Caprioara, de Emil Garleanu

Pe muchiul gros, cald ca o blan a pmntului, cprioara st jos lng iedul ei. Acesta ia ntins capul cu botul mic, catifelat i umed, pe spatele mamei lui i, cu ochii nchii, se las dezmierdat. Cprioara l linge, i limba ei sub ire culc uor blana moale, mtsoas a iedului. !ama l pri"ete i-n sufletul ei de fugarnic ncol ete un sim mnt struitor de mil pentru fiin a fraged creia i-a dat "ia , pe care a hrnit-o cu laptele ei, dar de care trebuie s se despart chiar azi, cci "remea n rcatului "enise demult nc.#i cum se uita aa, cu ochi ndurera i, din pieptul cprioarei scp ca un muget nbuit de durere$ iedul deschise ochii. Cprioara se mbrbteaz, sare n picioare i pornete spre ancurile de stnc, din zare, printre care "rea s-l lase rtcit. Acolo, sus, e pzit i de dumnia lupului, i de iscusin a "ntorului, cci pe muchiile prpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se ncumeta. Acolo, l-ar fi tiut ca lng dnsa. %ar pn la ele erau de strbtut locuri pline de primejdii. Cprioara i arunc picioarele n fug fulgertoare, n salturi ndrzne e & s ncerce puterile iedului. #i iedul se ine "oinicete din urm$ doar la sriturile ame itoare se oprete, cte o clip, ca i cum ar mirosi genuna, apoi se a"nt ca o sgeat i, behind "esel, zburd de bucurie, pe picioarele sub iri ca nite lugere. %ar trebuie s scoboare, s strbat o pdure, ca s urce din nou spre ancuri. Cprioara contenete fuga' pete ncet, pre"ztoare. (rece din poian n poian, intr apoi sub bol i de frunze, pe urm prin hrube adnci de "erdea pn ce ptrunde n inima intunecat, ca un iad, a pdurii. #i-au mers mult aa pn ce au dat, n sfrit, de lumini. )edul, bucuros, o ia nainte srind. %ar n aceiai clip cprioara se oprete, ca de-o presim ire, adulmecnd. *n fa a ei, de sub o cetin, ochii lupului strluceau lacomi. +n salt, i iedul ar fi fost sfiat. Atunci cprioara d un zbieret adnc,sfietor, cum nu mai scosese nc, i, dintr-un salt, cade n mijlocul luminiului. ,upul, "znd prada mai mare, uit iedul i se repede la ea... Prbuit n snge, la pmnt, sub col ii fiarei, cprioara rmne cu capul ntors spre iedul ei. #i numai cnd acesta, nspimntat, se topete n adncul pdurii, cprioara simte durerea, iar ochii i se tulbur de apa mor ii.