1 BAREM DE CUNOTINE MINIME OBLIGATORII

1. Osmolaritatea mediului intra- / extra- celular ~300 mOsm/l 2. pH-ul intracelular neutru; 7 valori normale extreme: 6-7,4; dup tipul de celul 3. pH-ul extracelular 7,4 plasma sngelui arterial 7,35 plasma sngelui venos 7,4 lichidul interstitial 4. Concentratia de Na+ n mediul intra- / extra- celular. Mediul intracelular: 10 - 37 mEq/l Lichidul interstitial: ~136 mEq/l Plasma sanguin: 140 5 mEq/l 5. Concentratia de K+ n mediul intra- / extra- celular. Mediul intracelular: ~150 mEq/l Plasma sanguin: 3,5 - 5,6 mEq/l 6. Concentratia de Ca2+ n mediul intra- / extra- celular. Mediul intracelular: ~10-7 M Plasma sanguin: 2,1 - 2,6 mEq/l 7. Concentratia de Mg2+ n mediul intra- / extra- celular. Mediul intracelular: ~2,6 mEq/l Plasma sanguin: 1,5 - 2,5 mEq/l 8. Concentratia de Cl- n mediul intra- / extra- celular. Mediul intracelular: 1 -3 mEq/l Lichidul interstitial: ~117 mEq/l Plasma sanguin: 90 - 110 mEq/l 9. Concentratia total a proteinelor n plasma sanguin. 6 -8 g/dl 10. Proteinograma (clasificarea proteinelor dup masa molar; concentratii plasmatice). total 6 - 8 g/dl 100 % albumine 4,5 - 5,7 g/dl 55 - 70 % globuline 1,46 - 2,54 g/dl 30 - 45 % fibrinogen 0,2 - 0,4 g/dl (raport albumine/globuline1,5 - 2,5) 11. fractii globulinice (% din total proteine plasmatice) 1=3 7, =27 10, =9 17, =12 - 20 12. Hematocritul: definitie, valori normale. Raportul dintre volumul elementelor figurate si cel al sngelui n care se gsesc brbat 46,5 % femeie 42,0 % nou-nscut 56,0 % copil 40,0 % 5 % Ht somatic = 0,91 x Ht venos 13. Numrul de hematii n snge: valori normale. brbat 4,5-5,0 mil/mmc femeie 4,2-4,5 mil/mmc copil 5-6 mil/mmc 14. Concentratia hemoglobinei n snge. brbat 14 - 18 g/dl femeie 12 - 16 g/dl nou nscut 18 - 27 g/dl copil < 1an 10 - 15 g/dl copil < 10 ani 12 - 17 g/dl 15. VSH: definitie, valori normale. Inltimea coloanei de supernatant (1, 2, 24h) din amestecul (4:1) de snge (venos, proaspt recoltat prin punctie venoas) si lichid anticoagulant (citrat de sodiu 3,8 %). 1h 2h brbat 2-7 7 - 15 femeie 4-9 12 - 17 1

2
sarcin 35 nou nscut 0,5 copil 9 - 12 16. Numrul de leucocite n snge: valori normale. adult 4000 - 8000 /mmc nou nscut 15000 - 30000 /mmc sugar 9000 - 15000 /mmc copil < 6 ani 4000 - 10000 /mmc 17. Formula leucocitar. % nr/mmc granulocite neutrofile 60 - 70 3000 - 4800 eozinofile 1-4 300 - 400 bazofile 0 - 1 20 - 80 agranulocite limfocite 25 - 35 1500 - 2400 monocite 4-8 240 - 600 18. Timpul de sngerare: definitie, valori normale. Durata sngerrii induse prin punctie dermic (ac Francke); 2 - 4 min (tehnica Duke). 19. Timpul de coagulare: definitie, valori normale. Intervalul de timp dintre momentul recoltrii sngelui venos si cel al coagulrii complete (disparitia fluidittii). Lee & White (n eprubet): 6 - 10 min prima eprubet (testat de la nceput) 8 - 12 min a doua eprubet (repaus mecanic pn la coagularea complet n #1) Bazarov (pe lam): 8 - 10 min 20. Numrul plachetelor sanguine: valori normale. 200 000 - 300 000 /mmc 21. Explorarea fragilittii capilare prin proba Rumpel-Leeds. Prin manset pneumatic se aplic pe antebrat o presiune cu cca. 10 mmHg sub valoarea presiunii sistolice, timp de 5 min; se numr petesiile (pete tegumentare rosietice) aprute pe o suprafat circular cu diametrul de 2 cm; se stabileste scorul + 10 12, ++ >20, +++ >30 22. Determinarea grupei sanguine. Determinarea aglutinogenului (Beth-Vincent) Pe o lam de sticl se pun 3 picturi de ser hemotest (de la stnga la dreapta; din grupele I, II, III). La fiecare din acestea se adaug o cantitate foarte mic (1/10) de snge, proaspt recoltat prin punctie venoas sau dermic (capilar); se omogenizeaz; se observ (cu ochiul liber) dup 2 - 3 min. Prezenta (+) aglutinogenului (corespunztor aglutininei din serul hemotest) determin aglutinarea hematiilor, urmat de sedimentare rapid; sediment rosu (spre deosebire de mentinerea culorii rosietice initiale n absenta aglutinogenului (-). Determinarea aglutininei (Simonin) Pe lama de sticl se pun trei picturi din sngele de cercetat. Se adaug la fiecare (n ordine, de la stnga la dreapta) o cantitate foarte mic de suspensie de hematii test (grupele I, II, III). Se citeste rezultatul ca mai sus. DIGESTIV 23. Tehnica tubajului gastric. Se introduce n tubul digestiv o sond (tub de cauciuc de constructie special); F: Faucher, groas, 1cm diametru/75 cm lungime; E: Einhorn, subtire, 0,5cm diametru/150cm lungime; pe cale oral (F sau E) sau nazal (E). Prezenta n stomac a captului distal al sondei permite aspirarea continutului gastric (cu seringa atasat la captul proximal al sondei). 24. Tehnica tubajului duodenal. Se introduce n tubul digestiv (pe cale oral sau nazal) o sond (tub de cauciuc de constructie special; Einhorn, subtire, 0,5cm diametru/150cm lungime). Prezenta n duoden a captului distal al sondei permite aspirarea continutului duodenal (cu seringa atasat la captul proximal al sondei). 25. Determinarea acidittii sucului gastric; valori normale Se neutralizeaz sucul gastric (filtrat) cu NaOH 0.1N n prezent de reactiv Topfer si fenolftalein. Schimbri de culoare n cursul titrrii: 2

3
- initial rosu, - galben-portocaliu, la pH~3,5; aciditate "liber", - roz intens, la pH~8,2; aciditate "total". Valori normale Unitti clinice HCl (g/l) liber 15 0,9-1 combinat 25 1-2,5 total 40 2,5-3,5 26. Debitul secretiei gastrice n conditii bazale si de stimulare maxim (Kay) Parametru Bazal Maximal Debit (ml/h) 60 250 Debit acid (mEq/h) 2 18 27. Recoltarea secretiei biliare prin tubaj duodenal. Se introduce n tubul digestiv (pe cale oral sau nazal) o sond (tub de cauciuc de constructie special; Einhorn, subtire, 0,5cm diametru/150cm lungime) prezenta n duoden a captului distal al sondei permite aspirarea continutului duodenal (cu seringa atasat la captul proximal al sondei). Bila A coledocian: galben nchis, vscos Bila B vezicular: galben verzui Se administreaz pe sond o substant colagog (de exemplu 20ml MgSO4 33%; stimuleaza contractia veziculei biliare, cu eliminarea bilei n duoden) Bila C hepatic: galben auriu CIRCULATOR 1.Amplasarea electrozilor n derivatiile standard D I: antebratul drept (-), antebratul stng (+), D II: antebratul drept (-), gamba stng (+), D III: antebratul stng (-), gamba stng (+). Codul culorilor: antebratul drept - rosu, antebratul stng - galben, gamba stng - verde. Impmntare: gamba dreapt (negru). 2.Amplasarea electrozilor n derivatiile unipolare ale membrelor Electrozii de culegere (+): aVR - antebratul drept, aVL - antebratul stng, aVF - gamba stng. Pentru fiecare din cele trei derivatii potentialul electric de referint (0) se obtine prin cuplarea celorlalti doi electrozi din triunghiul Einthoven (prin rezistente de 5 k. Codul culorilor: antebrat drept - rosu, antebrat stng - galben, gamb stng - verde. Impmntare: gamb dreapt (negru). 3.Amplasarea electrozilor n derivatiile precordiale Electrozii de culegere (+): V1: parasternal dreapta, spatiul intercostal 4; V2: parasternal stnga, - // ; V3: la mijlocul distantei dintre V2 si V4; V4: linia medio-clavicular, spatiul intercostal 5; V5: linia axilar anterioar, - // ; V6: linia medioaxilar, - // . Pentru fiecare din cele sase derivatii potentialul electric de referint (0) se obtine prin cuplarea celor trei electrozi din triunghiul Einthoven (prin rezistente de 5 k; borna central Wilson). 4.Durata si amplitudinea undei P 0,08 - 0,11 s; 0,1 - 0,3 mV. 5.Durata segmentului PQ 0,04 - 0,1 s. 6.Durata complexului QRS 0,04 - 0,1 s 7.Durata segmentului ST 0,1 - 0,2 s 8.Durata si amplitudinea undei T 0,15 - 0,25 s; 0,2 - 0,6 mV. 9.Determinarea ritmului cardiac Ritmul normal este ritmul sinusal; fiecare complex QRS este precedat de o singur und P 3

4
(pozitiv n cel putin dou derivatii standard si cu aspect normal). Frecventa normal a ritmului sinusal este 70/min. 10.Determinarea frecventei cardiace pe ECG Numrul de bti dintr-un minut se determin mprtind 60 la durata n secunde a ciclului cardiac (interval RR). Dac frecventa este neregulat se calculeaz frecventa medie pentru 3-4 cicluri. Frecventa cardiac normal este 70/min. 11.Zgomotul I: focare de ascultatie, caracteristici Zgomotul I se ascult pe toat aria cardac, cu intensitate maxim n spatiul 5 intercostal stng pe linia medio-clavicular pentru mitral si la baza apendicelui xifoid pentru tricuspid. Este lung, grav, puternic. Durat: 0,08 - 0,15 s. Frecvent: 35-100 Hz., Timbru: nfundat. 12.Zgomotul II: focare de ascultatie, caracteristici Zgomotul II se ascult pe toat aria cardiac, cu intensitate maxim n spatiul 2 intercostal, la 2 cm parasternal, n dreapta pentru aort si n stnga pentru pulmonar. Este scurt si nalt. Durat: 0,07 - 0,1 s. Frecvent: 100 - 150 Hz. Timbru: clar, lovit. 13.Presiunea arterial - valori normale 120 -140 mmHg maxima; 60 - 90 mmHg minima; max=100+vrsta (<160 mmHg); min=max/2+p (p este10 - 20 mmHg). 14.Msurarea presiunii arteriale prin metoda ascultatorie Se bazeaz pe explorarea cu ajutorul stetoscopului a zgomotelor determinate de vibratia peretelui arterial (Korotkov) distal fat de o compresie. Se aplic manseta pneumatic a tensiometrului pe brat si stetoscopul la plica cotului. Se introduce aer n manset pn la o presiune mai mare dect valoarea presupus a maximei. Se evacueaz lent aerul introdus. Presiunea corespunztoare primului zgomot reprezint valoarea presiunii maxime (sistolic). Presiunea corespunztoare scderii minime a intensittii zgomotelor reprezint valoarea presiunii minime (diastolic). 15.Metoda oscilometric Cu ajutorul oscilometrului Pachon se evidentiaz amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial; indicele oscilometric (IO) este amplitudinea maxim a oscilatiilor. Se determin direct presiunea maxim (cresterea brusc a oscilatiilor), presiunea minim (scderea brusc a oscilatiilor) si presiunea medie(oscilatii maxime). Valori normale ale indicelui oscilometric (IO): brat 1/3 superioar 4-20; brat 1/3 inferioar 2-12; antebrat 1/3 inferioar 1-10; coaps 1/3 medie 4-16; gamb 1/3 superioar 3-10. Valorile normale ale presiunii arteriale medii: 85-100 mm Hg. De interes pentru clinic este compararea valorii IO ntre dou regiuni simetrice. Diferente mai mari de 2 unitti ntre punctele situate la acelasi nivel pe cele dou membre arat prezenta leziunii dar nu si ntinderea ei. Ocilometria este indicat pentru decelarea obstructiilor arteriale si a anevrismelor arterio-venoase. 16.Timpul de circulatie a sngelui n artere (metoda cu gluconat de calciu) Se noteaz intervalul de timp dintre momentul injectrii n vena de la plica cotului a 5 ml de gluconat de calciu (solutie de 20%) pn la aparitia unei senzatii intense de cldur la nivelul limbii si faringelui. Variatii fiziologice: factori care scurteaz timpul de circulatie: efortul fizic; sarcina, anxietatea, temperatura crescut a mediului ambiant. factori care prelungesc timpul de circulatie: vagotonia. Valori normale: 8-16 secunde. Modificri patologice ale timpului de circulatie: arterite obliterante (prelungirea timpului de circulatie n sectorul periferic afectat); anevrism arterio-venos (scurtarea timpului de circulatie). 17.Explorarea reactivittii vasculare- testul presor la rece Se msoar valorile presiunii arteriale nainte si dup ce se mentine mna timp de 1 minut la rece(ap cu gheat). Rezultate: normal: se constat c presiunea arterial creste cu 10-20 mm Hg; hiporeactivitate: cresteri mai mici de 10 mm Hg ale presiunii arteriale; 4

5 hiperreactivitate: cresteri mai mari de 20 mm Hg ale presiunii arteriale.

18.Teste de efort- proba Master Const n urcarea si coborrea unui dispozitiv standardizat format din dou trepte. Ritmul pasilor este indicat de un metronom si este mentinut constant. Se urmresc modificrile EKG care apar dup un interval de 2-8 minute. Se marcheaz timpul din momentul nceperii probei pn apar tulburri (dureri, senzatie de greutate) la nivelul membrului afectat (efort de claudicatie). Proba se ntrerupe cnd apar: oboseal intens; dureri toracice sau dispnee exagerat. Indicatiile probei: arteriopatia obliterant. Contraindicatiile probei: insuficient cardiac, infarct miocardic mai recent de 6 luni. 19.Conditii tehnice de nregistrare a EKG pacient n decubit dorsal, relaxat fizic si psihic; temperatura mediului ambiant de 200C; se degreseaz pielea cu alcool la locul unde urmeaz a fi plasati electrozii; se umezeste pnza cu care sunt nveliti electrozii cu solutie de clorur sau bicarbonat de sodiu sau se foloseste o past adeziv si conductiv; se plaseaz electrozii pe zone musculare si se fixeaz cu benzi elastice sau fasa de tifon; vor evita regiunile cu pr si cele osoase; se efectueaz calibrarea de amplitudine (semnal rectangular de 1 mV); etalonare; se fixeaz viteza de derulare a hrtiei (25 mm/sec sau 50 mm /sec); se nscrie traseul electrocardiografic. 20.Determinarea axei electrice prin metoda triaxial se aleg dou derivatii standard (cel mai uzual DI si DIII); se calculeaz suma algebric a undei R si a undei Q/S n DI si DIII; se proiecteaz pe laturile corespunztoare ale triunghiului Einthoven reprezentnd axele celor dou derivatii alese (dupsemn n jumtatea pozitiv sau negativ a axei); se ridic perpendiculare din extremittile vectorilor astfel obtinuti; ele se intersecteaz formnd un patrulater cu unul din vrfuri n centrul triunghiukui Einthoven; se deseneaz vectorul rezultant (diagonala patrulaterului ca are originea n centrul triunghiului Einthoven); se nscrie triunghiul Einthoven ntr-un cerc cruia i se traseaz dou diametre perpendiculare (unul vertical si unul orizontal) formndu-se patru cadrane; orientarea vectorului rezultant n : = cadranul I (0-900) corespunde axei electrice normale; = cadranul II (+90 1800) corespunde deviatiei axiale drepte; = cadranul III (-90 180 0) corespunde deviatiei axiale extreme drepte; = cadranul IV (0-900) corespunde deviatiei axiale stngi. RESPIRATOR 21.Zgomotul laringo-traheal Acest zgomot respirator, puternic si cu timbru suflant, este produs de trecerea aerului prin glot (n inspir si expir). Stetoscopul se plaseaz pe torace, anterior pe jumtatea superioar a sternului, posterior pe regiunea interscapular (T1-T4). 22.Murmurul vezicular Acest zgomot respirator, slab si cu timbru dulce-aspirativ, este produs de trecerea aerului prin comunicarea dintre bronhiole si canalul alveolar. Stetoscopul se plaseaz sistematic pe toat suprafata toracic pentru a decela modificri patologice. 23.Valorile normale ale volumelor respiratorii (ml; ~80% la femei) 500 volum curent (VC); 3000 volum inspirator de rezerv (VIR); 1200 volum expirator de rezerv (VER); 1200 volum rezidual (VR); Capacitatea inspiratorie (CI) este VC+VIR. Capacitatea vital (CV) este VC+VIR+VER. Capacitatea pulmonar total (CPT) este CV+VR. Capacitatea functional rezidual (CFR) este VER+VR. 24.Determinarea VEMS Volumul expirator maxim pe secund (VEMS) se determin pe expirograma fortat (inspir maxim 5

6
urmat de apnee inspiratorie si expir maxim; toate sub control voluntar). EXCRETOR 25.Urina normal: aspect, pH, diureza Aspect (la emisie): galben pai (mai nchis dimineata), limpede. pH: 6,2 - 6,8 n alimentatie mixt; 5,2 - 5,3 n alimentatie bogat n proteine; 7 - 7,5 n regim vegetarian. Diureza (volumul urinei n 24 ore): 900 - 1500 ml, cu variatii fiziologice legate de vrst, sex, temperatura mediului, ingestia de lichide, etc. 26.Componentele examenului sumar de urin Aspect (normal), densitate (1015 - 1022), pH (6,2 - 6,8), albumin, glucoz, corpi cetonici, pigmenti biliari, sruri biliare (toate absente n mod normal), urobilinogen (normal), sediment (rare: leucocite, celule epiteliale, cristale). 27.Proba Addis: valori normale Examenul cantitativ al elementelor figurate si cilindrilor din sedimentul urinar, pentru urina din 24 ore: hematii 500 000, leucocite 1 - 2 mil., cilindri 5000. 28.Concentratia normal a ureei n plasma sanguin 0,2 - 0,4 g/l 29.Concentratia normal a ureei n urina final 15 - 35 g/l 30.Concentratia normal a acidului uric n plasma sanguin 2 - 5 mg/dl 31.Concentratia normal a acidului uric n urina final. 0,5 - 1 g/l 32.Concentratia normal a creatininei n plasma sanguin 0,6 - 1,3 mg/dl 33.Concentratia normal a creatininei n urina final 0,75 - 2 g/l 34.Concentratia normal a glucozei n plasma sanguin 0,8 - 1,1 g/l 35.Concentratia normal a glucozei n urina final 0 36.Concentratia normal de Ca2+ n plasma sanguin 4,3 - 5,2 mg/dl 37.Concentratia normal de Ca2+ n urina final 0,14 - 0,20 mg/dl 38.Concentratia normal de PO43- n plasma sanguin 3,0 - 4,5 mg/dl 39.Concentratia normal de PO43- n urina final 1,2 - 1,5 mg/dl ENDOCRIN 40.Principiul metodei de radioimunodozare (RIA) Metoda RIA (radioimmunoassay) se bazeaz pe competitia dintre hormonul de dozat (nemarcat) si hormonul marcat radioactiv n reactia cu anticorpul specific. 41.Prezentarea unei metode de diagnostic precoce de sarcin Diagnosticul precoce de sarcin se bazeaz pe evidentierea cresterii concentratiei gonadotropinei corionice umane (HCG) n urina gravidei ncepnd cu ziua 7 - 14 de sarcin, cu un maxim n sptmna 6. Proba Galli - Mainini: se injecteaz urina de femeie (1 - 3 ml) la broscoi prin musculatura coapsei n sacii limfatici dorsali. Dup 45 min. se recolteaz urina din cloaca animalului si se examineaz microscopic direct (fr colorare). NERVOS 42.Reflexul rotulian L2 - L4 Percutia tendonului rotulian determin contractia cvadricepsului femural, cu extensia gambei pe coaps. Se poate examina la subiectul n pozitie seznd (picior peste picior) sau la subiectul n decubit dorsal (cruia examinatorul i sustine membrul inferior la nivelul spatiului popliteu). 43.Reflexul achilean L5 - S2 Percutia tendonului achilean determin contractia tricepsului sural, cu flexia plantar a piciorului. Pentru explorare subiectul se aseaz cu genunchiul sprijinit (pe scaun, marginea patului). 44.Reflexul bicipital C5 - C6 Percutia tendonului distal al bicepsului brahial (prin intermediul degetului examinatorului0 determin contractia bicepsului, cu flexia antebratului pe brat. Pentru explorare subiectul are antebratul usor flectat pe brat. 45.Reflexul tricipital C7 - D1 Percutia tendonului tricepsului brahial la nivelul olecranului determin contractia tricepsului, cu extensia antebratului pe brat. Pentru explorare examinatorul sustine bratul subiectului la nivelul plicii cotului si l aduce usor napoi si nafar. 16.Reflexul cutanat plantar L4 - S2 Excitarea cu un vrf ascutit a marginii externe a plantei dinspre clci spre degete determin flexia degetelor pe plant. Inversarea reflexului (extensia halucelui si abductia celorlalte degete; semnul 6

7
Babinski) apare fiziologic la copii sub 3 ani si la adult n somnul profund, iar patologic n leziuni ale cii piramidale. 47.Reflexul cutanat abdominal D9 - D12 Excitarea usoar cu un vrf bont a tegumentului abdominal n regiunea superioar, mijlocie, inferioar determin contractia musculaturii peretelui abdominal. Pentru explorare subiectul este n decubit dorsal, cu coapsele usor flectate pe abdomen (pentru relaxarea optim a musculaturii abdominale). 48.Metode de stimulare vagal Comprimarea sinusului carotidian (unilateral, timp de 20 secunde) determin scderea frecventei cardiace si presiunii arteriale (efect mai intens la subiecti vagotonici).Proba Valsalva const n inspir profund urmat de apnee postinspiratorie si determin bradicardie tranzitorie. Proba de postur const n trecerea din clinostatism n ortostatism si determin cresterea frecventei cardiace si presiunii arteriale prin mecanism simpatic, urmat de efect invers prin reactie parasimpatic compensatorie. ANALIZATORI 49.Determinarea acuittii vizuale Se face cu ajutorul unui optotip standardizat, pentru fiecare ochi n parte, ncepnd cu cel cu vederea mai slab, ochiul neexaminat fiind acoperit cu un opercul semitransparent. Subiectul este plasat n conditiile impuse de optotip (de obicei la distant de 5 m) si I se indic s citeasc semnele grafice din fiecare rnd, ncepnd cu cele de dimensiuni mai mari. Valoarea acuittii vizuale se consider cea corespunztoare ultimului rnd n care subiectul distinge corect majoritatea semnelor (maxim 20% greseli) si se exprim dup formula AV=d/D, unde d este distanta de citire a optotipului de ctre subiectul examinat, iar D este distanta de citire a optotipului de ctre un ochi emetrop. In cazul imposibilittii citirii de la distanta impus se apropie subiectul de optotip pn cnd reuseste s citeasc primul rnd (dac este imposibil, se cerceteaz capacitatea de a recunoaste degetele minii si, n ultim instant, de a percepe lumina).