Cprioara

de Emil Grleanu

Pe muchiul gros, cald ca o blan a pmntului, cprioara st

jos, lng iedul ei. Acesta i-a ntins capul cu botul mic, catifelat i
umed, pe spatele mamei lui, i, cu ochii nchii, se las dezmierdat.
Cprioara l linge, i limba ei subire culc uor blana moale,
mtsoas a iedului. Mama l privete, i-n sufletul ei de fugarnic
ncolete un simmnt struitor de mil pentru fiina fraged creia
i-a dat via, pe care a hrnit-o cu laptele ei, dar de care trebuia s se
despart chiar azi, cci vremea nrcatului venise de mult nc.
i cum se uit aa, cu ochii ndurerai, din pieptul cprioarei scap ca
un muget nbuit de durere; iedul deschide ochii. Cprioara se
mbrbteaz, sare n picioare i pornete spre ancurile de stnc din
zare, printre care vrea s-l lase rtcit. Acolo, sus, e pzit i de
dumnia lupului, i de iscusina vntorului, cci pe muchiile
prpstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se ncumeta. Acolo lar fi tiut ca lng dnsa. Dar pn la ele erau de strbtut locuri pline
de primejdii. Cprioara i azvrle picioarele n fug fulgertoare, n
salturi ndrznee, s ncerce puterile iedului. i iedul i se ine
voinicete de urm; doar la sriturile ameitoare se oprete cte o
clip, ca i cum ar mirosi genunea, apoi se avnt ca o sgeat i,
behind vesel, zburd de bucurie pe picioarele subiri ca nite lujere.
Dar trebuiesc s scoboare, s strbat o pdure, ca s urce din nou
spre ancuri. Cprioara contenete fuga; pete ncet, prevztoare.
Trece din poian n poian, intr apoi sub boli de frunze, pe urm
prin hrube adnci de verdea, pn ce ptrunde n inima ntunecat,
ca un iad, a pdurii.
i-au mers mult aa, pn ce au dat n sfrit de lumini. Iedul,
bucuros, o ia nainte, srind. Dar n aceeai clip cprioara se oprete,
ca de-o presimire, adulmecnd. n faa ei, de sub o cetin, ochii
lupului strluceau lacomi. Un salt, i iedul ar fi fost sfiat. Atunci
cprioara d un zbieret adnc, sfietor, cum nu mai scosese nc, i,
dintr-un salt, cade n mijlocul liminiului. Lupul, vznd prada mai
mare, uit iedul i se repede la ea...
Caprioara de Emil Garleanu

Pagina 1 din 2

Prbuit n snge, la pmnt, sub colii fiarei, cprioara rmne

cu capul ntors spre iedul ei. i numai cnd acesta, nspimntat, se
topete n adncul pdurii, cprioara simte durerea, iar ochii i se
tulbur de apa morii.
1. Extragei din text toate substantivele i adjectivele care le
nsoesc.
(Numai substantivele nsoite de adjective)
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................

Caprioara de Emil Garleanu

Pagina 2 din 2