Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Politica de produs turistic: g6v2vc Intre produsul turistic si oferta turistica exista o legatura directa cele 2 notiuni neputandu-se confunda. Oferta turistica are o sfera de cuprindere mai mare, iar produsul turistic reprezinta, de fapt, o modalitate de materializare a ofetei turistice. Produsul in general se poate defini prin ceea ce ofera vanzatorul unui cumparator in procesul de schimb in vederea satisfacerii unei nevoi. Produsul turistic reprezinta: 1.Un amalgam de elemente tangibile si intangibile concentrate intr-o activitate specifica. Aceasta include si combina atractivitatea unei destinatii, facilitatile si caile de acces pe care turistul le achizitioneaza ca o combinatie de activitati si aranjamente. 2.Ansamblul de servicii si facilitati care se materializeaza in ambianta specifica a factorilor naturali si artificiali de atractie si a amenajarilor turistice create care reprezinta elementele componente ale ofertei turistice si pot exercita o forta pozitiva de atractie a turistilor. Orice produs turistic cuprinde urmatoarele categorii de elemente eterogene: a.Patrimoniul de resurse naturale, culturale, artistice, istorice si tehnologice care vor determina turistul sa calatoreasca; b.Echipamentele reprezentate prin baza tehnico-materiala a cazarii, a restaurarii si a agrementului; c.Facilitatile de acces: infrastructura turistica, mijloacele de transport utilizate. Caracteristicile produsului turistic: -Produsul turistic este intotdeauna un produs unic. Aceasta unicitate este conferita de varietatea structurii resurselor turistice. -Produsul turistic nu poate fi stocat, nu poate fi transportat, este perisabil si se consuma la sursa

implicand deplasarea obligatorie. -Produsul turistic nu poate fi standardizat intrucat el trebuie sa satisfaca o gama diversa de consumatori care au multiple motivatii de consum turistic. -Produsul turistic este neelastic neputandu-se modifica usor si intr-un timp relativ scurt. -Comercializarea produsului turistic presupune achizitionarea imaginii acestuia impreuna cu informatii legate de structura si particularitatile elementelor ce compun produsul. Politica de produs turistic: -Prin politica de produs turistic orice firma de turism isi stabileste principalele orientari strategice si modalitatile tactice de comercializare a lor, nivelul calitatii, gradul de diferentiere fata de produsele concurentei, gradul de diversificare si innoire. Activitatile distincte pe care le regasim in continutul politicii de produs turistic sunt urmatoarele: -Studierea produsului care implica analize asupra caracteristicilor acestuia; -Pozitionarea produsului care se refera in principal la realizarea unor studii de imagine intrucat prin pozitionare se poate afla care este valoarea produsului turistic pentru clientela atat valoarea psihologica cat si valoarea de intrebuintare. Legat de pozitionarea produsului turistic apare o alta tehnica respectiv tehnica de evaluare a situatiei concurentei prin care se analizeaza punctele forte si punctele slabe ale unui produs. Orice tip de activitate legata de studierea produsului turistic trbuie sa fie transpus sub forma obiectivelor ce trebuie cunoscute deopotriva de intregul personal intrucat ele se constituie intr-un punct de reper pentru deciziile adoptate de manager.

Categorii de obiective: a.Obiective economice cum ar fi cresterea cifrei de afaceri, maximizarea profitului, cresterea cotei de piata, determinarea unor noi tinte pentru clientela. b.Obiective egotiste care se refera la imbunatatirea imaginii firmei turistice, cresterea gradului de permanentizare a clientelei. c.Obiective sociale: dezvoltarea produselor turistice care se adreseaza populatiei cu venituri scazute, comercializarea acelor produse care asigura protectia mediului inconjurator sau care stimuleaza dezvoltare intreprinderilor mici si mijlocii. Stabilirea strategiilor de aplicat in cadrul politicii de produs: -activitatea de diversificare si innoire a produselor turistice; -adaptarea produsului turistic la cerintele in diversitate ale consumatorului. Ca modalitati concrete de modificare a produsului turistic se pot aminti urmatoarele: -imbunatatirea produsului prin cresterea continua a nivelului calitatii serviciilor oferite; -imbunatatirea produsului printr-o mai buna dozare a bazei tehnico-materiale cu tipuri de unitati originale cu specific; -conservarea elementelor naturale si antropice din cuprinsul zonelor cu potential turistic dezvoltat astfel incat sa se asigure conservarea echilibrului ecologic; -stabilirea acelor strategii de produs in concordanta cu cerintele si motivatiile clientilor. In domeniul turismului actiunile de creare de noi produse si cele care vizeaza dezvoltarea acestora se materializeaza in urmatoarele strategii de produs turistic: 1.Strategia de flexibilitate: care presupune urmarirea

evolutiei pietei si adaptarea ofertei la particularitatile cererii. Aceasta strategie implica realizarea unei promovari active materializata in principal in activitati promotionale si relatii publice. 2.Strategia de diferentiere: care urmareste detasarea produsului turistic al unei firme in cadrul ofertei nationale. Aceasta strategie presupune o valorificare creativa a resurselor naturale precum si includerea unor servicii specifice cu caracter zonal, traditional. Aplicarea acestei strategii implica existenta in cuprinsul ofertei a unicatelor care individualizeaza produsele. 3.Strategia de diversificare: care consta in multiplicarea pietelor de atractie turistica, largirea gamei de servicii oferite, diversificarea profilului unitatilor de cazare, restaurare, agrement si a mijloacelor de transport. 4.Strategia innoirii gamei de produse: care implica oferirea unor produse absolut noi de calitate superioara care pot satisface cererea in diversitate. Se recomanda a fi utilizata in faza de maturitate a ciclului de viata al unei firme si sa fie folosita in principal de firmele ce actioneaza pe pietele externe. Ciclul de viata al produsului turistic: intervalul de timp intre momentul aparitiei produsului si cel al disparitiei acestuia de pe piata. El este influentat de experienta firmei turistice producatoare, de pozitia concurentei, de aparitia produselor turistice, de substitutie, de politica de stat in materie de turism si timp liber, de nevoile consumatorilor. Ciclul de viata al produsului turistic este rezultanta corelatiei intre cerere si oferta si include urmatoarele faze: 1.Faza conceperii si explorarii: este etapa de contare in legatura cu momentul in care trebuie conceput produsul, este etapa in care se stabilesc solutii legate de costul la care va fi conceput, perioada optima de

comercializare, modul de comunicare si de informare a consumatorilor potentiali, precum si a specialistilor si intermediarilor. 2.Faza lansarii: se caracterizeaza printr-un volum ridicat al cheltuielilor de promovare comparativ cu volumul vanzarilor intrucat se acorda o importanta deosebita activitatii de informare turistica. 3.Faza de dezvoltare: care incepe in momentul in care cea mai mare parte a consumatorilor interesati de produs a fost atinsa si in care nevoile cele mai presante au fost satisfacute. In aceasta etapa se realizeaza o asezare a pretului intrucat produsul este bine pus la punct, iar piata este bine cunoscuta, ceea ce face posibil sa creasca volumul vanzarilor . 4.Faza de maturitate: apare atunci cand produsul turistic nu mai determina aparitia de noi consumatori in afara celor care s-au transformat in clienti fideli. In aceasta faza pretul de vanzare incepe sa scada, iar daca produsul nu este reinnoit, risca sa intre in declin. 5.Faza de declin: apare atunci cand consumatorul va parasi destinatia aleasa intrucat i se propune fie un produs mai ieftin, fie apar alte nevoi de consum turistic. Pentru a evita aparitia acestei faze este bine sa se adopte o politica de ameliorare, de revitalizare si diversificare a produsului care va permite satisfacerea unor noi categorii de nevoi. 2.Politica de pret: Pretul ca element principal al mixului de marketing se defineste ca expresie de cele mai multe ori financiara a valorii atribuite de consumator in cadrul schimbului. Pe langa bani acesta implica si timp, energie si inconveniente. Din punct de vedere al consumatorului pretul este ceea ce este dispus ca acesta sa plateasca pentru un bun sau serviciu, cat anume este dispus sa

plateasca depinde de valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Obiectivele politicii de pret pot fi urmatoarele: -supravietuire a firmei (acoperirea cheltuielilor necesitate de aparitia bunurilor); -maximizarea profitului; -maximizarea vanzarilor ; -pozitionarea mai buna fata de concurenta; -recuperarea investitiilor. Preturile in turism sunt influentate hotarator de caracteristicile serviciilor. Elementele de fundamentare a politicii de pret in turism sunt urmatoarele: -piata cu componentele sale, respectiv cererea si oferta; -costurile; -concurenta; -perceptia pretului de catre consumator. Oferta se constituie in elementul de fundamentare a pretului intrucat modul in care este oferit produsul, respectiv ca produs global, ori ca produse separate influenteaza pretul. Oferta globala impune practicarea unui pret forfetar insa are dezavantajul ca nu ofera posibilitatea cunoasterii rentabilitatii fiecarei componente din produs. Cererea reprezinta elementul de fundamentare prin solvabilitate, elasticitate si prin variatia temporala. Preturile diferentiate temporal sunt indicate in situatia unei cereri elastice, iar preturile nediferentiate sunt indicate in situatiile in care cererea este inelastica. Costurile: alaturi de costurile fizice in fundamentarea politicii de pret din turism sunt costurile nonmonetare exprimate prin eforturile pe care clientii trebuie sa le realizeze pentru achizitionarea unui serviciu, motiv pentru care ei solicita recunoasterea si reducerea corespunzatoare a pretului platit.

Concurenta: pretul reprezinta singurul element de diferentiere a unui produs turistic fata de cele ale concurentei, cele mai multe situatii impunand fie utilizarea unor preturi promotionale, fie ale unor preturi concurentiale. Perceptia pretului de catre consumator: Aceasta este diferita in functie de cunostintele clientului despre pret pe care le poate obtine fie in baza ultimei achizitii, fie realizand o medie a preturilor platite pentru servicii similare. Principalele categorii de strategii in politica de pret: Daca se are in vedere variatia temporala a cererii, a ofertei si a pretului practicat se pot adopta urmatoarele tipuri de strategii: a.Variatia cererii impune utilizarea: a1. Strategia pretului diferentiat fie pe sezoane, fie bianual; a2. Strategia pretului nediferentiat care se impune a fi utilizat mai ales in cazul turismului balnear; b.Daca avem in vedere oferta de servicii, aceasta prin complexitatea si diversitatea ei impune adoptarea urmatoarelor strategii: b1.Strategia pretului forfetar specifica aranjamentelor de tipul totul-inclus (I.T.); b2.Strategia pretului diferentiat pe produse partiale, recomandata in situatia in care acestea pot fi usor individualizate; b3.Strategia mixta care presupune oferirea concomitenta a unui pret global cat si a unor preturi individualizate pe diferite componente si este oportun de aplicat atunci cand pretul forfetar este mai scazut decat cel obtinut prin insumarea preturilor elementelor componente luate separat .