PERSPECTIVE ISTORICE IN DEZVOLTAREA AGRICULTURII Istoricul progresului in dezvoltarea agriculturii poate fi despartit pe larg in patru perioade.

De la perioada cand a aparut pentru prima data pe pamant pana la "inventarea" unei agriculturi stabile, aproximativ 10000 ani I. H., fiinta umana a vanat si si-a adunat hrana. O combinatie de schimbari climatice si dupa o vanare masiva a urmat sfarsitul Erei Glaciare creand conditii pentru o agricultura stabila. Populatia, in 18418o1412s Orientul Mijlociu, a inceput sa culeaga boabele unei plante salbatice, un precursor al orzului, graului si al secarei din ziua de azi, si le-a sadit. Aceasta colectare si plantare de boabe marcheaza incheierea primei perioade a agriculturii. A doua perioada a agriculturii incepe cu inventia agriculturii stabile si continua cu intemeierea si evolutia mijloacelor traditionale de recoltare si crestere a animalelor, multe din ele existand si astazi. Aceste sisteme au evoluat raspunzand la nevoile si mijloacele de baza relative scarcity ai diferitilor factori de productie.of different factors of production. Larga varietate a sistemelor agricole gasita pe parcursul dezvoltarii lumii este marturie a ingeniozitatii cu care fermierii traditionali se adapteaza greutatilor pe care le au de infruntat A treia perioada a dezvoltarii agriculturii, stimulata de cunostintele stiintifice si cresterea industriala, a inceput la mijlocul sec.19. Aceasta perioada a fost marcata de mecanizarea agriculturii, dezvoltarea unor varietati de culturi mai eficiente si rase de animale, aplicarea stiintei pentru dezvoltarea fertilizarii chimice si controlului daunatorilor si crearea industriei si infrastruccturii peentru integrarea agriculturii in economia moderna. Expansiunea productiei agricole s-a datorat in mare masura cresterii productivitatii pe terenurile existente (agricultura intensiva). Crearea si maturizarea institutiilor- politica guvernamentala, structurile legale, structurrile de piata, etc.-ajuta la definirea celei de-a patra perioade in dezvoltarea agriculturii. Eforturile de dezvoltare se concentreaza pe imbunatatirea mediului institutional pentru promovarea cresterii agriculturii. Educatia si crearea infrastructurii de piata, la fel ca politica de reforme pentru crearea stimulentelor materiale pentru fermieri, sunt o mare parte a acestei revolutii institutionale. Institutiile responsabile de generarea, raspandirea si promovarea tehnologiilor sunt o parte critica a acestei a patra perioade.