DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

Despre principiile ce stau la baza tratatului de la Lisabona si schimbarile aduse in plan legislativ Mitoi Eduard Departamentul de Studii Europene al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti edydear21@yahoo.com

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

Lucrarea de fata isi propune ca subiect enumerarea si caracterizarea principiilor cheie care stau la baza Tratatului de la Lisabona, precum si comentarea schimbarilor ce au avut loc in plan legislativ odata cu ratificarea tratatului, la 13 noiembrie 2009, cum ar fi cresterea puterii Parlamentelor nationale in raport cu Comisia Europeana. Se va arata rolul noilor functii instituite prin noul tratat, cum ar fi cea de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, si se va discuta despre modurile prin care tratatul a dus la democratizarea Uniunii Europene prin masuri ca incurajarea initiativei venite din partea cetatenilor, impunerea votului cu majoritate absoluta in Consiliul Uniunii Europene si incurajarea comunicarii interparlamentare prin sistemul COSAC.

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

Despre principiile ce stau la baza tratatului de la Lisabona si schimbarile aduse in plan legislativ Odata cu ratificarea oficiala a tratatului de la Lisabona, la inceputul anului 2009, Uniunea Europeana intra intr-un alta etapa a existentei sale, adoptandu-se noi strategii, menite sa rezolve noi probleme. Printre motivele care m-au indemnat sa scriu lucrarea de fata se numara si credinta ca e important sa intelegem motivele pentru care tratatul de la Lisabona a fost un pas necesar in contextul european actual, dar si care au fost schimbarile esentiale in modul de functionare al Uniunii. Se considera ca U.E. reprezinta, in prezent, cel mai de succes sistem de guvernare supranational de dupa marile imperii din trecut, cum ar fi Imperiul Roman si cel al Marii Britanii, cu precizarea ca e prima forma de organizare supranationala creata prin asocierea volunara si in conditii de egalitate a mai multor state suverane(Stefano Micossi & Luigi Tosato, 2009). Astfel, problemele pe care U.E. le-a avut de infruntat au fost la fel de unice ca si Uniunea in sine. In luna martie a anului 2000, in urma reunirii Consiliului European la Lisabona, s-a constientizat faptul ca Uniunea Europeana se confrunta cu o schimbare majora, ca umare a globalizarii si a provocarii unei noi economii globale imprevizibile[] Uniunea trebuie sa se adreseze acestor schimbari intr-o maniera conforma cu propriile valori si concepte privind societatea si in acelasi timp tinand cont si de apropiata marire(Consiliul European, 2000). Concluziile trase in urma intalnirii au dat nastere la noi idei privind modul in care Uniunea trebuia sa se adreseze problemelor economice, sociale si de ordin legislativ cu care se confrunta. Anul 2004 ramane in istoria U.E. ca anul in care a avut loc cea mai mare largire a Uniunii, prin aderarea a 10 tari din estul Europei(Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia), urmata de un al doilea val in 2007, prin aderarea Romaniei si a Bulgariei, evenimente care au adus o serie de probleme legate de modul in care se iau deciziile in cadrul Uniunii. Comisia Europeana, institutie care functioneaza ca un Colegiu de Comisari, a fost afectata direct de largirea Uniunii, pentru ca vechiul tratat prevedea ca fiecare tara membra sa trimita un comisar, insarcinat cu conducerea si supravegherea unui domeniu de interes al U.E. Cu 27 de tari membre si 27 de comisari, asigurarea unui domeniu distinct de activitate pentru fiecare comisar a devenit o problema. Prin modificarea adusa legislatiei de tratatul de la Lisabona, numarul comisarilor se va reduce, incepand cu 2014, la 2/3 din cifra initiala, ceea ce nu va reduce influenta tarilor care nu vor mai trimite un om in Comisie, din

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

moment ce rolul initial al acestei institutii a fost si ramane reprezentarea intereselor Uniunii in ansanblu, si nu a tarilor membre. Exista si schimbari mai importante introduse odata cu intrarea in vigoare a tratatului. Consiliul European are menirea de a decide directia in care se va indrepta Europa( Chopin T, fundatia Robert Schuman). Pana de curand, fiecare tara membra obtinea, prin rotatie, presedintia Consiliului timp de 6 luni. Desi s-a procedat asa pentru a se evita dominarea Consiliului de catre o tara anume, inexistenta unei presedintii stabile submineaza eforturile aflate in desfasurare. Tratatul de la Lisabona a creat functia de presedinte al Consiliului European, tocmai pentru a se asigura aceasta stabilitate. Presedintele Consiliului European da o voce si o figura Uniunii Europene, reprezinta Uniunea la nivel international , prezideaza si coordoneaza activitatea Consiliului European(Chopin T, fundatia Robert Schuman). Presedintele este ales prin majoritate calificata si are un mandat de 2 ani si jumatate. Odata cu numirea lui Herman von Rompuy ca presedinte al Consiliului, acesta din urma devine o institutie, care da Uniunii impulsul necesar pentru dezvoltare si determina directiile politice generale si prioritatile(Consiliul European, 2009). Reprezentand mai mult o perfectionare a mecanismelor de functionare ale Uniunii decat o revolutie in domeniu, tratatul de la Lisabona corecteaza greselile vechiului tratat si imbunatateste modul in care diversele institutii coopereaza. In acelasi timp, s-a avut in vedere si cresterea influentei statelor si cetatenilor asupra procesului de luare a deciziilor la nivel de Uniune. Un exemplu pertinent in acest sens il reprezinta principiul subsidiaritatii, introdus odata cu ultimul tratat. Acest principiu e definit in articolul 5 al tratatului ce stabileste comunitatea europeana. E menit a asigura faptul ca deciziile sunt luate cat mai aproape de cetateni si ca se verifica in mod constant daca actiunea la nivel de comunitate e justificata in lumina posibilitatilor prezente la nivel national, regional sau local(glosar, Europa.eu). Se poate spune ca asistam la o democratizare a Uniunii, pentru ca principiul subsidiaritatii sprijina si intareste ideea ca U.E. trebuie sa fie mai mult o uniune de natiuni, decat o uniune de guverne. In acest sens, este incurajat si dialogul dintre parlamentele nationale in probleme ce afecteaza tarile in cauza, prin intermediul COSAC, o conferinta ce are loc de 2 ori pe an, la care participa cate 6 membri ai fiecarui parlament national din cadrul U.E. In articolul 3 al protocolului privind rolul parlamentelor nationale din Uniunea Europeana, asa cum a fost el modificat prin tratatul de la

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

Lisabona, specifica faptul ca Parlamentele Nationale pot trimite Presedintilor Parlamentului European o opinie motivata privind respectarea principiului subsidiaritatii de catre propunerea legislativa, in concordanta procedura specificata in Protocol privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii(jurnalul oficial al Uniunii Europene, 2007). In acelasi timp, ultimul tratat include si versiunea oficiala a asa numitei initiative Barosso, prin care Comisia se angaja sa informeze parlamentele nationale in privinta tuturor initativelor sale legislative, trimitand totodata si toate documentele ce au rol consultativ. Prin aceasta reglementare, se corecteaza situatia in care guvernele nu-si informau suficient de des sau de bine propriile parlamente, despre legislatia propusa de Comisia Europeana, pentru ca eventualele probleme aparute sa poata fi rezolvate din faza incipienta. Initiativa Barosso a devenit procedura de drept comunitar, facand posibila interventia directa a parlamentelor nationale in activitatea Consiliului, prin sistemul de control al subsidiaritatii. Dupa primirea propunerilor de legislatie, parlamentele nationale au la dispozitie 8 saptamani pentru a decide daca principiul subsidiaritatii este respectat. Fiecare parlament national dispune de 2 voturi, iar in cazul parlamentelor bicamerale, fiecare camera dispune de un vot. Votul exprimat de parlamente duce la 2 scenarii posibile: in cazul in care o treime din parlamente voteaza impotriva pe baza incalcarii principiului subsidiaritatii, se instituie procedura de cartonas galben, caz in care Comisia e nevoita sa revizuiasca propunerea si sa decida daca o retrage, daca propune o varianta modificata, sau daca o sustine in varianta actuala. In cazul in care impotriva propunerii se pronunta o majoritate simpla din numarul total de voturi, Comisia va trebui fie sa-si retraga propunerea, fie sa prezinte o justificare. Daca nu se ajunge la un consens, atat justificarile parlamentelor nationale, cat si ale Comisiei sunt trimise spre analiza Parlamentului European si Consiliului, unde propunerea va fi retrasa daca voturile din Consiliu intrunesc minim 55% din numarul celor exprimate sau daca majoritatea voturilor din Parlament sunt impotriva propunerii(Centrul Roman de Politici Europene, policiy memo nr18). O alta noutate importanta adusa de ultimul tratat o reprezinta infiintarea postului de Inalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate. Sarcina lui va fi aceea de a conduce politica externa si de securitate a U.E. Va contribui prin propunerile sale la dezvoltarea acelor politici, pe care le va executa prin mandat de la Consiliu(Tratatul de la Lisabona, articolul 18). Dincolo de enumerarea formala a atributiilor sale, Inaltul Reprezentant

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

va fi o figura reprezentativa pentru politica externa comuna a uniunii. Sarcina lui nu va fi de a controla toate actiunile externe, ci mai degraba de a supraveghea si a coordona politicile externe comune. El are insa posibilitatea de a face propuneri pe cont propriu sau impreuna cu Comisia si sa puna intrebari Consiliului sau sa convoace adunari pe teme urgente(European security review, 2008). Crearea acestui post e un alt exemplu care ilustreaza clar nevoia de o repartitie completa si corecta a tuturor atributiilor ce apar pe masura ce Uniunea Europeana devine un organism din ce in ce mai complex, mai specializat si mai coerent. Tratatul de la Lisabona e doar inca unul din pasii ce trebuiesc facuti pentru ca uniunea sa functioneze corect , pe masura ce contextele politice, economice si sociale se schimba. Dar aici nu e vorba numai de adaptare la noi conditii. Privind in urma, la ceea ce era Uniunea Europeana la inceputurile sale, o comunitate cu orientari strict economice(1), se observa clar directia in care s-a mers de atunci. Atat din considerente practice, cat si din principii ce tin de unitate si stabilitate in Europa, s-a avansat la o comunitate europeana unita nu numai printr-o piata comuna, ci si prin valori si scopuri comune. Desi Europa nu a fost pregatita pentru constitutia europeana, asa cum a fost ea prezentata in 2004, datorita, guvernele si popoarele europene si-au dat acordul in 2009 pentru ca U.E sa mearga inainte, prin tratatul de la Lisabona, care completeaza tratatul de la Maastricht, din 1993, si cel de la Nice, din 2001. Revenind la enumerarea practica a schimbarilor adoptate prin tratatul de la Lisabona, trebuie mentionat si noul statut juridic capatat de U.E. Intradevar, pana acum, exista statut juridic valabil pentru Comunitatea Europeana, pe fundatia careie s-a infiintat Uniunea Europeana. Aceasta din urma insa nu putea prelua si statutul juridic al fostei Comunitati Europene, asa ca articolul 47 al noului tratat specifica clar Uniunea va avea statut juridic(tratatul de la Lisabona, articolul 47). Acest statut nu confera noi puteri Uniunii, dar ofera o serie de noi posibilitati, cum ar fi infiintarea de ambasade ale U.E. Astfel, in setul de declaratii anexate la actul final conferintei interguvernamentale care a adoptat tratatul de la Lisabona, se confirma ca faptul ca Uniunea Europeana are personalitate juridica nu va autoriza in nici un fel Uniunea sa legisleze sau sa actioneze dincolo de competentele conferite ei de catre statele membre in tratate(http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0335:0360:EN:PDF). In plus, asa

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

cum indica si profesorul de drept european Ralf Grahn, Ca personalitate juridica, Uniunea Europeana raspunde in fata legilor internationale, cu drepturi si responsabilitati. Poate incheia tratate si se bucura de privilegiile si imunitatile de la juristictiile nationale, in cadrul competentelor conferite ei de catre statele membre. Odata cu personalitatea juridica, U.E ofera

acum si statutul de cetateni europeni tuturor persoanelor ce rezideaza intr-unul din statele membre. In esenta, tratatul de la Lisabona creeaza un stat federal cu dubla cetatenie, un sistem care a fost comparat de unii comentatori cu sistemele federale ale Statelor Unite, Germania, Elvetia si Canada(european centre for alaw and analysis- final). Un alt element de noutate dupa modificarile aduse de tratatul de la Lisabona este modul in care se voteaza. Tratatul de la Nisa, din 2001, se baza pe majoritatea calificata in sistemul de votare. Acesta presupunea ca fiecare tara sa detina un numar de voturi, in functie de marimea lor demografica. Noul tratat propune luarea deciziilor folosind un vot cu majoritate absoluta. Aceasta metoda presupune ca majoritatea sa fie alcatuita din minim 55% din numarul de state(intr-o comunitate cu 27 state membre, asta ar presupune sprijinul a minim 15 state), cu conditia ca ele sa reprezinte minim 65% din populatia totala a Uniunii. Aceasta metoda este mai eficace, intr-o uniune cu 27 de state membre, pentru ca favorizeaza formarea de majoritati pentru ca mai multe decizii sa fie luate, fiind in acelasi timp si un sistem mai democratic(thierry chopin, schuman). Tratatul de la Lisabona sprijina democratizarea Uniunii si prin masuri care vizeaza participarea cetatenilor la actiunile U.E. De exemplu, Consiliul de Ministri va tine de acum inainte sedintele de dezbatere a legilor europene in public, permitand jurnalistilor sa informeze cetatenii in aceasta privinta. De asemeni, cetatenii pot cere Comisiei Europene sa propuna o noua lege, cu conditia strangerii a un milion de semnaturi in favoarea acelei legi. Toate masurile adoptate prin tratatul de la Lisabona vizeaza, per ansamblu, o democratizare a Uniunii Europene si trecerea de la o uniune de guverne la o uniune de popoare. La baza acestei reforme sta principiul subsidiaritatii, care are menirea de a asigura faptul ca legile nu sunt luate fara a se tine cont ce cetateni in primul rand. Noul tratat sprijina cooperarea intre parlamentele nationale, precum si intre acestea si institutiile Uniunii, cum ar fi Comisia Europeana. Nu in ultimul rand, tratatul vizeaza implicarea intr-o mai mare masura a cetatenilor europeni in

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

procesul de decizie, ceea ce duce, asa cum s-a mai scris in continutul acestei lucrari, la o veritabila democratizare a Uniunii Europene.

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

NOTE 1. La baza Uniunii Europene sta Comunitatea Europeana a carbunelui si Otelului, infiintata in 1951 prin tratatul de la Paris. Tarile membre erau Franta, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg si Olanda, si avea ca scop partajarea resurselor de otel si carbune, vitale pentru economia tarilor membre. In 1957, prin tratatul de la Roma, apare Comunitatea Economica Europeana si se infiinteaza piata comuna. Uniunea Europeana apare in 1993, dupa semnarea tratatului de la Maastricht, care reforma practic Comunitatea Europeana.

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

REFERINTE Micossi, S. & Tosato, L. 2009, Perspective de la Tratatul de la Lisabona, Centrul pentru Studii Europene de Politici, Bruxelles, ceps.eu, accesat in data de 11.12.2010 de la adresa http://www.ceps.eu/book/europe-21st-century-perspectives-lisbon-treaty Parlamentul European, Consiliul European de la Lisabona din data de 23 si 24 martie 2000, Concluziile Presedintiei, accesat la data de 11.12.2010, de la adresa http://www.europarl.europa.eu/summits/lis1_en.htm Fundatia Robert Schuman, publicat pe 12.2007, adus la zi in data de 12.2009, Tratatul de la Lisabona- 10 date factuale usor de citit, accesat la data de 11.12.2010, de la adresa http://www.robert-schuman.eu/doc/divers/lisbonne/en/10fiches.pdf Consiliul European, Consiliul European- o institutie oficiala a U.E. accesat la data de 10.12.2010 de la adresa http://www.european-council.europa.eu/the-institution.aspx?lang=en Jurnalul oficial al Uniunii Europene, 17.12.2007, Protocoale Anexate Tratatului Uniunii Europene, referitoare la functionarea Uniunii Europene si, acolo unde e cazul, la tratatul ce stabileste Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, accesat la data de 10.12.1010 de la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:306:0148:0150:EN:PDF Ghinea C, Dinu D, Tanasache O, 2010, Parlamentul Roman intra in Uniunea Europeana, publicat de Centrul Roman De politici Europene, crpe.ro, accesat la data de 11.12.2010 de la adresa http://www.crpe.ro/index Articolul 18, Tratatul de la Lisabona, accesat la data de 11.12.2010 de la adresa http://www.lisbon-treaty.org/wcm/the-lisbon-treaty/treaty-on-european-union-andcomments/title-3-provisions-on-the-institutions/85-article-9e.html 03.2010, impactul Tratatului de la Lisabona asupra CFSP si EDSP, isis-europe.org, accesat la data de 11.12.2010 de la adresa http://www.isis-europe.org/pdf/2008_artrel_150_esr37tolmar08.pdf

DESPRE PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA TRATATULUI DE LA LISABONA

Articolul 47, the Lisbon Treaty, accesat la data de 11.12.2010 de la adresa http://www.lisbontreaty.org/wcm/the-lisbon-treaty/treaty-on-european-union-and-comments/title-6-finalprovisions/134-article-47.html