Dup puin timp, cucernicul printe se detept ca dintr-un vis i oft adnc...

Gndul prsi orelul ndeprtat i ncepu a potrivi foile de hrtie alb de sub mna lui. Din cartea lui Matei 23: 13, 14 i 23, scrise el... Nerbdtor, puse condeiul jos i scoase o revist lsat de soia sa puin mai nainte. Ochii i rtceau din paragraf n paragraf, pn ce povestea urmtoare i atrase atenia: Un tat zise ntr-o zi fiului su Tom, pe care-1 auzise dimineaa refuznd s umple lada cu lemne mamei sale: Tom, sunt sigur c vei fi mulumit s cari acum lemnele mamei tale. i Tom, fr a spune un cuvnt, fcu ce-i zise tatl su. Pentru ce? Pentru c tatl i artase lmurit c se atepta la ndeplinirea dorinei lui fr nici o ndoial. Dac i-ar fi zis aa: Tom am auzit ce ai rspuns mamei tale azi diminea i mi-e ruine de tine. Du-te numaidect i umple lada de lemne, v garantez c, dac ar fi fost dup Tom, lada ar fi rmas goal pn acum". Preotul urm cu citirea, un cuvnt aici, o linie dincolo, un paragraf n alt parte: Brbaii i femeile au nevoie de ncurajare. Puterea lor natural de rezisten trebuie s fie ntrit, iar nu slbit... n loc de a scoate la iveal greelile unui om, vorbete-i de calitile sale ncearc s-l scoi din fgaul obiceiurilor lui rele, deteapt eul su cel mai bun, adevratul su eu care poate ndrzni, nfptui i nvinge!... Influena unei firi cinstite, drepte i generoase mbrbteaz i poate cuceri multe suflete... Astfel de oameni pot radia ce este n inteligena i n inima lor mai nobil. Dac un om se arat binevoitor, vecinul va face ndat ca dnsul. Dac ocrte i critica, i se va napoia ocar i critic, ns cu procente!... Cnd te atepi a ntlni rul n cale, l gseti. Dac ns te sileti a cuta binele, vei da de el. Spune fiului tu Tom c tii c el va fi mulumit s umple lada mamei sale cu lemne, i-1 vei vedea punndu-se la lucru, sprinten i voios!" - Doamne ajut, am s-o fac! zise el ncetior. Vreau s spun tuturor Tomilor mei c sunt convins c vor fi mulumii s umple lada cu lemne. Le voi da o lucrare de tcut i vreau s-i vd fericii cnd o vor nfptui. Atunci nu vor mai avea timp s priveasc la lzile cu lemne ale aproapelui lor. Cele 10 reguli pentru a stapani un copil furios Mihaela, 13 ani, tocmai a aflat ca nu poate pleca acasa la prietena ei. Intai iti faci ordine in camera ta, asa cum ai promis ii spune mama ei. Mihaela se apropie de fata mamei ei si urla: Esti cea mai rea mama din lume! Te urasc!! si ii intoarce spatele fugind in camera ei si trantind usa. Gata! Pana aici! Esti pedepsita, domnisoara! striga mama ei la ea. Ramane epuizata, infranta si nesigura daca a procedat corect sau nu. Regula: nu iti provoca copilul cand este furios este ca si cum arunci gaz pe foc. Daca esti parinte, sunt ceva posibilitati sa te fi confruntat si tu cu asemenea situatii, chiar si daca ai un copil de varsta mai mica. De ce oare de cele mai multe ori ajungem sa avem meciuri de tipete cu copiii nostri sau, mai rau, sa nu stim cum sa procedam mai bine, atunci cand apare o izbucnire nervoasa si furioasa a copilului? Felul in care gestionezi acele cateva minute cand izbucneste un conflict intre tine si copilul tau sunt decisive nu doar pentru ce va urma, dar si pentru educarea lui si pentru relatia voastra. Afla de la specialistii empoweringparents.com care sunt cele 10 reguli cu ajutorul carora te poti descurca sa stapanesti copilul furios (si, evident, irational in timp ce este furios) chiar in acele clipe de criza. 1. Nu tipa la copil atunci cand el e furios De multe ori parintii reactioneaza la o criza de nervi a copilului, tipand si ei la el si pierzandu-si la randul lor cumpatul. Dar aceasta reactie iti va intensifica sentimentul ca ai pierdut de tot controlul situatiei si al

copilului. Cel mai bun lucru pe care il poti face in timpul unei crize este sa ramai calm. Gandeste-te asa: este ca la un accident de masina daca te dai jos din masina si incepi sa acuzi celalalt sofer ca el a fost de vina, tipi si esti agresiv, cu siguranta vei mentine starea tensionata si conflictuala care nu va duce la nimic bun. In schimb, daca incerci sa ramai calm, sunt mari sanse ca si celalalt sofer sa se relaxeze si sa devina rezonabil. Asadar, oricat de enervat esti ca parinte, oricat de lipsit de respect ti se pare ce spune si ce face copilul in clipele acelea, nu provoca si mai mult copilul la furie. Este exact ca si cum pui paie pe un foc deja puternic. 2. Nu incerca sa discuti rational cu un copil care este in mijlocul unei crize de nervi, isterie sau furie Multi parinti prefera sa caute o cale rationala de a discuta cu copilul furios, tocmai pentru a-l face sa vada ca furia sa este complet irationala si eronata. Pana la urma, noi ca adulti ne rezolvam multe situatii tensionate apeland la logica si ratiune. Insa aceasta este intotdeauna o provocare cand aplici acest lucru unui copil, pentru ca el nu are aceeasi capacitate de a se opri din furie si de a rationa asa cum facem noi. Asadar, cand ai de-a face cu copilul furios, trebuie sa abandonezi abordarea din coltul tau confortabil, rational, din care ii spui, de exemplu: Care este logica pentru care te infurii pe mine acum? Doar tu esti cel care ti-ai uitat la scoala caietul de teme. Nu vei obtine decat o intensificare a furiei lui. Va fi nevoie sa aplici alte tehnici. Astepti pana cand se calmeaza si dupa aceea abia discuti cu el. 3. Trebuie sa fii atent la reactiile tale fizice Este important sa iti urmaresti reactiile fizice pentru ca e firesc ca si corpul tau sa reactioneze nervos gandindu-se Fir-ar sa fie, sunt in prezenta cuiva foarte furios, iar asta ma indispune. Vei simti cum inima iti bate mai repede din cauza nivelului crescut al adrenalinei. Desi este dificil, smecheria este actionezi cumva impotriva acestei reactii si sa ramai calm. Tine minte, in clipe ca astea tu iti inveti copilul cum sa se descurce cand are nervi si cum sa ii stapaneasca. Daca ramai calm nu cresti tensiunea intre voi si poti ramane si cu stapanirea de sine necesara pentru a-ti ajuta copilul sa fie atent doar la propriile sale trairi, fara sa mai tina cont si de tine si emotiile tale. Cand tu nu reactionezi cu calm, copilul va depune un efort dublu ca sa te domine cu nervii si istericalele lui, astfel captandu-ti atentia in ciuda propriilor tai nervi, adica ceea ce el urmareste. Asadar, este important sa citesti si sa inveti aceste cateva tehnici de parenting ca sa stapanesti bine si rapid aceste crize furioase ale copilului. 4. Evita sa iti lovesti copilul Deseori parintii se plang ca si-au pierdut cumpatul si au batut copilul isteric si furios. Un tata a intervenit atunci cand fiul sau adolescent a fost extrem de obraznic cu mama lui si scandalul a escaladat intre ei trei. Tatal si-a lovit fiul, fiul nu mai vroia sa vorbeasca cu tatal lui pentru ca astepta scuzele acestuia, iar tatal considera ca fiul este de vina si ca autoritatea sa va avea de suferit daca ajunge sa isi ceara el scuze. In asemenea cazuri, specialistii sfatuiesc parintele sa spuna: Mi-am pierdut controlul si am gresit sa dau in tine. Imi cer scuze. Atat si punct. Astfel iti inveti copilul cum sa isi asume responsabilitatea faptelor sale si cum sa ceara scuze sincer. Nu iti face griji, vei avea destule alte ocazii sa discuti cu copilul la rece despre faptul ca e gura mare sau ca te infrunta. Dar este important sa ii dai un bun exemplu si sa iti asumi rolul intr-un conflict cu el. Daca tu dai in el la cearta, il inveti ca asa se procedeaza cand te certi cu cineva: recurgi la violenta fizica. 5. Abordeaza diferit copiii foarte mici cand sunt furiosi Daca copilul tau mic (de la 18 luni la 4 ani) este in mijlocul unei crize de furie si isterie, trebuie sa te indepartezi incet de el ca sa il lasi singur, dar totusi nu trebuie sa il izolezi complet. Cand copilul mic este suparat, trebuie sa il ajuti sa invete ca el insusi are un rol important in a se calma singur. Poti sa ii spui: Tare as vrea sa pot sa te ajut sa te calmezi. Intinde-te pe canapea un pic.

Ajuta-l sa se calmeze singur pana isi regaseste din nou controlul. Facand astfel, ii ceri sa fie atent la propria persoana in timpul nervilor. Decat sa ii spui Stai aici singur 10 minute! este mai constructiv sa ii spui Cand te simti mai bine si nu mai esti suparat, poti sa vii si tu aici cu noi, sa fim impreuna. Din nou, este valabila aceeasi regula: cand e nervos, chiar daca este mic, nu il agita si mai tare varsandu-ti si tu nervii pe el. 6. Nu face o scena in fata lui Unii parinti se dau in spectacol cand copiii lor fac crize de nervi si sunt furiosi pe ei. Parintele este coplesit emotional si devine paralizat de indecizia sa. Daca esti tipul asta de parinte, vei descoperi in timp ca ai parte de scene de furie din partea copilului special ca sa obtina reactia ta. Te va provoca, va spune ceva obraznic inadins ca sa te faca sa reactionezi. Rolul tau e sa iti dai seama si sa nu reactionezi, nu ceda, nu te enerva, ignora-l. De regula, parintii au tendinta sa renegocieze cu copilul in aceste situatii. Multi au dificultati in a-si gestiona propriile emotii, asa ca nu stiu cum sa fie un bun sustinator si educator pentru copilul lor in aceste clipe. Insa daca cedezi si renegociezi in aceste momente, il inveti pe copil ca crizele de furie dau rezultate. In schimb, lasa-l sa se calmeze si incearca sa il indrumi sa isi descopere singur modalitatea de a nu se mai enerva altadata. Trebuie sa faci o alegere constienta de a nu intra in conflict. Ii spui: Eu nu am de gand sa ma cert cu tine sau sa renegociez nimic. Discutam dupa ce te calmezi. 7. Pedepseste-i purtarea gresita, nu furia Cand copilul este furios, incepe sa urle si isi pierde cumpatul, asigura-te ca il pedepsesti pentru comportamentului sau, nu pentru emotiile sale. De exemplu, daca copilul spune un cuvant jignitor in timpul crizei, pedepseste-l cum apreciezi pentru incalcarea regulii de a nu vorbi urat. Dar daca copilul tipa furios in camera lui, de exemplu, ca viata nu e dreapta, nu e cazul sa il pedepsesti. Nu poti interzice manifestarea nervoasa a perceptiei lui de nedreptate a vietii. Copiii se enerveaza exact ca si noi si au nevoie sa stie ca poate fi un loc sigur unde sa se poata duce sa tipe ca sa se descarce. Cata vreme nu incalca regulile stabilite, e permis sa le dai voie sa aiba si ei momentele lor de furie. In fond, sunt multe intamplari ale vietii lor de copii pe care ei le digera cu greu si care ii impiedica sa faca ce vor ei sa faca. 8. Nu aplica pedepse foarte severe Daca dai pedepse dure la furie este o cauza pierduta si nu obtii nimic bun. Sa spunem ca iarasi copilul este furios. Tipa, te acuza ca esti rea, nedreapta. Tu ii tot spui: Daca nu te potolesti, nu ai voie afara doua saptamani. Pana acum sunt 2 saptamani, dar daca continui prelungesc la o luna!! Tot mai continui??. Cu cat incerci mai mult sa il pedepsesti ca sa il fortezi sa se opreasca si sa se calmeze, cu atat este mai rau. Ce se intampla de fapt este ca parintele isi pierde controlul emotional. Sigur ca este dificil sa tolerezi supararile nedrepte ale copilului tau impotriva ta, nimanui nu ii place. Dar cel mai important este sa te intrebi: Ce vreau eu de fapt sa invete copilul?. Iar raspunsul probabil ca este Vreau ca el sa invete sa nu starneasca un scandal ori de cate ori trebuie sa faca ceva ce nu ii convine. Vreau sa invete ca atunci cand totusi se enerveaza, exista modalitati de a iesi singur din aceasta stare.. Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa i te alaturi la nervi. Pedepsele dure care par nesfarsite nu sunt eficiente si oricum il vor enerva si mai mult pe moment. 9. Ia o pauza Cand doi adulti se cearta, de regula ei prefera sa se izoleze unul de celalalt ca sa calmeze si sa evite sa isi deterioreze relatia. Apoi reiau discutia cand se mai linistesc. Aceasta tehnica functioneaza si in relatia cu copilul tau, dar parintii nu se gandesc la ea pentru ca ei mereu cred ca trebuie sa aiba controlul asupra copilului, sa il domine si sa il faca sa ii asculte inclusiv la cererea de a se calma la comanda.

Dar tine minte, cand cineva este furios, fie el copil sau adult, nu poti discuta cu el rational, nu il poti grabi si nu ii poti impune sa se calmeze pentru ca asa vrei tu. Concluzia este ca, daca ramai acolo, in mijlocul furiei, si va agitati unul pe altul cu vorbe grele, cu acuze, cu limbajul corporal specific oamenilor suparati, nu vei obtine decat un conflict si mai mare. Asa ca ia o pauza si revino ca sa interactionezi cu copilul cand toata lumea este calma. 10. Cand esti nervos, da raspunsuri care pot servi drept model pentru copil Parintii trebuie sa mai incerce si sa isi asume rolul de model in a se descurca cu propriile lor furii in fata copilului. Iata cum, de exemplu, poti spune: Incep sa devin frustrat, voi lua o pauza din discutia aceasta. Sau Nu iti pot vorbi acum, trebuie sa ma calmez. Sau Sunt asa de suparat, incat voi astepta pana cand ma voi calma. O sa ma intorc si vorbim mai tarziu. Nu este o slabiciune sa admiti ca esti furios si ca ai nevoie de timp sa te calmezi. De fapt, ai nevoie de multa putere ca sa spui aceste cuvinte cu voce tare in fata copilului. Nu uita, predai copilului lectia cum sa imi gestionez propria furie si, de fapt, exact asta are nevoie copilul sa invete! - Ai patru copii. Care sunt cele mai mari provocari, atunci cand un cuplu decide sa aiba mai mult de un copil? Ca sa fiu sincer, n-am avut nici cea mai vaga idee despre ce inseamna sa ai mai mult de un copil (n-am stiut nici macar ce inseamna sa ai un copil). Este o mare provocare pentru un cuplu sa reuseasca sa ramana unul pentru celalalt, barbatul si femeia care sunt si, in acelasi timp, sa ajunga sa inteleaga ca adevaratele nevoi ale copilului au prioritate. Daca iei decizia sa ai mai mult de un copil, este important sa intelegi ca va trebui sa-ti schimbi viata complet, chiar daca asta iti place sau nu. O parte din viata ta nu-ti va mai apartine. Binenteles, daca decizi sa-ti educi copiii facand greselile pe care le-au facut parintii tai, vei avea o viata mult mai confortabila. Noi insa am decis sa practicam cresterea constienta a copiilor, ceea ce a insemnat de exemplu sa nu permitem sub nicio forma ca parintii nostri sa intervina in modul in care am decis noi sa ne crestem copiii. Si daca ma uit la copiii mei azi, pot spune ca a meritat tot efortul. - Ce strategii aplici cu copiii tai atunci cand lucrurile scapa de sub control? E adevarat ca uneori lucrurile sunt putin agitate, dar pentru ca ne-am tratat copiii ca pe fiinte umane cu care avem placerea sa interactionam (stii, copiii sunt doar musafiri care ne cer niste directii!), am reusit intotdeauna sa gasim solutii. Pentru mine a fost intotdeauna important sa-mi tratez copiii cu respect, mai ales atunci cand aveam de rezolvat anumite neintelegeri. A fost mereu clar ca ei au de asemenea dreptul de a-si exprima opinia, iar folosirea violentei de orice tip (verbala sau nonverbala) a fost exclusa. Din experienta mea pot spune ca acei copii care sunt tratati astfel, sunt foarte dispusi sa accepte granitele pe care le trasam. Binenteles, copiii mei nu sunt niste sfinti si nici eu nu sunt. Uneori a fost necesar sa impunem niste restrictii, cum ar fi: fara dulciuri dupa-amiaza sau fara filme in weekend, insa toate acestea au fost impuse astfel incat sa nu incarce negativ copiii sau cel putin am facut tot posibilul sa excludem din acest proces orice incarcatura dramatica. Mai mult, ori de cate ori mi-am dat seama ca am facut o greseala, cum ar fi sa-i acuz pe nedrept de ceva, am abordat copilul, i-am explicat si mi-am asumat responsabilitatea pentru actiunile mele. In acest fel relatia noastra a ramas intacta, nu s-a rupt. Ce e important insa de spus, este ca nu m-am considerat ca fiind mic si copiii mei ca fiind mari. Cu tot respectul pe care il port copiiilor mei, a fost intotdeauna clar ca eu sunt Tatal (Tata, Mama sau Parintii) si ca am ultimul cuvant. - Tatii par a fi mai relaxati in relatia cu copiii lor decat mamele. De ce se intampla asta? Asta se intampla pentru ca tatii nu sunt atat de implicati in detaliile vietii de zi cu zi ale familiei. Pe de alta parte, tatii au intr-adevar abilitatea innascuta de a se relaxa si de a avea incredere in copiii lor (asta nu inseamna ca mamele nu o au, insa la ele se manifesta diferit). Uneori pare ca doar un tata poate face distinctia clara intre ce este cu adevarat important si ce e mai putin important. Asa cum am mentionat mai inainte, rolul tatalui are mai mult de-a face cu a-i oferi copilului provocarile necesare. E important sa ai o oarecare relaxare daca vrei sa oferi provocari sanatoase copilului tau, fara sa-l invinovatesti daca uneori nu iese asa cum trebuie. - Ce poate face un tata pentru a oferi acel spatiu mamei, in care ea sa-si indeplineasca rolul de parinte si cat de important este acest spatiu in viata de familie?

Asta este o intrebare foarte buna. Tatal poate face multe pentru a sprijini mama sotia lui sa-si indeplineasca rolul pe care-l are ca parinte. De exemplu, poate sa inceteze sa gandeasca sau sa se comporte ca si cum el ar fi singurul care stie cum se creste un copil. Ar trebui sa fie foarte deschis la feedback-ul primit din partea sotiei, in legatura cu comportamentul pe care-l are cu copiii. Are de asemenea nevoie sa-si dezvolte bunul simt, pentru a fi capabil sa discearna intre feedback-ul real de care are nevoie pentru a-si imbunatati relatia cu copiii si sa intuiasca propriile puncte oarbe (blind spots) si feedback-ul care nu-l sprijina cu adevarat. Stiu din proprie experinta ca este crucial pentru mama sa-si ia liber, de exemplu o dupa-amiaza pe saptamana, in care poate sa faca ceea ce vrea cu timpul ei. Este important ca si tatal sa petreaca timp cu copiii sai si sa creeze o legatura din ce in ce mai profunda. Cum eu calatoresc mult, am decis sa petrec fiecare luni dupaamiaza cu copiii, iar sotia mea sa-si ia timp liber. I-am intrebat recent pe copiii mei cei mari (care au 25, respectiv 21 de ani) ce parere au despre faptul ca a trebuit sa fiu plecat mai tot timpul de acasa si mi-au spus ca nu le-a placut prea mult asta, dar ca s-au bazat intotdeauna pe mine ca le ofer timpul si intreaga mea atentie in ziua de luni a fiecarei saptamani si ca asta i-a ajutat enorm. Tot asa cum tatal are nevoie din partea sotiei de recunoasterea dorintei lui de a iesi din casa, o mama are nevoie din partea sotului ei de recunoasterea modului in care ea isi dedica timpul copiilor. Avem cu totii o mare sete de recunoastere si daca incepem sa oferim asta mai des, vom hrani o parte importanta din noi insine, care ce-l mai adesea nu a fost hranita de parintii nostri. - Este necesar ca tatii sa fie mai severi in ceea ce priveste educatia copiilor lor? Eu nu cred asta. Aveam, si inca mai avem acest sistem pedagogic de educatie (in engleza black pedagogic system), care spune ca copiii au nevoie de educatie cu orice pret, pentru ca ei nu poseda acea bunatate proprie si esentiala, ci trebuie sa-i fortam sa fie buni. Va spun eu ca asta nu va functiona niciodata. Nu vrem sa cream si mai multi oameni fara coloana vertebrala, disperati sa auda o vorba buna sau sa li se zambeasca. Vrem sa-i ajutam pe copiii nostri sa descopere ce-si doresc si cine sunt, iar asta nu se va intampla niciodata prin severitate sau violenta. Asa cum spune Leonard Cohen intr-unul din cantecele sale iubirea este unicul motor al supravietuirii. Daca-ti iubesti copiii, daca le vei da ce au nevoie (uneori ce au nevoie este diferit de ceea ce ei vor!), daca ii vei trata cu respect si cu intelegerea totala ca ei nu exista pe lume pentru a-ti implini tie asteptarile, ci sa se gaseasca pe ei insisi, daca le vei trasa granite prietenoase cu consecventa, nu vei avea nevoie sa fii sever. Pedagogul Gordon Neufeld a creat o fraza pentru parintii asupra carora copiii isi impun cererile da-mi, cumpara-mi, vreau la televizor etc: fii un zid fara speranta (to be a wall of futility for the child). Asta inseamna ca acel copil stie ca granita pe care i-o trasezi este ferma si oricat ar incerca, raspunsul ramane acelasi. Asta inseamna binenteles, ca mama si tata sunt dispusi sa suporte conflictul atat cat este necesar si nu devin severi pedepsind copilul pentru ca le ia din timpul liber. - Care sunt lectiile pe care le-ai invatat ca si tata? Sunt cateva lectii pe care le-am invatat fiind cu copiii mei, pentru care sunt foarte recunoscator: - Relaxeaza-te si respira profund. Nimic nu se mananca imediat ce e scos din cuptor. - Daca este nevoie trebuie sa actionez rapid pentru a preveni accidentele pe care copilul mi le poate provoca, mai ales cand este foarte mic. - Copilul meu face intotdeauna tot ce poate. Si eu ar trebui sa fac la fel. - Daca un copil vrea ceva, ofera-i toata atentia ta. Uneori asta ia cateva minute si totul se rezolva. Nu-i da niciodata copilului sentimentul ca nu este dorit sau ca cerintele lui sunt stupide. - Eu sunt responsabil pentru cresterea copiilor mei. Nu parintii mei, nu gradinita, nu scoala si nici societatea. - Copiii mei vor stii mai multe decat stiu eu. Nu le pot oferi cunoasterea (cel putin de la un punct incolo in dezvoltarea lor), dar ii pot invata ce inseamna generozitatea, prietenia, compasiunea, comunicarea, recunostinta pentru viata, bucuria de a fi vii si de a fi cine sunt. Asta e tot ce pot sa fac. Restul vor trebui sa faca ei. - Copiii nu exista pe lume pentru a se ridica la asteptarile mele. Sunt aici sa-si descopere propriul destin si sa-si urmeze dorintele propriului suflet. - In ziua in care am devenit tata, o parte din mine nu a mai fost a mea. Si nu va mai fi a mea, pana in ziua in care ma voi intoarce acasa. - Indiferent ce vor face copiii mei in viata, usa mea le va fi intotdeauna deschisa. Daca unul dintre ei ajunge un criminal, nu voi putea tolera asta, iar el va trebui sa suporte consecintele legii. Insa inima mea il va iubi mereu pentru ceea ce este cu adevarat: o expresie a vietii care vrea sa-si traiasca setea de implinire. - Ce poate face un tata pentru a-si ajuta copiii sa ajunga adulti fericiti si impliniti?

Accepta-i asa cum sunt, iubeste-i si respecta-i. Ajuta-i sa aiba stima de sine si bun simt. Sprijina-i in visele pe care le au, chiar daca ti se par ciudate. Asta-i tot ce poti face. Nu-ti poti salva pe copii de la a avea propriile lor experiente dureroase. Nu-i poti ajuta sa nu mai sufere. Suferinta este parte din existenta umana. Poti insa sa-i ajuti sa-si creeze in interior un sistem de pace si abandonare in fata vietii, facand asta intai cu tine insuti. Copiii invata privind si copiind. Fii un exemplu bun. Abtine-te de la orice forma de violenta, chiar si cea mai subtila. Limpezeste-ti propria viata si vindeca-ti ranile din copilarie. Nu renunta niciodata. Nu renunta la tine insuti, nici la relatie si nici la copiii tai. Fii un luptator pasnic. Vei fi rasplatit inmiit.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Cci sfinia-sa, Paul Ford, avea acum inima ntristat de moarte. Luni dup luni, ani dup ani, vzuse starea parohiei sale nrutin-du-se, i acum i se prea c orice ar face, nu va mai putea ntlni dect certuri, rea-voin, clevetiri, scandaluri i invidie. El discutase, pledase, certase i cteodat trecuse cu vederea, i ntotdeauna se rugase cu tot sufletul lui, plin de sperane, lui Dumnezeu. Dar azi era silit s recunoasc un fapt: c toate mergeau din ce n ce mai ru. Doi din diaconii lui erau la cuite din cauza unei mici nenelegeri, nveninate de gurile lor. Trei din cele mai energice colaboratoare ale lui se retrseser din Asistena Social pentru c o scnteie brfitoare a fost prefcut ntr-un foc distrugtor din cauza gurilor rele care suflaser peste el. Corul se mprtiase din cauza unui solo ncredinat unui cntre preferat, vorba vine. Chiar i societatea Lupta Cretin pentru Adevr" era frmntat de critica prea violent a doi dintre fruntaii ei. Ct privete coala duminical, demisia directorului ei i a doi dintre nvtori a fost pictura de ap care a tcut s se reverse vasul. Astfel, preotul, zdrobit de oboseal, i cuta alinare i putere n pdurea Pendleton, unde se putea ruga i medita n linite. Odat ajuns sub bolta format din arbori nali, cucernicul Paul Ford privi lucrurile n fa. I se pru c situaia atinse culmea crizei i c trebuia fcut ceva numaidect. Toat lucrarea bisericii era pe cale de a se prbui. Serviciile de duminic, ntrunirile de peste sptmn, chiar i mesele de dragoste erau din ce n ce mai puin cutate. Este adevrat c-i mai rmneau un grup de lucrtori destoinici, dar i ei parc vsleau n sens contrar i ntotdeauna li se prea c priviri crtitoare i urmresc i c gurile rele n-au altceva de fcut dect a vorbi despre ce au vzut cu ochii i chiar despre ce n-au vzut. Din toate aceste cauze, cucernicul preot nelegea prea bine c el, slujitorul lui Dumnezeu, biserica, oraul i chiar credincioii sufereau, i c vor suferi mai mult pn ce... Ceva trebuia nfptuit numaidect. Dar ce anume?... Preotul scoase ncet din buzunar notele pe care le scrisese pentru viitoarea lui predic. Cu faa ncruntat, se uit la ele. Gura i lu o expresie sever n timp ce citi cu voce tare versetele din Biblie despre care voia s predice n duminica viitoare: Vai de voi, crturari i farisei farnici! Pentru c voi nchidei oamenilor mpria cerurilor: nici voi nu intrai n ea, i nici

pe cei ce vor s intre, nu-i lsai s intre. Vai de voi crturari i farisei farnici! Pentru c voi mncai casele vduvelor, n timp ce, de ochii lumii, facei rugciuni lungi; de aceea vei lua o mai mare osnd (...) Vai de voi crturari i farisei farnici! Pentru c voi dai zeciuial din inim, din mrar i din chimen, i lsai nefcute cele mai nsemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila i credincioia; pe acestea trebuia s le facei, i pe acelea s nu le lsai nefcute" (Matei 23: 13 - 14; 23). Aceasta era o acuzare grozav. In tcerea adnc a pdurii, vocea preotului rsun puternic. Chiar psrile i veveriele preau apucate de groaz. El i ddu astfel seama de efectul ce va fi produs de cuvintele amenintoare cnd acestea aveau s rsune n urechile enoriailor si duminica urmtoare n biseric, unde avea s domneasc o tcere adnc. Enoriaii si! Trebuia oare s le citeasc acest fragment? Va cuteza el s-o fac? Se rugase, cernd lui Dumnezeu s-1 cluzeasc i s-1 lumineze. Dorina lui sincer era s gseasc cel mai bun argument cu care s ptrund inimile enoriailor si, spre a prentmpina criza aceasta. Dar oare era aceasta adevrata cale? Preotul i strnse ncet hrtiile i le puse iar n buzunar. Oft din adncul sufletului, se aez la rdcina unui copac, i-i acoperi cu minile faa. Acolo l gsi Pollyanna venind de la domnul Pendleton. Ea scoase un ipt mic, i alerg spre el. - O! O! Cinstite Printe, ce ai? Nu cumva i-ai rupt vreun picior, vreo mn sau altceva? zise ea. Preotul ls minile n jos i o privi lung. ncercnd s zmbeasc. - Nu, draga mea feti, nu mi-am rupt nimic!... M odihneam puin, atta tot. - Da, zise Pollyanna, dndu-se puin ndrt. Atunci totul e n regul. Domnul Pendleton i fracturase piciorul cnd l-am gsit aici n pdure; ns el era culcat, nu edea ca dumneata. - Da, eu stau jos i n-am nimic stricat ce ar putea doctorul s-mi dreag. Ultimele cuvinte au fost pronunate ncet de tot, dar Pollyanna le-a auzit. Faa i lu o alt expresie i ochii ei strlucir plini de nelegere i comptimire. - neleg ce vrei s spui... ai necazuri. Am vzut i pe tata n aceast stare adeseori. Toi preoii au aceleai suferine. Attea greuti de tot felul le apas sufletele. [...] - Eti mulumit c eti preot? Cucernicul printe i nl capul. - M ntrebi dac sunt mulumit? Ce ntrebare curioas! Pentru ce m ntrebi aceasta, copil? - Pentru nimica. Numai vezi, aerul dumitale ngrijorat mi-a amintit de tata. El era ca i dumneata, cteodat. - ntr-adevr? Vocea lui era blnd, dar ochii fixau din nou frunza moart. - Da, aveam obiceiul sa-i pun atunci aceeai ntrebare. Preotul avu atunci un zmbet trist: - i ce-i rspundea el? - O! El rspundea ntotdeauna c era mulumit, bineneles. Dar spunea ca n-ar rmne preot nici un minut, dac nu ar fi textele mbucurtoare". - Care texte? Privirile cucernicului printe se mutar de pe frunza vetejit...ntrebtor, privea obrazul vesel al Pollyannei. - Ei bine, aa le numea tata, zise ea rznd. Desigur c Biblia nu le intituleaz astfel. Texte sunt acelea care ncep prin: Bucurai-v n Domnul", sau Bucurai-v nencetat", sau Scoate-i strigte de bucurie i altele asemntoare. Sunt o mulime, tii dumneata. ntr-o zi cnd se simea grozav de abtut, le-a numrat pe toate. A gsit nici mai mult nici mai puin de opt sute... -- Opt sute?! - Da. Care toate-i spun s te bucuri i s fii mulumit; de aceea le numea tata texte mbucurtoare". - O!... Faa preotului se tulbur. Ochii se plecar pe hrtia din mna lui i citi: Vai de voi crturari i farisei farnici!" Aadar i plceau tatlui tu aceste texte mbucurtoare"? ntreb el ncet. - Da, afirm Pollyanna. mi spunea c se simea mult mai bine din ziua aceea cnd le numrase. Zicea c, dac Dumnezeu i dduse osteneala s repete de opt sute de ori s ne bucurm i s fim mulumii, El dorete s ne vad astfel. Tatlui meu i prea ru c nu putea s fie aa mai des n viaa lui. De atunci, au fost ntotdeauna pentru el o mbrbtare i o mngiere, cnd lucrurile mergeau ru. Cnd doamnele de la Asisten ncepeau s se certe, adic vreau s spun c nu erau unite asupra multor puncte, se grbi a corecta Pollyanna, tata mi-a spus c toate acele texte mbucurtoare" l-au fcut s se gndeasc la jocul pe care a nceput s-1

joace cu mine, atunci cnd primisem crjele n loc de ppua pe care o ateptam. Acele texte i-au dat minunata idee. - Ce joc putea s fie acela? ntreb preotul. - Era vorba s te sileti a gsi ceva de care poli ti mulumit n orice mprejurare, nelegi? Cum i-am mai spus, jocul a nceput atunci cu crjele. i iari conform obiceiului ei, Pollyanna i povesti din nou istoria vieii, de data aceasta unui om care o asculta cu atenia ncordat. Puin mai trziu, preotul, mpreun cu Pollyanna, cobora colina inndu-se de mn. Faa ei rdea de bucurie. i plcea att de mult s stea de vorb, iar preotul n-avu nevoie a strui prea mult pentru ca ea s-i povesteasc multe lucruri despre faimosul Joc al mulumim", despre tatl ei i despre viaa de preot misionar. La poalele colinei se desprir pentru a merge fiecare unde era ateptat.