MEDICATIA SISTEMULUI NERVOS Medicamentele cu actiune asupra sistemului nervos central sunt numeroase.

Dupa modul de actiune pot fi grupate astfel : 1. ANESTEZICE : - LOCALE - GENERALE 2. HIPNOTICE : - BARBITURICE - NEBARBITURICE 3. SEDATIVE SI TRANCHILIZANTE 4. EXCITANTELE 5. DEPRIMANTELE MOTORII CENTRALE : - ANTIEPILEPTICELE - ANTIPARKINSONIENELE - MIORELAXANTELE CENTRALE 6. NEUROLEPTICELE 7. ANTIDEPRESIVELE SI LITIUL 1. ANESTEZICE : - LOCALE - GENERALE ANESTEZICELE LOCALE sunt substante care suprima local si trecator sensibilitatea dureroasa. a) Procaina (Novocaina) este anestezica si vasodilatatoare locala, in infiltratii. In administarea intravenoasa are actiune : - antispastica, - vasodilatatoare, - antiaritmica si - analgezica. Poate determina : - reactii alergice : eruptii cutanate, bronhospasm - fenomene de intoleranta : convulsii, colaps, oprirea inimii etc. Este obligatorie testarea sensibilitatii. Procaina este prezentata sub forma de fiole de 1, 2, 4 si 8%. b) Xilina (Lidocaina) este unul dintre cele mai bune anestezice locale, de doua ori mai puternica decat procaina. Concentratiile mici sunt bine tolerate; se foloseste solutia de 0,25 - 0,50%; pentru anestezii de suprafata, cea de 2%, iar pentru rahianestezii, solutia de 5%. c) Clorura de etil (flacon spray) etc. ANESTEZICE GENERALE : a) Anestezice generale inhalatorii : - Halotan (Narcotan) determina analgezie slaba si relaxare musculara incompleta, fapt pentru care se asociaza frecvent cu un alt anestezic. - Pentran este un anestezic foarte activ, determina anestezie de lunga durata

- Eterii (eter dietilic) - Protoxidul de azot sau oxidul nitros - Ciclopropanul b) Anestezice generale intravenoase : Barbituricele folosite ca anestezice generale au efecte de scurta durata, usor controlabile. Reactii adverse : - risc de deprimare respiratorie si circulatorie - laringospasm Medicamente : - Tiopentalul sodic (pentothal) - Ketamina 2. HIPNOTICE : - BARBITURICE - NEBARBITURICE Hipnoticele sau somniferele sunt substante deprimante ale SNC care induc, produc sau prelungesc somnul. Somnul provocat de majoritatea hipnoticelor difera de cel fiziologic, prin cresterea duratei, efecte asupra respiratiei, circulatiei si temperaturii corpului. Pot avea actiune scurta-medie 2-6 ore sau lunga 8 ore. Majoritatea hipnoticelor au si efect anticonvulsivant. Efecte secundare : - diminuarea performantelor psihomotorii - oboseala - ameteli - buimaceala Intoxicatia acuta : se manifesta prin anestezie generala profunda cu caracter de coma. Tratamentul consta in: - eliminarea toxicului - sustinerea functiilor vitale - evitarea complicatiilor infectioase a) HIPNOTICE BARBITURICE: - Fenobarbital (Luminal) - Aminobarbital - Ciclobarbital b) HIPNOTICE NEBARBITURICE: - Nitrazepam - Flurazepam - Bromoval (Bromural) - Cloralhidratul 3. SEDATIVE SI TRANCHILIZANTE Substantele sedative produc : - deprimare psihomotorie cu linistire, - diminuarea reactiilor psihovegetative

- micsorarea performantelor - uneori somnolenta Substantele tranchilizante diminueaza starea de anxietate. Cele doua efecte sunt greu de delimitat in practica, intricandu-se si depind de doza. Ca substante sedative se folosesc : - Bromurile - Preparate vegetale : Valeriana, Pasiflora Ca substante tranchilizante se folosesc : - Benzodiazepine : Diazepam, Clonazepam - Meprobamat - Hidroxizin - Rudotel (medazepam, Ansilan, Glorium, Medazepam, Nobrium) Produc relaxare psihica, echilibrare afectiva, sedare vegetativa si relaxarea musculaturii striate. - Oxazepam, - Nitrazepam, - Calmazepam (anxiolotic, sedativ si miorelaxant, tab. 1,5-3 mg), - Tranxene (gelule de 5 si 10 mg), - Xanax (alprazolan anxiolotic sub forma de tablete de 0,25-1 si 2 mg). 4 EXCITANTELE Substantele din aceasta grupa stimuleaza activitatea mintala si pe cea motorie si pot ameliora performantele diminuate de oboseala. Cafeina este un excitant al sistemului nervos central, stimuland functiile psihic si motorii ale scoartei; indeparteaza senzatia de oboseala, creste activitatea mintala si suprima actiunea deprimanta a alcoolului, narcoticelor si a hipnoticelor. Produc tahicardie, vasodialatatie, vasodilatatie periferica, cerebrala si creste moderat diu reza. Uneori, apar actiuni nedorite, ca nervozitate, insomnie, tremuraturi, palpitati (efecte similare apar si dupa consumul de ceai). Se administreaza, dupa prescriptie fiole de cofeina natriu benzoica (1 ml), subcutanat. Se gaseste in preparatul Cofedol. ( o ceasca de cafea tare, are aprox. 100mg cafeina) Amfetamina este un excitant al sistemului nervos central. Stimuleaza scoarta suprimand senzatia de oboseala si actiunea deprimanta a alcoolului, narcoticeloi barbituricelor, a neurolepticelor si a tranchilizantelor, produce stare de euforie (buna dispozitie), scade pofta de mancare si creste tensiunea arteriala. Pot apare si efecte toxice: neliniste, tremuratur insomnie, palpitatii, constipatie, uscaciune a gurii, stari confuzionale si chiar psihoze Provoaca dependenta. Se administreaza numai dupa prescriptie. Piracetam amelioreaza procesele metabolice neuronale Piritinol (Encefabol, Enerbol) amelioreaza coordonarea motorie, creste atentia si concentrarea.

5. DEPRIMANTELE MOTORII CENTRALE : - ANTIEPILEPTICELE - ANTIPARKINSONIENELE - MIORELAXANTELE CENTRALE

Substantele deprimante motorii centrale actioneaza asupra formatiunilor centrale care comanda, coordoneaza sau integreaza activitatea motorie. Aceste medicamente sunt:

a) ANTIEPILEPTICE sau ANTICONVULSIVANTELE, deprima selectiv sistemul nervos central si in particular previn crizele epileptice: - Fenitoina - Fenobarbitalul - Primidona - Carbamazepina - Acidul valproic (Convulex) - Diazepamul, etc. b) ANTIPARKINSONIENELE, sunt medicamente eficace simptomatic in boala Parkinson si in alte tulburari motorii extrapiramidale: - Levodopa - Carbidopa - Bromocriptina - Romparkin c) MIORELAXANTELE CENTRALE: sunt medicamente capabile sa relaxeze musculatura striata spastica. Majoritatea miorelaxantelor au si efecte: sedative, tranchilizante, analgezice. - Diazepam - Clorzoxazona - Mydocalm 6. NEUROLEPTICELE

Sunt medicamente care influenteaza electiv procesele psihice (cognitive, afective, volitionale), avand marcate efecte antipsihotice : - Clordelazinul (Clorpromazin, Largactil, Plegomazin). Are efecte: tranchilizant, favorizeaza somnul; antipsihotic (manie, schizofrenie), antiemetic (combate varsaturile), etc. - Levomepromazina are un efect asemanator. - Romerganul (prometazina) - sedativ slab, antihistaminic, antiemetic si antipruriginos, - Majeptil - antipsihotic si antiemetic - Haloperidol (solutie si fiole) (Haldol)- are proprietati antipsihotice marcante, antihalucinogene si antimaniacale maxime. 7. ANTIDEPRESIVELE SI LITIUL Antidepresivele sunt eficace in psihozele afective ameliorand dispozitia afectiva alterata, inlatura pesimismul si depresia. - Antideprin - Amitriptilina Litiul este un metal alcalin care se gaseste in cantitati foarte mici in organismul uman si al carui rol fiziologic nu este bine cunoscut. In psihoza maniacala atenueaza tulburarile afective, starea de agitatie si ideile delirante.

Istoria geneticii
Cea mai veche observaie asupra transmiterii caracterelor ereditare de la prini la urmai s-a gsit pe o tabl de piatr veche de peste 6.000 de ani. Piatra a fost descoperit n localitatea Elam la est de oraul Ur din Chaldeea i reprezint pedigree-ul a 5 generaii de cai. Pe tablet sunt inscripionate indicaii referitoare la modul cum se transmit la urmai forma capului i a copitelor. Aceste mrturii demonstreaz c n Chaldeea, acum ase milenii, se practica ameliorarea cailor. Ereditatea caracterelor (de exemplu: copilul motenete trsturi att de la mam, ct i de la tat) a fost observat nc din antichitate. Demonstrarea tiintific acestui fapt a fost realizat abia n secolul al XIX-lea, mai precis n urma experimentelor efectuate de clugrul austriac Gregor Mendel considerat printele geneticii. Observaiile sale au permis stabilirea legilor transmiterii caracterelor ereditare, numite i Legile lui Mendel. Mendel i-a citit lucrarea Versuche uber PflanzenHybriden(Experiene asupra hibridizrii plantelor) la dou ntruniri ale Societii de Istorie Natural din Moravia n 1865. Publicarea lucrrii sale n jurnalul societii[1][2][3][4] n 1866 a avut un impact slab, fiind citat doar de trei ori n urmtorii 35 ani. Recunoaterea importanei descoperirilor sale a fost realizat doar la nceputul secolului al XX-lea cnd Hugo de Vries, Carl Erich Correns i Erich von Tschermak au ajuns n mod independent la aceleai concluzii ca i Mendel, redescoperind astfel legile ereditii. n 1903 apare teoria conform creia cromozomii sunt purttorii ereditii, iar n 1909 c genele sunt localizate pe cromozomi. n 1906, William Bateson a introdus termenul genetic. n 1927, este introdus termenul de mutaie pentru a descrie schimbrile suferite de materialul genetic. n 1953 este descifrat structura elicoidal, dublu catenar a ADN-ului iar n 1957 este descris mecanismul de replicare a ADN-ului.

[modificare] Teoria cromozomal a ereditii

Ereditatea este proprietatea fiinelor vii de a avea o informaie genetic, care se transmite de-a lungul generaiilor. Variabilitatea este proprietatea fiinelor vii de a se deosebi unele de altele. gena este un segment din molecula de ADN, care determin apariia unui caracter. Hibridarea este ncruciarea ntre indivizi diferii. Hibridul este rezultatul hibridrii. Genotipul este totalitatea genelor sau a informaiilor genetice.

Prima lege a lui Mendel: Gameii sunt puri din punct de vedere genetic - fiecare pereche conine un singur factor ereditar. A doua lege a lui Mendel: Fiecare pereche de factori ereditari segreg independent de alte perechi (a segrega = a separa).

Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculia de oet (Drosophila melanogaster), deducnd din cercetrile sale c factorii ereditari sunt de fapt genele. Pentru fiecare caracter trebuie s existe cel puin o gen. Genele sunt aezate pe cromozomi. Fiecare gen ocup un loc pe cromozom, numit locus. Genele stau ntr-o succesiune linear. Genele de pe un cromozom se transmit n bloc, toate odat. Cromozomii pereche pot schimba reciproc ntre ei fragmente de mrime variabil prin procesul de recombinare genetic (crossing-over n limba englez) produs n meioz. n 1928 s-a descoperit c ADN-ul este capabil s transfere informaii.

[modificare] Acizii nucleici

Acizii nucleici, componeni eseniali ai tuturor organismelor vii, au fost descoperii, ntre anii 18691871 de ctre Friedrich Meischer, n nucleii leucocitelor din plci infectate. Ulterior, prezena acestor substane a fost confirmat i n alte surse de origine animal, cum ar fi lapii de somon (Salmo salar). Substana izolat din nucleii leucocitelor a fost denumit de Meischer nucleina. n 1889, aceeai substan a fost denumit de Richard Altmann, acid nucleic. Din nuclein, Altmann a izolat o substan bogat n fosfor, parte care reprezint acizii nucleici propriu-zii. Structura chimic a acizilor nucleici a fost descoperit n anul 1953 de ctre echipa de cercettori format din Watson, Crick i Wilkins, care au primit pentru aceast descoperire premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din uniti mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o baz azotat, o molecul glucidic (o pentoz) i un radical fosforic. Bazele azotate, n funcie de structura lor, se mpart n: purinice (A, Adenina, G Guanina) i pirimidinice (T, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). n structura ADN-ului intr perechi de baze alctuite din adenin, guanin, timin i citozin, n timp ce, la ARN, timina este nlocuit de uracil. Gruparea glucidic este desemnat de riboz la ARN sau dezoxiriboz la ADN. ADN-ul este format din dou lanuri de polinucleotide, iar ARN-ul este format dintr-un singur lan. Structura primar este format din lanuri liniare de nucleotide, iar structura secundar dintr-o spiral dubl (dublu helix) nfurata spre dreapta. Pasul spiralei este de zece nucleotide. Cele dou lanuri care formeaz dubla spiral sunt legate prin legturi de hidrogen ntre o baz purinic si una pirimidinic : A = T, T = A, C =G, G = C. Cele dou lanuri sunt antiparalele i sunt complementare (totdeauna adenina se leag de timin, timina de adenin, citozina de guanin i guanina de citozin). Structura secundar a ADN-ului poate fi de tipul B (structura descris de Watson i Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de tipul Z (sau ADN senestra, a crui elice este nfurata spre stnga, cu un pas de dousprezece nucleotide). Molecula de ADN nclzit (peste 94 C) se denatureaz, cele dou lanuri polinucleotidice fiind separate. Dac ulterior scderea temperaturii are loc treptat, dublul helix va fi refcut, ns, n cazul unei rciri brute, lanurile rmn separate. Sinteza ADN-ului se numete replicare. Replicarea are loc n faza S a ciclului celular, nainte de diviziunea mitotic sau meiotic a celulei. Procesul de replicare este semiconservativ, dintr-o molecul de ADN formndu-se dou molecule identice, fiecare coninnd o caten veche i o caten nou sintetizat. ARN-ul este format dintr-un singur lan de nucleotide (monocatenar). ARN este materialul genetic ce stocheaz informaia ereditar la unele virusuri (Ribovirusuri, de exempliu virusurile gripal, al turbrii, HIV, Ebola). Trei tipuri principale de ARN au fost identificate: ARN-ul mesager (ARNm) ce copiaz informaia din ADN pentru a o face disponibil sintezei de proteine, ARN-ul de transfer (ARNt) ce transport aminoacizii la ribozomi, locul sintezei de proteine, i ARN-ul ribozomal (ARNr) ce este o component structural a ribozomilor.

[modificare] Dogma central a geneticii

Proteinele sunt substane azotate formate din aminoacizi. Douzeci de aminoacizi sunt folosii n sinteza proteinelor permind sinteza a cteva sute de mii de proteine. Sinteza proteinelor are loc pe baza codului genetic, un cifru ce utilizeaz uniti de cte trei baze azotate, triplei numii codoni. Combinaiile celor 4 tipuri de baze azotate codific 64 de astfel de triplei, fiecare fiind responsabil pentru sinteza unui aminoacid. Trei combinaii, reprezentate de tripleii UAA, UAG i UGA, codific semnalul de oprire a sintezei proteinei, aceti codoni fiind numii codoni STOP. Primul codon AUG al secvenei codante, codon ce corespunde metioninei, este semnalul de iniiere a translaiei, fiind numit i codon START. Dogma central a geneticii este reprezentat schematic astfel: ADN ARN proteine. Cele dou faze ale decodificrii genelor sunt:

Transcripia, care are loc n nucleu. Se sintetizeaz, n principal, molecule de ARN mesager dar i de ARN de transfer, ribozomal precum i molecule de ARN cu rol reglator. Translaia, care are loc n citoplasm, n ribozomi i determin sinteza de proteine.

[modificare] Codul genetic

Caracteristicile codului genetic sunt urmatoarele:

este universal, adic este valabil de la virusuri i pn la om; este fr virgule, codonii fiind adiaceni; este nesuprapus, codonii adiaceni nu au baze comune; este degenerat, cci triplei diferii pot codifica acelai aminoacid.

[modificare] Ramuri ale geneticii

Genetica populaiilor Genetica formal sau genetica clasic Genetica molecular Citogenetica Radiogenetica Genetica ecologic Genetica cantitativ Genetica uman

[modificare] Referine