Sunteți pe pagina 1din 5

Astmul bronsic

Astmul bronic este o boal cronic care se manifest prin crize repetitive de obstrucie reversibil a broniilor datorat unei hiperreactiviti a mucoasei bronice. Crizele pot fi declanate de diveri alergeni respiratori (polen, fum de igar, deodorante, substane volatile, etc.), efort fizic, infecii ale tractului respirator, medicamente (ex. aspirina, alte AINS). Simptome - Astmaticii se plang de crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar poate fi singurul simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing). Majoritatea persoanelor afectate remarca singure in ce context apar problemele lor. Aceste observatii ajuta la gasirea rapida a originii si factorilor declansatori ai astmului. Cauze - La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o alergie la unele substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane dezvolta alergie la anumite substante in timp ce altele sunt crutate. Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de substante, cum ar fi de exemplu histamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu astm bronsic au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute. Predispozitia la astm si factori declansatori ai crizei de astm

Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui alergen (substanta ce provoaca alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca cu o pisica in cazul alergiei la par de pisica). Toti astmaticii prezinta o hiperreactivitate a bronhiilor - ceea ce reprezinta o caracteristica a bolii. Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu: - aer rece si uscat; - efort fizic; - fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva); - poluarea; - stresul; - infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa). Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-100 de ani a avut loc o crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm. Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si modul de viata se pare ca au o anumita influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala aparand deseori la mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa fie responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol important in aparitia bolii. Tratament si profilaxie - Tratamentul trebuie sa permita pacientului sa duca o viata normala in ciuda bolii de care sufera, adica sa efectueze toate activitatile dorite si bineinteles sport. Medicul se va stradui prin intermediul tratamentului sa mentina o functionare optima a plamanilor. Tratamentul astmului consta in: - evitarea inhalarii de alergeni - tratamentul inflamatiei bronsice - tratamentul spasmului bronsic. In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca reactii alergice, folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea cantitatii de praf in camera. Aceste masuri

permit deseori tratarea astmului cu o minima cantitate de medicamente. Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana medicamente care sa provoace o dilatare bronsica rapida, numite bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar probleme respiratorii. Ele actioneaza in cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei dilatatii mai indelungate a bronhiilor (preparate cu durata lunga de actiune) si nu trebuie inhalate decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta. Alte medicamente utilizate in tratamentul astmului sunt antiinflamatoarele - in principal inhalatoare pe baza de corticoizi, uneori asociati cu inhibitori de leucotriene. Inflamatia fiind la baza tuturor simptomelor astmului, este foarte important ca aceasta sa fie tratata corect si durabil, reducand ulterior necesarul de medicamente. Preparatele pe baza de corticoizi reduc orice tip de inflamatie. Se folosesc in tratamentul unui numar mare de boli, dar, pot provoaca unele efecte secundare nedorite. In cazul plamanului este vorba de un organ in contact cu exteriorul si de acest lucru se poate profita. Inhalarea corticoidului face ca acesta sa ajunga direct la nivelul organului tinta; astfel se pot folosi doze foarte mici de cortizon, ceea ce scade riscul aparitiei fenomenelor secundare. Cand tehnica inhalarii este corecta si dozele sunt adaptate nu exista in mod normal efecte secundare. Dupa fiecare inhalare poate fi utila clatirea gurii si a gatului. Inhibitorii de leucotriene actioneaza in special asupra substantelor declansatoare ale crizei de astm. Se administreaza sub forma de comprimate si sunt foarte bine tolerate. Administrate in acelasi timp cu corticoizii permite reducerea cantitatii acestora din urma. Exista diferite aparate de inhalare ce permit administrarea medicamentelor moderne contra astmului: aerosoli, inhalatori pudra si, mai rar, aparate de inhalat electrice prevazute cu compresoare. Toate aceste metode permit

absorbtia medicamentelor prin inhalare. La prima vedere, inhalarea pare usoara, dar de fapt este mai dificil decat inghitirea unui comprimat. Utilizarea gresita a aparatului de inhalat poate face ca tratamentul sa fie ineficient. De aceea medicul verifica sistematic modul in care pacientul isi administreaza medicamentul. In scopul de a simplifica si mai mult tratamentul cu inhalatori si de a ameliora rezultatele tratamentului se prescriu apoi cateva preparate combinate continand in acelasi timp si un antiinflamator si un bronhodilatator. Ca la orice boala cronica, pacientul insusi este principalul actor in tratamentul astmului. Medicul joaca rolul de instructor, consilier si partener. Conditia prealabila este ca persoana in cauza sa invete sa accepte boala si sa o ia in serios. Odata procesul inceput, dificultatile legate de astm se diminueaza progresiv. Prin discutiile cu medicul, pacientul poate intelege mai bine evolutia bolii. Pentru a cunoaste mai bine situatia propriei boli, pacientul dispune de un aparat ce permite masurarea cu usurinta a functiei respiratorii cu ajutorul debitului maxim (peak expiratory flow). Valorile varfului de debit expirat (peak flow), masurate in fiecare dimineata si in fiecare seara inaintea inhalarilor, furnizeaza informatii complementare obiective asupra starii bronhiilor. Asociate cu probele functionale pulmonare realizate de medic, aceste masuri permit o autoevaluare fiabila a astmului. Prin cunoasterea simptomelor si a varfului de debit expirat (PEF), pacientul dispune de elementele cele mai importante pentru evaluarea astmului. Cu ajutorul medicului el invata masurile adecvate pentru tratarea bolii. Medicul va putea, de asemenea, sa prescrie tratamentul adecvat in functie de simptome si de valorile PEF. Pacientului ii va trebui timp si experienta pentru a deveni cel mai bun specialist al propriei boli. Este foarte importanta discutia despre obiectivele terapiei cu medicul si fixarea acestora. Nu

va lasati dominati de ASTM!