Buhai de balta

Generalitati: Pasare solitara ce cuibareste in stufarisuri intinse, fiind foarte rar vazuta de catre om. Partial diurn, buhaiul de balta poate fi observat in general dimineata si seara in drumul sau catre locurile de pescuit. Strigatul nocturn foarte sonor al masculului se poate auzi toata primavara, chiar pana in iunie, mai des in amurg si inainte de rasaritul soarelui, pe distante mari, facandu-si astfel cunoscuta prezenta. Se aseamana mult cu sunetul buhaiului nostru traditional folosit in sarbatorile de Anul Nou, de aici si numele pasarii. In caz de pericol isi intinde ciocul indreptat in sus, intr-o postura rigida, fiind greu de observat, deoarece dungile verticale de pe corp imita perfect tulpinile stufarisului intre care se afla. Descriere: (76 cm). Penajul are un colorit general galbui-roscat, cu striatii fine negricioase. Culoarea sa si corpul masiv il fac semene cu o bufnita. In zbor isi tine gatul tras spre spate, cu batai de aripi rapide si regulate. Reproducerea : Masculul, dupa imprejurari se comporta si ca pasare poligama, posibil sa aiba mai multe femele. Sezonul de reproducere incepe devreme, in zona nordica chiar inainte de dezghet. In luna mai, femela depune 4 -6 oua, brun-maslinii, pe care le cloceste singura, timp de circa 24 - 25 de zile. Cuibareste izolat pe plaur ori la marginea apei, in stufarisuri dese.

Poze: