ameninţarea suveranităţii naţionale sunt determinate de faptul că CTN operează
într-o zonă cenuşie , din punctul de vedere al legislaţiei fiscale, în care impozitarea profitului
acestora poate fi redusă la minimum sau chiar se pot sustrage de la impozitare.
Experţii băncilor în impozite au învăţat repede cum poate fi evitată în mod legal
obligaţia de a plăti impozite. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cadrul CTN, care prin reţeaua de
filiale în străinătate pot să-şi treacă în facturile lor costuri avantajoase. Cheltuielile lor pe plan
internaţional se înscriu acolo unde cotele de impozitare sunt cele mai mari. Şi invers filialele
lor se localizează în zonele unde se percep cele mai mici impozite, chiar dacă dispun acolo
doar de un birou cu legătură fax şi doi angajaţi. Aceste fapte dovedesc că economia de piaţă
nu se autoreglează spontan. Deşi guvernele şi parlamentele elimină golurile şi îmbunătăţesc
continuu mijloacele de control, totuşi experţii de consultanţă în impozite sunt cu un pas
înaintea specialiştilor din fisc.

5
 George Soros surprinde cauzele decalajului dintre economie şi politică. Libera
circulaţie a capitalului internaţional face ca statele să se afle la discreţia acestuia, creând un
dezechilibru între sfera politică şi cea economică, iar capitalul internaţional scapă într-o mare
măsură oricărui control politic sau social .
SUA şi Marea Britanie care au pus în mişcare retragerea statelor din economie au
determinat sărăcirea finanţelor publice în favoarea CTN. În Marea Britanie, considerată
modelul european al neoliberalismului, cheltuielile pentru educaţie tind spre nivelul ţărilor în
dezvoltare.
Cu excepţia statelor din Asia de Sud-Est, S.Strange susţine că autoritatea statelor în
societate şi în economie se restrânge. Statele împart autoritatea cu alţi factori de putere, cu
CTN. În viziunea autoarei CTN s-au tranformat în ‘’actori politici’’, devenind ‘’organizatorii
centrali’’ şi motoarele creşterii economice. CTN nu înlocuiesc statele-naţionale, dar au
devenit principalele motoare în producţia mondială. Ele decid ce se produce, unde se produce
şi de către cine se produce. CTN nu preiau rolul guvernelor, dar le-au încălcat domeniul lor
de putere constituindu-se într-o ‘’autoritate paralelă’’ în diferite domenii ca: localizarea
industriilor, a investiţiilor de capital, managementul economic, direcţionarea inovaţiilor
tehnologice, în efectuarea tranzacţiilor cu alte valute în interiorul ţărilor gazdă. În viziunea
neoliberală statului îi revine doar asigurarea unor servicii publice şi sociale precum siguranţa
persoanelor dezavantajate: persoanele în vârstă, tinerii, bolnavii, invalizii, şomerii.

16. Ce strategie de dezvoltare, obiective, (ramuri) trebuie sa elaboreze tarile in

dezvoltare pt reducerea decalajului economico-social fata de tarile dezvoltate ?
Pentru reducerea decalajului economico-social faţă de ţările dezvoltate, ţările în
dezvoltare trebuie să elaboreze strategii de dezvoltare prin care să urmărească obiective
precum:
• dezvoltarea şi diversificarea industriei, deoarece în aceste ţări forţa de muncă este mai
ieftină decât în ţările dezvoltate. Aducem aici ca argument opinia lui Manoilescu care
a arătat că productivitatea muncii în industrie este mai mare decât în agricultură;
• modernizarea agriculturii;
• dezvoltarea sectorului terţiar şi mai ales edificarea infrastructurii în special drumuri,
transporturi şi telecomunicaţii;
• regândirea întregului sistem de învăţământ începând cu asigurarea instruirii liceale şi
continuând cu învăţământul superior;

6
 • atragerea ISD şi CTN în funcţie de nevoile economiei naţionale pentru investiţiile de
capital şi implantarea tehnologiilor avansate.

17. In ce consta ipoteza pietei libere?

Ipoteza pieţei libere este formulată într-o manieră optimistă astfel: în următoarea etapă
a globalizării se va intensifica dominarea pieţei libere asupra statelor-naţionale.
Susţinătorii entuziaşti ai globalizării: lideri politici, economişti neoliberali, investitori,
se opun reglementărilor economiei globale, argumentând că supremaţia pieţei asupra statului
şi a economiei asupra politicii marchează o etapă nouă de dezvoltare economico-socială,
sfârşitul conflictelor responsabile de războaie mondiale şi de opresiune, asigurând pacea în
lume. Ca atare piaţa liberă va decide tot mai mult asupra economiei globale, iar statele nu vor
mai interveni în economie rămânându-le puţine atribuţii sociale

18. In ce consta ipoteza anti-globalizare?

Ipoteza antiglobalizare este susţinută de unii critici extremişti şi de unele organizaţii
protestatare care prognozează implicaţii economice negative pe termen mediu ale globalizării.
Criticii extremişti consideră că tot ceea ce se produce pe teritoriul transnaţional
(producţie, pieţe, finanţe, tehnologie performantă, informaţii) înseamnă o intensificare a
capitalului şi creşterea puterii lui asupra muncii. Puterea de negociere a sindicatelor scade pe
măsură ce diferite capacităţi de producţie se transferă în alte ţări unde salariile sunt mai mici.
O primă consecinţă a acestei mişcări este creşterea şomajului în ţările de origine ale CTN.

19. In ce consta ipoteza Rationalist stiintific?

Ipoteza raţionalist-ştiinţifică, pentru prima dată, o formulăm astfel: pentru a prevedea
evoluţia globalizării în următoarele decenii trebuie să cunoaştem etapa de azi a acestui proces
cu eşecurile, sfidările şi oportunităţile lui. Este o ipoteză raţionalistă deoarece presupune că
alegerea şi utilizarea mijloacelor, fixarea obiectivelor şi scopurilor în evoluţia globalizării se
întemeiază pe norme morale şi juridice, pe principii şi valori democratice.
Este ştiinţifică pe considerentul că cercetarea ştiinţifică şi tehnologică se află în
expansiune la acest început de secol şi va fi în avans faţă de economie în următoarele decenii.
Ipoteza raţionalist-ştiinţifică prevede evoluţia globalizării printr-un proces
contradictoriu, ezitant cu realizări şi eşecuri, cu câştigători şi perdanţi, cu crize economico-
financiare pasagere şi impasuri, dar care vor putea fi depăşite prin costuri financiare.

7
 20. Ce este avantajul comparativ - relevant?
Avantajul comparativ – relevant exprima raportul dintre ponderea exporturilor tarii X
in exporturile mondiale totale, si ponderea pe care tara respectiva o detine in productia
mondiala. Nivelul supraunitar al acestui indicator releva o situatie favorabila.
Ex
Em
ACR= ∗100
PIB x
PMB

21. Definiti indicatorul competitivitatii sectoriale al pietei X (formula).

Indicatorul competitivitatii sectoriale al pietei X este determinat ca raport intre
ponderea pe care exporturile din tara data o detin in cele mondiale aferente industriei j si
ponderea pe care industria j din respectiva tara o detine in totalul mondial.
Exj
Emj
CSx= ∗100
Qxj
Qmj
Exj = exporturile industriei j provenite din tara j
Emj = exporturile mondiale ale industriei j
Qxj = productia industriei j din tara X
Qmj = productia mondiala a industriei j

22. Ce este capitalismul de tip stakeholder?

Stakeholder este capitalismul tuturor părţilor interesate, un fel de economie socială de
piaţă.
[Globalizarea conduce la restrângerea capitalismului de tip stakeholder ca urmare a
expansiunii capitalismului de tip shareholder, bazat exclusiv pe maximizarea profitului.]

23. Ce este capitalismul de tip shareholder?

Shareholder este capitalismul centrat pe drepturile acţionarilor.

24. Care sunt valorile CTN-urilor?

8
 Valorile CTN-urilor:
• sistemul de conducere;
• grija faţă de mediu;
• implicarea în viaţa comunităţii;
• marca sau brandul;
• sistemul de producţie,
• inovarea,
• angajaţii.
Sistemul de conducere se referă la: personalul de conducere, ierarhizarea legăturilor
companie-mamă-filială în străinătate, existenţa unui stil de conducere.
Grija faţă de mediu se referă la siguranţa utilizatorului şi educaţia sa tehnologică.
Implicarea în viaţa comunităţii se face simţită prin: dezvoltarea de programe
educaţionale, acordarea de burse, susţinerea unor fundaţii umanitare, iniţierea de acţiuni
filantropice.
Marca include apartenenţa la grup, şi asocierea imaginativă a angajaţilor şi a
consumatorilor cu marca respectivă.

25. Ce este indicele transnationalitatii?

UNCTAD calculează un indice al transnaţionalităţii pentru o corporaţie ca medie
aritmetică a trei rapoarte şi anume: raportul dintre active în străinătate şi total active, raportul
dintre vânzări în străinătate şi total vânzari, raportul dintre angajaţi în străinătate şi total
angajaţi.