CUM AM AJUNS LA CREDINTA FANATIC N PUTEREA DE PROPAGAND A CRII Ca s pot lmuri acest fapt, trebuie s anticipez cu multi ani

nainte aceste aduceri aminte cu alte aduceri aminte. Pe la sfrsitul lui Noiembrie 1898 m'am nscris la Universitatea din Iasi, ca primul student romn din Bucovina, venind de la liceul din Suceava. nc de la nvttorii mei din sat stiam de existenta "natiei" romnesti n ntregimea ei, mprtit n diferite tri sub diferite stpniri. nc de atunci a ncoltit n gndul meu de copil ideea c toate aceste tri ar trebui s alctuiasc o singur tar mare si slobod. Si mai curios este faptul ca nca de atunci s'a transformat aceasta dorinta a sufletului meu n siguranta absoluta ca asa va fi si c eu voi vedea nfptuinduse acest dor.nvttorii mi dduser numai idei mai slabe si mai timide, dar prin ntmplare eu citisem despre Horea, despre Avram Iancu, despre ctiva haiduci si stiam din casa printeasc din povesti despre Stefan-Vod si din cntece despre Plevna si Grivita. Ajuns cu acest bagaj sufletesc la liceul din Suceava, am actionat din prima zi asupra colegilor mei, devenind conductorul lor sufletesc. Peste ctiva ani i convocam de zeci de ori, la miez de noapte, n ruinele Cettii, spre a pune la cale viitorul cu arma n mn. Totusi era firesc -dat fiind vrsta si lipsa de experient- s fiu destul de neprecaut pentru a atrage, n sfrsit, atentia politiei de sigurant si a administratiei austriece. Astfel dorul meu de a face studiile universitare n Romnia liber s'a nfptuit cu precipitare prin trecerea hotarului blestemat ntr'un ntunecos miez de noapte. De lng gara Burdujeni, privind luminile Sucevii, fcndu-mi semnul crucii, am ridicat bratul si am jurat s nu mai trec hotarul acestei mprtii dect su sabia n mn. La Universitatea din Iasi am fost bine primit de rectorul A. D. Xenopol si de tinerii profesori nationalisti, cu care am luat contact imediat: Ion Gvnescul, A. C. Cuza si altii. ntre studenti am fost ales vicepresedinte al "Comitetului National

Studentesc", pe atunci sub presedentia studentului nationalist Vasile Brescu, si vicepresedinte al societtii nationaliste "Solidaritatea". Apoi am fost delegat n numele studentimii n "Comitetul Ligii Culturale" din Iasi. Din toate aceste locuri pe care le ocupam, gndul meu de fiecare zi era spre "romnii din trile subjugate" -expresie curent atunci ntre studenti si n genere n Tar. Cum era si firesc, prima mea actiune s'a ndreptat spre Bucovina. Rezultatele bnesti din cteva conferinte tinute n Aula Universittii -prima a fost a mea despre romnii din Bucovina-, cum si cteva ajutoare mai importante de la Liga Cultural din Iasi, au fost trimise Societtii "Scoala Romn" din Suceava, care ajuta pe elevii romni la nvttur si care m ajutase si pe mine tot timpul. Dar n scurt timp mi-am dat seama c prin mijlocul acesta, adic al ajutrii unui numr de elevi la nvttur, trebuia cel putin un veac pentru a trezi si a ntri constiinta national romneasc. Simteam instinctiv c vremile sunt grbite, c soarta "natiei" se va hotr mai curnd. Si cum sufletul meu fusese aprins de cetitul ctorva crti, mi-am zis c actiunea principal trebuie s fie n rspndirea a ct mai multor crti potrivite scopului. De aceea n prima vacant am aranjat o ntlnire tainic ntre Burdujeni si Mitocul Dragomirnei cu ctiva colegi, prieteni siguri, de la Universitatea din Cernuti, n fruntea crora s'a prezentat scumpul si regretatul meu prieten Emilian Lucaniuc din Mitoc, care peste ctiva ani a fost rpus de tuberculoz. La aceast consftuire am aranjat n cele mai mici amnuntimi cum trebuia n tain invadat Bucovina cu crti. Contrabandistii romni -oameni siguri- de ambele prti ale granitei aveau s treac sacii de crti si s-i transporte la Cernuti. De acolo se mprteau n toate prtile, fr ca acei ce le vor primi s stie de la cine leau primit. Multi le gseau fie pe cerdacul casei, fie chiar n cas. Sistemul acesta a functionat mai multi ani. Dup trecerea primului an l-am extins ntr'o msur mai mic si nspre Ardeal. Numai prin mijlocirea lui Badea Crtan, un cioban ardelean, care nu trebuie dat uitrii. Mie dac mi se va ivi vreun prilej, voi scrie ce stiu despre el. Dar toti aceia care stiu mai mult ar trebui s se grbeasc s scrie. Voi aminti aici numai prima mea ntlnire cu el. Eram n cancelaria rectoratului si discutam ceva cu rectorul de valoroas amintire A. D. Xenopol. Pedelul anunt pe "Badea Crtan". Si aproape n acelasi timp intr un tip de dac de pe Columna lui Traian. Xenopol l primeste cu amabilitate, prietenie si mare bucurie: "-De cnd nu ne-am vzut, frate Crtane?" "-Apoi de la Ierusalim, d-le rector". "-Poftim sezi pe scaun", l invit Xenopol. "-Ba, d-le rector, c eu am mare ciud pe scaune!" , rspunde ciobanul cu cojocul n spinare, ntors pe dos, c era var. "-Da de ce, bade Crtane?" "-Apoi, s vedeti, domnule rector, eu gndesc asa. C tare bine ar fi s se adune

toate scaunele si paturile din Romnia si s le deie foc, iar jarul care s'ar face s fie mprstiat sub picioarele romnilor "de dincolo". C atunci romnii de aici vznd c n'au nici pe ce sedea, nici pe ce dormi, s'ar primbla ct s'ar primbla si apoi s'or porni la treab, iar cei "de dincolo", simtind c-i arde la tlpi si la clcie, nici nu ar avea vreme s se primble, ci ar porni s alerge toti de-odat si toti ntr'o parte. Si ar iesi o treab bun!" De prisos s spun c ciobanul a fcut o impresie extraordinar asupra mea. Xenopol m'a recomandat. Am iesit mpreun, si vreo trei zile n sir ne-am ntlnit mereu si am stat la sfat. Era cioban, care, pscndu-si turma, a citit ntmpltor istoria Romnilor si apoi a Romanilor. Dup care sufletul i s'a aprins att de tare, nct si-a prsit turma, a cltorit prin Romnia, a fost la Roma pe jos, a fost la Ierusalim, si de mai multi ani aduna crti si le trecea prin munti n Ardeal, unde le mprstia n toate prtile. Din toate puterile mele l ajutam la adunarea crtilor, si m bucuram c de ast dat mergeau n tara lui Horea si Avram Iancu, pe care din copilrie i consideram semizei. Si afar de aceasta, prin badea Crtan am ajuns la credinta fanatic n nebiruita putere de redesteptare national si de propagand a crtii! CUM AM AJUNS S M INTERESEZ DE BASARABIA Dup trei ani am fost numit profesor suplinitor la liceul - pe atunci gimnaziul din Husi, la distant numai de zece km de cealalt granit blestemat, de Prut. Adeseori de pe malul de dincoace am privit dincolo, ca la o mare tain. Orice legtur era rupt. Abia mai trziu am aflat c totusi existau contrabandisti, care aveau legturi. Rusia era considerat ca o putere mare si tiranic. Aflasem cu ur nempcat c moldovenii nu aveau nici un drept la dezvoltarea constiintei lor nationale, c nu aveau scoli n graiul lor, care fusese alungat si din biseric. C rusii luaser toate msurile cele mai silnice de-a sugruma orice constiint national bstinas din Moldova dintre Prut si Nistru, rpit n dou rnduri cu o nedreptate strigtoare la cer. C, n sfrsit, acesti jefuitori de teritoriu moldovenesc artau cu trufie lumii ntregi c niciodat nu vor restitui prada. Asa fiind, se va ntelege lesne de ce eu aveam n sufletul meu o ur nempcat n primul rnd pentru rusi, pe slavi n genere -care prin ruteni si polonii galitieni atacaser si sufletul moldovenesc din Bucovina-, apoi pe unguri si abia n al treilea rnd pe austrieci. ntruct acestia din urm, cu siretenia lor cunoscut, lsaser libertate limbii romnesti n scoala primar, n primele patru clase ale liceului din Suceava si n biserici. Din cauza opririi oricrei atingeri ntre romnii din Regat si cei din Basarabia, aveam senzatia c malul stng al Prutului -pe care l priveam- se afla la distant de zeci de mii de km, mai departe ca Africa sau America. Departe ca un mormnt, care nchide o tain! Si sufletul meu de lupttor neastmprat a fost cuprins ca de

un jar nestins de dorul de a iscodi aceast tain si de a vedea oare de nu s'ar putea gsi vreun mijloc de-a veni ct de putin n ajutorul constiintei nationale moldovenesti, amenintate cu stingerea total. Doream s gsesc un pretext oarecare, ca s risc o cltorie ct de mic n Basarabia. "S risc", deoarece eu ncepusem a fi destul de bine cunoscut n Tara ntreag ca lupttor nationalist, prin scris, prin conferinte, prin ntruniri de propagand n miscarea condus pe atunci de d-nii A. C. Cuza si N. Iorga. Si mi nchipuiam c nu se putea s nu-mi stie de posturi si spionii rusi, care erau prin tar. D-l A. C. Cuza, cu care pe atunci eram n intim prietenie si cu care discutam adeseori despre Basarabia si despre dorinta mea de a strbate dincolo de Prut n vreun mod oarecare, mi spunea mai n sag, mai n serios, c m'as putea trezi usor n Siberia cu toat cettenia mea romneasc. "Cu rusii nu-i de sguit". Cu toate acestea, hotrrea mea era luat, ca la cel dinti prilej s risc. Si prilejul se ivi ntmpltor abia n toamna anului 1911. Un tnr avocat din Husi, Ghit Teodoru -astzi secretarul primriei Husi-, afnd prin rude si zvonuri c un preot moldovean din Baimaclia, cu bun situatie si cu numele Hustiuc, ar avea fete de mritat, s'a hotrt s ncerce a peti pe cea mijlocie, despre care auzisem c era deosebit de frumoas. Voia ns s nu se nftiseze singur, ci dup vechea datin s aib si un petitor. I s'a prut c eu, ca profesor din Husi, as fi cel mai potrivit, ca unul care-l cunosteam bine. Fr discutie, am primit. Se poate usor nchipui ce nerbdare, ce zbucium, ce curiozitate mistuitoare era n sufletul meu! Mi-am pus ntrebarea dac n'ar fi bine ca pentru aceast cltorie s las costumul national si s m mbrac n haine nemtesti, ca s nu atrag prea mult atentia autorittilor rusesti. Mi-am spus ns c aceast deghizare, n caz de s'ar afla, s'ar putea interpreta c am cutat s m ascund. Deci ar fi mai periculos pentru mine. Iar afar de aceasta voiam s vd dac mbrcmintea moldoveneasc le mai aminteste ceva moldovenilor din Basarabia. M vor observa, m vor ntreba, vor intra n vorb cu mine. Deci mi-am luat concediu pe vreo opt zile si am plecat. Am trecut Prutul pe la Leova. Ce zguduire n sufletul meu si ce ncordare de luare-aminte! ntr'o crut cu cai aprigi ajungem n cteva minute la pichetul de grniceri muscali. Oprim si dm hrtiile de trecere. Un gradat, sau poate ofiter, intr cu ele n pichet si ne las s asteptm vreo jumtate de or. Mi s'au prut ani. Oare ne vor lsa? Ori poate fr explicatie ne vor arta drumul napoi? n sfrsit, apar si ne dau hrtiile cu permisiunea de a pleca mai departe. Cum am plecat, i spun camaradului Ghit Teodoru cu ciud: "-Nu voi muri pn nu-i vom muta dincolo de Nistru". El mi-a rspuns cu un gest de nencredere, eu ns simteam n sufletul meu siguranta inexplicabil c rostisem o profetie, care se va ndeplini. nainte de a nsera, am sosit n Baimaclia la casa chiabur si primitoare a preotului. El, preoteasa, dou fete, -prima student la Universitatea din Kiev, a doua nvttoare la scoala din trgusor, si un fiu care, mi se pare, se pregtea s

devin nvttor. Ceilalti din cei nou copii lipseau de acas. Toti foarte bucurosi de oaspeti din Moldova. Cu vreun an mai nainte, mai fuseser vizitati ntmpltor de ctiva tineri din Romnia. Vorbeau toti n cas ntotdeauna moldoveneste curat. Si mai nu se putea altfel, ntruct printele Dimitrie fusese hirotonit pe vremuri n catedrala din Husi de "Preasfintitul Silvestru". Rusii, dup rpirea din 1878, i-au tot pus n vedere s nvete slujba bisericeasc slavon. Sfintia sa ns, sub pretextul c nu a putut deprinde bine slavona si ruseasca, a slujit ntotdeauna numai moldoveneste, spre bucuria tcut a moldovenilor din toat mprejurimea. Preotii mai tineri ns, desi moldoveni, sunt siliti si ei nici nu ndrznesc s slujeasc altfel dect ruseste. A doua zi i-am scos la iveal vreo trei crti, pe care ndrznisem s le iau cu mine pe ascuns. Poeziile lui Alecsandri, ale lui Eminescu si ale lui Cosbuc. Ne-am asternut pe adevrate seztori literare, cu cetiri, cu explicatii, cu lmuriri din istoria literaturii romne. Ardeam de dorul de a chema si ctiva steni, dar a trebuit s recunosc c ar fi fost prea periculos. Dar a treia zi dimineata m'am dus cu domnisoara nvttoare ca s asist la lectii la scoal "n calitate de profesor". Erau treizeci de elevi, aproape toti moldoveni. Manualele rusesti, dar copiii nestiind ruseste, lectia se fcea mai mult n moldoveneste, explicndu-li-se buctile rusesti. M ardea dorinta de a face o lectie copiilor despre Moldova si de a-i ntreba despre Stefan-Vod cel Mare. Mi-am dat ns seama c-mi primejduiam tot planul meu de actiune asupra Basarabiei. Am tcut deci, bucurndu-m numai de faptul c elevii vorbeau ntreolalt moldoveneste. De la scoal n spre cas drumul era prin piata trgusorului. Trani multi n jurul carelor ncrcate. Am trecut prin mijloc, ca s trag cu urechea si s aud cum vorbesc ntreolalt. Observat de trani din cauza portului meu, unul zise cu glas destul de tare ca s aud eu: "Ciobnasul de la oi, ad-l, Doamne pe la noi", iar altul de la alt car adaug: S-l hrnim cu miez de nuc de la noi s nu se duc!" Era, desigur, invitatia de a sta de vorb. Dar eu mi-am dat seama c dac m opream la vorb, s'ar fi adunat multimea n jurul meu, si pe dat s'ar fi ivit si politia. De aceea le-am zmbit, i-am salutat si mi-am continuat drumul, profund miscat de constatarea c graiul moldovenesc cu melodia si poezia lui n'a putut fi miscat din straturile poporului de toat silnicia tiranic a muscalilor. Peste vreo dou zile era ns s fac constatarea c "fruntasii satelor" ct de putin crturari,

cutau s se fleasc cu ruseasca lor ct de stlcit! Peste dou zile era srbtoarea Sfntului Dumitru si domnisoarele Hustiuc ne-au propus s mergem pentru seara de Smedru n satul Lrguta, ca s petrecem la preotul Dimitrie Zaharia. Fireste, m'am bucurat de acest nou prilej de a cerceta necunoscutul dintre Prut si Nistru. Drum destul de lung, vreo 20 km, dar, caii fiind foarte buni, am ajuns pe la apusul soarelui. Pe drum mi se spusese c preotul era de obrsie rzseasc de prin mprejurimi, si c avea o situatie material nfloritoare. Numai via ar fi de vreo 40 de deseatine. Am fost prezentat preotului, un tnr foarte elegant n haina-i preoteasc, si foarte bucuros de oaspeti. n salon vreo 20 de persoane, domni si doamne. Din comun si din mprejurimi. Aproape toti moldoveni. Doar nvttorul Nimirovski, dintr'un sat apropiat, e ucrainean, dar vorbeste destul de bine moldoveneste, desi e numai de vreo 5 ani n satul respectiv. A trebuit s nvete, ca s poat s se nteleag cu oamenii si cu copiii. Stnd de vorb cu el mai intim, am putut observa c e mai prieten moldovenilor dect rusilor, pe care, desigur, din motive nationale ucrainene, i urste. Toti si toate din salon stiau moldoveneste -cei mai multi acas la ei vorbeau moldoveneste-, aici ns vorbeau toti ruseste. Eu, care nu stiam o boab din vreo limb slav, nu-mi puteam da seama de vorbsc ruseste bine acesti moldoveni sau nu. L-am ntrebat pe nvttor, si el mi-a confiat c cei mai multi vorbesc prost ruseste, iar unii prost de tot. Mai ru nu se poate, mi-am zis eu. Sunt rusificati cu sufletul nainte chiar de-a le fi fost rusificat graiul. L-am ntrebat pe nvttor dac prin Basarabia sunt multe scoli primare. Spre usurarea mea, mi-a spus c sunt numai n satele principale, si c nu functioneaz de prea multi ani. Desigur, faptul acesta a fost un mare noroc pentru mntuirea graiului moldovenesc. Intr doi brbati destul de tineri, cu trsturi pronuntat moldovenesti, adic bine prliti de soare, mbrcati destul de bine. Cu o plecciune salut toti oaspetii, spunnd bun seara n ruseste. Acestia or fi poate rusi? l ntreb pe soptite pe nvttor: -Da de unde! Cred c afar de bun ziua si bun seara nu stiu altceva ruseste, mi rspunde acesta. Stpnul casei mi-i recomand: domnii Grnet ! Mai trziu -dup mas- stau de vorb putin cu unul dintre ei. D-l Grnet are curajul vinul printelui e foarte bun!- s fie mndru c e rzes, urmas "din rzesii lui Stefan cel Mare, un adevrat Grnet"! Binenteles c asta nu-l mpiedic s-i par ru c nu stie tocmai bine ruseste. n sfrsit, dup ce au ncetat de a mai veni oaspeti noi, gsesc prilejul s stau de vorb cu printele Mitran Zaharia, stpnul casei. M surprinde c sopteste curgtor si sigur limba literar din Regat. Si aflu, spre surprinderea mea, c a fcut mai nti 6 clase de liceu la Brlad si apoi si-a completat seminarul la Chisinu si s'a fcut preot. Aceasta nu-l mpiedic s ne pofteasc la mas -n treact fie zis, uimitor de bogat- n limba ruseasc, si la nceputul mesei s spuie Tatl Nostru tot n ruseste. Si acum o mic parantez n legtur cu persoana printelui.

La 1933, ntr'o zi la Camera Deputatilor, observ c se aseaz cineva pe locul liber de lng mine. E un coleg cu aspect cochet si simpatic, cu barba si mustata proaspt rase: "-De demult n'ai mai fost, mata, pe la mine, la Lrguta, n judetul Cahul". "-Mi se pare", i-am rspuns eu, "c n propagandele mele din ultimii ani am trecut si prin Lrguta, dar nu-mi aduc aminte s m fi oprit la cineva". El m privi zmbind si-mi rspunse: "-Nu acuma, ci nainte de rzboi". "-Atunci nu am fost dect la preotul Mitran Zaharia", rspund eu. "-Apoi eu sunt!", mi spuse colegul rznd. Dup rzboi se lsase de preotie, ntruct nu-si putea ngriji gospodria, si acuma era deputat national-trnist. Spre ziu am pornit napoi spre Baimaclia. Aici a doua zi am fcut cunostint cu un proprietar, l chema Rusu. Prea s fie constient de obrsia lui mocneasc. nainte de a pleca napoi spre Husi, rezumndu-mi rezultatul cercetrilor mele n ce priveste putinta nceperii unei propagande nationale, am ajuns la ncheierea c numai nvttoarea Eufrosina, fiica preotului Hustiuc, putea s aib curajul de a primi crti pentru propagand, trecute pe furis peste granit, si de a le mprti n tain la diferite persoane. Curajul domnisoarei rezulta, probabil, si din faptul c se si logodise cu tnrul Ghit Teodoru, cu care venisem, si n cursul iernii urma s fie si nunta, care o va strmuta definitiv la Husi. Sora sa, care studia la Kiev, s'a mritat si ea ceva mai trziu cu un medic din Husi. Timpul pn la nunta domnisoarei Eufrosina am cutat s-l folosesc din toate puterile pentru propagand. Corespondenta dintre noi trebuia s se fac prin post, cu subntelesuri si cu afirmarea c dumneaei este "verisoara" mea. Asa au urmat lucrurile pn la cslegile din 1912. Dar mult iaprav nu s'a putut face, att din cauza timpului scurt, ct si pentru c "verisoara" mea nu avea cunostinte prea numeroase n diferitele judete ale Basarabiei. Pentru aceasta trebuia gsit un moldovean cu situatie si cultur mai nalt, cu legturi ntinse, si n acelasi timp cu o adnc constiint national, cu o nflcrat iubire de neam, care s-i dea curajul de apostol. Era oare cu putint s existe un asemenea brbat n Basarabia? Si dac era pe undeva, l puteam eu oare gsi? CUM L-AM CUNOSCUT PE "VRUL" MEU ION PELIVAN Chiar dac m ndoiam c s'ar putea s fie prin Basarabia un asemenea moldovean, totusi sufletul meu era stpnit de dorinta arztoare de a sti care este starea national a moldovenilor din Basarabia rpit la 1812, dup ce mi fcusem o oarecare idee despre starea moldovenismului smuls a doua oar la 1878. Starea acestora din urm m multumise totusi, ntruct poporul de jos vorbea limpede moldoveneste, iar intelectualii -desi rusificati sufleteste- nu putur uita graiul din cauza trnimii. Dar cei din Basarabia "veche", de la 1812, vor mai fi stiind a vorbi

moldoveneste? Desigur, m ntrebam, dac mai stie poporul, cci despre crturari eram aproape sigur c nu numai c si-au pierdut graiul, dar c nu mai nteleg nici un cuvnt moldovenesc. Si poate, Doamne fereste!, care renegati, vor fi fiind si dusmani ai moldovenismului? n orice caz trebuia s ncerc. Trebuia s trec si n Basarabia "veche". Dar unde si sub ce pretext? Dup o consftuire cu fruntasii nationalismului de pe acea vreme din Iasi, profesorii universittii Ioan Gvnescul, A. C. Cuza, Corneliu Sumuleanu si P. S. Nicodim, actualul mitropolit , care pe atunci era vicar al mitropoliei, toti grupati n Liga Cultural, m'am hotrt s-l vizitez n vacanta de Crciun la Blti pe judectorul Ion Pelivan, despre care aflasem c fusese pe la cursurile de var de la Vlenii de Munte si c era abonat la "Neamul romnesc". Nu-l puteam preveni n scris, deoarece m temeam c scrisorile venite din Regat puteau s-i fie deschise n cabinetul negru rusesc. Asa dar, fr s-l cunosc si fr s fiu sigur c nu va fi plecat undeva de srbtori, pe o iarn foarte grea, cu viscole si cu troiene, am plecat din Iasi cu trenul pn la statia Prliti. De acolo urma s ajung la Blti cu sania-diligent postal. Din cauza viscolului si troienelor n'am putut ajunge dect pn n trgusorul Flesti, noaptea trziu. Am ajuns numai datorit cailor minunati si vizitiului vrednic al saniei postale care fcuse acest drum, desigur, de sute de ori. Drumul ntroienit nu se distingea deloc, si spulberarea din fat fcea aproape imposibil vederea nainte. Iar cel mai mare noroc a fost, desigur, faptul c nu ne-a ntlnit vreo potaie de lup. La Flesti vizitiul a btut ndelung ntr'un oblon nchis. Iar dup deschiderea oblonului a parlamentat cteva minute si apoi m'a lsat n acest han jidnesc. De altfel, eram singurul pasager. Am dormit ntr'o camer cald. A doua zi hangiul jidan a nceput s m descoase. De unde vin, ncotro merg, am de cumprat ceva? Si asa mai departe. I-am spus c merg de srbtori la un vr al meu la Blti, care este judector. Am observat v vorba aceasta i-a impus respect. Pentru mine era ns important faptul c vorbea aproape curgtor moldoveneste. Aceasta nu se putea datora dect faptului c trnimea din mprejurimi vorbeste moldoveneste. Deci, poate nu-si vor fi pierdut graiul. M'am ferit ns s-ll ntreb ceva n directia aceasta. Dup ce m'a ntrebat dac n "Moldova" este o scoal din care "iese doftori", l-am trimis s-mi opreasc loc n sania postei pentru Blti. Peste un ceas s'a nturnat cu rspunsul c posta nu mai pleac la Blti -cu toate c spulberarea omtului se oprise- din cauz c drumurile sunt troienite. Eram deci amenintat s rmn locului cine stie cte zile n hanul jidovesc de la Flesti. ntrebndu-l pe hangiu dac nu stie vreo sanie particular care ar voi s fac acest drum, mi-a spus c nu este. Atunci m'am hotrt s fac apel la politie, s-mi gseasc ei o sanie. Doar nu degeaba eram eu -cu tot portul meu "trnesc" din Romnia- vr cu un domn mare din capitala judetului, cum era un judector pe acolo si pe vremea aceea. La politie am gsit un rus cu nftisare militreasc si cu uniform impuntoare. I-am artat pasaportul si ntr'o moldoveneasc rar l-am rugat s-mi ajute a gsi o sanie pentru Blti, unde m duc de srbtori la vrul meu

Ion Pelivan, care este judector. Spre mirarea mea rusul nu numai c a nteles ce iam spus, ci -dup ce m privi cercettor de sus pn jos- mi-a rspuns ntr'o moldoveneasc stricat, dar totusi destul de nteleas, c el va porunci o sanie a postei. S astept la han, cci dup amiaz va veni sania s m ia, adugndu-mi c s nu pltesc dect taxa prescris. Acest apel la politie i mai mult pentru a ndeprta bnuielile, dar mi-a prins bine si pentru cltorie. ntors la han, asteptam ca pe crbuni. n sfrsit, pe la ora 2 a sosit o sanie a postei cu doi cai buni si cu un vizitiu destul de voinic. Cum am iesit din Flesti, mi-am dat seama c drumul este ntr'adevr nespus de greu din cauza troienelor, desi nu mai viscolea, ci btea n fat numai un vnt subtire si geros. Vizitiul avea nftisare desvrsit muscleasc, totusi am ncercat s vorbesc cu el. Nu numai c ntelegea tot ce-i spuneam, ci o rupea destul de curgtor moldoveneste. E rus de lng Urali, a slujit n oaste si a rmas aici n Basarabia. Este aici de 7 ani. A trebuit s deprind graiul moldovenesc, cci pe aici toti griesc numai moldoveneste, afar de "cinovnici" care si ei trebuie s nvete moldoveneste, ca s se poat ntelege cu "norodul" . Desi nghetam de frig, totusi cuvintele acestea ale rusului mi-au produs o nespus de dulce cldur sufleteasc. M simteam cuprins de ndejdi primvratice pentru neamul moldovenesc. Pe nserate intrm n orasul Blti. Vizitiul nu stie unde locuieste judectorul Ion Pelivan. Eu zresc un biat tnr n uniform. Presupun c este elev. Opresc sania si l ntreb de nu stie unde locuieste judectorul Pelivan. mi rspunde ntr'o moldoveneasc curat c stie unde, si se urc n sanie s m conduc. Era elevul de liceu Anton Crihan, care avea s fie subsecretar de stat la Domenii n Romnia Mare. Ajunsi n fata locuintei cutate, care era si localul judectoriei, vd la intrare un brbat tnr, frumos la chip, cu mustat rsucit, mbrcat n uniform impuntoare. Oare s fie el? Ca s nu dau de bnuit celor din sanie, ntreb cu glas rspicat: "M rog, aici locuieste vrul meu, judector Ion Pelivan?" -"Aici, vere, aici, poftim", a fost rspunsul. Iar imediat ce am intrat n cas cu geamantanul n mn, m'a ntrebat "Da cine esti mata?". I-am rspuns rar si cadentat: Eu sunt profesorul Ion Zelea Codreanu! Ca s vd dac si ceteste "Neamul romnesc", la care era abonat. Iar el m ntreab imediat: "Acela care era s fie omort la Flticeni?" -"Acela!" i rspund eu. -"Atunci fii binevenit, frate!", mi rspunde el plin de bucurie. M'am bucurat si eu, cci am nteles c era la curent cu toate luptele noii miscri nationaliste de sub conducerea profesorilor A. C. Cuza si Nicolae Iorga, care miscare era atunci n toiul ei, si pentru care eu mi primejduisem viata

de repetate ori, ceea ce fusese publicat prin "Neamul romnesc". Cu toat oboseala mea am stat de vorb pn dup miezul noptii. Mi-am dat seama c puterea lui Dumnezeu m condusese de-a dreptul la cel mai ales suflet, la cel mai nationalist moldovean, la cel mai curajos si ndrjit apostol al ideii de romnism care tria atunci pe pmntul Basarabiei rpite. Era mai mult dect omul pe care voiam s-l gsesc. Trecuse din copilrie prin lupte grele, si deci avea o mare experient si mari legturi ntre moldovenii crturari din Basarabia si din toat Rusia european. Si n'a lipsit mult ca n urma actiunii ntreprinse mpreun pentru redesteptarea constiintei nationale a moldovenilor s cunoasc Siberia pentru a doua oar. SI ALI PATRIOTI MOLDOVENI A doua zi am continuat a sta de vorb numai noi doi aproape toat ziua. Despre moldovenii din Basarabia si de peste Nistru, pn la "Chiu", din "Crm" si pn n Urali, despre silintele zadarnice de rusificare, despre constiinta instinctiv de superioritate a moldoveanului fat de rus, despre Romnia si nsemntatea ei militar, despre vitejia nnscut si legendar a romnilor, despre Bucovina si Transilvania, despre neamul moldovenesc ntreg si despre marile lui destine. Ne ntelegeam deplin si simteam la fel. Parc n'am fi fost numai "veri", ci chiar frati gemeni!... Tot n ziua aceasta l-am cunoscut pe tnrul elev Ceap. A treia zi ns am o alt surpriz: Vine la noi, si stm de vorb aproape toat ziua cu el, nvttorul Porfirie Fal. Un rzes istet si mucalit, si vorbeste o moldoveneasc frumoas, de parc ar fi Ion Creang invitat din mormnt. Partea curioas este c seamn si la chip si la trup cu marele scriitor, despre care nu stie dect din auzite. n schimb cunoaste n trsturi generale Istoria Romnilor. A cetit n romneste povestea lui Alexandru Machedon, si stie nesfrsit serie de legende moldovenesti inedite: despre Stefan-Vod, despre rzesi, despre mazili, despre luptele cu ttarii, despre diferiti haiduci si asa mai departe. Din toate rezult constiint romneasc si mndrie moldoveneasc si rzseasc. De rusi rde, cum numai satira popular stie s rd. Si aceasta este -desi cu stiint de carte restrns si experient mai mic- un suflet mare de moldovean. Si unele din planurile noastre de propagand le punem la cale si cu Porfirie Fal. Seara "vrul" meu Pelivan m duce la mas la protopopul V. Certan. Att preotul, btrn, cu nftisare venerabil, ct si btrnica preoteas, sunt moldoveni curati. Fiul lor e profesor la liceul din Blti si are un nepotel elev, mi se pare, n clasa nti de liceu. Toti vorbesc n cas moldoveneste. n toat casa e o atmosfer domoal de cald romnism, desigur, sub influenta discret a judectorului Ion Pelivan, prietenul familiei. Discutm multe despre neamul romnesc n genere si despre viitor, fr ns a intra n amnunte si fr a aminti despre planul de propagand national, pe care n linii generale l si furisem cu "vrul" meu. La

aceast familie am fost de mai multe ori la mas. n seara spre Anul Nou mergem neinvitati la mas la un fost mare proprietar si pe atunci mare comerciant de fierrie, Dumitrache Vraghie. n persoana acestuia un brbat nalt, cu pieptul lat, voinic, cu nftisare de haiduc, un adevrat geto-dacmi-a fost dat s cunosc pe cel mai ndrtnic rzes moldovean. Avea mai multe fete si bieti. Nu stia cum s-si exprime mai bine bucuria c am venit la mas la el ntr'o sear ca aceea. Masa a durat pn trziu dup miezul noptii. Nu att mncarea si butura, ct cu povestirile din trecut si cu discutiile relative la viitorul neamului. E aproape de prisos s spun c n familia aceasta se vorbea moldoveneste ca n cea mai romneasc familie din Regat. A avut mosii n diferite judete ale Basarabiei. A avut una si n dreptul orasului Husi. Cu vreo douzeci de ani n urm venea adeseori la Husi si fcea chefuri de cte o sptmn cu lutarii cei vestiti si cu vinuri bune. Apoi cunostea Iasiul si alte orase din regat. Nu se ferea deloc s-si manifeste ftis sentimentele lui de romn. Si rusii l lsau n pace, probabil fiindc avea mare vaz n mijlocul poporului. Era cpitan n armata ruseasc. Si cu doi ani n urm, mplinind limita de vrst, i-a venit de la Ministerul de Rzboi din Petersburg ntrebarea dac doreste s mai conteze n armat n caz de rzboi. Si moldoveanul Dumitrache Vraghie a ndrznit s rspund n scris c el este gata s ia parte la orice rzboi al Rusiei, afar de unul singur, un eventual rzboi n contra Romniei! Prietenii l jeleau c va fi deportat n Siberia n urma acestui rspuns. Rusii ns nu au cutezat s se ating de el. Cnd stteam atunci la mas, nu puteam bnui c lui Dumitrache Vraghie soarta i rezervase un act de curaj si mai mare: Curajul istoric de-a fi proclamat, mpreun cu altii, la 1918, n Martie, unirea judetului Blti cu Romnia, cu mult nainte de votul Sfatului Trii. Acest fapt a influentat n mare msur mersul mprejurrilor pn la unirea Basarabiei. La 1919 Dumitrache Vraghie a fost ales senator n primul parlament al Romniei Mari, care a votat unirea cea mare. Iar peste vreun an s'a mbolnvit de cancer n gt. L-am vizitat la Spitalul Brncovenesc din Bucuresti. ntelegea c trebuia s moar. Dar privea moartea n fat cu liniste si senintatea unui adevrat geto-dac. Dorea numai s se termine mai curnd, prin vreo operatie. Si deoarece medicii romni au refuzat operatia zadarnic, a plecat la Viena. A murit la operatie si a fost nmormntat acolo, departe de pmntul Patriei, att de iubit de el. Familia nu a avut banii trebuitori pentru a-i aduce corpul, iar Romnia politicianist de dup rzboi a avut alte preocupri. ns viitoarea Romnie romneasc nu trebue sa-l uite pe acest mare patriot. Corpul lui va fi adus la timpul su si nmormntat n cinstea cuvenit n trna cald a Romniei lui iubite. Si acum s revin la sirul povestirii mele. Spre dimineata Sfntului Vasile am ncheiat masa si discutiile noastre nationale din casa primitoare a lui Dumitrache Vraghie si am plecat spre casa "vrului " meu, mpreun cu acesta. Amndoi aveam n suflet convingerea c viitorul neamului nostru nu poate fi pierdut, de vreme ce

Dumnezeu i-a druit patrioti ca Dumitrache Vraghie. Prin centrul orasului vedem un ofiter tnr, zcnd n omt cu uniforma lui strlucit cu tot. Ion Pelivan l-a ridicat cu greu, si mpreun l-am dus la locuinta lui, care nu era departe. n continuarea drumului nostru, mi aduc aminte c i-am spus "vrului" meu: "De va fi s ne batem cu acestia, nu va fi greu deloc s-i biruim, orict de numerosi vor fi. Si ofiterii nostri chefuiesc, dar nu se mbat si nu cad n drum". Si aceast profetie era s se adevereasc peste ctiva ani, cnd armata bolsevizat ruseasc din Moldova a trebuit s fie dezarmat si trimis peste Nistru. N CASA AVOCATULUI S. V. KAMENSKI n una din serile urmtoare am fost, mpreun cu "vrul" meu, la mas n casa avocatului S. V. Kamenski, un polon btrn, cu nftisarea distins si nobil. Cstorit cu o moldoveanc, avea o fic cu numele de Draga si un fiu. Amndoi studenti. Ion Pelivan mi spusese c acest avocat era un mare prieten al moldovenilor si c multi moldoveni intelectuali se ntlneau adeseori la el acas, la adpost de orice bnuial din partea autorittilor rusesti. Totusi, ca msur de prevedere, la aceast mas n'am fost dect noi doi si familia. Spre sfrsitul mesei, eu am nchinat un pahar pentru cele dou neamuri, polon si romn. Si am exprimat limpede profetia c n curnd Polonia va renvia, iar Romnia se va ntregi. C ambele n aliant prieteneasc vor avea misiunea de la Dumnezeu de a apra cultura si crestinismul n contra barbariei. Aceste gnduri ale mele rostite rar, desi era de presupus c vor fi ntelese, totusi pentru preciziune, au fost traduse cuvnt cu cuvnt de ctre "vrul" Pelivan. Cnd le-am rostit, ele au putut s impresioneze pe cei de fat, cnd ns dup ctiva ani ele s'au realizat ntocmai, amintirea lor m'a impresionat si pe mine, desi aceast prezicere n'a fost dect una dintre mai multe rostite n alte mprejurri, care s'au ndeplinit prin mila lui Dumnezeu pogort asupra neamului nostru. Btrnul avocat Kamenski a avut fericirea s mai apuce, n viat fiind, realizarea paharului meu nchinat de mine n casa lui. n ziua urmtoare am nchegat definitiv planul nostru de actiune pentru desteptarea sau ntrirea constiintei nationale a moldovenilor din Basarabia si pe ct posibil din toat Rusia. n liniamente generale planul a fost urmtorul: 1. ntre noi doi va urma prin post o corespondent regulat de la "vr" la "vr". Continutul scrisorilor trebuia s fie bine mbrobodit si inofensiv. 2. n aceste scrisori Ion Pelivan mi va comunica treptat adrese din Basarabia si Rusia, la care eu voi trimite pachete cu crti romnesti, dup gradul de cultur al fiecruia. La nceput, pentru orice eventualitate, voi trimite si cte un Abecedar pentru deprinderea literelor romnesti. 3. Voi ruga prin scrisori s mi se rspund de primire si ce anume s'a primit. S

stim anume dac cenzura ruseasc d drumul crtilor sau opreste unele dintre ele. Aici sunt dator s amintesc c la cenzura Chisinu -pe unde au trecut toate pachetele mele- era moldoveanul Madan, despre care stiam c studiase pe la Bucuresti, dar despre care auzisem prin Regat c devenise un renegat n slujba muscalilor. Eu nu l-am cunoscut niciodat, dar trebuie s mrturisesc aici c era un bun romn. Nici o singur carte din cele trimise de mine n'a fost oprit, desi n unele Rusia era direct atacat pentru rpirea Basarabiei. 4. Pachete mai mrisoare i voi trimite si "vrului", pentru a le mprti direct la persoane de ncredere. 5. La unele persoane li se va trimite revista "Neamul romnesc pentru popor". 6. Absolventii de liceu vor fi ndemnati s studieze la universittile din Romnia. 7. Sub diferite pretexte se vor organiza cltorii prin Romnia. 8. Pe toate cile vom pune la cale cstorii ntre tineri, de o parte si de alta a granitei. Nu stiam atunci c sora "vrului" meu era cstorit la Iasi si el nsusi peste ctiva ani se va cstori n Regat, c doamna Pelivan, "cumntica" mea, va fi chiar din capitala Trii. Si ntr'o dimineat cu o sanie bun si pe vreme cu soare am plecat la statia Prliti. Vizitiul era moldovean n vrst de aproximativ 60 de ani si sftos. Tot drumul am stat de vorb cu el. Vorbea moldoveneasca frumoas si curat a cronicarilor, ntocmai cum se vorbea n satul meu din Bucovina. Explicatia este c graiul n aceste regiuni ale Moldovei, de cnd au fost rpite, n'a mai evoluat, nefiind n legtur cu Statul romnesc, ci a rmas asa cum era n anii 1775 si 1812. Cnd i-am spus vizitiului c vorbeste foarte frumos moldoveneste, el mi rspunde: "Api cum n'om vorghi, dac sntem moldoveni", dar povestind si despre armat, ntr'un moment rosteste cuvintele: "Noi, rusii, avem oaste tare mult". Eu l ntrerup imediat: -"Parc spuneai c esti moldovean, de ce zici "noi, rusii" ? -"Api vezi ghine c sntem moldoveni, dar se chem c suntem rusi, c adic trim n Rossia"... Seara ajung cu trenul n statia de la Ungheni, dar nu sunt lsat s trec granita, ntruct pasaportul meu nu fusese vizat de plecare de politia din Blti. Dorm ntr'un han tot jidovesc. A doua zi de dimineat vorbesc la telefon cu casa Kamenski. Si anume i povestesc domnisoarei Draga ptania mea si o rog s-l nstiinteze de grab pe "vrul" Pelivan. Peste cteva ore a sosit telefonic autorizarea politieneasc de trecere. Eu a trebuit s astept trenul pn n sear. Trgusorul Ungheni era complet jidovesc. Nu-mi puteam nchipui c peste zece ani la Ungheni va fi prima tabr de munc a tineretului legionar pentru facerea crmizii Cminului Cultural Crestin din Iasi. Ajuns la Iasi si apoi acas la Husi, am luat msuri grabnice pentru punerea n

lucrare a planului nostru, n primul rnd trebuia bani. Si nc multi. Am fcut apel la profesorul Gvnescul, A. C. Cuza, Corneliu Sumuleanu si la P. S. Nicodim, la Liga Cultural din Iasi, la Comitetul Central al Ligii Culturale, condus de profesorul Nicolae Iorga, care pe vremea aceea era n punctul culminant al activittii sale. Apoi am lansat liste de subscriptii, am aranjat conferinte, serate, baluri. Si pentru toate acestea, ca si pentru descrcarea mea, am ntemeiat anume pentru Basarabia o sectie a Ligii Culturale la Husi. Toate acestea cu grab mare! ntreaga mea activitate am ndreptat-o n directia asta. Parc mi spunea ceva c nu avem mult timp pn la anume ntmplri mari, care trebuiau s vie. n scurt timp au nceput s-mi soseasc adrese de intelectuali moldoveni de la "vrul" meu. Adrese din Basarabia si din diferite prti ale Rusiei. Imediat alctuiam pachete de crti nvelite n pnz. Sotia mea, ajutat de cteva prietene, mpreun cu librarul Marin Dumitriu -prin care procuram o mare parte din crti si cu a crui adres de expeditor trimiteam pachetele- munceau nopti ntregi la facerea pachetelor. Adresele se scriau romneste si ruseste. n ruseste le scria "verisoara" mea de la Baimaclia, care devenise doamna Teodoru si se asezase definitiv la Husi. Unele crti, ca de pild Istoria Romnilor, Operele lui Creang, Operele lui Vasile Alecsandri, Anecdotele lui Teodor Sperant, Haiducul si Pandurul, de Bucura Dumbrav, si altele, le-am isprvit n scurt vreme, din toat tara. Prin crti postale osebite i rugam pe adresanti s-mi rspund de primire. Aproape toti mi-au rspuns, toti mi multumeau, unii ntrebau de au de pltit ceva, iar multi se mirau c de unde le stiu adresa. Binenteles c acest "de unde" se pstra ca o mare tain. Cu un preot, Iulian Friptu, am avut chiar o corespondent mai ndelungat, deoarece din scrisorile Sfintiei Sale se nlta ca o mireasm binefctoare o cald si o ndrzneat iubire de neam. Eu sper c atunci cnd va veni vremea s-mi clasez sau s fie clasat noianul meu de hrtii, se vor gsi multe din aceste scrisori. Si, desigur, si de-ale "vrului" meu Ion Pelivan. La scurt timp dup nceputul actiunii noastre, a aprut la Chisinu gazeta "Cuvntul Moldovenesc", scoas de Pantelimon Halippa. l cunosteam de pe cnd studia la Iasi, dar nu ne putusem apropia mult, deoarece dumnealui era preocupat mai mult de problemele sociale dect de cele nationale. Fapt pentru care nu avea legturi mai strnse cu "verisoara" mea, d-ra Pelivan, nici cu d-na Alistar, studente si dumnealor din Basarabia, dar la care gndirea national precumpnea pe cea social. Totusi, Pantelimon Halippa a adus un serviciu mare ideii de desteptare a constiintei nationale

moldovenesti n Basarabia prin scoaterea gazetei sale, care era foarte bine redactat, pentru vremea si mprejurrile de atunci. Pentru actiunea pe care o ncepusem, a fost o mare bucurie si o usurare. nti a rspndit treptat si slova romneasc, ceea ce usura putinta de cetire a crtilor romnesti, si al doilea, se mrea mult numrul cititorilor crora eu n loc s le trimit direct pachetele cu crti, i timiteam gazetei crti multe, ca s fie mprtite ca dar abonatilor. Se vede c pe Pantelimon Halippa l-a impresionat mult faptul acesta, de vreme ce odat mi-a scris o scrisoare n care mi spunea c eu sunt cel mai bun romn din toat Romnia, cci numai eu am nteles nsemntatea si greul luptei pe care o duce gazeta "Cuvntul Moldovenesc". Desigur c eu ntelesesem nsemntatea gazetei, nu pentru c eram cel mai bun romn, ci pentru c m ocupam de Basarabia, precum altii cred c se ocupau n special de Ardeal. Izvodul adreselor pentru pachetele mele de crti era, desigur, o tain pentru cei ce le primeau, tain bine pzit de mine. Dar nici politia politic si autorittile rusesti nu erau chiar asa de proaste cum le socoteam noi. Cnd s'a simtit c pachetele se transform ntr'o invazie de crti romnesti, au nteles c centrul conductor al ntregii propagande este undeva n Basarabia. Si cu toate c scrisorile schimbate ntre "veri" erau cu totul nevinovate, totusi -sub diferite pretexte- ele contineau mereu adrese. Si astfel firul a dus de-a dreptul la figura vesel, linistit, pasnic si n aparent nevinovat a judectorului Ion Pelivan de la Blti!... Desigur, nu-l puteau da n judecat, dar n Rusia nici nu era nevoie de asa ceva, aproape ca n vremea Ceka de mai trziu. Tot Asia n ambele ipostaze! L-au poftit deci pe "vrul" meu s primeasc o ametitor de nalt naintare n magistratur, dar ncolo spre Urali. Ion Pelivan a multumit si a obiectat cu prefcut naivitate c interesele lui familiale l oblig s rmie n Basarabia. Stim vor fi gndit rusii- "aveti veri" si prin Romnia! Dar de spus, i-au spus numai c nu poae rmne n magistratur "n Basarabia". Si desigur, c ar fi ajuns si prin Siberia rsritean dac n'ar fi izbucnit rzboiul cel mare al lumii. Cu aceast izbucnire a trebuit s nceteze si activitatea noastr asupra Basarabiei. Dar mcar o scnteie a constiintei nationale a apucat a fi aprins prin rspndirea crtilor romnesti n valoare de aproximativ jumtate de milion de lei -socotiti dup valoarea de azi a leului. Si Dumnezeu cu mila Lui a ocrotit aceast scnteie si de aceea ea nu s'a stins! La izbucnirea revolutiei rusesti, am citit pe front cuvntarea n "Sfatul Trii" a ministrului afacerilor strine al "Republicii Moldovenesti". Am tresrit de bucurie pentru cauza sfnt a neamului nostru, si n acelasi timp am simtit si mndria egoist, n suflet, c ministrul rostitor era "vrul" meu Ion Pelivan! Mai trziu am aflat cum n timpul revolutiei comuniste, pornit n Basarabia de elementele dusmane ideii nationale moldovenesti n contra guvernului de la Chisinu, Ion Pelivan, nsotit, mi se pare, de Ion Buzdugan, cu pericolul vietii la fiecare pas, au trecut Prutul la Leova si prin Husi, unde l-au ntlnit si pe Anton

Crihan, au plecat n grab la Iasi, spre a cere n numele guvernului din Chisinu interventia armatei romne. Iar n primvara anului 1918, n timpul armistitiului, trecnd prin Iasi, ntr'un concediu de cteva zile, l-am gsit pe "vrul" meu grav bolnav -oscilnd ntre viat si moarte- ntr'un sanatoriu din Iasi. Cu toate c eram n uniform, tuns cu masina si cu mustata ras, m'a recunoscut... "Tu esti, vere Ionit?" mi-a spus pe soptite, cci n'avea voie s vorbeasc. n schimb i-am vorbit eu, cteva minute. Dumnezeu l-a salvat, si peste cteva luni, eu fiind deputat de opozitie n parlamentul de la Iasi, ales n numele partidului nationalist-democrat, am luat o parte impetuos de activ la alegerea de deputat al orasului Iasi a lui Ion Pelivan. Apoi mpreun am luat parte ca deputati n Parlamentul care a proclamat unirea cea mare aproape a tuturor trilor romnesti cu Romnia! Si noi ne-am adus aminte de sfaturile noastre de la Blti si de vorbele noastre din casa avocatului Kamenski si cu sufletele topite am multumit lui Dumnezeu. Au urmat pn azi atti ani de asa de tulbure politic, nu pot zice romneasc, ci numai "n Romnia". Dar toat aceast tulbureal n'a putut atinge sufletul de mare romn si de mare patriot al lui Ion Pelivan. El a rmas curat ca un limpede cristal de diamant viu, ca s continue a mprstia raze de lumin si cldur national! Si acum, ncheind aceste ale mele "crmpeie de amintiri" , fie-mi ngduit s ridic -ca la Blti- la aceast mas de duhovnicie romneasc, n sntatea lui Ion Pelivan, la vrsta de 60 de ani, un pahar plin de focoase ndejdi romnesti. La aniversarea de 70 (saptezeci) de ani ne vom afla ntr'o Romnie romneasc, deplin romneasc si puternic: si aceasta chiar dac "portile iadului" semiasiatic si anticrist ar ncerca s se reverse ca o lav pustiitoare asupra neamului nostru! Deci, sntate si voie bun, vere, ntru multi ani!
Husi, n ziua Sfntului Mare Mucenic Gheorghe, 1936

Ion Zelea Codreanu