Sunteți pe pagina 1din 31

UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITESTI FACULTATEA DE MECANICA SI TEHNOLOGIE

Trafic Rutier i Evaluarea Accidentelor de Circulaie

Retele wireless

Autor: Badea Marinela Florentina

Cuprins:
Retele wireless....................................................................................................... 1 Cuprins:.................................................................................................................. 2 Introducere............................................................................................................. 2 1.1. Elemente generale privind reelele wireless................................................4 1.2. Evoluia reelelor wireless............................................................................5 1.2.1. Telefonia mobil timpurie......................................................................5 1.1.2. Telefonul celular tehnologie de tip analog...........................................6 1.1.3. Telefonul celular tehnologie digital....................................................7 1.1.3. Cordless Phones (Telefoane fr fir).......................................................7 1.1.5 Sisteme de date wireless........................................................................8 1.1.6. Legaturile wireless fixe fixed wireless links.......................................10 1.1.7. Sisteme de comunicaii prin satelit......................................................10 1.1.8. A treia generaie a sistemelor celulare ...............................................11 2. Wireless Personal Area Network (WPAN)..........................................................11 2.1. Introducere. Personal Area Network (PAN) vs Body Area Network (BAN)...11 2.2. Standarde de conectivitate........................................................................13 2.3. Arhitectura retelei......................................................................................17 3. Wireless Local Area Network (WLAN)...............................................................18 3.1. Definiia WLAN. Standarde de conectivitate..............................................18 3.2. Arhitectura reelei......................................................................................21 4. Wireless Wide Area Network (WWAN)..............................................................21 4.1. Standarde de conectivitate........................................................................21 4.2. Arhitectura reelei......................................................................................23 4.2.1 Arhitectura sistemului GSM...................................................................24 4.2.2 Arhitectura sistemelor nord americane.................................................25 5. Retele de sateliti...............................................................................................27

Introducere
2

Dei dateaz de aproape un secol, transmisia wireless a cunoscut o importan i o rspndire deosebit n ultimii 20-30 de ani. n prezent, domeniul comunicaiilor wireless este unul dintre segmentele cu cea mai rapid cretere din industria telecomunicaiilor. Sistemele de comunicaie wireless, ca celularul, telefoanele satelit, precum i retelele wireless locale (WLAN-wireless local area networks) au dobandit o larg ntrebuinare i au devenit eseniale n viaa de zi cu zi a oamenilor. Aceast popularitate a reelelor wireless se datoreaz avantajelor pe care acestea le au, fata de sistemele bazate pe cablu (wireline). Cele mai importante avantaje sunt mobilitatea i costul redus. Primul capitol intitulat, Introducere. Reele wireless, prezint evoluia reelelor wireless, din timpul pionerilo, ca Samuel Morse i Guglielmo Marconi, pn la complexele sisteme de reele wireless din zilele noastre. n urmtoarele capitole sunt reprezentate tipurile de reele wireless, dup cum urmeaz: reele wireless personale, reele wireless locale, reele wireless intinse i reele de satelii. Cel de-al doilea capitol, Reele wireless personale, se deschide prin reaizarea unei comparaii intre reele body i reele personale, i continuu prin prezentarea standardelor de conectivitate (802.15, IrDA si HomeRF) i reprezentarea schematic a arhitecturii reelei. Cel de-al treilea capitol, Reele wireless locale prezint, de asemenea standardele de conectivitate (802.11, HIPERLAN) i arhitectura reelei. Capitolul patru, Wireless Wide Area Network, se deschide cu un scurt istoric, iar apoi sunt prezentate standardele (GSM, IS-41, IS-95, IS-136, ITM-2000, CDMA2000, WCDMA) i topologiile acestora. Capitolul cinci, Reele de satelii, incepe prin a descrie cele trei orbite de satelii, pentru a continua apoi cu prezentarea componentelor unui sistem satelit.

1. Introducere. Reele wireless

1.1. Elemente generale privind reelele wireless


Retelele wireless sunt acelea in care transmisia de voce si de date se realizeaza prin intermediul undelor radio. Comparativ cu mediul de transmisie al unui sistem wired, mediul unui sistem wireless este nesigur, are o a lime de band mic, dar suporta mobilitatea. In cadrul mediului cablat semnalele sunt transmise fizic prin diferite fire, dar toate transmisiunile wireless se realizeaza prin acelai mediu-aerul. Prin urmare, frecvena de operare i legalitatea accesului la banda sunt cele care difereniaza diverse alternative pentru reelele wireless. Acestea opereaza n jurul frecvenelor de 1GHz (celular), 2GHz (WLANS), 5 GHz (WLAN), 28-60GHz i IR. Aceste benzi sunt fie cu licen, aa cum este banda utilizat de sistemele celulare, sau fr licen, aa cum sunt benzile ISM. Conexiunea wireless este folosit n situaia n care instalarea cablurilor este anevoioas sau este necesar mobilitatea computerelor. Adugarea n timp de noi echipamente n reea se face cu mare usurina, fr a fi necesare lucrri de reamenajare a incperii (instalri cabluri i mascarea lor). Caracteristicile conexiunii wireless: - funcioneaza n banda 2,4GHz (802.11b si 802.11g), iar 802.11a in banda 5GHz; - utilizeaza tehnica spectrului mprtiat; - pentru emisia radio nu este necesar aprobarea din partea forurilor abilitate. Reelele wireless pot opera n doua moduri: Ad-hoc i Infrastructure.

Fig.1 Modul Ad-hoc asigur conexiunea wireless direct ntre dou calculatoare (dotate cu plci de reea wireless), fr comunicare cu reeaua cablat. Funcionarea n acest mod permite doar transferul fiierelor ntre calculatoare. O reea Ad-hoc permite fiecrui echipament s comunice direct unul cu altul. Nu exist un Access Point care s controleze comunicaia ntre echipamente. Reelele Ad-hoc sunt capabile s comunice doar cu alte echipamente, nu sunt capabile s comunice cu niciun echipament n modul infrastructur sau orice echipament conectat la o reea pe cablu. n plus, securitatea n modul Ad-hoc este mai puin sofisticat n comparaie cu modul de reea infrastructur.

Modul de reea Infrastructur necesit utilizarea unui Access Point. Echipamentul Access Point controleaz comunicaia Wireless i ofer cteva avantaje importante fa de reeaua Ad-hoc. De exemplu, o reea bazat pe Infrastructur are un nivel mai nalt de securitate, viteze de transmitere a datelor mai rapide i integrare cu o reea pe fir.

1.2. Evoluia reelelor wireless


Transmisia wireless dateaz nc de la nceputurile omenirii. Chiar i n timpurile strvechi, oamenii foloseau sisteme primitive de comunicaie, care pot fi catalogate ca fiind wireless: semnalele de fum, oglinzile, steagurile, focurile, etc.. Este demonstrat faptul c, grecii antici foloseau un sistem de comunicaie ce consta ntr-o succesiune de staii de observare situate n vrful dealurilor, fiecare staie fiind n aria de vizibilitate a staiilor vecine. Acest sistem funciona astfel: n momentul n care o staie primea un mesaj de la staia vecin, aceasta repeta mesajul, astfel nct sa fie transmis staiei urmatoare. In acest mod mesajele se derulau intre perechi de staii aflate la mare distan una de alta. Astfel de sisteme au fost, de asemenea, insuite i de alte civilizaii. Cu toate acestea, este mult mai logic s considerm c originea reelelor wireless coincide cu prima transmisie radio. Acest lucru a avut loc in 1895, la civa ani dup inventarea telefonului. In acest an Guglielmo Marconi a realizat prima transmisie wireless, ntre Insula Wight i un remorcher aflat la 18 mile deprtare. ase ani mai trziu, Marconi a transmis cu succes un semnal radio peste Oceanul Atlantic, de la Cornwall la Newfounland, iar in 1902 a fost stabilit comunicarea bidirecionala, de la un capt al oceanului la altul. Odata cu trecerea anilor transmisia prin unde radio a continuat s evolueze, iar n 1915 a luat natere telefonia bazat pe unde radio, cand se realizau convorbiri intre nave. Dei dateaz de aproape un secol, transmisia wireless a cunoscut o importan i o rspndire deosebit n ultimii 20-30 de ani. n prezent, domeniul comunicaiilor wireless este unul dintre segmentele cu cea mai rapid cretere din industria telecomunicaiilor. Sistemele de comunicaie wireless, ca celularul, telefoanele satelit, precum i retelele wireless locale (WLAN-wireless local area networks) au au dobandit o larga intrebuintare si au devenit esentiale in viata de zi cu zi a oamenilor. Aceasta popularitate a retelelor wireless se datoreaza avantajelor pe care acestea le au, fata de sistemele bazate pe cablu (wireline). Cele mai importante avantaje sunt mobilitatea si costul redus.

1.2.1. Telefonia mobil timpurie


n 1946, primul sistem public de telefonie mobil, cunoscut ca Mobile Telephone System (MTS), a fost introdus in 25 de orae din Statele Unite ale Americii. Datorit limitrii tehnologice, aparatele de emisie recepie ale MTS-ului, erau foarte mari i puteau fi transportate doar cu ajutorul vehiculelor. MTS era un sistem analog, ce prelucra informaia, transmisa oral, ca o und continu. Aceast und era folosit pentru a modula/demodula transportatorul RF. Sistemul era semi-duplex, asta nsemnnd c, la un moment dat, utilizatorul putea fie s vorbeasca, fie s asculte. Pentru a schimba intre cele doua faze, utilizatorul trebuia s apese un buton specific.

MTS utiliza o Staie de Baz (BS) cu un singur transmitor de mare putere care acoperea ntreaga arie de operare a sistemului. Daca era necesar o extensie la o zona din apropiere, trebuia sa se instaleze o noua BS pentru acea zona. Cu toate acestea, intrucat cele dou BS-uri utilizau aceleai frecvene, era necesar situarea acestora la o distan considerabil una de alta, astfel nct s nu cauzeze interferen. Din pricina puterii limitate, unitile mobile nu transmiteau direct BS-urilor ci sit-urilor mobile mprtiate pe toat zona de operare a sistemului. Aceste sit-uri de recepie erau conectate la BS-uri i retransmiteau mesajele la ele. Asfel, pentru a putea transmite un mesaj de la un telefon fix la un terminal MTS, apelantul trebuia sa formeze un numar special pentru a se conecta la un operator MTS. Apelantul informa operatorul asupra numrului, apoi acesta cuta un canal nefolosit, in scopul conectrii apelantului la terminalul mobil. Cnd un apelant mobil dorea s telefoneze, se cuta un canal neutilizat (dac exista) prin care un operator MTS era notificat sa transmita mesajul la un telefon fix specificat. Toate acestea, n cadrul MTS-ului, se realizau manual. Limitele majore ale acestui sistem erau operarea manual i faptul c un numr mic de canale era disponibil: n cele mai multe cazuri sistemul punea la dispozitie trei canale, adica doar trei apeluri puteau fi fcute simultan. In 1960 a fost pus n funciune o nou versiune a MTS, numit Sistemul Imbuntit de Telefonie Mobil (IMTS Improved Mobile Telephone System). Acest sistem se baza pe un duplex complet, apelul era realizat automat, elimina necesitatea intermediarului i utiliza 23 de canale.

1.1.2. Telefonul celular tehnologie de tip analog


Intruct MTS folosea n mod ineficient spectrul, acest sistem avea o capacitate redus. Asfel, din pricina acestei capaciti reduse, precum i din cauza interferenei provocate de BS-uri, acest sistem a devenit impracticabil. O soluie la aceste probleme a fost gasit, n anii 1950 1960, de ctre cercettorii din laboratoarele AT&T Bell. Astfel a aparut conceptul celular, care caiva ani mai trziu a provocat o adevrat revoluie in domeniul telefoniei mobile. Interesant de notat este c aceast revoluie a luat prin surprindere mult lume, chiar si pe cei de la AT&T. Ei estimaser c, pna la sfaritul secolului, vor exista doar un milion de utilizatori ai acestei tehnologii, in timp ce realitatea s-a dovedit alta: in prezent exista peste 100 de milioane de clieni doar in SUA. Iniial propus n 1947 de R.H. Ring, conceptul celular nlocuiete vechile BS-uri, ce aveau o acoperire mare, cu un numr de staii de mica acoperire. Aria de acoperire a fiecreia dintre aceste BS-uri este numit celul. Asfel, aria de operare a sistemului era divizat intr-un set de celule adiacente, care nu se suprapuneau. Spectrul disponibil era imparit n canale, i fiecare celul utiliza propriul ei set de canale. Celulele vecine utilizau seturi de canale diferite, pentru a evita interferena, dar acelai set de canale putea fi utilizat de mai multe celule aflate la o distan considerabil unele de altele. Acest concept este cunoscut ca reutilizarea frecvenei i permite ca un anumit canal s fie utilizat de ctre mai multe celule, astfel crescnd eficiena utilizrii spectrului. Fiecare BS este conectata prin fire la un dispozitiv cunoscut sub numele de Mobile Switching Center (MSC). MSC-urile sunt interconectate prin fire, fie direct unul de altul, fie prin intermediul unui nivel secundar de
6

MSC-uri, care la rndul lor pot fi interconectate prin intermediul unor MSC-uri de ordinul trei, .a.m.d.

1.1.3. Telefonul celular tehnologie digital


Tehnologia transmisiunilor digitale a fost pentru prima oar implementat n reeaua public in 1962 in SUA. La acea dat centralele telefonice erau analogice, iar transmisiunile digitale, utiliznd metoda PCM (Pulse Code Modulation), au fost utilizate pentru evitarea realizrii de noi cabluri de cupru i utilizarea extensiv a celor existente. Metoda PCM const n transformarea semnalelor analogice din banda vocal in semnale digitale de 64 kbit/s i multiplexarea lor intr-un semnal de vitez de 2048 Mbit/s denumit E1de ctre UIT. Metoda de multiplexare utilizat este cea cu diviziune in timp (Time Division Multiplexing). Tehnologia digital a continuat s se dezvolte i a cuprins domeniul comutaiei digitale. Prima central digital a fost produs n 1975, de Northern Telecom. Centralele digitale pentru telefonia public s-au dezvoltate ca o consecin a apariiei sistemelor PCM, tot pe baza tehnologiei de multiplexare TDM, care comut canale de 64 kbit/s. Ca urmare, sistemele E1 i-au extins utilizarea i in bucla de abonat, nu numai la conexiunile intre centrale. Cererile crescute, in telefonia clasic, au avut ca rezultat, n domeniul transmisiunilor la distan, creterea capacitii de transmisiuni, o cretere obinut prin trepte de multiplexare definite in ierarhia digital plesiocron PDH.

1.1.3. Cordless Phones (Telefoane fr fir)


Telefoanele fr fir au aprut pentru prima dat n 1970 i de atunci au cunoscut o cretere semnificativ. Initial au fost concepute pentru a crea mobilitate in interiorul unor zone de acoperire mic, precum birourile sau locuinele. Telefonele fr fir sunt alctuite dintr-un receptor portabil, care comunic cu o BS conectat la Public Switched Telephone Network (PSTN). Astfel, telefoanele fr fir aveau drept int nlocuirea cablului specific telefoanelor convenionale cu o legtur wireless. Primele tipuri de astfel de telefoane se bazau pe tehnologia de tip analog. Asfel, apelul era de calitate redus ntrucat receptoarele erau supuse interferenei. Aceast situaie s-a schimbat odata cu introducerea primei generatii de telefoane fr fir, digitale, ce ofereau aceeai calitate, n ceea ce privete mesajul oral, ca a celor cu fir. Dei prima generaie a acestor telefoane a cunoscut un real succces, acesteia i lipsea un numr de trsturi, cum ar fi abilitatea unui receptor de a fi utilizat in afara locuintei sau a unui birou. Aceast caracteristic a fost nsuita de cea de-a doua generaie de telefoane fr fir, digitale. Acestea sunt cunoscute si ca sisteme telepoint i permit utilizatorilor sa le foloseasca in locuri cum ar fi gri, strzi aglomerate etc. Avantajul telepoint-ului asupra telefonului celular const n faptul ca BS-urile celui din urm nu puteau acoperi anumite zone, cum ar fi staiile de metrou. Dac un numr de BS-uri de tip telepoint erau situate in astfel de locuri, un telefon fr fir din aria de acoperire se putea inregistra la un furnizor telepoint si astfel se putea face apel. Cu toate acestea, noul sistem avea i el problemele sale. O asfel de
7

problem era faptul c un utilizator al acestui telefon putea doar sa realizeze apeluri, nu sa si primeasc. De asemenea, folosirea unei alte BS-uri (adica ieirea din aria de acoperire a primei) nu era posibil, iar utilizatorii trebuiau s rmn in aria de acoperire a acelesi BSuri pana la terminarea convorbirii. Aceste sisteme s-au desfurat in Marea Britanie, unde au cunoscut un eec comercial. Totui, la mijlocul anilor 90, aceste sisteme au cunoscut succesul n rile asiatice datorit faptului c puteau fi folosite i pentru alte servicii (cum ar fi apelarea in Japonia). Chiar i astfel, din cauza ascensiunii rapide a telefoanelor celulare, acest sistem este astzi ntr-un declin continuu. Evoluia telefoanelor fr fir, de tehnologie digital, s-a concretizat n sistemul DECT. Acesta este un telefon fr fir standard, specific Europei, care permitea mobilitatea. Astfel, o cladire era echipata cu multiple BS-uri de tip DECT care erau conectate la PBX (Private Brach Exchange). Intr-un astfel de mediu, un utilizator care avea la el un telefon DECT se putea deplasa dintr-o zon de acoperire in alta, fr a se produce perturbaii. Din acest punct de vedere, DECT poate fi considerat un sistem celular. DECT, care pn n prezent s-a raspndit doar in Europa, suport, de asemenea, i serviciile telepoint. Un sistem asemntor DECT se folosete i n Japonia, acesta fiind cunoscut sub numele de PHP (Personal Handy-phone System). Acesta suporta i el migraia ntre dou BS-uri .

1.1.5 Sisteme de date wireless


Familia de telefonie celular este, n primul rnd orientat spre transmiterea oral a mesajului. Intruct sistemele de date wireless sunt folosite pentru transmiterea de date, ele au fost digitale nc de la inceput. Sistemele sunt caracterizate prin transmisie bursty: terminalele rmn n ateptare, atta timp ct nu exist un pachet de transmis. Primul sistem de acest tip a fost dezvoltat n anul 1971, la Universitatea din Hawaii, in cadrul proiectului ALOHANET. Scopul proiectului const n furnizarea unei comunicaii bi-directionale intre calculatoarele situate pe patru insule i un calculator central aflat pe insula Oahu, fr a utiliza liniile telefonice. ALOHA folosea o topologie n form de stea, calculatorul central funcionnd ca un hub. Oricare dou calculatoare puteau comunica intre ele, folosind hub-ul drept intermediar. Dei eficiena acestei reele era redus, avantajul su consta in simplitatea ei. De precizat ca, dei mobilitatea nu se numra printre caracteristicile proiectului, ALOHA a reprezentat baza tuturor sistemelor de astzi. 1.1.5.1 Wide Area Data Systems Sisteme de date de mare acoperire (WWAN) Aceste sisteme permiteau oferirea de servicii, precum mesagerie, e-mail i afisaj, la o vitez redus. n continuare sunt prezentate cteva dintre aceste sisteme (P. Nicopolitidis, pag 7-10):

Sisteme de afiaj acestea sunt sisteme one-way , bazate pe tehnologia celulei, ce aveau o vitez de transmitere a mesajului foarte redus. Primul sistem de acest tip transmitea un singur bit de informaie, cu scopul de a notifica utilizatorii c cineva vrea s i contacteze. Cu timpul, afiarea mesajelor s-a perfecionat, putndu-se
8

transmite mesaje de mici dimensiuni, cum ar fi numrul de telefon al persoanei care realiza apelul sau mesaje text reduse. In SUA, au aprut, de asemenea si pagere twoway. In acest caz, dispozitivele mobile au inceput sa creasc n mrime i greutate, i durata bateriei se diminua, ntruct era necesar implementarea unui transmitator suficient de puternic nct s ating BS-uri deprtate.

Mobitex- acesta este un packet-switched system1, dezvoltat de Ericsson pentru aplicaiile telemetrice. Acest sistem ofer o foarte buna acoperire, in multe regiuni ale lumii, i are o viteza de 8kbps. In cadrul Mobitex-ului, acoperirea este furnizat de BS-uri situate pe stlpi, acoperiuri, etc., metod ce n prezent se afl la baza arhitecturii retelelor. In 1998, au fost construite nite sisteme, pentru piaa din SUA, care ofereau un acces limitat la internet, prin intermediul Mobitex. Ardis acesta este un circuit-switched system2 i a fost dezvoltat de Motorala i IBM. Exista doua tipuri de astfel de sisteme, cunoscute i sub numele de DataTAC: Mobile Data Communications 4800 (MDC4800) cu o vitez de 4,8 kbps i Radio Data Link Access Protocol (RD-LAP), cu o vitez de 19, 2 kbps, meninnd n acelai timp compatibilitatea cu MDC4800. La fel ca i Mobitex, acoperirea este furnizat de BS-uri situate pe stlpi, acoperiuri, ce sunt conectate la o reea central. Multicellular Data Network (MCDN) un sistem dezvoltat de Metricom, cunoscut i sub numele de Ricochet. MCDN a fost proiectat pentru a permite accesul la internet i, n consecin, ofer viteze mai mari, comparativ cu sistemele precedente (pn la 76 kbps). Acoperirea era realizat printr-un sistem dens de celule cu o raz de pn la 500 m. Celulele BS sunt situate aproape de nivelul strzii, pe stlpi. MCDN se caracterizeaza prin faptul ca este inefiecienta in cazul apelurilor orale, intrucat are loc o intarziere a mesajului de la 0,2 la 10s. De asemenea, intrucat MCDN foloseste spectrul din zona de 900 MHs, devine imposibila adoptarea sa de catre tarile in care aceasta banda este deja folosita (de exemplu, in Europa, de catre GSM), iar mutarea MCDN pe banda de 2.4 GHz, libera in Europa, ar duce la crearea unor cellule si mai mici, ce va atrage o crestere semnificativa apretului, ca urmare a necesitatii instalarii mai multor BS-uri.

1.1.5.2. Wireless Local Area Networks (WLAN) WLAN-urile sunt folosite pentru a furniza transferul rapid de date n cadrul unei zone relativ redus, precum o cldire sau un campus. Importana acestor retele a nceput la mijlocul anilor 80, i a fost declanat de decizia, Comisiei Federale de Comunicaii a Statelor Unite (FCC), de a autoriza folosirea fr licen a benzilor ISM (rezervate pentru utilizri industriale, tiinifice i medicale). Aceste benzi erau insa supuse interferentei, astfel FCC impune o limit asupra puterii dispozitivelor ce foloseau benzile ISM. Odat cu luarea acestei decizii WLAN-urile au cunoscut o dezvoltare continu.

Packet-switched system in cadrul acestui sistem mesajele se divid in pachete, iar apoi se transmite fiecare pachet, individual. 2 Circuit-switched system inn cadrul acestui sistem se stabileste o anume cale (sau circuit) pe toata durata transmisiei. Aceste sisteme sunt ideale pentru transmiterea informatiei in timp real.

Prima incercare de a creea un standard, a fost fcut la sfritul anilor 80, concretizndu-se n IEEE Working Group 802,4 si, astfel, a luat natere metoda Tokenpassing bus. Grupul a decis insa, ca aceasta metoda este ineficient n controlarea unei reele wireless i a sugerat descoperirea unei alternative. Astfel, Comitetul Executiv al Proiectului IEE 802 a realizat Working Group 802,11. Primul standard 802,11 permitea o vitez de transfer a datelor de 2 Mbps, folosind fie transmisia cu spectru mprtiat, folosind benzile ISM, fie transmisia prin infrarosu. In septembrie 1999 au fost aprobate standardele 802,11b i 802,11a. Primul standard, 802,11b, marete performana benzii de 2,4GHz, ajungnd la o vitez de pn la 11 Mbps. Cel de-al doilea, 802,11a, folosete banda de 5GHz, avnd o vitez de 20 pn la 54 Mbps. Toate aceste variante folosesc acelai tip de protocol, i anume MAC (Medium Accesss Control), cunoscut si ca DFWMAC (Distributed Foundation Wireless MAC).

1.1.6. Legaturile wireless fixe fixed wireless links


Spre deosebire de celelalte reele wireless prezentate mai sus, aa cum le spune i numele, acestor sisteme le lipsete mobilitatea. Aceste sisteme, folosite pentru a produce viteze ridicate in bucla local3, sunt de dou tipuri: point-to-point sau point-to-multipoint. In primul caz, compania care ofer serviciul folosete o anten de emisie-recepie pentru fiecare utilizator, n timp ce n cadrul sistemului point-to-multipoint, o anten de emisiereceptie este folosit pentru a forma legturi cu mai muli utilizatori. Companiile care ofer servicii point-to-multipoint plaseaz mai multe antene intr-o zon, acestea formnd o structur celular, aceasta fiind ins diferit de sistemele celulare convenionale, ntrucat celulele nu se suprapun, aceeai frecvena fiind refolosita pentru fiecare celul. Cele mai cunoscute sisteme de acest tip sunt urmtoarele:

ISM-band systems sisteme ce folosesc banda ISM de 2,4 GHz. Transmisia este realizat folosind tehnologia spectrului mprtiat, n consecin multe dintre aceste sisteme funcioneaz folosind standardul IEEE 11 Mbps 802,11b, care folosete acest tip de spectru. Sistemele ISM-band sunt organizate in celule cu o raz de pn la 8km.Capacitata maxim de care dispune fiecare celul este de 11Mbps, ns n cea mai mare parte a timpului aceasta variaz intre 2-6Mbps MMDS - Multipoint Multichanel Distribution System utilizeaza spectrul folosit la inceput de catre televiziunea de tip analog. Acest spectru se situeaz pe banda cuprins intre 2,1 si 2,7 GHz. Aceste sisteme sunt organizate n celule pana la 45 Km. Aceste valori ridicate sunt posibile intrucat n cadrul benzilor cu licen este permis o mai mare putere. Capacitatea maxim a unei celule MMDS este de 36 Mbps i este mprit ntre utilizatorii acesteia. LMDS - Local Multipoint Distribution System utilizeaz frecvene mai inalte (in jur de 30 GHz) i, n consecin, celule mai mici (1-2 km) dect MMDS. Ofer o capacitate maxim de 155 Mbps.

1.1.7. Sisteme de comunicaii prin satelit


Era satelitului a nceput n anul 1957, odat cu lansarea satelitului Sputnik de ctre Uniunea Sovietic, ns capacitile de comunicare oferite de acesta erau foarte limitate.
3

Local loop sau last mile legatura ce conecteaza utilizatorul de o retea backbone, precum internetul.

10

Primul satelit folosit realmente pentru comunicare a fost AT&T Telstar 1, care a fost lansat de catre NASA n 1962, urmat imediat n 1963 de succesorul su, Telstar 2. De la era Telstar pn n prezent, comunicaiile prin satelit au cunoscut o continuu dezvoltare, oferind in zilele noastre informaii, afiaj, voce, difuzare TV, acces Internet, precum i alte servicii Orbitele sateliilor se impart in trei categorii. Pornind de la cea mai apropiat de Pmnt spre cea mai deprtat, acestea sunt: LEO (Low Earth Orbit), MEO (Medium Earth Orbit) and GEO (Geosynchronous Earth Orbit) aflate la distane de 100-1000Km, 500015000Km, respectiv 36000Km. Exist, de asemenea satelii care folosesc orbite eliptice, acestea incercnd s combine caracteristica sistemelor LEO (ce reduc ntrzierea) cu cea a sistemelor GEO (stabilitatea).

1.1.8. A treia generaie a sistemelor celulare


Dei sistemele 2G au cunoscut un real success i s-au bucurat de acceptabilitate pe pia, acestea sunt limitate n ceea ce priveste cantitatea de date transmis. Cu toate c acest lucru nu este un factor limitator n ceea ce privete calitatea sunetului (a vocii), sistemele 2G devin practic inutile n faa cerinelor, n continuu cretere, furnizate de aplicaiile de date viitore. Pentru a demonstra ineficiena acestor sisteme consideram un simplu transfer al unei prezentatii de 2 MB. Un asemenea transfer ar dura probabil pn la 28 de minute, folosind transmisia de date 9,6Kbps GSM. Este de neles c, n aceste condiii, aplicaiile viitoare nu s-ar putea realiza cu prezentele sisteme 2G. n scopul realizrii n mod eficient a acestor aplicaii, n 1992, Uniunea Internaionala de Telecomunicaii (ITU) a demarat conceperea celei de-a Treia Generatie a sistemelor celulare. Produsul efortului depus de ITU s-a concretizat in urmtoarele standarde 3G: EDGE, un sistem TDMA care a evoluat din GSM i IS-136 i suport o vitez de 473Kbps; cdma2000, descendent IS-95 i suport o vitez de pn la 2Mbps; WCDMA, un sistem CDMA ce introduce o nou cale, de 5Mhz, capabil sa ofere o vitez de pn la 2 Mbps.

In ceea ce privete viitorul reelelor wireless, se previzioneaz ca evoluia se va ndrepta spre un sistem integrat, care va consta ntr-un simplu transfer de pachete n cadrul unei platforme wireless. Acesta este scopul Generaiei a Patra care are drep int piaa anului 2010.

2. Wireless Personal Area Network (WPAN)


2.1. Introducere. Personal Area Network (PAN) vs Body Area Network (BAN)
O reea body este puternic corelat cu computerele portabile. Astfel, componentele unui computer portabil sunt distribuite pe suprafaa corpului uman (microfoane, cti, etc.) iar BAN asigur conectivitatea ntre aceste dispositive. Astfel, principalele trsturi ale acestei reele sunt:
11

a) abilitatea de a interconecta dispozitive eterogene, ce variaz de la dispozitve complexe

(ex. un telefon mobil) pn la pri ale unui dispozitiv (microfon, display etc.);
b) autoconfigurare adugarea sau eliminarea unui dispozitiv de la reea ar trebui s fie

transparent utilizatorului; c) integrarea serviciilor transferul izocron de date audio sau video trebuie s coexiste cu traficul de date Internet; d) abilitatea de a se interconecta cu alte reele BAN (pentru a schimba date cu alte persoane) sau reele PAN (pentru a accesa Internetul). Prima reea BAN a fost prototipul dezvoltat de T.G. Zimmerman, aceasta folosind corpul uman drept canal de comunicaie. Asfel, Zimmerman a demonstrat c datele pot fi transferate prin piele, printr-o simpl strngere de mn. O Reea Wireless Personal (WPAN) este o reea fr fir, de mic dimensiune (lowrange), care acoper o suprafa de doar caiva zeci de metri. Acest tip de reea este folosit n general pentru conectarea dispozitivelor periferice (cum ar fi imprimante , telefoane mobile i electrocasnice) sau un asistent personal ( PDA ), la un calculator , sau doar dou computere din apropiere, fr a utiliza conexiunea prin cablu. Asfel, n timp ce o reea BAN se concentreaz n realizarea interconectrii dispozitivelor portabile ale un persoane, PAN este o reea ce se desfoar n mediul n care o anumit persoan ii desfoar activitatea.

Fig.2

Prima reea personal a fost BodyLAN, aceasta fiind rezultatul proiectului DARPA (mijlocul anilor 90). BodyLAN era o reea de putere i dimensiune mic, necostisitoare, cu o laime modest a benzii, ce putea conecta diverse dispozitive aflate pe o raz de cinci metri. Fiind motivat de proiectul BodyLAN, un grup WPAN i-a inceput activitatea in iunie 1997, ca parte a standardizarii IEEE 802.11. In mai 1998 grupul de studiu a cerut alturarea WATM, Bluetooth, HomeRF, BRAN (HIPERLAN), IrDA, IETF (Internet Standardization) i WLANA (o alian de marketing a companiilor WLAN din SUA).

12

Reeaua WPAN utilizeaz banda ISM de 2.4 GHz, ntinderea spectrului avnd rolul de a elimina interferena i de a utiliza ntreaga laime a benzii. Tehnologia WPAN creeaz mari oportuniti pentru aplicaii ce vor schimba radical viaa de zi cu zi. Se previzioneaz c o astfel de reea nu va fi implementat doar n dispozitive cum ar fi telefoanele celulare, PDA-uri s.a, cat i n fiecare dispozitiv digital.

2.2. Standarde de conectivitate


Grupul 802.15 WPAN se concentreaz pe dezvoltarea standardelor de reele wireless de mic acoperire folosit pentru dispositive de calcul precum PC-uri, PDA-uri, celulare, imprimante, microfoane etc. Grupul WPAN intenioneaz s publice standarde care s permit acestor dispositive s coexiste i s interopereze unul cu altul, n cadrul unei frecvene acceptat pe plan internaional. Primul asfel de standard este IEEE 802.15.1 sau Bluetooth, dup regele viking Harald Blataand (poreclit si Bluetooth), ce a unit Norvegia i Danemarca. Acesta renumit ca fiind foarte comunicativ, remediind conflictele cu uurin (cunoscut in istorie prin faptul c a introdus Cretinismul n Scandinavia, pentru a mbuntii relaiile cu Europa) dar nu sar fi gndit niciodat c o mie de ani mai trziu, o tehnologie performant i va purta numele! Bluetooth a fost lansat de Ericsson in 1994, care ofer un debit maxim de 1 Mbps pe o raz maxim de aproximativ treizeci de metri. Bluetooth, de asemenea, cunoscut sub numele de IEEE 802.15.1, are avantajul de a fi foarte eficient energetic, ceea ce l face potrivit pentru utilizarea n dispozitive mici. Bluetooth-ul creeaz o cale prin care se poate face schimb de informaii ntre aparate precum telefoane mobile, laptop-uri, calculatoare personale, imprimante, camere digitale i console video printr-o frecven radio sigur i de raz mic. Aparatele bluetooth comunic ntre ele atunci cnd acestea se afl n aceeai raz de aciune. Ele folosesc un sistem de comunicaii radio aa c nu este nevoie s fie aliniate fa n fa pentru a transmite, pot fi chiar n camere diferite dac transmisia este suficient de puternic. Standardul Blutooth cunoate mai multe versiuni: 1.0 si 1.0B, 1.1, 1.2 si 2.0 Versiunile 1.0 si 1.0B au avut multe probleme care au fcut productorii s ntmpine mari dificulti n a face produsele lor funcionale. Versiunea 1.1 elimin dificultiile ntmpinate n versiunile anterioare au fost remediate. Versiunea 1.2 este mbuntait prin: - Adaptive Frequency Hopping (AFH), ce crete rezistena la interferena radio; - creterea vitezei de transmisie;

13

vocii

- eSCO (extended Synchronous Connections), ce imbuntete calitatea prin retransmiterea pachetelor corupte; - RSSI (Received Signal Strength Indicator); - Controller Interface (HCI) support for 3-wire UART - HCI access to timing information pentru aplicaiile Bluetooth. Versiunea 2.0 este compatibila versiunile anterioare i are drept mbuntiri: - Non-hopping narrowband channel(s) : aceste canale sunt mai rapide dar au fost criticate,ntrucat au adus prejudicii mecanismului de securitate al versiunilor anterioare; - Broadcast/ multicast support ; - Enhanced Data Rate (EDR) of 2.1 Mbit /s. - Built-in quality of service ; - Distributed media-access control protocols - Faster response times ; - Halved power consumption.

Un alt standard WAPN este IEEE 802.15.4, de asemenea cunoscut i sub numele de ZigBEE. Conceptul a aprut in 1998, n momentul in care multi utilizatori au observat ca BlueTooth nu este compatibil cu multe aplicaii, iar n mai 2003 standardul 802.15.4 a fost finisat. Tehnologia ZigBee poate fi utilizat pentru a conecta dispozitive fr fir la un cost redus i cu un consum foarte mic de energie, ceea ce l face deosebit de potrivit pentru a fi integrat direct n aparate electronice mici (cum ar fi aparatele electrocasnice, stereo, i jucrii). ZigBee, care opereaza pe banda de frecventa de 2,4 GHz i pe 16 canale, poate atinge viteze de transfer de pn la 250 Kbps, cu o raz maxim de aproximativ 100 de metri. ZigBee definete un set de protocoale de comunicaie la nivel nalt, ce utilizeaz emitoare radio de dimensiuni mici, cu un consum energetic redus, bazate pe standardul 802.15.4 ce definete reelele WPAN (Wireless Personal Area Networks) precum conectarea catilor la mobil prin unde radio la distan scurt. Tehnologia promovat de acest tip de reele este mai simpl i prezint costuri mai reduse dect n cazul reelelor Bluetooth. Numele tehnologiei susine organizatia EDN : zig-zag waggle dance honeybees. Acest tip de retele a fost proiectat i etichetat aplicaiilor ce necesit o vitez de transmisie a datelor redus, o gestiune optimizat a consumului de energie pentru asigurarea longevitii maxime a surselor si a securitatii retelei de lucru. Versiunea ZigBee 1.0 a fost ratificat la 14 decembrie 2004. Opernd n benzile radio de 868 MHz (Europa), 915 MHz (SUA) i 2,4
14

GHz n majoritatea rilor, un circuit radio ZigBee produs n serie foarte mare cost n 2005 circa 1,10 dolari SUA, iar preul unui microcontroler dedicat este n prezent mai mic de 3 dolari Tehnologia Zigbee este utilizat deja in aplicaii foarte mari, interesante, dei nu sunt publice: securitate, sisteme de control, sisteme de monitorizare, aplicaii militare sau industriale. Este o tehnolgie simpl i eficient din punct de vedere economic. Este chiar mai ieftin decat tehnologia Wi-Fi, care este tot mai accesibil. Exist i numeroase aplicaii n care cele doua tehnologii conlucreaz. O reea ZigBee poate fi utilizat ntr-o gam larg de domenii, de la controlul industrial, reelele cu senzori integrai, achiziia de date medicale i sistemele anti-incendiu i anti-efracie pn la automatizrile din cldiri i casele inteligente. Functioneaza n banda de frecvena 2.4 GHz, considerat resurs natural i nu implic costuri de utilizare In prezent exista doua versiuni standardizate ZigBee si ZigBeePro. Aceasta din urm aparuta n 2007 ofer mai multe avantaje precum multicasting, rutare M to 1, si o securitate mai buna prin Symmetric-Key Key Exchange (SKKE) Standardul de baz pentru reele wireless este 802 stabilit de IEEE. Standardul 802.15 caracterizeaz WPAN (Wireless Personal Area Network), reele ce leag dispozitive ca telefonul mobil, PDA (Personal Digital Assistant), console de jocuri, etc. Din 802.15 se desprinde 802.15.4, care se refer la tehnologia ZigBee. ZigBee ofera funcionalitate de nivel nalt n ceea ce privete structura reelei, rutarea mesajelor si securitatea. Aceast funcionalitate este oferit de nivelul software. Nivelul fizic /legtura de date este bazat pe standardul IEEE 802.15.4 Acest standard fundamenteaz principiile de baz ale ZigBee: - Consum de energie foarte redus; - Folosirea de benzi radio fara licenta; - Instalarea usoara; - Cost redus. ZigBee adaug capabiliti pentru : - Topologii de reele mai flexibile; - Rutare de mesaje inteligent; - Msuri de securitate mbuntite; In comparaie cu Bluetooth, care suport o viteza a datelor de pn la 1Mbps, ZigBEE are o vitez de doar 250 Kbps. Astfel, in 2005, a fost inaugurat un nou standard, cunoscut sub numele de WiMedia, acesta este unul din cele doua propuneri competitive 802.15.3. Una dintre ele se bazeaz pe ntinderea automata (DS-direct spread) UWB, iar cealalt pe MBOFDM (multiband orthogonal frequency-division multiplexing). Varianta 802.15.3a a fost desfiintata, dupa ce niciuna dintre cele doua nu a primit vot majoritar, iar cea de-a doua s-a alaturat grupului WiMedia. Un standard WiMedia este USB wireless (WUSB).

15

Standardele IEEE 802.15, in ordinea apariiei lor, sunt prezentate comparativ in tabelul de mai jos: Standardul IEEE 802.15.1 Volumul de date transferat 1Mbps Banda de frecven 2.4-2.48GHz Aria de Aplicaii acoperire 10m Telefoane celulare, calculatoare, PDA-uri, imprimante, microfoane i alte dispositive digitale 10m Transfer multimedia, radar de inalt rezolutie, senszor wireless de reea, sisteme de radio-locaii etc. 100m Aplicaii in domeniile industrial, agrar, medical etc.

Bluetooth

802.15.3

High-rate WAPN

>20Mbps

3.1-10.6GHz

802.15.4

Low-rate WAPN

<0,25Mbps

868MHz 902928MHz 2.42.48GHZ

HomeRF (pentru Home Radio Frequency), lansat n 1998 de ctre HomeRF Grupul de lucru (care include productorii Compaq, HP, Intel, Siemens, Motorola i Microsoft, printre altele) are o capacitate maxim de 10 Mbps, cu o gam de aproximativ 5-10 de metri fr un amplificator. Standardul HomeRF, n ciuda sprijinului Intel, a fost abandonat n ianuarie 2003, n mare msur, deoarece producatorii de procesoare au nceput s sprijine on-bord Wi-Fi (prin intermediul tehnologiei Centrino, care a inclus un microprocesor i un adaptor Wi-Fi pe o singur component). Standardul IrDA poate fi folosit pentru a crea conexiuni fr fir peste civa metri, cu viteze de peste poate ajunge la cativa megabii pe secund. Aceast tehnologie este utilizat pe scar larg n domeniul electronicii acas (cum ar fi controale de la distan), dar undele de lumin pot interfera cu semnalul. IrDA (Infrared Data Association), format n 1995, are mai mult de 150 de membri.

16

2.3. Arhitectura retelei


Un dispozitiv Bluetooth, jucand rolul de stpn poate s comunice cu un numr de pn la 7 dispozitive, ce joac rolul de sclav. Astfel, n orice moment, informaia poate fi transferat ntre stpn si sclav, dar stpnul comut rapid de la sclav la sclav, dnd astfel forma unui cerc. Aceste grupuri formate din 8 dispozitive (1 stapan si 7 sclavi) sunt numite piconet-uri. De asemenea, se pot conecta ntre ele i doua sau mai multe piconet-uri, mpreun formnd scatternet-ul, dispozitevele acionnd ca o punte, jucnd rolul de stpn n cadrul unui piconet i rolul de sclav n cellalt.

Fig.3. Scatternet. Standardul Bluetooth Astfel, putem spune c, in cazul standardului Bluetooth, intlnim o topologie de tip imprtiat. In cadrul acestei topologii un numr de reele de mici dimensiuni permit coexistena mai multor terminale. Pentru a implementa o astfel de reea este necesar prezena unui mediu plug and play4. Reeaua trebuie s se autoconfigureze, furniznd un mecanism simplu de formare a unie noi retea de mici dimensiuni i o procedur de participare la una existent. Pentru a implementa un astfel de mediu sistemul trebuie sa fie capabil sa furnizeze diferite stri (Master M, Slave S, Stand-By-BS i Parked/Hold P pentru terminal) de conectare la reea, iar terminalele s se poat asocia la mai multe retele n acelai timp. Asa cum am mai spus, fiecare terminal poate s joace rolul fie de stapan (M) sau sclav (S) i, dup se vede in fgura 3, terminalele S pot sa faca parte din unul sau mai multe piconet-uri. Un terminal M poate s fie conectat simultan la 7 pn la 200 de sclavi activi dintr-un piconet. Daca accesul nu este permis, un terminal poate s intre in starea BS, unde ateapt pn cand i se permite accesul. In acest mod terminalul ii pstreaza adresa MAC, in timp ce in starea P adresa MAC este eliberat. Intr-o zona este permis funcionarea a pn la 10 piconet-uri. Standardul WiMedia este utilizat pentru a conecta diverse dispozitive, cum ar fi telefoanele mobile, imprimantele, MP3/4 urile la un laptop, n cadrul unei mici reele WAPN, aa cum este piconet-ul caracteristic Blootooth-ului. O reea WAPN de standard WiMedia este prezentat in fig. 2.
4

Conceptul de Plug and Play se refer la posibilitatea unui utilizator cu putine cunostinte tehnice despre computere s instaleze sau s demonteze (permanent sau dinamic) componente hardware fr prea mult efort.

17

Fig.4 Topologie n form de stea. Standardul WiMedia Conexiunea intre dispozitive i laptop se realizeaz folosind USB wireless. Laptop-ul poate fi conectat la o retea local printr-un punct de acces. Un telefon mobil poate fi conectat si la o BS (base station) dintr-o reea celular, care la rndul ei este conectat la o reea de telefonie puplic, cunoscut sub numele de PSTN (public switched telephone network). In acest exemplu este prezentat o topologie de tip stea, dar pot exista i altele, cum ar fi topologia de tip pnz de pianjen.

3. Wireless Local Area Network (WLAN)


3.1. Definiia WLAN. Standarde de conectivitate
O reea wireless local este o reea wireless ce face posibil comunicarea intre doi sau mai muli utilizatori, avnd o viteza relativ mare, comparativ cu cea permis de o reea celular. (David Tung Chong Wong, pag. 391). Aceast reea este similar Ethernet-ului, cu excepia faptului ca Ethernet-ul este cablat iar WLAN este wireless i permite mobilitatea utilizatorului. IEEE 802.11 este primul standard WLAN i, pn n prezent, singurul care are o pia asigurat. Activitatea de standadizare IEEE 802.11a luat natere n anul 1987, ca parte a standardului IEEE 8.4 token bus. Intruct principalul motiv de utilizare al WLAN-urilor a fost realizarea conecxiunii intre diverse echipamente, producatori precum GM au participat inca de la inceput la activitile grupului IEEE 802.4. Standardul 802.11 a evoluat mai tarziu, aprnd astfel uratoarele standarde: 802.11b, 802.11a, 802.11g, 802.11n si 802.11s. Ultimele standarde permit transferul datelor de dimensiuni mai mari, iar 802.11s poate avea reea de tip pnz de pianjen. Dupa multe dezbateri, participanii la grupul IEEE 802.11au ajuns la un acord comun, i astfel au formulat un numar de cerine ce trebuiau indeplinite de standardul 802.11: - un singur MAC ce suport mai multe straturi PHY; - mecanisme ce permit suprapunerea mai multor reele, aflate n aceeai zon;
18

- dispozitii care s se ocupe de interferena provocat de alte benzi ISM radio; - mecanism care s rezolve problema terminalelor ascunse5; - opiuni pentru a sprijini serviciile contra timp; - dispoziii care s asigure confidenialitatea i accesul controlat. IEEE 802.11b poate opera cu o vitez de pn la 11Mbps, n cadrul benzii fr licen de 2.4GHz, iar cel de-al doilea n banda de 5GHz, fiind ins eliminat de pe piata. IEEE 802.11b folosete spectrul imprtiat de secven direct (DSSS) iar 802.11a folosete OFDM-orthogonal frequency-division multiplexing. Standardul 802.11g, lansat in 2003, ce functioneaz in cadrul benzii de frecven 2.4GHz i folosete OFDM, atinge o vitez de transfer de 54Mbps, deveninind astfel foarte popular. In anul 2008, un nou grup, cunoscut sub numele de 802.11n, a lansat standardul 802.11n. Acest standard, ce foloseste o combinaie a tehnicilor OFDM i MIMO (multipleinput, multiple-output) are drept int atingerea unei viteze de pn la 600Mbps. Acest lucru este posibil prin realizarea unui protocol MAC capabil s transfere peste100Mbps. Din cauza coliziunilor produse n momentul accesului la sistem, algoritmiilor de revenire ai accesului la sistem i spaiile dintre cadre (IFSs interfrarme spaces) rezultatul (throughput) va fi mai mic dect data fizic. Astfel, tehnicile avansate MAC trebuie s mreasc throughput-ul util. Dintre aceste tehnici amintim agregarea cadrelor, protoculul de inversare a directiei, diferite modalitati de transmisie i reducerea IFS-urilor.Agregarea cadrelor const in transmiterea unor cadre multiple ntr-o perioad scurt de timp, reducnd astfel timpul de acces la canal si spatiile dintre cadre (IFSs). Protocolul de inversrea a direciei permite tranferul bidirecional de cadre, in momentul in care este permisul accesul staiei sursa la canal. Acesta imbuntete throughput-ul prin reducerea timpului de accces al statiei de destinatie la canal. Acest tip de standard este folosit de multe aplicaii: VoIP, transferul video, transferul audio, conferin video, IPTV, jocuri interacticve, fiiere de mari dimensiuni etc. Standardul 802.11e accept pn la patru categorii de acces i 8 clase de trafic. Staiile 802.11b/a/g i staiile 802.11n pot fi cuplate la standardul 802.11e. In cadrul standardelor anterioare trecerea de la un punct de acces la altul se realizeaz intr-un anumit timp. Astfel, apare grupul 802.11r, ce incearc s remedieze aceast problem. Standardul 802.11s este un standard ce permite o reea de tip pnz de pianjen, este compatibil cu staiile modelelor anterioare i este uor de implementat. Specificaiile standardului IEEE 802.11 prevd trei variante de implementare pentru nivelul fizic: folosind spectru mprtiat cu salt de frecven (FHSS), folosind spectru mprtiat cu secven direct (DSSS) i folosind radiaii n infrarou (IR).
5

Problema terminalului ascuns: dou terminale se pot afla fiecare n afara razei de aciune a celuilalt terminal (ascunse) datorit prezenei unor obstacole .

19

Sistemele care au la baz FH-SS utilizeaz banda ISM (Industrial, Scientific and Medical band) de 2,4GHz. In SUA sunt specificate maxim 79 de canale pentru salturi de frecven. Primul canal are frecvena central de 2,402 GHz iar celelalte canale sunt distanate cu 1 MHz. Aceasta varianta cunoaste trei seturi de secvene de salt cu cte 26 de secvene pe set, facand astfel posibila coexistena mai multor BSS n aceeai zon geografic ceea ce poate fi important pentru evitarea congestiilor i pentru maximizarea transferului de date n BSS. Motivul pentru care sunt trei seturi diferite const n evitarea perioadelor prelungite cu coliziuni ntre secvenele de salt dintr-un set. Sistemele care folosesc DS-SS utilizez de asemenea banda ISM de 2,4 GHz, imprtierea fiind realizat prin mprirea benzii disponibile n 11subcanale, fiecare cu limea benzii de 11 MHz. Se folosete o secven de mprtiere 11 bii/simbol i rezult o capacitate maxim a canalului de 1 Mb/s. In cazul unor BSS adiacente sau suprapuse trebuie asigurat o separare ntre frecvenele centrale pentru BSS diferite de 30 MHz. Aceast condiie conduce la posibilitatea ca numai dou BSS s fie adiacente sau suprapuse fr interferene. Aceste sisteme necesit numai omologarea modelului de ctre administraia radio a rii unde se instaleaz. Au dezavantajul c au statut de utilizator secundar, cu alte cuvinte pot exista i ali utilizatori n aceiai band. Sistemele care folosesc IR lucreaz cu lungimi de und ntre 850 i 950 nm. Aceste sisteme se utilizeaz n interiorul cldirilor i opereaz cu transmisiune nedirecional. Staiile pot recepiona transmisiuni n vizibilitate direct sau reflectate. Subnivelul MAC este responsabil pentru: procedurile de alocare a canalului, adresarea unitilor de date de protocol (PDU), formarea cadrelor, controlul erorilor, fragmentarea i reasamblarea. Mediul de transmisiune poate opera n dou moduri: modul concurenial CP (contend period), cnd staiile i disput accesul la canal pentru fiecare pachet transmis, sau modul neconcurenial CFP, cnd utilizarea mediului este controlat de AP. IEEE 802.11 accept trei tipuri de cadre: de management (pentru asocierea staiilor cu AP, sincronizare i autentificare), de control (pentru negocieri n timpul CP respectiv pentru confirmri n timpul CP i spre sfritul CFP) si de date (pentru transmisie de date i date combinate cu interogri i confirmri n timpul CFP). High Performance Radio Local Network (HIPERLAN) reprezinta o alternativa la standardele 802.11 lansate de Institul de Inginerie Electrica si Electronica (IEEE). Standardul HiperLAN a fost creat de Institul European de Standarde in Telecomunicaii (ETSI), avnd drept scop crearea unui protocol care s permit o viteza de transfer mai mare decat cea permis de standardul 802.11. Acest protocol a fost aprobat in 1996, aceast versiune avnd o arie de acoperire de 50m., o vitez de transfer de 10 Mbps, in timp ce transferul de date video se realiza la o viteza de 2Mbps. Asfel, standardul i-a atins scopul, caracteristicile sale reprezentnd o adevrat imbuntire, in comparaie cu standardul 802.11 existent la acea vreme, care permitea o vitez de transfer de doar 2Mbps.
20

3.2. Arhitectura reelei


IEEE 802.11 permite existena a trei tipuri de reele: retea infrastructural sau unfrastructura de reea, retea ad-hoc i reea pnz de pianjen. In cadrul reelei infrastructurale, mai multe staii (utilizatori) sunt conectate direct la un hub sau punct de acces (AP), conectat la un sistem de distribuie. Un grup format dintr-un AP i mai multe staii mobile poart numele de (BSS-Basic Service Set), acesta permind accesul utilizatoriilor la o reea cu fir, cum ar fi Internetul.. Orice tip de informaie, ce trebuie transferat de la o staie la alta, ajunge inti la punctual de acces. Staia hub controleaz celelalte staii i monitorizeaz staia ce a transmis mesajul, reuind astfel s realizeze un acces organizat. Aceasta reea este specific reelelor de telefonie, toti abonaii aflai intr-o zona de transfer sunt conectai la oficiul central.

a)

b)

c)

Fig.5 Retele wireless pentru standardul 802.11: infrastructurala (a), ad-hoc (b), panza de paianjen (c)

In cadrul reelei ad-hoc, staiile sunt conectate direct intre ele, fr a necesita existena unui AP. Aceast reea se mai numete reea peer-to-peer, iar modul su de operare este cunoscut sub numele de BSS independent (IBSS).

4. Wireless Wide Area Network (WWAN)


4.1. Standarde de conectivitate
Standardul Global System for Mobile Communications (GSM ), lansat de ctre ETSI in 1992 , este cel mai popular standard pentru telefoanele mobile din lume. Asociatia care il promoveaza estimeaza ca 82% din piata globala a telefoanelor mobile utilizeaza acest standard. GSM este folosit de peste 2 miliarde de oameni din 212 tari. Datorita GSM roamingul international este posibil intre operatori mobili diferiti, facilitand utilizarea telefonulului mobil in multe parti din lume. GSM se diferentiaza de predecesorii sai prin semnal si prin canalele de vorbire la calitate digitala, fiind astfel considerat parte a celei de-a doua generatii de telefonie mobila (2G). Primul pas in intelegerea acestui standard consta in identificarea serviciilor care sunt furnizate de retea, intrucat intreaga retea este proiectata pentru a suporta aceste servicii. Sistemele celulare de tip analog au fost dezvoltate pentru o singura aplicatie: voce. In
21

comparatie cu acestea, serviciile GSM ofera o gama larga de servicii, ce se pot grupa in trei categorii: teleservicii, servicii de portabilitate si servicii suplementare. Teleserviciile permit comunicarea intre doi utilizatori iar serviciile oferite erau: telefonie, apeluri in cazul urgentelor, teletex, FAX, mesaje scurte si videotext (Phase 1 GSM); Serviciile de portabilitate permit comunicarea intre AP-uri. Serviciile constau in accesul la PSTN al datelor sincrone sau asincrone. Serviciile suplimentare sunt serviciile care nu pot exista pe cont-propriu, ci doar suplementand serviciile prezentate anterior. In prima faza intalnim serviciile ce permit redirectionarea si restrictionarea apelului. Un alt serviciu este cel de punere in asteptare al apelului. Asociatia Industriei de Telecomunicatii (TIA) este cea care a lansat standardele wireless nord-americane. Asa numitele standarde interimare (IS) dezvoltate de TIA au format baza in implementarea sistemelor celulare, pana cand au fost specificate in mod oficial ca standarde TIA. In anii 1980, in SUA, principalul serviciu celular de tip analog a fost AMPS Desi AMPS avea o interfata a aerului specifica, reteaua backbone nu era bine standardizata ducand la lipsa interoperabilitatii. Roaming-ul dincolo de granitele sistemului era foarte complicat, necesitand interventia utilizatorului. Pentru a rezolva aceste probleme TIA a lansat standardul IS-41 care specifica o interfata open-communication intre doua sisteme AMPS. Serviciile celulare de tip celular au evoluat in doua directii diferite: TDMA si standardul IS136 si CDMA si standardul IS-95. Interoperabilitatea intre aceste doua standarde era imposibila, in interfata-aer. Se putea realiza decat prin telefoane dual-mode, care aveau implementate doua sisteme radio, coordonandu-se la serviciul wireless existent intr-o zona. In prezent infrastructura retelei backbone IS-41 a evoluat, suportand ambele standarde IS-136 si IS-95. IS-95 este standardul celular de tip digital care folosete CDMA, atat ca metoda de acces, cat si ca interfata-aer. Aceasta tehnologie a fost dezvoltata de Qualcomm, in 1990, putandu-se gasi si in prezent sub numele de cdmaOne. De atunci, standardul a cunoscut mai multe revizuiri, cum ar fi IS-95a si IS-95b. Dintre standardele generatiei a doua, acest standard este cel mai complex, intrucat prezinta avantaje neintalnite in cadrul sistemelor TDMA, cum ar fi soft-handoffs6. Sistemele din generatia a treia (3G) sunt standardizate peste tot in lume sub emblema International Mobile Telecommunications beyond 2000 (IMT-2000), si de aceasta data evidentiindu-se doua evolutii: prima fiind evolutia de la GSM la IMT-2000 si a doua o evolutie de la standardele americane IS-136 si IS-95 la IMT-2000, in ambele cazuri interfata fiind CDMA. Prima este specificata de Proiectul de Parteneriat Generatia a Treia (3GPP), iar cea de-a doua de o alta asociatie numita 3GPP2. Standardul sustinut de cea dintai este cunoscut sub numele de WCDMA, iar cel sustinut de 3GPP2, CDMA2000.
6

Soft-handoffs o trasatura intalnita la standardele CDMA si WCDMA ce ofera o mai buna calitate a sunetului in momentul trecerii de la o celula la alta (predarea sau handoff), comparativ cu handoff-ul specific standardelor TDMA. Se impart in trei categorii: a) softer handoff (se realizeaza intre doua sectoare ale aceleasi celula); b) soft handoff (intre doua sectoare din interiorul a doua celule diferite)si c) soft-softer handoff (predarea trebuie sa se realizeze intre doua sectoare din aceesi celula, pe de o parte, si un al treilea sector din alta celula).

22

4.2. Arhitectura reelei


O topologie de retea specifica WWAN este cea care se bazeaza pe reutilizarea frecventei de emisie conform gruparii celulelor. Topologia este prezenta si la reteaua de telefonie mobile, retelele de comunicatii si, in ultimul rand si la retelele locale. Aceasta topologie se foloseste atunci cand exista un numar mare de utilizatori mobili raspanditi in cadrul unei zone geografice ce nu poate fi cuprinsa in aria de acoperire a unei BS sau punct de acces. In sistemele de tip celular, zona ce ofera servicii este impartita in mai multe zone de dimensiuni mai mici, fiecare corespunzand unei celule. Toate aceste celule se grupeaza, formand un model relativ regulat, cu un nivel al semnalului bine determinat, astfel incat sa nu se realizeze o interferenta prea mare care sa corupa calitatea serviciului. Fiecare celula este o retea arhitecturala, fiecare utilizator fiind controlat de BS-ul sau punctual de acces specific celulei din care face parte. In reteaua celulara, fiecare BS sau AP sunt conectate, prin intermediul unei retea backbone, la alte elemente de retea, facand astfel posibila implentarea unui control complex asupra retelei si si a unor algoritmi de organizare. In cadrul unei retele de tip celular, orientata spre voce, BS-urile sunt cablate la BS-urile de control (BSCs) si la centrele mobile de comutare (MSCs). BSC-urile si MSC-urile urmaresc apelul si pastreaza integritatea acestuia pe toata durata sa, transferandu-l dintr-o celula in alta, dupa cum utilizatorii mobile se deplaseaza in interiorul sistemului. Concomitent, BSC-urile si MSC-urile asigura conexiunea la reteaua de telefonie publica. Astfel, se creeaza o ierarhie bine definite, in ceea ce priveste managementul retelei si al facilitatilor de control. Initial, standardele WLAN, concepute pentru a realiza acoperirea pe zone reduse, permiteau doar retele de tip ad-hoc sau centralizate. Mai recent, odata cu cresterea popularitatiii retelelor WLAN, a aparut necesitatea de a mari zona de acoperire a retelelor tipice create pentru corporatii prin coordonarea mai multe AP-uri, astfel incat sa se furnizeze un serviciu fiabil intr-o zona intinsa. Ca raspuns la aceasta nevoie, un numar de companii au proiectat managementul retelei si elementele de control utilizate de WLAN, astfel incat sa permita o mai mare acoperire si operatii mai bine coordinate ale unei retele de scara mare, folosind mai multe AP-uri simple.

Fig.6 Model al retelei ce se bazeaza pe reutilizarea frecventei

Retelele de tip celular sunt proiectate sa reutilizeze frecventa, astfel incat sa maximizeze capacitatea totala ce poate fi atinsa cu un set limitat de canale de frecventa alocate. O schema tipica ce ilustreaza mecanismul de reutilizare a frecventei este reprezentata
23

in Fig 6 . In figura, celulele sunt organizate in grupuri de cate sapte, fiecare grup fiind alcatuit astfel din cate sapte celule numerotate de la A la G. In cadrul fiecarui grup sunt folosite cate sapte seturi de canale de frecventa, cate unul pentru fiecare celula. Atunci cand se atinge o anumita distanta, acelasi set de canale de frecventa se poate folosi simultan. Acest lucru este evidentiat in model prin marcarea celulelor, care folosesc simultan acelasi set, cu aceeasi litera. Celulele care folosesc aceeasi frecventa se mai numesc si celulele co-channel, Astfel, folosind un asemenea sistem, capacitatea sa totala poate fi, in principiu, adusa la marimea dorita, reducand in mod echilibrat aria de acoperire a fiecarei celule, in timp ce se controleaza nivelul puterii, pentru a evita interferenta dintre co-channels (interferenta cu alti utilizatori ce opereaza in alta celula ce foloseeste aceesi frecventa). Sistemele celulare existente evolueaza, transformandu-se in sisteme celulare ierarhice, unde macrocelulele au raza de cativa Kilometri pentru a putea acoperi rute de calatorie majore si zone urbane si suburbane intinse, microcelulele au raza de cativa metri, pentru a realiza acoperirea pe strazile dens populate din centrul orasului, iar pico-celulele cuprind in aria lor cateva camere dintr-o zona interioara. In cadrul industriei WAPN, retelele care opereaza cu pico-celule poarta numele de piconet. O ultima aditie la reteaua de tip ierarhic sunt megacelulele, folosite initial in cadrul retelelor de sateliti, acoperind zone cu raza de sute de kilometri.

4.2.1 Arhitectura sistemului GSM


Sistemul GSM este alcatuit din trei segmente majore: statia mobila (MS), subsistemul statiei de baza (BSS), subsistemul de retea si de comutare (NSS).

Fig.7 Sistemul GSM

MS preia informatia de la utilizator si o prelucreaza, conform protocoalelor de transmisie aflate in atmosfera, pentru a putea realiza transferul la BSS. Informatia este transmisa de utilizator la MS prin intermediul unui microfon sau difuzor, tastatura, afisaj pentru mesaje scurte, iar intre celelalte terminale transmisia se realizeaza prin cablu. MS are doua elemente: echipamentul mobil (ME) si Subscriber Identity Module (SIM). ME este un dispozitiv hardware, pe care clientul il poate procura de la producator sau de la diverrsi dealeri. Acesta contine toate componentele necesare implementarii protocoalelor ce asigura interactiunea cu utilizatorul, pe de o parte, cat si cu canalul de frecventa prin care ajunge la BSS. Componentele includ microfon, difuzor, tastatura si modemul radio. SIM este smart
24

card, eliberat pe baza de abonament si variind in functie de preferintele utilizatorului. Apeluriile sunt directionate mai degraba la SIM, si nu la terminal. De asemenea, mesajele sunt si ele stocate in SIM. Intrucat cardurile SIM pastreaza informatiile personale ale utilizatorului s-a introdus o masura de securitate ce consta in introducerea unui numar PIN de patru cifre de catre utilizator. BSS comunica cu utilizatorul prin wireless si cu infrastructura cablata prin intermediul protocoalelor wired. Cerintele pentru cele doua medii, wireless si cablat, sun diferite intrucat mediul wireless este nesigur, cu o latime limitata a benzii si trebuie sa asigure mobilitate. Drept rezultat, protocoalele folosite de cele doua medii sunt diferite. BSS este cel care asigura traducerea intre cele doua protocoale, astfel: in cazul unei conversatii, semnalul de voce al utilizatorului este convertit in semnal digital de 13kbps, cu ajutorul unui decodificator de voce, destul de reus pentru a se incadra pe canalul de frecventa din atmosfera. Aceasta conversie, de la analog la digital, are loc la nivelul MS-ului. Intrucat reteaua backbone lucreaza cu 64kbs, se realizeza conversia de la 13kbps la 64kbps, aceasta realizandu-se in cadrul BSS-ului. In cadrul BSS-ului se gasesc doua elemente: BTS si BSC. BTS este partea din cadrul MS-ului care comunica fizic cu interfata aerului. Componentele BTS-ului includ un emitator, un receptor si echipament de semnalizare pentru a comunica cu interfata aerului. BTS-ul este localizat in centrul celulelor, unde este instalata antena BSS, si pot exista de la 1 la 100 de asrfel de BTS-uri in cadrul unei singure BSS. Cel de-al doilea element arhitectural al BS-ului este BSC-ul, un mic comutator care are drept responsabilitate administrarea frecventei si realizeaza predarea semnalului intre BTS-uri NSS este responsabil pentru functionarea retelei, furnizand comunicarea cu alte retele wireless sau cablate. NSS-ul folosit de GSM se conecteaza cu PSTN (reteaua backbone) cu ajutorul protocoalelor ISDN. NSS poate fi considerat ca fiind un comutator wireless care comunica cu alte comutatoare ale retelei backbone si, in acelasi timp, suporta functionalitatile necesare unui mediu celular mobil. NSS-ul este cel mai elaborat element din cadrul retelei GSM, avand un hardware (MSC) si patru componente software: visitor location register (VLR), home location register (HLR), equipment identification register (EIR), authentication center (AUC). MSC este partea hardware a comutatorului NSS, ce comunica cu comutatoarele retelei backbone, prin intermediul protocolului SS-7 (signaling system-7), precum si cu alte MSC-uri aflate in aria de acoperire a furnizorului de servicii. De asemena, MSC furnizeaza retlei informatii cu privire la statutul terminalelor mobile. HLR este baza de date care realizeaza mangementul contului fiecarui abonat mobil. Aici se pastreaza adresa abonatului, tipul serviciului, locatia curenta, adresa de expediere, codurile de autentificare, precum si informatii de facturare. VLR este o baza de date temporara, similara cu MSC, identificand utilizatorii care viziteaza zona de acoperire a unui MSC. Intretinerea a doua baze de date face posibila apelarea si rutarea apelurilor intr-o situatie de roaming, atunci cand un MS patrunde in zona de acoperire a altor MSC-uri. AUC pastreaza algoritmi diversi utilizati in autentificarea sau criptarea abonatilor. EIR este o alta baza de date care gestioneaza identificarea echipamentului mobil in caz de furt sau defecte. Aceasta baza pastreaza identitatea internationala a echipamentului mobil (IMEI) care dezvaluie producatorul, tara de productie si tipul terminalului. informatie ce poate fi folosita pentru a raporta telefoanele furate. Implementarea EIR este optionala.

4.2.2 Arhitectura sistemelor nord americane


Arhitectura sistemelor nord americane este similara cu arhitectura standardului GSM, cu cateva deosebiri. Comitetul TR-45, ce colaboreaza cu 3GPP2, sustinator al standardului
25

CDMA2000, ofera performanta, interoperabilitate, compatibilitate si standarde in benzile 800MHz si 1800MHz. TR-45.3 functioneaza cu tehnologia TDMA si TR-45.5 cu tehnologia CDMA. TR-46 este o adaptare a TR-45 pentru benzile PCS (1850-1990MHz), avand mici modificari si interschimband numele unor elemente. Arhitectura T3-45 este foarte similara cu cea GSM, aparand in plus cateva interfete si elemente. Elementele de noutate sunt: DMH (data message handler)-colecteaza informatiile de facturare; IWF (interworking function)permite conectarea unui MSC la alte retele; AUX- un echipament auxiliary care se poate conecta la un MS. Centru de autentificare (AUC), specific arhitecturii GSM, este redenumit AC, iar sistemul de operare si intretinere (OMC) devine OC (Sistem de operare).

Fig. 8 Modelul propus de Comitetul TR-45

Standardul IS-41 permite o arhitectura deschisa, similara GSM, astfel incat sa permita roaming-ul intre doua sisteme americane diferite. Asa cum se poate obserava in figura de mai sus, elementele, cu ajutorul carora se transmit si se gestioneaza informatiile, sunt: MSC, VLR, HLR, AC, etc. De asemenea, protocolul de semnalare al standardului IS-41 este foarte asemanator cu SS-7, caracteristic standardului GSM. Ceea ce difera este ca standardul IS-41suporta si parte de aplicatii mobile (MAP), ce consta in transportarea diverselor mesaje intre elementele central ale retelei. La sfarsitul anilor 80 s-a format grupul ITU, avand drept scop studierea standardelor specific sistemelor generatiei a treia. Astfel in 1992, WARC (World Administrative Radio Conference) a desemnat spectrul de 230MHz pentru IMT-2000. In ceea ce priveste tehnologiile de transmisie radio (RTTs), exista doua propuneri competitive: W-CDMA,bazat pe propunerile UMTS Terestrial Radio Access (UTRA) FDD si TDD si propunerea CDMA2000. Cel care a rezolvat aceasta problema a fost grupul 3GPP, realizand o armonizare intre aceste propuneri si lansand o alta. Astfel standardul propus de acest grup are urmatoarele componente:
1. trei standarde specifice interfetei-aer: doua moduri de Frequency Division Duplex (un

mod secventa directa DS- bazat peW-CDMA, la o rata de cip de 3.84 Mcps si un
26

mod multi-carrier, bazat pe CDMA, cu o rata de cip de 3.6864 Mcps ) si un mod Time Division Duplex ce opereaza la 3.84 Mcps; 2. ofera support atat pentru GSM-MAP, cat si pentru ANSI-41, cu toate modurile airinterface; 3. handoff fara sudura intre DS si MC, precum si interoperabilitatea intre UMTS si ANSI-41 4. suport pentru operatii sincrone

Fig. 9 Modelul propus de grupul 3GPP

5. Retele de sateliti
Comunicatiile prin satelit s-au realizat pentru prima data in 1960, si isi au originea in aplicatiile militare. Inca de cand NASA a lansat primul satelit, Early Bird (primul satelit commercial de comunicatii), s-a demonstat eficacitatea comuncicatiilor prin satelit, jucand un rol important, atat in cadrul retelelor locale cat si internationale. Prin intermediul satelitilor s-a putut realiza transmisia de date in parti ale lumii inaccesebile retelelor terestre. Comunicatia prin satelit nu inlocuieste sistemele terestre de comunicatie existente, ci este doar o extensie a retelelor wireless. Cu toate acestea, comunicarea prin satelit are urmatoarele avantaje: acoperirea: satelitii pot cuprinde o zona geografica mult mai mare decat cea atinsa de sistemele traditionale (satelitii au aabilitatea unica de a cuprinde intreg Globul Pamantesc); frecventa inalta a benzii: o banda KA-band (27-40GHz) poate transporta datele la oo viteza de Gbps; cost redus: un sistem de comunicatii prin satelit nu este costisitor, intrucat nu apar costuri cu cablarea, iar un singur satelit acopera o zona intinsa. comunicatii wireless: utlizatorii se pot bucura de comunicatii neintrupte, in timp ce se deplaseaza in cadrul intregii zone de acoperire; topologie simpla: retelele de sateliti au o topologie mai simpla, ce duce la o crestere a performantei; aplicatii Broadcast/multicast;

27

mentenanta: un satelit obisnuit este proiectat astfel incat sa nu necesite supraveghere (beneficiaza de o minima atentie din partea personalului); imunitate: un astfel de sistem nu ar suferi de pe urma dezastrelor, cum ar fi inundatii, incendii etc. Satelitii existenti la ora actuala ating un numar de aproape 2000 de satelitii, grupati in trei categorii: sateliti geostationari (GEO-Geostationary Earth Orbit), sateliti aflati pe orbita din mijloc (Middle Earth Orbit MEO) si sateliti aflati la mica distant de Pamant (Low Earth Orbit- LEO). Satelitii GEO se afla la o distanta de 35.786 Km, deasupra Ecuatorului. Datorita faptului ca au o mare acoperire, (trei astfel de sateliti asigura acoperirea pe intre Globul) acesti sateliti sunt folositi in comunicatiile international. Exista totusi si dezavantaje, cum ar fi : intarzierea de propagare (latenta), dintre momentul in care este transmis semnalul si momentul in care se intoarce pe pamant, este relativ mare; lipsa de acoperire in emisferele nordice si sudice; atat unitatea mobile, cat si un astfel de satelit, necesita o putere mare de transmisie. Satelitii MEO orbiteaza in jurul Pamantului la o distanta de 5000-12000Km. Desi, aflandu-se pe o orbita mai joasa, timpul de intarziere este redus cu 60140milisecunde/calatorie, sunt necesari 12 sateliti pentru a acoperi intreaga suprafata a Pamantului. Acesti sateliti realizeaza un echilibru intre avantajele si dezavantajele satelitilor celorlalte orbite. Satelitii LEO orbiteaza la o distanta de 500-3000Km de Pamant, fiind nevoie de aproximativ 200 de sateliti pentru a realiza acoperirea. Sistemele LEO au o viata mai mica, de doar 5-8 ani fata de 12-15 ani, cat au sistemele GEO. Pentru a facilita comunicatiile prin satelit si pentru a elimina interferenta dintre sisteme, standardele internationale guverneaza implementarea frecventelor utilizate de sateliti. Uniunea Internationala de Comunicatii (ITU) este responsabila pentru alocarea frecventelor serviciile satelit. Asfel, intreaga lume a fost impartita in trei regiuni: a) regiunea 1: Europa, Africa, Orientul Mijlociu, Mongolia si regiunea fostei Uniune Sovietice; b) regiunea 2: America de Nord si America de Sud si Groelanda; c) regiunea 3: restul Asiei, Australia si Pacificul de S-V. Sistemele de sateliti permit accesul multiplu, mai multi utilizatori beneficiind in acelasi timp de serviciile oferite, fara a aparea interferente. Dintre numeroasele tipuri de tehnologii de acces multiplu enumeram: frequency division multiple access (FDMA), time division multiple access (TDMA) si code division multiple access (CDMA). FDMA poseda abilitatea ca mai multe statii terestre sau utilizatori sa acceseze acelasi canal. Fiecarui utilizator ii este desemnat un canal de frecventa specific. Acest lucru se poate transforma intr-un dezavantaj, intrucat odata ce frecventa este desemnata utilizatorului, frecventa, atunci cand este in asteptare nu poate fi ajustata cu usurinta sau rapid la alti utilizatori. In cadrul TDMA, fiecarui semnal provenit de la utilizator ii este alocat un interval de timp pentru fiecare transmisie periodica, de la expeditor la receptor. Pe durata intervalului

28

intreaga frecventa este disponibila. Acest procedeu ofera prioritate utilizatorilor care au de transmis un volum mai mare de date, acestora fiindu-le allocate mai multe intervale. In cadrul CDMA, utilizatorii folosesc aceeasi banda de frecventa dar folosesc semnale de spectru imprastiat cu coduri de semnal ortogonale.Aceasta tehnica mareste latimea canalului prin care trece semnalul, facandu-l astfel mai putin predispus interferentei. CDMA opereaza in trei moduri: direct sequency (DS), frequency hopping (FH) si time hopping (TH). Fiecare comunicatie prin satelit implica transmisia informatiei de la o statie terestra la un satelit (uplink), urmata de o retransmisie a informatiei de la satelit inapoi la pamant (downlink). Prin urmare, satelitul trebuie sa cuprinda urmatoarele componente: o antena de receptie, un receptor, un emitator, o antena de emisie, un mecanism care sa conecteze uplinkul cu downlink-ul, si o sursa de tensiune care sa puna in miscare sistemul electronic.

Fig. 10 Componentele de baza ale unei retele de satelit

1. Transmitatorii: cantitatea de putere, pe care trebuie sa o aiba transmitatorul satelitului,

depinde de tipul satelitului, daca acesta este un satelit GEO sau LEO. Satelitul GEO se afla la o distanta de Pamant de 100 de ori mai mare decat satelitul LEO. Astfel , un satelit GEO ar avea nevoie de o putere de 10000 de ori mai mare decat cea a unui satelit LEO. Din fericire, pentru a reduce aceasta cantitate de putere, se pot ajusta alti parametri; 2. Antenele: design-ul unei antene reprezinta partea cea mai complicata din intregul sistem. Geometria antenei este constransa fizic de topologia si design-ul sistemului. O diferenta majora intre satelitii de tip GEO si cei de tip LEO este data de antenele lor. Intrucat toti receptorii sunt localizati in interiorul zonei de acoperire, care este relative mica, o antena poate concentra intreaga putere a satelitului in acea zona. Calea cea mai simpla de a realiza acest lucru este de a face antena mai mare, aceasta fiind principala
29

modalitate prin care sistemele GEO compenseaza necesitatea de avea un transmitator de mare putere; 3. Sursa de energie: satelitul trebuie sa isi furnizeze singur energia de care are nevoie. Energia este adesea generate celule solare mari, ce convertesc lumina soarelui in electricitate. Intrucat exista o limita superioara in ce priveste marimea panoului solar, exista, de asemenea, o limita si pentru cantitatea de energie care poate fi generate. Satelitii sunt cu baterii, intrucat trebuie sa fie pregatiti pentru perioadele de eclipse, atunci cand pamantul se afla intre satelit si soare; 4. Transponderii (aparat radio destinat a rspunde unei impulsii radar) primesc semnale radio, le amplifica si le converteste la o alta frecventa necesara transmisiei. De exemplu un satelit GEO poate avea 24 de transponderi fiecare desemnat unei anumite perechi de frecvente (frecventele uplink si downlink).

30

Bibliografie
1. The Handbook of Ad-Hoc Wireless Network, Mohammad Ilyas, editura CRC Press,

2003;
2. Principles of Wireless Network, Kaveh Pahlavan, Prashant Krishnamurty, editura

Prentice Hall PTR, 2002;


3. Wireless Broadband Networks, David Tung Chong Wong, Peng-Yong Kong, Ying

Chang Liang, editura John Wiley & Sons, 2009;


4. Wireless Networks, P. Nicopolitidis, M.S. Obaidat, editura John Wiley & Sons, 2003;

5. 802.11 Wireless Networks. Security and Analysis, Alan Holt, Chi-Hu Huang, editura Springer, 2010

31