Referat: Proiectul Rosia Montana si impactul sau asupra protectiei mediului (seminar)

Dr. Mediului Curs 1

Ordonanta 195/2005 Legea cadru cu privire la protectia mediului in Romania. Mediul reprezinta un ansamblu de componente si elemente naturale ale terei, respectiv aer, apa, sol, subsol, toate straturile atmosferice, fl ora, fauna, inclusiv om, intre toate acest elemente existaand legaturi. Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la nivel global pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice printr-un cadru international adecvat. Acest cadru s-a format in timp si se afla intr-o evolutie dinamica cuprinzand masuri legale cu caracter obligatoriu in forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu sub forma declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare si orientari politice, masuri institutionale si mecanisme de finantare viabile. Comunitatea internationala s-a reunit pentru prima data in cadrul Conferitei de la Sockholm privind mediul uman in 1972 pentru a dezbate problema mediului global. In urma conferintei au rezultat: Declaratia de la Stockholm continand 26 de principii; Planul de actiune pentru mediul uman cu 3 componente respectiv: Programul pentru evaluarea mediului global, Activitatile pentru managementul mediului, Masurile de sprijin; Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, al carui consiliu de conducere si secretariat au fost infiintate in 1972 de catre Adunarea generala a ONU. Fondul voluntar pentru mediu, infiintat in 1973 in conformitate cu procedurile financiare ale Natiunilor Unite. Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor mediului. Conferinta a fost dominata in principal de problemele de mediu si a condus la cresterea constientizarii publice in acest domeniu. Conferinta a recunoscut ca problemele de mediu ale tarilor industrializate (cum sunt: degradarea habitatelor, toxicitatea si ploile acide) nu reprezinta probleme neaparat importante pentru toate statele, adica strategiile de dezvoltare nu indeplinesc necesitatile si prioritatile tarilor si comunitatilor celor mai sarace. Problemele globale ale mediului au inceput sa devina predominante si au creat necesitatea initierii unor actiuni suplimentare pentru cresterea constientizarii publice care sa determine comunitatea internationala sa ia in timp util masuri functionale atat pe plan international cat si national. Evaluarea efectelor acestor noi probleme de mediu a condus la recunoasterea faptului ca s-a realizat un progres prea redus in integrarea protectiei mediuluiin politicile si activitatiile de dezvoltare, respectiv obiectivul consacrat in principiul 13 al Declaratiei de la Stockholm nu a fost realizat. 2. Conferinta de la Rio din 1992 privind mediul si dezvoltarea. La aceasta conferinta au participat 115 sefi de state si a fost recunoscuta oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul de dezvotare durabila. In urma acestei conferinte au rezultat: Declaratia de la Rio continand 27 de principii;
1

Agenda locala 21 care constituie un plan de actiune pentru dezvoltarea durabila cu incepere din secolul XXI, concretizata in 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice structurate in termenii bazei de actiune a obiectivelor de realizare a activitatiilor care trebuiesc efectuate si respectiv a modalitatiilor de implementare; Agenda 21 reprezinta un program de actiune ce va fi aplicat de guverne in toate sectoarele in care activitatea economica afecteaza mediul; Un document fara putere obligatorie care contine principiile pentru managementul conservarii si dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor de paduri; Mecanismul de finantare pentru implementarea Agendei locale 21; Organizarea institutionala a Comisiei modndiale pentru dezvoltarea durabila; Carta pamantului contine drepturile si obligatiile fundamentale ale statelor si implicit ale cetatenilor in domeniul protectiei mediului, cuprinzand 27 de principii fara forta juridica obligatorie. Conventia privind schimbarile climatice care reprezinta un angajament ferm al statelor ca pana in anul 2000 sa-si reduca emisiile de dioxid de carbon in atmosfera la nivelul anului 1990. Acest angajament a avut si are repercursiuni asupra dezvoltarii economice atat a statelor dezvoltate cat si a celor aflate in curs de dezvoltare. Conventia privind diversiteatea biologica prevede amsurile ce trebuiesc luate pentru protejarea ecosistemelor si a diverselor forme de viata. Evaluarea progresului realizat la 5 ani de la Conferinta de la Rio a evidentiat o serie de deficiente legate in particular de echitatea sociala si de saracie. Aceste aspecte au fost evidentiate prin: - reducerea asistentei oficiale acordate pentru dezvoltare; - esecul imbunatatirii, respectiv transferuld e tehnologie; - incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de productie si de consum. 3. Summitul mondial pentru dezvoltare durabila de la Johannesburg din 2002 Au participat peste 100 de state. In cadrul acestei conferite au fost luate o serie de masuri pentru reducerea saraciei si protejarea mediului. Aceste masuri se refera, in principal, la domenii precum: apa, sanatatea, energia, agricultura si deiversitatea biologica. Cele mai importante documente adoptate au fost: - Declaratia politica - Planul de implementare In Declaratia Politica, sefiid e state si-au reafirmat responsabilitatea comuna de a face progrese si de a imbunatatii protectia mediului, dezvoltarea sociala si cea economica. Planul de implementare a fost compus din 9 capitole si a fost primit diferit de participantii la summit. 4. Conferinta de la Copenhaga privind schimbarile climatice din 2009 Conferinta a avut loc deorarece in 1997 a expirat protocolul de la Kyoto privind schimbarile climatice. Nu s-a ajuns la un acord al statelor participante.

Principiile dreptului mediului

Autorizarea activitatiilor cu impact semnificativ asupra mediului

Acordul de mediu reprezinta un act tehnico-juridic emis de utoritatiile competente pentru protectia mediului care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus aprobarii. Auditul de mediu reprezinta un instrument managerial de evaluare sistematica, documentata, periodica si obiectiva a performantei organizatiei, dar si a proceselor destinate protectiei mediului cu scopul de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului si respectiv de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea tuturor obiectivelor de mediu ale organizatiei. Autorizatia de mediu reprezinta un act tehnico-juridic emis de autoritatiile competente pentru protectia mediului prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare a unei activitati existente sau a unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea in functiune. Autorizatie integrata de mediu - reprezinta un act tehnico juridic emis de autoritatiile competente conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al poluarii. Avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu este un act tehnico-juridic emis de autoritatiile competente pentru protectia mediului in cazul schimbarii titularului unei activitati cu impact asupra mediului, in cazul vanzarii pachetului majoritar de actiuni, in cazul vanzarii de active, in caz de fuziune, de divizare, faliment, concesionare, lichidare, incetarea activitatii avand ca scop stabilirea obligatiilor de meadiu ca prevederi ale unui program pentru conformare in vederea asumarii acestora de catre partiile implicate in situatiile mentionate. Aviz Natura 2000 este un act tehnico juridic emis de autoritatea competenta care confirma integrarea aspectelor privind protectia habitatelor si a speciilor de flora si fauna. Eticheta ecologica - este un simbol grafic sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, intr-o brosura sau alt document informativ care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult 3 tipuri de impact asupra mediului. Evaluarea de mediu reprezinta elaborarea raportului de mediu cu consultarea publicului si a autoritatiilor publice interesante de efectele implementarii planurilor si programelor cu luare in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate. Perioada de valabilitate in cazul Autorizatiei de mediu este de 5 ani, iar in cazul Autorizatiei integrate de mediu este de 10 ani. Autorizatia de mediu poate fi suspendata pentru o perioada de maxim 6 luni, timp in care activitatea proiectului, respectiv proramului este sistata si poate sa fie reluata doar la restabilirea parametrilor prevazuti in autorizatia de mediu si care nu au fost respectati. La aparitia unor modificari la structura programului sau proiectului autorizatia de mediu poate fi revizuita prin depunerea de documentatie suplimentara la autoritatea competenta. Acordul de mediu odata emis este valabil pe toata perioada aplicarii proiectului sau progamului, insa acesta isi pierde valabilitatea daca lucrarile de mediu pentru care a fost emis nu incep in termen de 2 ani de la
3

data emiterii acordului. Fac exceptie de la aceasta regula proiectele cu finantare externa pentru care acest act este valabil pe toata perioada de desfasurare a proiectului, pana la finalizarea investitiei. Dezvoltare durabila - reprezinta o dezvoltare ce corespunde necesitatiilor prezentului fara insa a compromite necesitatiile generatiilor ce vor veni dupa noi. Poluarea - reprezinta introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului sau dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime. Poluant reprezinta orice substanta, preparat sau sub forma gazoasa, lichida, de vapori ori de energie, radiatie electromagnetica, termica, fonica sau vibratii care introduse in mediu peste anumite limite provoaca dezechilibre si pot aduce daune mediului si componentelor acestuia. Prejudiciu ecologic - reprezinta un efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat prin poluanti, activitati daunatoare sau dezastre.

Protectia juridical a apelor

Legea 107/1996, Constitutia Romaniei, OUG 195/2005 Protectia cantitativa si calitativa Apa este o resursa naturala, regenrabila si limitata, fiind unul dintre elementele component ale mediului si fiind un element indispensabil pentru viata si in acelasi timp materie prima pentru activitati productive, sursa de energie sic ale de transport. Prin reglementarile legale se urmareste conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa, protectia impotriva oricaror forme de poluare, asigurarea alimentarii cu apa potabila a populatiei, apararea impotrive inundatiilor si a oricaror fenomene hidrometeorologice periculoase. Multa vreme apa a fost considerate o resursa inepuizabila, dar intensificarea si diversificarea utilizarii apei in contextual cresterii progressive a populatiei pe Terra, gradul inalt de urbanizare, aparitia si dezvoltarea unor noi industrii, mari consmatoare de apa impun folosirea rationala a acestui bun comun si in acelasi timp a gasirii unor solutii in ceea ce prvesc apele uzate (reciclare si respectiv solutii pentru desalinizare). Criterii de clasificare a apelor - Dupa administrarea lor: Apele nationale sunt fluviile, raurile, paraurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, dar si apele fluviale si raurile de frontiera stabilite prin acte juridice internationale. Apele teritoriale sunt cele cuprinse de la tarm spre larg, limitele fiind stabilite de fiecare stat prin lege. Apele internationale sunt cele la care statul roman este riveran cu alte state, cele cu care intra, sau trec prin granitele tarii, precum si cele cu privire la care interesele unor state au fost recunoscute prin tratate sau conventii international. - Dupa destinatia lor economica Ape de uz general destinate in principal satisfacerii nevoilor populatiei. Ape destinate industriilor sau agriculturilor 4

Ape cu destinatii special (pentru pescuit, pentru navigatie, pentru producerea de energie, etc). - Dupa forma de proprietate Ape apartinand domeniului public sunt cele de suprafata cu albiile mai mari de 5 km. Ape apartinand domeniului privat sunt cele cu alibi mai mici de 5 km.

In conformitate cu Legea Apelor 107/1996, apele fac parte din patrimonial public si astfel protectia si dezvoltarea durabila a acestora sunt activitati de interes general. Administrarea domeniului public al apelor, dar si gestionarea calitativa si cantitativa a acestora se realizeaza de Compania Nationala Apele Romane si filialele acesteia, aflate sub coordonarea Ministerului Mediului. Apele necesita protective atat dpdv cantitativ, cat si calitativ. Dpdv calitativ se urmareste inlaturarea oricaror forme de poluare de natura fizica, chimica, biologica peste limitele admise de lege. Poluarea apelor reprezinta midificarea directa sau indirect a compozitiei acesteia sau a starii apelor ca urmare a activitatii omului. Gospodarirea apelor reprezinta un ansamblu de mijloace tehnice, masuri legislative, economice, administrative ce duc la utilizarea, valorificarea si mentinerea resurselor de apa in conditii bune pentru satisfacerea necesitatilor economice si sociale, de asemenea la protectia impotriva epuizarii si a poluarii, precum si la prevenirea si combaterea actiunilor distructive ale apelor. Obligatii ale utilizatorilor de apa Sa respecte nrmele de consum de apa pe activitate; Sa economiseasca apa prin folosirea judicioasa, recirculare si folosire repetata; Sa asigure intretinerea si repararea instalatiilor si a sistemelor de alimentare cu apa; Sa adopte tehnologii cu cerinte de apa reduse si cat mai putin poluante; Sa urmareasca starea calitatii apelor subterane din zona de influenta a depozitelor de reziduri; Sa intocmeasca planuri de prevenire si combatere a poluarii accidentale sis a ia masuri de inlaturare a cauzelor.

Incalcarea deispozitiilor legale cu privire la protectia apelor atrage raspunderea disciplinara, civila sau penala, dupa caz. Infractiuni in domeniul protectiei apelor: Evacuarea, infectarea sau aruncarea in apele de suprafata sau subterane a deseurilor ce pot schimba caracteristicile apei; Utilizarea resurselor de apa fara autorizatie de gospodarire a acestora; Otravirea in masa Provocarea de epidemii ce pot avea consecinte deosebit de grave; Poluarea resurselor de apa ce pot produce daune utilizatorilor.

Protectia juridical a solului si a subsolului

OG 195/2005 Legea Fondului Funciar, Legea nr 18/18/1991 Sol: Protectia cantitativa (nu ii schimbi destinatia) si calitativa (fertilizare in natural) Subsolului: resursele care exista trebuie exploatate in folosul nostrum, al tuturor. Terenurile, indifferent de forma de proprietate publica sau private, constituie fondul funciar al Romaniei. Fondul funciar cuprinde: terenurile agricole, terenurile cu destinatie forestiera, terenurile aflate permanent sub ape, terenurile din intravilan, terenurile cu destinatii special, etc. Terenurile agricole sunt cele mai intalnite mijloace de productie in agricultura, ceea ce impune protejarea lor prin toate mijloacele, inclusive cele juridice. Solul reprezinta stratul superior si afanat al scoartei pamantesti in care se dezvolta viata vegetala si care constituie cel mai important component al terenurilor agricole. Solul este limitat ca intindere, iar odata distrus acesta nu se poate reface, deoarece nu se pot reproduce conditiile si istoria formarii sale. Solil ca orice factor de mediu este supus permanent poluarii si degradarii. Solul suporta numeroase consecinte negative datorita eroziunii sale prin poluare in urma contactului ci aerul si apa poluata, dar si ca urmare a activitatii necorespunzatoare desfasurate de catre om. Poluare solului este deci rezultatul oricarei actiuni care produce dereglarea functionarii normale a solului ce se manifesta prin dgradarea de natura fizica, chimica, biologica, ce afecteaza negativ fertilitatea sa. Solul este protejat atat dpdv cantitativ , cat si calitativ. Prin protectia cantitativa a terenurior agricole se urmareste folosirea complete a acestora si pastrarea destinatiei lor economice si evitarea micsorarii fondului funciar respective. Prin protectia calitativa a solului se urmareste pastrarea potentialului productive al solului, dar si prevenirea si inlaturarea degradarii calitatii fizice, chimice si biologice a acestuia. Incalcarea dispozitiilor legale cu privire la protectia solului atrage dupa caz raspunderea de natura contraventionala, civila si respective penala. Subsolul reprezinta o parte component a teritoriului de stat, fiind reprezentat prin spatial fizic situate sub sol si avand forma geometrica a unui con neregulat cu baza constituita din sol si cu varful in central pamantului. Protectia juridical a subsolului se refera la exploatarea rationala a bogatiilor sale natural, a formatiunilor geologice accesibile lucrarilor de cercetare si prospectiuni geografice. Intre sol si subsol exista o stransa legatura de natura organic ceea ce a determinat legiuitorul sa reglementeze in acelasi context regimul juridic si protectia celor doua component. 6

Prin bogatiile subsolului intelegem: minereurile, zacamintele de carbuni, petrol, gaze natural, pesteri, vestigii arheologice, comori ingropate etc. Subsolul si bogatiile sale sunt expuse permanent poluarii, iar resursele subsolului sunt supuse unei expoatari irationale. Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului au o serie de obligatii: Sa solicite acord, respective autorizatie de mediu potrivit legii sis a respecte prevederile continute in acesta. Sa reface terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productive si ecologici naturali. Sa anunte autoritatile pentru protectia mediului despre orice situatie accidental care pune in ericol ecosistemul terestru sis a actioneze pentru refacerea acestuia.

Incalcarea dispozitiilor legale privitoare la protectia subsolului poate atrage dupa caz raspunderea contraventionala, civila sau penala.

Protectia juridical a atmosferei

Ordonanta 195/2005 Atmosfera masa de aer ce inconjoara Terra, incluzand si stratele de ozon. In present in legislatia tarii noastre nu exista o lege speciala cu privire la protectia atmosferei. Cele mai importante acte legislative cu privire la protectia atmosferei sunt: - Constitutia Romaniei - Ordonanta 195/2005 cu privire la protectia mediului modificata si completata. - Legea nr 24/1994 pentru ratificarea Conventiei cadru a Natiunilor unite privind schimbarile climatic semnata la Rio in 1992. Poluarea aerului nu cunoaste granite, de aceea trebuie sa existe o stransa colaborare international pe baza unor conventii pentru stoparea acestuiui fenomen. Aerul alaturi de apa si hrana constituie un element vital fara de care omul si toate vietuitoarele nu ar putea exista, de aceea este nevoie sa se ia toate masurile pentru protectia atmosferei dar si pentru pastrarea puritatii aerului. Poluarea atmosferei reprezinta introducerea in mediu direct sau indirect a unor substante sau energii care peste anumite limite pot avea efecte nocive asupra sanatatii oamenilor, dar si al vietuitoarelor. Omul prin activitatiile sale contribuie la schimbarea calitatii aerului, dar pot intervenii in acelasi timp si fenomene natural cum ar fi: furtuni de nisip, emanatii de gaze, eruptii vulcanice etc. O consecinta grava a poluarii atmosferei o reprezinta diminuarea stratului de ozon, constatandu-se astfel o crestere semnificativa a numarului cazurilor de cancer de piele, eruptii cutanate etc. Ritmul de crestere economica, industrializarea excesiva, cresterea numarului de autoturisme au contribuit intr-o amsura din ce in ce mai mare la degradarea puritatii aerului. In procesul poluarii aerulu distingem 3 etape, respective: - Emisia substantelor poluante - Transmiterea acestora prin curentii de aer in diferite directii - Concentrarea acestora in apropierea solului indiferent de starea fizica a poluatilor. Potrivit Constitutiei Romaniei, statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice sis a asigure refacerea si ocrotirea mediului, precum si mentinerea echilibrului ecologic prin protectia atmosferei si urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii precum si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra emdiului, sanatatii oamenilor si a bunurilor material.
7

Statul se implica in asigurarea puritatii aerului, dar in acelasi timp si persoanele fizice si juridice au mai multe obligatii in privinta protectiei atmosferei, printer care: - Sa respecte regulamentele privind protectia, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici. - Sa adopte instalatii tehnologice care sunt surse de poluare cu sisteme de masura - Sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor - Sa asigure la cererea autoritatiilor pentru protectia mediului diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare. - Sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot.
Raspunderi si sanctiuni Incalcarea dispozitiilor legale cu privire la protectia atmosferei atrage dupa caz raspunderea contraventionala, civila si respective penala. Sunt considerate contraventii urmatoarele fapte:

Incalcarea obligatiilor autoritatiilor central si locale prin care detinatorii de terenuri sunt obligati sa intretina si sa extinda perdelele verzi, spatiile verzi, gardurile vii etc. pentru inbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei. Incalcarea dispozitiilor legale pentru diminuarea sau incetarea activitatilor deneratoare de poluare Neaplicarea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea emanarii de fum, reziduri lichide sau solide, precum si producerea de zgomot ce depaseste limitele maxime stailite de normele de igiena pentru zonele locuite. Constituie infractiune in domeniul protectiei atmosferei urmatoarele fapte: Nedotarea instalatiilor care sunt surse de poluare cu sisteme de masura. Nerespectarea obligatiilor de imbunatatire a performantelor tehnologice in scopul reducerii emisiilor. Producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin acestea se adduce atingerea sanatatii umane. Constatarea infractiunilor se face din oficiu, de catre organelle de urmarire penala conform competentei

legale.

Protectia juridical a padurilor

Padurile ocupa, in present, o treime din suprafata toatala a teritorilui tarii noastre, avand nu numai o valoare economica (insemnata), ci indeplinind si o serie de functii in: Apararea teritorilor agricole impotriva secetei Impiedicarea surparilor si alunecarilo de teren Procesul de ameliorare si de refacere a calitatilor natural ale solului Purificarea aerului prin producerea de oxygen Cresterea vanatului Creerea de conditii natural pentru statiunile balneo-climaterice Toate aceste roluri fac ca protectia padurilor sa aiba o insemnatate deosebita, iaar exploatarea lor sa se faca, avandu-se in vederea prevederile principiului dezvoltarii durabile. -

Reglementarile legale cu privire la protectia padurilor se regasesc in OG nr. 195/2005 privind protectia mediului si in Codul silvic reprodus prin Legea nr 46/2008.

Notiuena de fon forestier In cadrul fondului forestier national sunt incluse atat padurile, apartinand persoanelor fizice, cat si cele aflate sub controlul statului. Toate constituie un bun de interes national, statul exercitandu-si controlul asupra mediului de gospodarire a fondului forestier si a vegetatiei forestiere din afara acestuia. Administrarea fondului forestier inseamna aplicarea strategiei nationale in domeniul silviculturii si dezvoltarea durabila a fondului forestier. Prin gospodarirea fondului forestier se intelege un ansamblu de mijloace globale de organizare folosite pentru satisfacerea nevoilor detinatorilor in vederea realizarii unor conditii de viata cat mai bune. Gospodarirea fondului forestier, proprietate publica cuprinde: Reconstructia ecologica Regenerarea si ingrijirea padurilor Protectia padurilor Paza fondului forestier Exploatarea masei lemnoase Gospodarirea produselor specific fondului forestier. Notiuena de fon forestier nu se identifica in raport spatial cu notiunea de padure, intre acestea existand un raport de la gen al specie. Nici notiunea de teren forestier nu se identifica cu notiunea de padure, deoarece nu toate terenurile forestiere sunt acoperite de padure. Din toatalitatea terenurilor ce alcatuiesc fondul forestier, cea mai importanta categorie o reprezinta padurile. Acestea sunt inseparabile de terenurile pe care se afla si alcatuiesc impreuna categoria terenurilor forestiere. Clasificarea padurilor: Dupa functiile pe care le indeplinesc: a) Grupa 1 cuprinde: - Paduri cu functii specific de protective a apelor, a solului, a climei si a obiectivelor de interes natural; Paduri de recreere; - Paduri declarate monumente ale anturii; - Paduri de protective a genofondului si ecofondului. b) Grupa 2 cuprinde paduri cu functii de productie si de protective in care se urmareste sa se realizeze, in principal, masa lemnoasa de calitate superioara, dar si alte produse ale padurii si concomitant se protejeaza calitatea factorilor de mediu. Padurile reprezinta nu numai sursa de materie prima (lemn, fructe de padure, ciuperci, etc), ci au si un rol deosebit in reglarea factorilor climatic si in conservarea si protejarea mediului natural si artificial.

Detinatorii cu orice titlu ai padurilor au urmatoarele obigatii: Sa mentina suprafata impadurita a vedetatiei forestiere din afara fondului forestier, fiind interzisa reducerea acesteia; Sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatilor padurilor, aceasta fiind stabilita prin amenajamente silvice. Sa asigure respectarea reglementarilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului Sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite, de protective Sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor in functie de capacitatea de refacere a acestora Sa sesizeze autoritatile competente pentru protetcia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere. Sa exploateze resursele padurii, ale fondului cinegetic si piscicol in limitele potentialului de regenerare a acestora.

Raspunderea juridical Incalcarea prevederilor cu privire la protectia si conservarea fondului forestier poate atrage dupa sine raspunderea contraventionala, civila si penala. Potrivit OG 195/2005 constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit legii urmatoarele fapte: legale. Defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier situate pe terenuri cu pante foarte inalte; Taierea sau scoaterea dinr adacini a arborilor, puietilor, arbustilor; Degradarea terenurilor silvice, a imprejurimilor acestora, a bornelor si semnelor topografice. Constatarea si cercetarea infractiunilor se face din oficiu de organele de urmarir penala conform competentei

Protectia juridica a monumentelor naturii

Aria protejata este o zona delimitata geografic cu elemente naturale rare desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare. Aria protejata este deci un teritoriu protejat prin lege in cuprinsul caruia se gasesc plante, animale, minereuri, formatiuni geologice rare ce au o mare importanta din punct de vedere stiintific. Parcurile nationale suprafete de teren sau de apa ce pastreaza nemodificat cadrul natural cu flora si fauna sa in scopul cercetarii stiintifice, recreatiei si turismului. Prin monument al naturii se inteleg specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni sau structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic. (ex. Pesteri, chei, cursuri de apa, cascade, locuri fosiliere situate in afara sau in interiorul perimetrelor construite In scopul protejarii monumentelor naturii a fost adoptata in cadrul conferintei din 1972 de la Stokholm Conventia privind patrimoniul mondial cultural si natural, potrivit careia patrimoniul natural este constituit din formatiuni fizice, biologice, geologice si fiziografice ce constituie habitatul speciilor vegetale si animale amenintate sau pe cale de disparitie.
10

Ariile protejate si monumentele naturii sunt desemnate prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice, fiind evidentiate in planul urbanistic si de amenajare a teritoriului. Autoritatiile administartiei publice locale la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului pot sa puna sub ocrotire provizorie in vederea declararii ca arii protejate sau monumete ale naturii anumite obiective ce justifica aceasta. Autoritatea centrala pentru protectia mediului are mai multe atributii, respectiv: - Declara noi zone de arii protejate sau monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii, - Elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza catalogul ariilor protejate si a monumentelor naturii, de asemenea editeaza cartea rosie a speciilor de plante si animale. - Coordoneaza activitatea retelei de arii protejate. Raspunderi si sanctiuni Incalcarea prevederilor legale atrage dupa sine raspunderea civila, contraventionala sau penala dupa caz. Amenda contraventionala se aplica ori de cate ori se constata savarsirea urmatoarelor contraventii : - nedifuzarea informatiilor detinute de autoritatea administratiei publice locale - introducerea in tara a unor specii de plate sau animale vii - culegerea sau comercializarea plantelor - capturarea, detinerea sau comercializarea speciilor de animale declarate monumente ale naturii Problema raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate se solutioneaza potrivit principiului: poluatorul plateste.

11