Sunteți pe pagina 1din 10

SUBIECTELE 6 si 7 (6.Caracteristicile mediului acvatic7.

Lucrari de intretinere) Caracteristicile ecosistemului acvatic


Ecosistemul reprezinta unitatea organizatorica alcatuita din biotop, biocenoza si capabil sa realizeze o productivitate biologica. Biotopul are ca elemente: - substratul (bentalul), - apa si suspensiile minerale. Substratul se caracterizeaza prin natura solului, originea materiilor si materialele sedimentare, grosimea sedimentului precum si proprietatile fizico-chimice ale acestora. Apa este componenta principala a biotopului acvatic, de care depinde existenta biocenozei, diversitatea si nivelul de productivitate biologica a ecosistemului. Apa este in relatie cu biocenoza si cu factorii de influenta. Factorii de influenta sunt cei care vor imprima caracteristicile ecosistemului acvatic. Acestia se clasifica in: - factori geografici (latitudine, longitudine, insolatie, vanturile dominante); - factori climatici, - factori antropici.

Proprietatile fizico-chimice ale apei


Cresterea si dezvoltarea pestilor are loc intre anumite valori ale fiecarui factor abiotic. Astfel se poate evidentia o limita inferioara si una superioara ce caracterizeaza amplitudinea si toleranta pentru un factor anume. In functie de amplitudine si toleranta speciile se impart in: - EURIBIONTE specii cu tolerante largi; - STENOBIONTE specii cu tolerante reduse. Proprietatile fizice ale apei Temperatura determina : - ritmul bioactivitatii organismelor acvatice, - structura biocenozei, - productivitatea biologica a ecosistemului. Temperatura apei are influenta directa asupra: - reproducerii, - perioadei de intensitate a hranirii, - capacitatii de asimilare a hranei, - organizarii programelor tehnice de productie(inundarea, popularea, fertilizarea helesteelor, pescuitul pestilor) Turbiditatea se exprima prin cantitatea de suspensii ce se afla in apa. Suspensiile pot fi: - aluvionare (argile, nisipuri); - minerale si organice (detritus); - organisme planctonice vii si moarte. Acestea limiteaza patrunderea luminii in apa influentand direct fotosinteza plantelor adica productivitatea biologica a ecosistemelor. Greutatea specifica a apei (influentata de saruri solubile in apa) este o caracteristica aparte avand efect pozitiv in bilantul energetic al organismelor acvative. Tensiunea superficiala se manifesta la suprafata de contact a celor 2 medii (acvatic si aerian) sub forma unei membrane elastice capabila sa sustina in ea si pe ea vietuitoare mici (neuston). Transparenta si culoare. Insurire dependenta de: - grosimea stratului de apa strabatut de razele solare, - cantitatea de suspensii, - configuratia terenului, - natura vetrei bazinului. Proprietatile chimice ale apei Se refera la:- oxigenul dizolvat in apa,dioxidul de carbon, pHul,acidul sulfhidric,metan,amoniac,substanta organica, salinitate. Insusirile biologice ale apelor piscicole Viata este reprezentata prin populatii de plante si animale grupate in biocenoze tipice. Intre acestea se stabilesc legaturi ce se pot infatisa sub forma unor piramide trofice exprimate numeric, energetic sau ca biomasa. Stratificarea ecosistemelor acvatice se face pe 2 nivele:

1. Stratul AUTOTROF, care beneficiaza de radiatia luminoasa a soarelui, factor energetic esential al procesului de fotosinteza si realizeaza producerea substantei organice. In acest strat exista densitatea cea mai mare a florei si faunei acvatice si in special a pestilor. 2. Stratul HETEROTROF, datorita faptului ca este ecranat de stratul superior, nu permite prezenta plantelor verzi.

Flora si fauna acvatica


Flora si fauna prezinta importanta pentru ciprinicultura deoarece constituie productivitatea naturala a bazinelor fiind necesare cresterii si dezvoltarii pestelui. Flora acvatica e reprezentata de: - Microflora (importanta pentru puiet);--Macroflora (pentru adulti). La acestea se mai adauga si alte contributii indirecte ale florei, cum ar fi: - oxigenarea apei, ca urmare a procesului de fotosinteza, - realizarea unui suport adecvat pentru depunerea elementelor sexuale in vederea fecundatiei, - asigurarea protectiei pestilor contra dusmanilor, a razelor solare etc. Microflora din apele piscicole In aceasta categorie intra: - microplanctonul, - fitoplanctonul, - micofitoplanctonul. Microplanctonul este format din microorganisme unicelulare, unele saprofite, cu rol in descompunerea substantelor organice in elemente initiale. Aceste elemente sunt apoi utilizate de microbi si bacterii acvatice, cu rol reducator in cadrul circuitului biologic. Fitoplanctonul este o parte componenta a microflorei. Dezvoltarea fitoplanctonului este conditionata la randul sau: - de prezenta sarurilor minerale, - de temperatura apei, - de regimul de iluminare etc. Fitoplanctonul contribuie in mare masura la sporirea continutului apei in oxigen, la formarea substantelor organice si a detritusului organic, toate acestea facilitand dezvoltarea faunei inferioare, necesare la randul sau hranirii puietului de peste. Micofitoplanctonul este format din micofite (ciuperci inferioare) care cauzeaza micozele la pesti. Aceste ciuperci sunt favorizate in dezvoltarea lor de apele poluate, fie de om, fie de animale acvatice sau chiar de pesti. Macroflora apelor piscicole Este reprezentata de : - plante fanerorogame higrofite, - plante fanerorogame hidrofite. Plantele hidrofite cresc pe marginea si in bazinele piscicole, fiind de 2 feluri: a) emerse care sunt folositoare mana apei (Glyceria fluitans); ierbaluta (Phalaris arudinaceae). - daunatoare stuful (Pharagmites communis); papura (Tipha latifolia); pipirigul (Scirpus lacustris). b) submerse care servesc ca hrana pestilor; oxigeneaza apa; asigura suport pentru elementele seminale.

Fauna acvatica
Este reprezentata de diverse animale ce traiesc in apa sau pe uscat. - lipitoarea crapului se fixeaza pe capul pestelui sugandu-i sangele si epuizandu-l prin anemiere; - plosnita de apa si scorpionul de apa consuma puietul de peste; - broastele si mormolocii consuma icre, larve si chiar puiet de crap; - vidra (Lutra lutra), guzganul de apa (Arvicola terrestris), bizamul (Ondatra zibelthica), consuma peste si afecteaza constructiile hidrotehnice; - starcul mare (Ardea cinerea), pelicanul (Pelicanus onocrotalus), pescarusul albastru (Alcedo ispida) care consuma cantitati apreciabile de peste.

Masuri pentru piscicole

sporirea

productivitatii

naturale

bazinelor

Pentru sporirea productivitatii naturale a bazinelor si combaterea organismelor si a florei acvatice daunatoare se aplica urmatoarele masuri:

Combaterea plantelor acvatice; Evitarea colmatarii bazinelor piscicole; Amenajarea bazinelor piscicole; Fertilizarea vetrei bazinelor; Cultivarea bazinelor piscicole; Asanarea vetrei bazinului.

Combaterea plantelor acvatice


stuful, papura, pipirigul, se combat prin scurgerea iazurilor si helesteelor,urmate de defrisarea lor si prelucrarea vetrei bazinului in vederea distrugerii bazinului nu se distruge total flora dura pentru a se evita dezechilibrele biologice, utilizarea substantelor chimice pentru combaterea excesului de vegetatie va fi limitata pentru a nu influenta calitatea apei si a malurilor. Evitarea colmatarii bazinelor si canalelor piscicole Aluviunile provenite de pe versantii cultivati contribuie la reducerea volumului de apa din canale si bazine. Pentru aceasta se recomanda: impadurirea unei benzi ce inconjoara, la anumite distante, suprafata bazinului piscicol; Intreruperea unei benzi inierbate intre zona forestiera si apa; Secarea bazinului piscicol si decolmatarea, cu mijloace mecanice (dupa uscare); Prelucrarea vetrei bazinului si cultivarea cu borceag, graminee etc.

Amendarea bazinelor piscicole


Aceasta actiune se face prin tratarea solului cu diverse amendamente in scopul colectarii aciditatii detritusului si a accelererii proceselor de oxidare a substantelor organice. Fertilizarea vetrei bazinului piscicol Este o lucrare ce se impune in toate unitatile sistematice, contribuind la completarea cu substante nutritive necesare dezvoltarii organismelor acvatice (ce sunt utilizate apoi in hrana pestilor de diferite varste). Se utilizeaza in acest scop : - gunoiul de grajd; - ingrasaminte organice; - ingrasaminte minerale.

Cultivarea bazinului

Cultivarea se face, de regula, dupa o perioada de 3-4 ani de exploatare in scop piscicol, pe fiecare iaz sau helesteu in parte. Alegerea plantelor destinate cultivarii vetrelor helesteelor se face si in functie de necesarul lor in balanta furajera a crescatoriei: orzul, sorgul, porumbul, soia, lupinul si chiar plante pentru nutret verde ca borceagul, gramineele etc

Asanarea vetrei bazinului

Este o actiune periodica, contribuind la distrugerea agentilor patogeni si lalimitarea dezvoltarii florei acvatice daunatoare, in special micofite. Prin expunerea la soare a vetrei bazinului piscicol se realizeaza o sterilizare foarte eficienta. Efectul este pregnant daca, dupa uscarea completa, solul se lucreaza cu polidiscul. Pe langa aceste avantaje, dupa asanare se poate trece si la cultivarea helesteelor si iazurilor, obtinandu-se cantitati insemnate de cereale boabe si de leguminoase, care sunt apoi utilizate in furajarea suplimentara a crapului. ALIMENTATIA CIPRINIDELOR Ciprinidele sunt in general specii de pesti omnivore, la care hrana este constituita atat din componente animale, cat si vegetale. Hrana naturala consumata de ciprinide se clasifica in patru categorii, dupa cum urmeaza: hrana de baza (biomasa de fund); hrana secundara (zooplanctonul); hrana ocazionala sau accidentala; hrana impusa (consumata atunci cand nu au alte posibilitati).

SUBIECTUL 1 reproducatori)
masculi.

din

laborator

(Determinarea

prolificitatii

la

Pentru determinarea prolificitii teoretice a petilor se lucreaz diferit, la femele i la 1) Metode pentru aprecierea prolificitii femelelor

n aprecierea prolificitii teoretice a femelelor se poate lucra dup dou metode, i anume: metoda gravimetric; metoda volumetric.

n metoda gravimetric petele ce urmeaz a fi studiat se msoar (lungimea), se cntrete, i se determin vrsta i apoi i se face o incizie de-a lungul abdomenului, scotnduse din cavitatea general, cu atenie, ovarele (sau ovarul), astfel ca ele s rn ntregi. Se cntresc ovarele ntregi i apoi se iau 3 probe a cate 1g (din zone diferite ale ovarului). Se numr boabele de icre din fiecare gram, se face media ntre cifrele obinute la cele trei probe i aceast cifr se raporteaz la greutatea ntregului ovar, apreciindu-se astfel prolificitatea teoretic. Metoda volumetric se deosebete de cea gravimetric prin aceea c, n loc s se cntreasc ovarul, se msoar volumul i apoi se iau trei probe a cte 1cm3. pentru msurarea volumului ovarului, ntr-un cilindru gradat se pune ap pn la o anumit diviziune, se introduce ovarul, se nregistreaz diviziunea noului nivel al apei, se face diferena ntre aceasta si prima, i se obine astfel volumul ovarului. 2) Metode pentru aprecierea prolificitii masculilor Pentru stabilirea prolificitii masculilor se fac aprecieri asupra calitii lichidului spermatic, importante fiind: aspectul macroscopic al lichidului, concentraia lui n spermatozoizi (numrul de spermatozoizi la unitatea de volum de sperm) i mobilitatea spermatozoizilor, recoltndu-se sperma de la petele viu. Sperma se poate prelucra imediat sau se poate recolta n eprubete acoperite cu dop meninute la o temperatur de 0-60C, n termosuri cu ghea, condiii n care spermatozoizii se menin n stare vie timp de mai multe zile. Studiul mobilitii spermatozoizilor se face la microscop, pe o lam de sticl se pune o pictur de sperm i peste ea se adaug o pictur de ap; din acest moment, privind prin microscop, se cronometreaz timpul de miscare turbionar i de micare rotorie. Numrarea spermatozoizilor care apar sub forma unor sferule se face n ptrelele mici ale reelei.

Subiectul 1 din curs (caracteristicile morfologice ale crapului salbatic)

Crapul slbatic are corpul fuziform, puin comprimat lateral i acoperit cu solzi cicloizi.

Capul este de regul, mic cu opercule mari. Gura mic subterminal prevzut cu patru musti

asezate cte dou de fiecare parte a gurii. Gura posed cinci perechi de dini faringieni i buze groase. Crapul are dou nottoare perechi (ventrale-V i pectorale-P) i trei neperechi (dorsalD, anal-A, caudal-C). Culoare corpului este mai nchis pe partea dorsal i mai deschis pe abdomen i prile laterale. n apele cu vegetaie bogat culoarea prii dorsale ale corpului este cenuie nchis iar n apele limpezi poate fi glbui-cenuie. Lungimea obinuit 30-60cm, poate atinge b)Crapi si 1m i greuti de 30kg. Poate tri 150 ani. Rasele de crap sunt mprite dup forma spinrii: a) Crapi cu spinarea dreapt cu spinarea gheboas.

Subiectul 3 din curs (iernarea crapului si modificari fiziologice)


IERNAREA CRAPULUI Odata cu scaderea temperaturii apei la valori de sub 10 grade C au loc o serie de modificari comportamentale, crapul trecand treptat de la o stare activa la una cu imobilitate partiala, caracteristica sezonului de iarna. In aceasta perioada se impune trecerea la pescuitul de toamna si transferarea materialului biologic din helesteiele de crestere si exploatare la cele de iernat, special amenajate. Se considera ca pentru fiecare helesteu de crestere este necesar sa fie amenajat un bazin de iernat, evitandu-se astfel transmiterea unor agenti patogeni prin amestecarea pestilor de proveniente diferite, situatie greu de rezolvat in unitatile cu capacitati mari. Bazinele in care se face iernarea trebuie sa fie in prealabil dezinfectate, sa asigure o alimentare constanta, cu apa bine aerata si fara impuritati. Modificari fiziologice pe durata iernarii Odata cu scaderea valorilor termice, crapul se hraneste tot mai putin, iar cand temperatura apei ajunge la 5-6 grade el se gaseste in regim de foame fiziologica. Se ajunge in mod normal in stadiul cand functioneaza numai metabolismul bazal, insa cu toate acestea, organismul consuma substante energetice pe care le preia din rezervele organismului, ceea ce conduce la reducerea treptata a greutatii corporale. Intensitatea metabolica este mai ridicata la tineret, comparativ cu crapul adult, ceea ce explica pierderi mai insemnate la aceasta categorie de varsta. Temperatura mai scazuta are efecte si asupra mecanismelor fiziologice prin care crapul se apara impotriva diferitilor agenti patogeni, situatie care alaturi de pierderile in greutate, explica in cazul cresterii temperaturii apei, aparitia unor boli. Capacitatea fiziologica a pestilor de a suprevietui la temperaturi foarte scazute ale apei, in conditii de inanitie si la un schimb redus de substante energetice reprezinta rezistenta la iernat. Rezistenta la iernat este influentata de o serie de factori: - originea;

- varsta; - greutatea; - starea de intretinere si de sanatate etc. Modificari morfologice determinate de conditiile fizico-chimice ale mediului acvatic in perioada sezonului rece Lipsa hranei in paralel cu consumul de energie ce are loc pe durata iernarii, fac ca organismul pestelui sa sufere o serie de modificari biochimice ce au loc la nivelul diferitelor organe si tesuturi, avand drept consecinta slabirea si epuizarea acestuia precum si o serie de modificari de natura morfologica, mai mult sau mai putin pronuntate. - se constata o reducere a lungimii corpului cu 0,8-1%; - pestii cu talie mai redusa suporta pierderi in greutate mai mari; - pierderea de grasime este cu atat mai mare cu cat se reduce greutatea corporala; - odata cu pierderile de grasime se constata si pierderi de proteina care se reduc atat cantitativ cat si calitativ; - se constata de asemenea o scadere accentuata a glicogenului din ficat, o crestere a glucozei din sange, si o reducere a vitaminei A de la nivelul ficatului; - la nivelul sangelui se constata o crestere a CO2 si o scadere a cantitatii de hemoglobina, si respectiv a numarului de ertrocite. Pentru a evita situatiile critice care pot apare pe durata iernarii, se impune ca, inca din timpul verii, pestele sa fie corespunzator sub raportul asigurarii unei hrane cantitative si calitative, in functie de cerintele biologice ale speciei prin asigurarea unor rezerve de grasime.

Subiectul 2 din curs (Tehnologii de crestere a crapului de consum si a reproducatorilor )


Tehnologia de crestere si exploatare a reproducatorilor Reproducatorii si remontii alcatuiesc nucleul de reproductie. Maturitatea sexuala a crapului are loc in zona temperata la 4-5ani la femele si 2-3ani la masculi. Crapul se reproduce de obicei in perioada de primavara-vara, cand temperatura apei este de cel putin 170C 200C, continutul in O2 de 5-6mg/litru, iar vatra lacului sa fie acoperita de fire de iarba. Cand sunt create conditii, crapii, matur sexual se trag la mal si isi depun icrele in grup. Icrele depuse se lipesc de vegetatie. Nucleul matca este format din familii ce se compun din 2 masculi si o femela. Calcularea numarului de reproducatori are la baza numarul de puiet care se comercializeaza, suprafata helesteelor, procentul de supravietuire la diferite varste. In efectuarea calculului, prezinta importanta si prolificitatea. Productia piscicola se deduce in functie de performantele exploatatiilor din zona, sau din productia anilor anteriori. Greutatea corporala a puietului are limite variabile functie de conditiile de crestere, limitele de variatii sunt intre 15-70g. Se apreciaza ca de la o femela se pot obtine 120000 icre/kg greutate corporala. Practic se calculeaza 1-2 familii la fiecare hectar de helesteu de crestere sau 3-6 reproducatori.

Furajarea rationala a reproducatorilor stimuleaza ovogeneza si spermatogeneza. In perioada de reproducere, raportul proteic nu trebuie sa fie mai strans de (1/2), iar din amestecurile furajere nu trebuie sa lipseasca furajele de origine animala. Cantitatea de furaj administrata zilnic nu trebuie sa depaseasca 3% din greutatea reproducatorilor. Nu se va administra hrana in exces primavara, din dorinta de a grabi maturarea reproducatorilor, deoarece pestele va depune tesut adipos si va deveni inapt pentru reproductie.

Tehnologia cresterii crapului de consum


Crapul destinat consumului poate fi de doua vari (C1+) sau de trei veri (C2+), in functie de tehnologia de exploatare adoptata. La crapul de doua veri sa parcurge o singura hibernare sau somn de iarna, pe cand la crapii de trei veri, doua hibernari. Obisnuit, popularea bazinelor cu crap vara a 2-a sau a 3-a se face cat mai devreme posibil, deoarece o intarziere a transvazarii pestelui din bazinele de iernat in cele de crestere, dupa ce apa a inceput sa se incalzeasca, se soldeaza fie cu pierderi de efectiv, fie cu o scadere semnificativa a greutatii corporale. Suprafata bazinelor de crestere a crapului vara a 2-a sau a 3-a se incadreaza intre limitele de 5-20 ha si, respectiv, 15-30 ha, pentru crapul de 3 veri. Suprafata bazinelor de crestere trebuie sa fie corelata cu cantitatea de peste ce a fost iernata, dar si cu baza trofica naturala, respectiv, cu posibilitatea de hranire suplimentara. In mod obisnuit se poate avea in vedere o populare de 4-6 indivizi/m 2 la crapul de 2 veri si 3 indivizi/m2 la crapul de 3 veri, cu variatii in functie de conditiile de hrana de care beneficiaza. Dupa sortare si deparazitare, la populare se urmareste atingerea unei greutati corporale de 700-800g pentru C1+, si 1,2-1,5kg pentru C2+ In vederea unei valorificari cat mai eficiente a bazei trofice naturale, se pot folosi si categorii de varste diferite, fara insa a depasi densitatea optima stabilita.

Subiectul

5 din curs (Ereditatea caracterelor

cantitative si

ameliorarea la crap)
Ereditatea caracterelor cantitative Majoritatea celor mai importante insusiri la animale nu pot fi insa descrise ca fiind caracteristici alternative net diferentiate; la aceste insusiri exista diferente de la un individ la altul de manifestare in cadrul unei scari de valori si exprimate in unitati metrice de masura. Variatiunile de acest gen, fara discontinuitate naturala, sunt denumite variatiuni continue, iar caracterele care sunt prezente sunt denumite caractere cantitative sau metrice. Pentru ca manifestarea fenotipica a unui caracter cantitativ este coordonata de mai multe perechi de gene, si ca efectul acestor gene nu poate fi urmarit pentru fiecare pereche in parte, in studiul ereditatii caracterelor cantitative, a devenit necesara introducerea catorva elemente noi:

- individul ca atare nu mai poate constitui o sursa sigura de informatii referitoare la mecanismul de manifestare fenotipica a unui caracter cantitativ fapt care face ca unitatea de studiu pentru aceste caractere sa se extinda la nivelul de populatie; - pentru a studia natura diferentelor cantitative sunt necesare masuratori, nu numai clasificari ale indivizilor, masuratori care, in general, nu indica caracterul ca atare, ci valoarea acestuia.

Subiectul 3 din laborator (Transportul pestilor)


Transportul petelui Procesul tehnologic n cresctoriile ciprinicole se ncheie odat cu pescuitul de toamn (numit i pescuitul de recolt) i cu valorificarea produciei piscicole. Producia piscicol poate fi valorificat pentru consum sub form de pete viu sau de pete proaspt (rcit i neprelucrat). Pentru popularea exploataiilor piscicole care nu dispun de pepiniere proprii se livreaz pete de diferite vrste, ncepnd de la alevini i pn la reproductori. Transportul petelui destinat populrii bazinelor piscicole Puietul de pete destinat populrii bazinelor piscicole poate fi transportat n perioada 1septembrie-1aprilie, exceptnd n cadrul acestui interval lunile geroase (ianuarie, februarie). Pe timp clduros, transportul se face noaptea sau n zori. Pentru transportul petelui viu destinat populrii bazinelor piscicole se folosesc saci din material plastic sau hidrobioane. Petii destinai transportului (excepie fcnd puietul mrunt) nu sunt furajai cu 2-3zile nainte de pescuit. nainte de expediere, petii se recolteaz i se pun pe masa de sortat, iar de aici n couri de metal cu orificii. Dup cntrire petii se depun n bazine cu ap curgtoare sau n juvelnice . Transportul petelui de consum Petele de consum, crapul de dou sau trei veri este transportat la locurile de desfacere sub form de pete viu sau proaspt (rcit i prelucrat). Pentru transport se folosesc hidrobioane (butoaie de lemn dispuse n camioane), viviere i-n cel mai bun caz camioane special echipate cu hidrobioane din metal i instalaii de oxigenare a apei. nainte de folosire, hidrobioanele de lemn sunt supuse procesului de dezinfecie. Acestea se vor umple cu ap de ru (iaz sau heleteu) doar pn la 80% din volumul lor pentru a permite barbotajul n timpul transportului. Se interzice a se folosi ap din reeaua de alimentare a localitilor pentru transportul petelui. n mod excepional se poate folosi apa din fntn. Dac transportul se efectueaz la o distan, mai mare de 25 km este obligatorie oxigenarea apei. Se folosete un tub de oxigen la care se racordeaz prin intermediul unor reductoare i duze, evi perforate ce distribuie O2.

Subiectul 2 din laborator (Reproducerea artificiala)


Reproducerea artificiala Presupune crearea de conditii adecvate desfasurarii corespunzatoare a maturarii elementelor sexuale si a dezvoltarii embrionului. Avantajele reproducerii artificiale pot fi sintetizate astfel:

- este singura metoda de a mentine unele specii de pesti; - necesita spatii reduse, dotate cu aparatura care asigura controlul strict al conditiilor necesare unei specii; - diminuarea unor factori limitativi si ai productiei; - faciliteaza selectia si ameliorarea prin realizarea unor forme biologice mai performante si mai rezistente. Procesul de reproducere artificiala necesita efectuarea urmatoarelor operatiuni: - prinderea si selectionarea reproducatorilor; - stimularea hormonala prin injectarea cu suspensie hipofizica sau hormoni gonadotropi sintetici; - recoltarea elementelor sexuale; - fecundarea lor prin amestecare intr-un spatiu redus (procent de fecunditate 60-80%). - incubarea icrelor in incubatoare ZUG-WEISS pentru obtinerea larvelor; - cresterea larvelor pana la 4-5 zile si lansarea lor in helestee de predezvoltare. Metode de fecundare: - umeda consta in introducerea icrelor si a laptilor intr-un vas cu apa, se amesteca usor pentru omogenizare si se lasa in repaus 3-5minute; - semiumeda presupune colectarea icrelor intr-un vas uscat, iar laptii se introduc intr-un vas cu apa, se amesteca cele 2 componente pentru omogenizare si se lasa 3-5min - uscata cansta in colectarea icrelor intr-un vas, iar peste ele se adauga cate 2-3 picaturi de sperma de la 2-3 masculi; se omogenizeaza usor, se adauga apa sau lichid fecundat, se omogenizeaza si se lasa in repaus in mai multe reprize de timp de 20-30 de minute.

Test la Ciprinicultur 1. Dintre rile productoare de pete, pe primul loc este: . 2. Ct reprezint procentual capul din lungimea corpului la crap: 3. Cum se clasific sistemele de cretere a crapului n funcie de spaiul de cretere ? 4. Care sunt dezavantajele creterii n policultur la crap ? 5. Care sunt procesele biologice care sunt influenate de temperatur? 6.Cum se clasific ciprinidele n funcie de substratul de depunere a icrelor ? 7.Cum se face fecundarea artificial (metode)? 8.Ce furaje trebuie sa predomine in hrana crapului de 2 veri: a. proteine b. vitamine c. grasimi

d. hidrai de carbon 8. Cum se procedeaz la eliminarea elementelor solide din SAR : 9. Care sunt avantajele sistemelor moderne de cretere a crapului : 1.China 33,1 mililoane tone (2004); 2. (21-27%) 3. n funcie de caracterul spaiului de cretere se clasific n: - lacuri viviere flotabile; - iazuri - instalaii industriale; heletee termostatate; 4. Dezavantaje: - concurena la hran - fora de munc suplimetar la pescuitul de recolt - depozite suplimentare pentru parcarea petelui marf Se recomand creterea n lacuri, iazuri, heletee pentru producie extern, semiintensiv i uneori intensiv 5. reproducerii; - perioadei de intensitate a hrnirii; - capacitii de asimilare a hranei; 6. n funcie de acest caracteristic ciprinidele se mpart n: a. fitofile; a) ce depun icrele pe vegetaia moart (babusc, vduvi); b) pe vegetaia proaspt inundat (crapul); c) pe frunzele i tulpinele plantelor sumerse(platica, linul); b. - ostracofile, necesit prezena unor scoici, ce joac rolul de incubator ( boara depune icre n cavitatea unor scoici); 7. ustata, umeda, semiuscata 8. hidrati carbon 9. guri de evacuare pe fundul bazinului, fie la bazine decantoare sau filtre mecanice. 10. AVANTAJE: - producie mare pe unitate de suprafaa i volum de ap: 200-400 kg/ha extensiv 3000 kg/ha iazuri 20-40 kg/m3 viviere 150-250 kg/m3 ape termostatate - introducere mecanizat i automata - controlul i dirijarea factorilor limitativi - mbuntirea calitii organoleptice i a compoziiei biochimice a crnii - recuperarea investiiilor n timp scurt - reducerea coeficientului ............................pentru 1 kg spor de cretere - valorificarea superioara a bazinelor acvatice cu producie piscicol redus - creterea n ape calde reduce de 1/2-1/3 perioada de cretere a petilor, reducnd i factorii de risc specifici acestei perioade