Ideologii i practici politice totalitare.

Comunismul

Aciuni pentru instaurarea comunitilor la putere n Rusia. n luna februarie a anului 1917, Rusia se transformase ntr-un colos cu picioare de lut, din cauza srciei generalizate i a nfrngerilor de pe front. n aceste condiii, a izbucnit, la Petrograd, revoluia condus de Partidul Constituional Democrat (al burgheziei liberale) i de menevici (membrii Partidului Social-Democrat). A fost instaurat un guvern provizoriu la 16 februarie/1 martie 1917, iar a doua zi, arul a abdicat. ns bolevicii (comunitii) au profitat de anarhia din Rusia, sporindu-i popularitatea n rndul muncitorilor, al sovietelor (comitetelor) acestora, pe fondul grevelor tot mai numeroase. Condui de V.I. Lenin, bolevicii au declanat aciunile n for pentru preluarea puterii, realizat prin lovitura de stat de la 25 octombrie/7 noiembrie 1917, de la Petrograd . Denumit Revoluia din Octombrie, aceasta este considerat actul de natere al statului sovietic.

Ideologie i practic politic n statele comuniste.

n Rusia, apoi n Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, stat creat de Rusia Sovietic, Ucraina, Bielorusia i Transcaucazia, toate domeniile de activitate au fost organizate conform concepiei lui Lenin, expuse n Tezele din Aprilie 1917. nc de la preluarea puterii, teroarea a fost instituit n stat. Orice form de opoziie a fost desfiinat, fiind interzis funcionarea tuturor partidelor, n afara celui comunist (bolevic) rus, denumit apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.). A fost creat, n anul 1917, poliia politic a regimului, cunoscut cu abrevierile C.E.K.A., N.K.V.D. apoi K.G.B. Viaa religioas a fost obstrucionat. Statul i-a impus controlul n economie, prin naionalizarea ntreprinderilor. Proprietatea privat a fost nlocuit cu cea de stat sau colectiv. Teroarea asupra populaiei s-a intensificat n perioada n care s-a aflat la conducere Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953). Acesta a impus o economie centralizat i planificat rigid. Din 1929 s-a trecut la colectivizarea forat a agriculturii (creia i-au czut victime milioane de rani ce nu vroiau s-i cedeze pmnturile n gospodriile colective sau de stat), n paralel cu industrializarea forat i planificarea produciei prin planurile cincinale. Opozanii politici fie au fost executai, fie li s-au nscenat procese n urma crora au fost trimii la nchisoare sau n lagrele de munc forat din ar, care formau GULAG-ul.

Marii Terori,desfurate la ordinul lui Stalin ntre anii 1936 i 1939, i-au czut victime oameni din rndul tuturor categoriilor sociale i profesionale, inclusiv din rndurile armatei. n acelai timp, cultul personalitii lui Stalin a cptat proporii fr precedent, presa era cenzurat sever, iar ntreaga creaie cultural se gsea n slujba intereselor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice i al dictatorului. Regimul stalinist i-a pstrat caracteristicile n anii celui de-al Doilea Rzboi Mondial, ca i n primii ani postbelici, cnd regimul comunist a fost impus i n alte state europene. Dup moartea lui Stalin, noul secretar general al partidului, Nikita Hrusciov, a dezvluit, n 1956, unele crime comise din ordinul lui Stalin i a condamnat cultul personalitii acestuia, fr ca esena regimului s fie modificat. Dei au aplicat modelul sovietic, regimurile comuniste europene au avut i trsturi specifice. Astfel, au existat o mai mare libertate economic n Iugoslavia, pstrarea proprietilor asupra pmntului n Polonia, naionalismul i interzicerea vieii religioase n Albania etc. Unii conductori comuniti au dorit reformarea sistemului, ca Alexander Dubek n Cehoslovacia, n 1968, dar sovieticii au nbuit prin intervenia armat aceast micare. Abia dup anul 1985, Mihail Gorbaciov, noul secretar general al partidului, a iniiat politica perestroika i glaznosti (reconstrucie i deschidere), prin care a ncercat reformarea partidului i statului sovietic. Anul 1989 a nregistrat nlturarea regimurilor dictatoriale din majoritatea statelor europene foste comuniste. Criza n care se zbtea Uniunea Sovietic nu a putut fi depit, comunismul s-a prbuit, iar statul s-a destrmat (1991).

Ideologii i practici politice democratice Caracteristici generale ale evoluiei regimurilor democratice din Europa.

La ncheierea Primului Rzboi Mondial, regimurile democratice s-au instaurat n unele dintre statele nou constituite n centrul i estul Europei, aa cum a fost cazul Cehoslovaciei. Totui, perioada interbelic, a fost dominat de instaurarea, inclusiv n noile state europene, a regimurilor autoritare sau dictatoriale (Polonia, Iugoslavia, Austria etc.). Regimurile democratice, bazate pe principiul separrii puterilor n stat, vot universal, alegeri libere, respectarea drepturilor i libertilor ceteneti, pluripartidism, s-au consolidat n rile nordice, precum Danemarca, Suedia sau Norvegia, i n cele mai multe state din vestul Europei. Trsturile regimurilor democratice erau conforme principiilor nscrise fie n programele partidelor bazate pe ideologii politice de dreapta (liberale, conservatoare, cretin-democrate), fie n acelea ale formaiunilor socialiste sau social-democrate, exponente ale ideologiei de stnga.

Trsturi specifice ale regimurilor democratice.

n Marea Britanie, unde se aplic principiul regele conduce, dar nu guverneaz, prim-ministrul, ef al majoritii parlamentare, are un rol nsemnat, i alege minitrii i are puteri executive extinse. Cele mai puternice formaiuni politice au fost, dup 1918, Partidul Conservator i Partidul Laburist. n prima jumtate a secolului al XX-lea, s-a remarcat personalitatea lui Winston Churchill, prim-ministru, din partea Partidului Conservator, n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial (1940-1945; apoi, dup rzboi, n 1951-1955). n perioada postbelic, alt prim-ministru conservator, Margaret Thatcher, s-a afirmat prin aciunile de consolidare a economiei, prin privatizarea unor ntreprinderi i servicii de stat, ct i prin cele care au vizat creterea prestigiului extern al rii. Frana, a avut ntre anii 1918 i 1940 un regim democratic republican, caracterizat ns prin instabilitate guvernamental (au funcionat 42 de guverne). Dup al Doilea Rzboi Mondial, a fost adoptat o nou Constituie, care instituia un regim parlamentar clasic. Charles de Gaulle, preedinte al rii din anul 1959, a susinut ideea consolidrii puterii efului statului acesta avnd dreptul s se pronune asupra liniilor generale ale politicii interne i externe a rii. Reforma constituional din anul 1962, a stabilit ca preedintele Franei s fie ales de ceteni prin vot universal, nu de un colegiu electoral, ca pn atunci. n timpul preedintelui Georges Pompidou, a fost continuat politica lui de Gaulle, Frana nregistrnd progrese economice importante, dar problemele sociale s-au meninut Unul dintre preedinii de stnga a fost Franois Mitterand, din partea Partidului Socialist. Datorit flexibilitii articolelor Constituiei, n Frana a fost posibil i coabitarea la putere a unui preedinte i a unui primministru de orientri diferite. Astfel s-a ntmplat, de exemplu, n anul 1986, preedintele Mitterand fiind de orientare politic de stnga, iar prim-ministrul Jacques Chirac, de dreapta. n primul deceniu interbelic, Germania a fost organizat prin Constituia de la Weimar ca o ar cu un regim politic democratic. Situaia s-a schimbat ns, din 1933, cnd puterea a fost preluat de regimul dictatorial naional-socialist. n a doua jumtate a secolului al XX-lea, germanii au fost nevoii s triasc n dou state separate. n zona de ocupaie militar a aliailor occidentali, s-a constituit un stat democratic, avnd ca form de guvernmnt republica federal, care a devenit apoi membru NATO i al Comunitii Economice Europene (Republica Federal German). Un rol nsemnat n istoria german l-a avut cancelarul cretin-democrat Helmuth Kohl, n timpul cruia s-a realizat reunificarea Germaniei (1990).

DEMOCRATIA este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetatenilor la procesul de conducere.

Acest regim politic se defineste prin: separatia puterilor in stat ; alegeri libere ; pluralism respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor domnia majoritatii si protectia minoritatiilor.

; ;

Cuvantul DEMOCRATIE a fost pentru prima data folosit in urma cu aproximativ 2500 ani si provine din limba greaca in care "demos" inseamna popor, iar "kratos"inseamna putere. Prin democratie se intelege puterea poporului, conducerea poporului de catre popor. Democratia a aparut in Atena in secolul al VI - lea inainte de Hristos si a cunoscut o dezvoltare deosebita in secolul urmator, in timpul lui Pericle. In Atena, toti cetatenii puteau lua parte, in mod nemijlocit, la adoptarea deciziilor de interes public.Exista o democratie directa . Cetatea era condusa de un Sfat (Boule) si de Adunarea Poporului Sfatul era alcatuit din 500 de membri , cate 50 de reprezentanti din fiecare trib teritorial, desemnati prin tragere la sorti, pe o perioada de un an si pentru maximum doua mandate. Pentru a devenii membru al Sfatului , o persoana trebuie sa aiba cetatenia ateniana, varsta de minimum 30 de ani si sa promoveze un examen de moralitate. Adunarea poporului este alcatuita din chiar societatea in totalitatea ei, exceptie facand sclavii, femeile si strainii, care nu erau considerati cetateni. Adunarea putea decide prin majoritate simpla asupra oricarei probleme de interes public. Judecatile se tineau in fata unor jurii alcatuite din 501 de membri, care luau hotarari tot prin vot majoritar. Democratia directa a functionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibila deoarece in Atena numarul cetatenilor era mic, iar la intrunirile publice participau, in mod obijnuit, mai putin de jumatate. Insa, pe masura ce comunitatile s-au dezvoltat din punct de vedere demografic, conducerea acestora de catre toti cetatenii nu a mai fost, practic, posibila. In epoca moderna, locul democratiei directe a fost luat de democratia reprezentativa. Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie si S.U.A., unde s-a trecut la separarea puterilor in stat si la alegerea conducatorilor. In Anglia, in 1689, conform Declaratiei drepturilor, puterea a fost incredintata unui parlament ales in mod liber de cetatenii cu drept de vot, iar in S.U.A., in 1787, a fost adoptata prima constitutie moderna. In secolele urmatoare, sistemul democratic s-a extins in numeroase tari, indiferent de forma lor de guvernamant. Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea tuturor cetatenilor,

pentru a dezbate diferite probleme si pentru a lua decizii cu privire la intreaga societate a devenit, practic, imposibila. Cetatenii deleaga puterea unor reprezentanti pe care ii aleg , din randurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice . Alegerile legitimeaza dreptul reprezentantilor de a decide in locul si in numele poporului. Democratia presupune existenta unor valori, precum: libertatea, dreptatea si egalitatea. Acestea reprezinta idealuri pentru care oamenii au luptat intotdeauna si in acelas timp, repere pe baza carora s-au creat normele ce reglementeaza viata in societate. Oamenii trebuie sa traiasca in libertate. De aceea statul democratic garanteaza si promoveaza libertatile personale, in limite stabilite de lege. Cetatenii trebuie sa aiba dreptul la conduite si opinii proprii si totodata, sa se bucure de securitatea personala, a domiciliului si a bunurilor pe care le poseda. Ei trebuie sa isi poata exercita libertatea de a se exprima, precum si dreptul de a-si alege conducatorii si de a decide in probleme de interes public. In viata de zi cu zi, acestea nu sunt usor de realizat, pentru ca, pe de alta parte, pe terenul libertatii de exprimare se pot confrunta valori de baza ale democratiei:credintele religioase, ideile politice ale unor cetateni pot intra in conflict cu ale altora. Pe de alta parte, anumiti cetateni ai societatii democratice considera ca toate ideile ar trebui exprimate, iar cele valoroase, dezbatute si puse in practica. Exista insa si persoane care consideraca sunt inei care incita la violenta si ura, iar prin urmare, acestea nu ar trebui exprimate. Esenta democratiei o constituie participarea cetatenilor la viata publica. Aceasta inseamna preocuparea cetatenilor pentru problemele comunitatii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbatute de mass-media si chiar angajarea politica. Libertatea si dreptatea sunt valori la care au visat si au sperat generatii de oameni. Pentru ca libertatea sa aiba sens si sa nu se transforme in dominatia celui mai tare asupra celor slabi, este nevoie de legi care sa stavileasca vointa arbitrala. ...