2.

6 Tratamente termice aplicate o\elurilor

Tratamentul termic este metoda tehnologic[ de prelucrare prin ac\iune termic[ asupra semifabricatelor sau pieselor finite din metale sau aliaje, ]n scopul ob\inerii structurilor =i prin aceasta a caracteristicilor cerute . Procesul de tratament termic se descrie printr-o diagram[ ]n coordonate temperatur[ - timp (diagrama de tratament termic, v. fig. 2.60) care indic[ : - parametrii regimului de ]nc[lzire : viteza de ]nc[lzire, vi ]n
O

C/or[, durata ]nc[lziri, i ]n ore, temperatura ini\ial[ =i final[; - parametrii regimului de men\inere la tempeartura de tratament

termic : temperatura de tratament termic, tt ]n OC, timpul de men\inere m ]n ore; - parametrii regimului de r[cire : viteza de r[cire, vr ]n OC/or[, dat[ de mediul de r[cire, temperatura ini\ial[ =i final[. Tipul de tratament termic nu este dat de tipul de diagram[ ci de transform[rile care au loc, diagrama de tratament termic indic`nd calea de urmat pentru a se asigura transform[rile structurale.
Fig.2.60

Determinarea caracteristicilor

influen\ei -

tratamentelor presupune

termice

asupra cercetarea

fizico

mecanice

dependen\elor respective ]n succesiunea : regimul de tratament termic transform[ri structurale - structur[ - caracteristici fizico - mecanice.

Func\ie de transform[rile care au loc, tratamentele termice se clasific[ astfel : 1. Recoaceri f[r[ schimbare de faz[ 2. Recoaceri cu schimbare de faz[ 3. C[lire cu transformare polimorf[ 4. C[lire f[r[ transformare polimorf[ 5. }mb[tr`nirea 6. Revenirea 7. Tratamente termochimice 8. Tratamente termomecanice 2.6.1 Recoaceri f[r[ schimbare de faz[ Din grupa tratamentelor termice de recoacere f[r[ schimbare de faz[ fac parte: recoacerea de omogenizare, recoacerea de recristalizare nefazic[ =i recoacerea de detensionare.

Recoacerea de omogenizare Tratamentul termic de recoacere de omogenizare se aplic[ lingourilor =i pieselor turnate ]n scopul elimin[rii eterogenit[\ii chimice. }n cazul pieselor =i lingourilor din o\el, parametrii regimului de tratament termic sunt : i = 950 ... 1150 OC, vi=20 ... 60 OC/or[, m = 20 ... 100 ore , figura 2.61, curba 1. Etapa principal[ a tratamentului, ]n care se elimin[ prin difuzie eterogenitatea chimic[, este etapa de men\inere la temperatura de tratament termic. Din acest punct de vedere temperatura de ]nc[lzire trebuie s[ fie c`t mai ridicat[ posibil. Stabilirea limitei superioare a temperaturii de tratament termic de recoacere de omogenizare are ]n vedere evitarea defectelor de tipul decarburare =i arderea superficial[ a o\elului.

Omogenizarea structurii primare, ca urmare a aplic[rii acestui tratament termic, determin[ cre=terea caracteristicilor de plasticitate. Aceste efecte sunt ]ns[ diminuate de realizarea unor procese secundare ]n timpul tratamentului : cre=terea gr[un\ilor ( datorit[ men\inerii ]ndelungate la temperaturi ridicate), precipitarea unor compu=i, apari\ia de porozit[\i. Anularea acestor influen\e negative se poate realiza prin aplicarea ulterioar[ a unui tratament termic de recoacere complet[ sau de normalizare. Recoacerea de recristalizare nefazic[ Tratamentul termic de recoacere de recristalizare nefazic[ se aplic[ ]n general pieselor =i semifabricatelor ob\inute prin deformare plastic[ la rece, ]n scopul restabilirii propriet[\ilor de plasticitate ale materialului ecruisat. Parametrii de regim la recoacerea de recristalizare nefazic[ se stabilesc ]n a=a fel ]nc`t ]n timpul etapelor de ]nc[lzire =i men\inere, s[ se produc[ procesele de restaurare =i recristalizare primar[, evit`ndu-se cre=terea gr[un\ilor =i recristalizarea secundar[.}n cazul aplic[rii tratamentului la piesele =i semifabricate din o\el parametrii regimului sunt: tt = 650 ... 700 OC, ] + m = 1 ... 4 ore , r[cire ]n aer. Diagrama de tratament termc este prezentat[ ]n figura 2.61 - curba 2. Recoacerea de detensionare Tratamentul termic de recoacere de detensionare are ca scop eliminarea tensiunilor interne zonale (macrotensiunile de ordinul I) ce se extind =i se echilibreaz[ ]n ]ntregul volum al pieselor. Aceste tensiuni interne apar, de obicei, datorit[ modific[rii neegale, ]n timp =i spa\iu, a dimensiunilor unei piese. Principalele cauze sunt: ]nc[lziri sau r[ciri neuniforme sau locale, deform[ri plastice, producerea nesimultan[ a unor transform[ri de faz[ ]n masa piesei etc. Rezult[ c[ , astfel de tensiuni interne pot apare ]n piesele realizate prin majoritatea procedeelor

tehnologice uzuale (turnare, deformare plastic[ la cald sau la rece, sudare, prelucrare mecanic[ etc.). Eliminarea sau diminuarea tensiunilor interne existente ]n pies[ (detensionarea) se poate ob\ine realiz`nd condi\iile necesare ca aceste tensiuni s[ produc[ deform[ri plastice locale ale materialului piesei. Aceste condi\ii constau, de obicei ]n ]nc[lzirea piesei =i men\inerea la temperatur[. }n cazul ]n care la temperatura de tratament limita de curgere a materialului piesei devine mai mic[ dec`t valoarea tensiunilor interne are loc un proces de deformare plastic[ propriuzis[; ]n cazul ]n care limita de curgere a materialului la temperatura de tratament termic este mai mare dec`t valoarea tensiunilor interne deformarea plastic[ are loc ]n timp prin mecanisme de difuzie - fluaj. Condi\iile detension[rii se aleg astfel ]nc`t , prin men\inerea la temperatura de tratament termic materialului piesei. Principiile prezentate mai sus stau la baza stabilirii parametrilor regimului de tratament termic de detensionare aplicat pieselor din o\el : tt = 500 ... 650 OC < A1, v] = 20 .. 40 OC/or[, m = 2.5 minute/mm grosime de pies[, r[cire lent[, pentru a nu apare noi tensiuni interne. Diagrama de tratament termic de detensionare aplicat pieselor din o\el este prezentat[ ]n figura 2.61 - curba3.
Fig. 2.61 Diagramele de tratment termic de recoacere f[r[ schimbare de faz[ aplicate o\elurilor: 1 - recoacere de omogenizare; 2 - recoacere de detensionare; 3 - recoacere de recristalizare nefazic[

s[ nu se produc[ transform[ri structurale ale

2.6.2 Recoaceri cu schimbare de faz[ Din grupa tratamentelor termice de recoacere cu schimbare de faz[, se aplic[ pieselor din o\el: recoacerea complet[, recoacerea incomplet[, recoacerea de gobulizare a cementitei, recoacerea izoterm[ =i normalizarea. Recoacerea complet[ Tratamentul termic de recoacere complet[ se aplic[, ]n general, o\elurilor hipoeutectoide =i const[ ]n ]nc[lzirea piesei la tt = A3 + 20 ... 40 OC, men\inerea la aceast[ temperatur[ p`n[ la formarea unei austenite omogene, cu gr[unte fin ]n toat[ masa piesei =i r[cirea cu o vitez[ de r[cire care s[ asigure realizarea unei structuri de echilibru, ferito perlitice, cu duritate minim[. Scopul principal al aplic[rii acestui tratment termic este ]nl[turarea structurilor neomogene sau cu gr[unte grosolan din piesele turnate. Diagrama de tratament termic este prezentat[ ]n figura 2.62 - curba R.C. Tratamentul termic de recoacere complet[ se aplic[ =i o\elurilor hipereutectoide care prezint[ granula\ie grosolan[ datorat[ prelucr[rii prin deformare palstic[ la temperaturi ridicate. }n acest caz tt = Acem + 20 ..30
O

C, iar structura final[ va fi format[ din perlit[ =i cementit[

secundar[ ]n re\ea. Recoacerea incomplet[ Tratamentul termic de recoacere incomplet[ se aplic[, ]n general, o\elurilor hipoeutectoide, ]nlocuind recoacerea complet[ ]n cazul ]n care granula\ia o\elului este corespunz[toare =i trebuie realizat[ numai structura de echilibru ferito -perlitic[, cu duritate minim[. Parametrii de regim sunt similari celor utiliza\i la recoacerea complet[, cu excep\ia temperaturii de ]nc[lzire, care se adopt[ tt = A1 + 20 ... 30 OC. Diagrama de tratament termic este prezentat[ ]n figura 2.63.
5

Fig. 2.62
Diagramele de tratament termic de reacoacere complet[ (RC) =i normalizare (N) aplicate o\elurilor

Recoacerea de globulizare Tratamentul termic de recoacere de globulizare a cementitei se aplic[ o\elurilor hipereutectoide ]n scopul ob\inerii unei structuri perlitice globulare care prezint[ duritate minim[, are caracteristici optime pentru aplicarea unor tratamente termice ulterioare =i se prelucreaz[ mai u=or prin deformare plastic[ =i a=chiere. Regimul de lucru la aplicarea acestui tratament termic const[ ]n : ]nc[lzirea o\elului imediat deasupra temperaturii A1, men\inerea p`n[ la terminarea transform[rii perlitei ]n austenit[ =i r[cirea cu vitez[ de r[cire foarte mic[ sau prin pendulare, la traversarea intervalului transform[rii perlitice. Aceste condi\ii asigur[ realizarea proceselor de difuzie =i de reducere a energiei libere a sistemului prin globulizarea cementitei rezultate la transformarea austenitei (at`t cea preeutectoid[ c`t =i cea eutectoid[). Diagrama de tratament termic de recoacere de globulizare acementitei este prezentat[ ]n figura 2.64.
6

Recoacerea izoterm[ Tratamentul termic de recoacere izoterm[ se aplic[ o\elurilor hipoeutectoide =i const[ ]n ]nc[lzirea =i men\inerea piesei ]n condi\ii similare aplic[rii recoacerii complete, r[cirea rapid[ la o temperatur[ de men\inere izoterm[ tiz = A1 - (30 ... 100) OC, men\inerea la aceast[ temperatur[ p`n[ la terminarea transform[rii cu difuzie a austenitei =i r[cirea ulterioar[ ]n aer. Diagrama de tratament termic de recoacere izoterm[ este prezentat[ ]n figura 2.65.

Fig. 2.63

Fig. 2.64

Avantajele aplic[rii acestei recoaceri ]n locul recoacerii complete constau ]n ob\inerea unei structuri uniforme ]n toat[ masa piesei =i reducerea timpului total de tratament al pieselor din o\eluri aliate. Normalizarea Tratamentul termic de normalizare se aplic[ o\elurilor hipo =i hipereutectoide =i const[ ]n ]nc[lzire =i men\inerea ]n condi\ii similare recoacerii complete =i r[cirea ulterioar[ cu o vitez[ de r[cire care s[ asigure o structur[ cvasieutectoid[, de tip sorbitic ( de obicei, r[cirea se face ]n aer), cu precipit[ri minime de ferit[ liber[ (]n cazul o\elurilor
7

hipoeutectoide) sau de cementit[ secundar[ (]n cazul o\elurilor hipereutectoide). Diagrama de tratament termic este prezentat[ ]n figura 2.62 - curba N.

Fig. 6.25

}n urma aplic[rii acestui tratament termic se ob\in durit[\i =i rezisten\e mecanice mai mari dec`t ]n cazul recoacerii complete, f[r[ a fi afectat[ ]n mod inadmisibil plasticitatea. Ca urmare, normalizarea poate constitui tratamentul termic final al piselor din o\el av`nd sec\iuni mari =i forme geometrice complicate care se pot deforma sau fisura ]n cazul aplic[rii tratamentului termic de c[lire martensitic[ urmat[ de revenire ]nalt[ (]mbun[t[\ire). De asemenea , normalizarea se aplic[ ca tartament termic premerg[tor, prin care se ob\in structuri optime pentru tratamentele sau prelucr[rile ulterioare. Astfel, ]n cazul o\elurilor hipoeutectoide, normalizarea asigur[ structura optim[ ]nainte de c[lire (cu cantitate minim[ de ferit[ preeutectoid[) =i ]mbun[t[\e=te prelucrabilitatea prin a=chiere (]n special la o\elurile cu < 0.3 % C), iar la o\elurile hipereutectoide - se asigur[ aplicarea mai eficient[ a recoacerii de globulizare a cementitei (prin distrugerea re\elei de cementit[ secundar[).
8

2.6.3 C[lirea o\elurilor }n cazul o\elurilor se aplic[ c[lirea martensitic[. Acest tratament termic const[ ]n ]nc[lzirea o\elului deasupra unui punct critic de transformare, men\inere =i r[cire cu vitez[ de r[cire mai mare dec`t viteza critic[ de c[lire. Realizarea corect[ a tratamentului termic de c[lire martensitic[, func\ie de tipul o\elului, impune stabilirea parametrilor optimi de regim : t], v], m, vr (mediul de r[cire). Parametrii regimului de tratament termic de c[lire Stabilirea parametrilor optimi ai regimului de tratament termic aplicat o\elurilor se face pe baza datelor prezentate ]n continuare. Pentru o\elurile hipoeutectoide, temperatura de ]nc[lzire, t], care asigur[ structuri de c[lire optime, pentru aplicarea ulterioar[ a tratamentului de revenire, este t] = A3 + (30 ... 50)OC - c[lire complet[. Dac[ ]nc[lzirea s-ar face la A1 < t] < A - c[lire incomplet[, o cantitate de ferit[ nu se va transforma ]n austenit[, iar la r[cire structura va fi format[ din martensit[ (dur[ =i fragil[) =i ferit[ (moale =i plastic[). O astfel de structur[ - cu pete moi, este necorespunz[toare at`t din punct de vedere al caracteristicilor de utilizare ]n stare c[lit[ c`t =i din punct de vedere al aplic[rii ulterioare a tratamentului de revenire. Dac[ ]nc[lzirea s-ar face la t] >> A3 - c[lire cu supra]nc[lzire, se va produce o cre=tere pronun\at[ a granula\iei austenitice, iar structura final[ de c[lire va fi format[ din martensit[ grosolan[ =i o cantitate mare de austenit[ rezidual[. O astfel de structur[ are tendin\[ mare spre fisurare =i propriet[\i mecanice sc[zute. Pentru o\elurile hipereutectoide temperatura optim[ de ]nc[lzire ]n vederea c[lirii este t] = A1 + (20 ... 40)OC - c[lire incomplet[. Structura ob\inut[ prin c[lirea unui astfel de o\el de la aceast[ temperatur[ va con\ine martensit[, cementit[ secundar[ =i austenit[ rezidual[. Prezen\a
9

cementitei secundare (constituent cu duritate mai mare dec`t a martensitei) conduce la cre=terea durit[\ii o\elului c[lit =i ]mbun[t[\irea unor propriet[\i ale acestuia (de exemplu se m[re=te rezisten\a la uzur[). Aceast[ influen\[ pozitiv[ se manifest[ numai ]n cazul ]n care cementita secundar[ este globulizat[. }nc[lzirea o\elurilor hipereutectoide la t] > Acem - c[lire complet[, nu este indicat[ deoarece este favorizat[ cre=terea granula\iei austenitice (care determin[ ob\inerea unei structuri finale formate din martensit[ grosolan[ cu cre=terea cantit[\ii de austenit[ rezidual[ =i propriet[\i mecanice sc[zute) =i exist[ posibilitatea apari\iei la r[cire , a unor tensiuni interne mari (ce pot produce deformarea sau fisurarea pieselor c[lite). Domeniul temperaturilor optime de ]nc[lzire a o\elurilor ]n vederea c[lirii este indicat ]n figura 2.66.

Viteza de ]nc[lzire, v], a unei piese din o\el ]n vederea c[lirii este
limitat[ superior de o valoare admisibil[ vad, ce reprezint[ viteza de ]nc[lzire maxim[ pentru care , tensiunile interne ce apar datorit[ neuniformit[\ii temperaturii pe sec\iunea piesei, nu produc fisuri sau deforma\ii nepermise ale acesteia.

Durata de men\inere , m, a piesei la temperatura t] trebuie s[

asigure ob\inerea unei austenite omogene =i uniformizarea temperaturii pe sec\iunea piesei supus[ tratementului termic. }n timpul desf[=ur[rii etapelor de ]nc[lzire =i men\inere pot avea loc reac\ii chimice ]ntre componentele o\elului =i atmosfera cuptorului ce produc oxidarea =i decarburarea superficial[ a pieselor tratate. Pentru prevenirea acestor procese, se pot lua urm[toarele m[suri tehnologice : - folosirea cuptoarelor cu atmosfer[ controlat[ (protectoare); - realizarea etapelor de ]nc[lzire =i men\inere ]n b[i de s[ruri topite; - ]mpachetarea pieselor ]n medii cu con\inut ridicat de carbon ( de exemplu a=chii de font[ cenu=ie).

10

Ob\inerea structurilor corespunz[toare dup[ tratametul termic de c[lire martensitic[ =i prin aceasta a efectelor dorite, este influen\at[ ]n mod deosebit de mediul ]n care are loc r[cirea. Condi\iile de r[cire la c[lire se stabilesc pe baza urm[toarelor criterii : - asigurarea unei viteze de r[cire vr > vcr; - asigurarea unei anumite ad]ncimi de p[trundere a c[lirii pe sec\iunea piesei; - asigurarea unor valori reduse =i a unei reparti\ii convenabile a tensiunilor interne la r[cire, astfel ]nc`t s[ nu se produc[ deforma\ii inadmisibile sau fisurarea pieselor.

Fig. 2.66 Domeniul optim de temperaturi pentru ]nc[lzire la c[lirea martensitic[ a o\elurilor

Av`nd ]n vedere aceste considerente, mediul ideal de r[cire trebuie s[ asigure o vitez[ mare de r[cire ]n zona maximului cinetic =i o vitez[ redus[ de r[cire ]n rest, astfel ]nc`t tensiunile termice s[ fie c`t mai reduse pentru a nu se suprapune peste tensiunile structurale caracteristice transform[rii (cu cre=tere de volum) martensitice. Diferitele medii de r[cire utilizate ]n practic[ la c[lirea o\elurilor (ap[, ulei, solu\ii de s[ruri sau alcalii, topituri de s[ruri etc.) corespund numai par\ial mediului ideal
11

de c[lire. Din acest motiv, alegerea mediului de c[lire este o problem[ ce trebuie analizat[ diferen\iat, ]n func\ie de caracteristicile constructive ale pieselor supuse tratamentului, de calitatea =i propriet[\ile o\elurilor din care sunt confec\ionate acestea. La r[cirea unei piese ]ntr-un anumit mediu, vitezele de r[cire vor fi diferite pe sec\iunea piesei (evident c[ viteza de r[cire ]n centrul sec\iunii piesei, vm va fi mai mic[ dec`t viteza de r[cire la suprafa\a piesei, vs). Situa\ia realizat[, ]ntr-un caz concret de aplicare a tratamentului de c[lire, va fi determinat[ pe l`ng[ caracteristicile mediului de r[cire =i de caracteristicile materialului tratat luate ]n considerare prin capacitatea de c[lire =i c[libilitate.

Capacitatea de c[lire este proprietatea tehnologic[ ce descrie

aptitudinea unui o\el de a-=i m[ri duritatea prin c[lire. Aceast[ proprietate este dependent[ de con\inutul ]n carbon al o\elului =i se apreciaz[ prin duritatea martensitei.

C[libilitatea este proprietatea tehnologic[ ce descrie aptitudinea

unui o\el de a se c[li pe o anumit[ ad`ncime. Aceast[ proprietate se determin[ printr-o ]ncercare specific[ (proba c[lirii frontale, Jominy, STAS 4930) =i se apreciaz[ prin indicele de c[libilitate , J definit ca valoarea lsm, ]n mm , m[surat[ de la cap[tul r[cit al unei epruvete cilindrice p`n[ la zona cu 50 % martensit[ ]n structur[.
Procedee de c[lire }n practic[, pentru realizarea tratamentului termic de c[lire martensitic[, se folosesc procedeele prezentate ]n continuare.

A. C[lirea ]ntr-un singur mediu, este procedeul folosit ]n mod curent.

Deoarece nici unul din mediile de r[cire utilizate ]n practic[ nu asigur[ condi\iile de r[cire corespunz[toare mediului ideal, la c[lirea prin acest procedeu, vitezele de r[cire sunt mari, tensiunile interne termice ating valori ridicate =i suprapunerea acestora peste tensiunile structurale pot conduce la fisurarea sau deformarea piesei tratate. Diagrama de tratamente termic de c[lire cu r[cirea ]ntr-un singur mediu este prezentat[ ]n figura 2.67.

12

B. Pentru realizarea tratamentului termic de c[lire al sculelor din o\eluri hipereutectoide se folose=te procedeul de c[lire ]n dou[ medii sau c[lirea ]ntrerupt[ , figura 2.68. }n acest caz piesele sunt r[cite mai ]nt`i rapid ]n ap[, p`n[ la o temperatur[ t < tMC =i apoi sunt transferate ]ntr-un mediu de r[cire (ulei, aer) care asigur[ r[cirea lor mai lent[ ]n domeniul transform[rii martensitice. Utiliz`nd acest procedeu se diminueaz[ pericolul deform[rii sau fisur[rii pieselor c[lite. C. Pentru realizarea tratamentului termic de c[lire al sculelor sau pieselor de
ma=ini din o\eluri aliate (care prezint[ o c[libiliate mai ridicat[) se folose=te procedeul de c[lire ]n trepte (martempering). }n acest caz, r[cirea pieselor se realizeaz[ ]n trei etape : - r[cirea de la temperatura de tratament termic, p`n[ la t = Ms + (20 ... 30)OC, ]n b[i de s[ruri topite; - men\inerea la temperatura t, p]n[ la egalizarea temperaturii pe sec\iunea piesei, dar f[r[ a se permite ]nceperea transform[rilor austenitei dup[ mecanismul intermediar; - r[cirea ]n ulei sau aer. Diagrama de tratament termic este prezentat[ ]n figura 2.69.

Fig. 2.67
C[lirea ]ntr-un singur mediu

Fig. 2.68
C[lirea ]n dou[ medii

D. C[lirea izoterm[, figura 2.70, se realizeaz[ ]n acelea=i etape ca ]n cazul c[lirii ]ntrerupte, cu deosebirea c[, men\inerea la temperatura t = Ms + (20 ... 30)OC se face p`n[ la transformarea complet[ a austenitei ]n bainit[. Structura de bainit[ inferioar[ asigur[, pentru anumite aplica\ii tehnice caracteristici de rezisten\[ ridicate =i de plasticitate acceptabile. E. }n cazul o\elurilor cu con\inut ridicat de carbon sau aliate, la care Mf < 0 C, se folose=te procedeul de c[lire la temperaturi sc[zute (sub 0 OC). Prin aplicarea acestui procedeu se realizeaz[ transformarea aproape complet[ a austenitei ]n martensit[, asigur`ndu-se stabilizarea dimensional[ =i cre=terea durit[\ii pieselor tratate. Din acest motiv, aplicarea procedeului este indicat[ ]n cazul pieselor tratate termochimic, rulmen\ilor, instrumentelor de m[sur[, sculelor speciale, magne\ilor etc. O aten\ie deosebit[ trebuie acordat[ duratei de men\inere a piesei la temperatura ambiant[, p`n[ la transferarea ei ]n mediul de r[cire cu temperatura t< Mf, durat[ care trebuie s[ fie mai mic[ de 30 minute, figura 2.71.
O

13

F. }n cazul ]n care se urm[re=te numai durificarea superficial[ a unei piese din o\el (]n scopul cre=terii rezisten\ei la uzur[ sau la oboseal[) se folose=te procedeul de c[lire superficial[. Varianta uzual[ de aplicare a acestui procedeu este c[lirea folosind ]nc[lzirea prin induc\ie cu curen\i de inalt[ frecven\[ (c[lirea C.I.F.). }n acest caz piesa ce trebuie tratat[ trece printr-un inductor ]n care circul[ un curent alternativ de ]nalt[ frecven\[. Fluxul magnetic generat de acest curent str[bate piesa =i produce ]n aceasta curen\i de induc\ie de o anumit[ intensitate. Ad`ncimea de p[trundere a curen\ilor de induc\ie ]n piesa ce trebuie tratat[, ]n mm, depinde de frecven\a, f, ]n Hz, a curentului din inductor =i de caracteristicile electromagnetice ale materialului piesei tratate : permeabilitatea magnetic[, , ]n H/m =i rezistivitatea electric[, , ]n m, =i este dat[ de rela\ia :
= 5 10 4 f

Fig. 2.69
C[lirea ]n trepte (martempering)

Fig. 2.70
C[lirea izoterm[

Ca urmare, ]nc[lzirea piesei, prin efectul termic al curen\ilor de induc\ie, se realizeaz[ numai pe o zon[ superficial[ de grosime aproximativ egal[ cu , miezul r[m`n`d neafectat. Deoarece ]nc[lzirea zonei superficiale, parcurse de curen\ii de induc\ie, decurge cu vitez[ mare de ]nc[lzire, formarea austenitei are loc dup[ mecanismul f[r[ difuzie. |in`nd seama de aceast[ particularitate, se impune ca piesele supuse c[lirii C.I.F. s[ prezinte o structur[ ini\ial[ fin[ =i omogen[, neorientat[ =i f[r[ carburi stabile (care se dizolv[ greu ]n austenit[). Aceste condi\ii sunt ndeplinite satisf[c[tor de o\elurile nealiate, cu 0.4 ... 0.6 % C, supuse, ]n prealabil c[lirii superficiale, unei normaliz[ri. Dup[ ]nc[lzirea superficial[, r[cirea piesei se face (de obicei cu ap[) utiliz]ndu-se un du= de r[cire amplasat ]n spatele inductorului. Schema unei astfel de instala\ii este prezentat[ ]n figura 2.72. Procedeul de c[lire C.I.F. este foarte productiv, se preteaz[ la automatizare =i asigur[ caracteristici mecanice ridicate pieselor tratate. Utilizarea lui este limitat[ de dificultatea sau imposibilitatea realiz[rii inductoarelor necesare =i este justificat[ economic numai ]n cazul trat[rii unor loturi mari de piese de acela=i fel (c`nd costul inductorului nu afecteaz[ inadmisibil costul pieselor tratate).
14

2.6.4 Revenirea o\elurilor Structurile ob\inute prin c[lire martensitic[ nu asigur[ propriet[\i mecanice optime pieselor tratate (de exemplu, duritatea =i rezisten\a mecanic[ sunt ridicate dar tenacitatea sc[zut[). Din aceast[ cauz[, dup[ c[lirea martensitic[ se aplic[ tratmentul termic de revenire. Revenirea este tratamentul termic care const[ ]n ]nc[lzirea unui o\el c[lit, la o temperatur[ t] < A1 , men\inerea un timp suficient la aceast[ temperatur[ =i r[cirea cu o anumit[ vitez[ de r[cire. Scopul aplic[rii acestui tratament termic este ob\inerea unei st[ri structurale mai apropiate de echilibru, cu un complex de propriet[\i mecanice favorabil utiliz[rii ulterioare a piesei tratate. Structura de dezechilibru ob\inut[ la c[lire, format[ din martensit[ tetragonal[ =i austenit[ rezidual[, inc[lzit[ =i men\inut[ la o temperatur[ inferioar[ punctului critic A1 , sufer[ transform[rile prezentate ]n continuare. Aceste transform[ri sunt rezultatul posibilit[\ilor de difuzie ale carbonului.

A. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 80 ... 200 OC are ca

efect transformarea martensitei tetargonale ]n martensit[ cubic[ ca urmare a precipit[rii unor particule de carbur[ , sub forma unor lamele foarte fine, de dimensiuni submicroscopice, coerente cu re\eaua martensitei din care provine. Datorit[ precipit[rii acestor carburi, martensita cubic[ prezint[ un volum specific mai mic, transformare care este ]nso\it[ de o mic=orare a nivelului tensiunilor interne =i a stabilit[\ii austenitei.

B. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 200 ... 300 OC are ca

efect transformarea austenitei reziduale ]n martensit[ cubic[ printr-un mecanism asem[n[tor transform[rii bainitice. De asemenea, datorit[ intensific[rii proceselor de difuzie, ]n aceast[ etap[ se continu[ precipitarea carburilor, starea =i propriet[\ile acestora apropriindu-se de cele ale cementitei.
15

Fig. 2.71
C[lirea sub zero

Fig. 2.72
C[lirea superficial[

C. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 300 ... 400 OC are ca

efect reducerea apreciabil[ a nivelului tensiunilor interne, cu caracter similar celor ce se produc ]n stadiul de restaurare al materialelor ecruisate prin deformare plastic[ la rece.

D. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 400 ... 600 OC va

conduce la pierderea coeren\ei dintre carburile formate =i re\eaua martensitei, coagularea acestora =i formarea cementitei globulare. Totodat[ au loc =i procese de recristalizare a masei metalice de baz[, feritice, ]n care vor fi distribuite, cu grad mare de dispersie carburile globulare. Aceast[ structur[ poart[ numele de sorbit[ de revenire. Transform[rile la ]nc[lzire ale martensitei, analizate anterior, pot fi puse ]n eviden\[ prin metoda dilatometric[ diferen\ial[. Principiul acestei determin[ri este urm[torul: se supun ]nc[lzirii , m[sur`ndu-se dilatarea lor , dou[ probe din acela=i o\el, una ]n stare recoapt[ =i alta ]n stare c[lit[. Se reprezint[ grafic varia\ia cu temperatura a m[rimii l = lr lc unde lr este dilatarea probei ]n stare recoapt[, lc - dilatarea probei ]n stare c[lit[. Pe acest grafic se pot delimita cele patru etape ale

16

transform[rilor ce au loc la ]nc[lzirea martensitei =i sunt prezentate ]n figura 2.73. Deoarece toate transform[rile structurale ale o\elului c[lit martensitic sunt guvernate de difuzie, rezult[ c[ parametrii pricipali ai tratamentului termic de revenire sunt t] =i m . }ntre ace=ti doi parametri =i efectul tratamentului de revenire (structur[, complex de propriet[\i, vezi fig. 2.73 f) exist[ o dependen\[ func\ional[ strict[, ce se exprim[ de obicei sub forma : PHJ = T] (18 + lg m) ]n care, PHJ este parametrul Hollomon - Jaffe, ce caracterizeaz[ efectul reveniri, luat ]n considerare prin ob\inerea acelea=i durit[\i. Rezult[, deci c[ acela=i efect se poate ob\ine cu perechi diferite numesc regimuri izosclere. }n practic[ se aplic[ urm[toarele variante ale tratamentului termic de revenire: (t] ,m) pentru care PHJ = constant . Aceste regimuri de tratament termic de revenire se

- revenirea joas[, prin care se urm[re=te reducerea nivelului

tensiunilor interne ale piesei c[lite, f[r[ sc[derea durit[\ii. Parametrii de regim ]n acest caz se stabilesc astfel ]nc`t s[ se produc[ numai primele dou[ etape ale transform[rilor la revenire =i s[ se ob\in[ o structur[ de martensit[ cubic[ (]n mod obi=nuit : t] = 120 ..250 OC, m = 1 ... 3 ore, r[cire ]n aer). Revenirea joas[ se aplic[ sculelor, pieselor de uzur[ tratate termochimic etc.

- revenirea medie, prin care se urm[re=te asigurarea unor limite de

elasticitate ridicate ale pieselor tratate (de exemplu la arcuri, membrane etc.) se realizeaz[ de obicei la temperatura de 350 ... 400 OC.

- revenirea ]nalt[ (t] = 450 ... 650 OC) prin care se urm[re=te
ob\inerea unei structuri formate din sorbit[ de revenire, cu rezisten\[ mecanic[ ridicat[ =i tenacitate bun[. Tratamentul se aplic[ pieselor de ma=ini confec\ionate din o\eluri cu 0.35 ... 0.60 % C. Deoarece prin aplicarea lui se ob\ine cuplul optim de propriet[\i de rezisten\[ mecanic[
17

=i tenacitate la aceste o\eluri, tratamentul termic const`nd ]n c[lirea martensitic[ urmat[ de o revenire ]nalt[ poart[ numele de ]mbun[t[\ire.

Fig. 2.73
Transform[rile ce au loc la revenirea o\elurilor c[lite : a - curba dilatometric[; b - varia\ia concentra\iei ]n carbon a martensitei; c - varia\ia con\inutului de austenit[ rezidual[; d - varia\ia tensiunilor interne; e- varia\ia dimensiunii carburilor; f - varia\ia caracteristicilor mecanice

18

19