Terapie prin... brf ?Am citit un articol despre psihologia brfei.

Printre multele sale caracteristici mi-a srit n ochiul moral urmtoarea descriere: Poate cel mai interesant mecanism psihologic al brfei este catharsis-ul. Funcia catartic a brfei se exprim prin eliberarea unor sentimente/triri negative, ca furia, ura, frustrarea, dezamgirea, invidia, dezgustul, resentimentele. n acest fel, brfa este terapeutic. Funcia catartic, la unele comuniti, este foarte ferm delimitat de orice nu este brf. n Africa, aflm c exist populaii n care brfa rutcioas este pedepsit prin tierea buzelor sau chiar moarte, dac ea are loc n afara unor timpi ceremoniali n cursul crora exprimarea public a emoiilor negative este permis. Material preluat din Dilema Veche, nr.121 19 mai 2006. Cu alte cuvinte, ar putea spune unii, ne facem un foarte mare bine atunci cnd brfim. Conform funciei catartice noi nu exprimm prin violen verbal sau fizic furia, ura, frustrarea, invidia, dezgustul etc., ci, ntr-un mod "nevinovat", glumind pe seama altora, scondu-le n eviden toate greelile, pcatele, faptele de ruine. Nu, nu e bine. Brfa este un mijloc artificial prin care, scond n eviden pcatele celuilalt, m situez pe o treapt superioar n raport cu "victima". Inteligena, bunul sim puine efecte cer, cci se impun prin sine.
1.http://psycho.rvesb.ro/news.php?extend.15

ZVONURI, BRFE, PONEGRIRI Distorsionarea comunicarii datorita zvonurilor . Dilema minciunii . Scuzele nu acuza . Zvonurile . Simbol, simbolic, nesemnificativ . Brfa . Studiu de caz . Vulnerabilitatea ziaristului . Repertoriul minciunii 1. Distorsionarea comunicarii datorita zvonurilor Zvonul este unul dintre factorii perturbatorii ai comunicarii. Zvonul reprezinta o stire, o veste (care circula din om n om), o informatie nentemeiata, care nu a fost verificata (si, uneori, tendentioasa). Zvonurile apar n situatii ambigue, n care anumite persoane sau grupuri au un interes direct si nu lipsit de importanta. Exista si situatii cnd interesul propriuzis lipseste, iar cauza zvonului este doar implicatia emotionala. Brfa este mai mult dect lansarea unui zvon, este un viciu. Pentru unii, este o preocupare permanenta. A brfi nseamna, conform dictionarului, a vorbi pe cineva de 129 rau, a ponegri, a defaima, a raspndi calomnii despre cineva. Multi se iluzioneaza considernd ca brfa este o simpla vorbire, o conversatie oarecum usoara, poate nu prea eleganta, dar oricum agreabila si posibil acceptabila, n realitate, brfa este minciuna n stare pura. A raspndi minciuni este un lucru nu doar urt, ci de-a dreptul imoral. Nu poti lovi pe cineva doar cu pumnul, l poti lovi si prin cuvnt, de multe ori mult mai grav, cu urmari incalculabile sau, cum ar zice Anton Pann, "De multe ori limba taie mai mult dect sabia " sau " Limba oase n-are si oase sfarma ". O asemenea lipsa de caracter nu putea ramne nesancti 414n136e onata de scriitori. Acelasi Anton Pann zice: Omul care e flecar/Trancaneste ca un car./il auzi numai:

Hodoronc-tronc! Vorba ndata/Ca moara cnd e stricataEl Pentr-un soarece se-nnoada. si jura ca n-are coada. 2. Dilema minciunii Minciuna este orice comunicare facuta cu intentia de a nsela. Conform Dictionarului explicativ al limbii romne, minciuna este deturnarea intentionata a adevarului, avnd, de obicei, ca scop nselarea cuiva. Minciuna este neadevar si nselaciune. Calcarea poruncii a IX-a reprezinta o grava abatere de la etica profesionala. Nici un om care nu exprima adevaratul sentiment al inimii lui nu poate fi numit un om cinstit. Falsitatea consta, n mod virtual, din intentia de a nsela si aceasta poate fi aratata prin privire sau prin cuvnt. Apostolul Pavel atrage atentia credinciosilor din cetatea Efes sa spuna fiecare celuilalt adevarul, fiindca un crestin, devenind astfel a lepadat minciuna. Chiar si faptele, nu doar cuvintele pot fi astfel aranjate, nct sa se constituie in falsuri. Eminescu observa insa ca natura nu minte niciodata. si este firesc sa fie astfel, ntruct este creatia lui Dumnezeu, iar El este calea, adevarul si viata. si totusi, chiar si mincinosului i se cere o calitate, daca vrea sa nu fie aruncat la marginea societatii de la prima tentativa, iar aceasta calitate i este sugerata de Pierre Corneille: "II f aut bonne memoire apres qu'on a menti." -Mincinosul trebuie sa aiba memorie buna. 3.Scuzele nu acuza Scuzele adresate cu sinceritate pot fi considerate un fel de investitii la capitolul afectiv; scuzele repetate nsa, resimtite ca lipsite de sinceritate, reprezinta retrageri de fonduri. si de aceea se reflecta n calitatea relatiilor. Nu putem pleca de la premisa ca ne este permis orice, fiindca atunci cnd ne vom da seama ca persoana jignita s-a suparat noi vom fi gata sa ne cerem scuze. Aceasta ar fi ca si cnd am lovi pe cineva cu o piatra n cap, spunndu-i apoi sa nu se supere, fiindca avem n trusa de prim-ajutor suficient bandaj si chiar dezinfectant, iar daca acestea nu se vor dovedi suficiente, putem sa oferim numarul de telefon al statiei de salvare... Persoana care are de-a face cu grupuri de oameni trebuie sa fie atenta si sa analizeze cum evolueaza comunicarea, pentru a pastra un cadru deschis si pozitiv. Este, de asemenea, important sa nu facem afirmatii aparent pozitive, care ascund, n realitate, mentalitati primitive. Pericolul cel mai mare, n acest caz, se ]ntlneste cnd sunt caracterizate fie grupurile etnice, fie persoane individuale apartinnd acestor grupuri minoritare. Genul de formulari care jignesc sunt: " e baia: bun, desi e evreu ", " esti om serios, chiar daca esti tigan ". n 1887, pentru a contracara cliseul antisemit gen "unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei", Friedricri Nietzsche declara ironic: printre prietenii mei nu exista nici un evreu, desi avea asemenea prieteni, dar adauga de ndata: ce-i drept, printre prietenii mei nu exista nici antisemiti. In cazul greselilor repetate, se va ajunge n situatia prezentata mai sus, care va discredita din punct de vedere etic orice individ. Totusi, scuzele pot, de cele mai multe ori, sa vindece rani, dar cu conditia sa nu fie formale, iar cel ranit sa simta regretul sincer si sa fie convins ca explicatiile sunt neformale si pornesc din inima, din constiinta vinovatiei. 4. Zvonurile Desi par niste biete stiri nevinovate, aparute ntmplator, ca briza marii, este deosebit de important sa stim cum, de unde si de ce apar si cum se propaga zvonurile. Cum si de ce este posibila existenta si rezistenta lor ntr-o lume n care tehnologiile soft se nvechesc dupa o luna, moda se schimba n permanenta si totul este ntr-o miscare continua, civilizatia extinzndu-se n colturi neumblate ale lumii? Exista multe discutii si interpretari ale acestor probleme, tratate amplu n lucrari de psihologie sociala. Evident ca exista numeroase controverse, dar cu un lucru sunt de acord toti autorii: exista zvonuri a caror aparitie este ciclica, rezistente la progresul tehnologiilor de informare n masa, la dezvoltarea si la progresul omenirii n ansamblu. Iata cteva exemple: La cteva luni de la sfrsitul razboiului din Bosnia, o companie de relatii

publice din Marea Britanic recunostea faptul ca a fost angajata, pe tot parcursul razboiului, de catre partea musulmana aflata n conflict, pentru formarea imaginii acestei parti. Nimic extraordinar! Dar aceeasi firma recunoaste ca a "inventat" stiri pe care le-a pus la dispozitia mijloacelor de informare occidentale "fidelizate" (controlate ntr-un fel sau altul de companie). stirile fabricate care au avut cel mai nalt efect au fost cele referitoare la asasinarea, de catre partea srba, a tuturor femeilor din satele cu populatie musulmana. Dincolo de aspectul deontologic al problemei, inventarii de stiri n sine, se pune ntrebarea: de unde aceasta eficienta a trezirii emotionalului din cititorul occidental la aflarea unei astfel de stiri? O alta situatie: Urmariti un film. Acesta se ntrerupe brusc si pe ecranul TV apar reclame. Una dintre ele, celebra deja este cea pentru tigarile Marlboro: un calaret reuseste sa mblnzeasca un cal naravas, dupa care aprinde o tigara. Iata nca doua exemple de simboluri care alimenteaza zvonuri "rezistente" n timp: sarpele ascuns n fructele exotice dintr-un supermarket (fructe care provin neaparat dintr-o tara "neagra"), otravirea apei fntnilor. ntrebari: . De ce femeia si nu alta categorie de populatie? . De ce calul, sarpele si nu alt animal sau pasare? . De ce apa si nu un alt element? Pentru un posibil raspuns la toate aceste exemple trebuie sa vorbim putin despre comunicarea simbolica. Diferenta esentiala dintre om si animal o constituie capacitatea interpretativa ce caracterizeaza fiinta umana. Omul reconstruieste realul prin interpretarea propriilor senzatii si perceptii. Aceasta capacitate interpretativa specific umana face ca "omul sa nu mai traiasca ntr-un univers fizic", ci ntr-un "univers simbolic". Pentru spiritul nostru practic, poate acest lucru nu este att de evident. De ce a aparut necesitatea gndirii simbolice? Poate pentru ca realitatea este mult prea complexa pentru a putea fi cuprinsa n concepte. O descriere conceptuala numai a unui domeniu al realitatii este imposibila. Acest lucru este greu de acceptat de catre spiritul pozitiv n care suntem toti formati. Raspunsul omului la aceasta provocare a fost dezvoltarea unei capacitati interpretative care sa nu tina de concepte si care sa poata opera cu interpretari contradictorii. Vorbim, desigur, despre operarea cu simboluri si despre comunicarea simbolica. 12.5. Simbol, simbolic, nesemnificativ Daca prin semn ntelegem orice obiect care reprezinta altceva dect propria substanta fizica, prin simbol vom ntelege un semn cu un numar infinit de semnificatii. Daca limbajul conceptual, stiintific tinde sa atribuie conceptului o singura semnificatie, simbolul tinde sa spuna totul despre obiectul semnificat. Oamenii recurg la simboluri pentru a spune despre ei si despre lume ceva ce nu ncape n sensurile obisnuite ale cuvintelor sau n categoriile si legile stiintei. Comunicarea simbolica are un nalt continut manipulator. De ce? n primul rnd datorita capacitatii maxime de explicare a realitatii si apoi datorita caracterului sau bazai. Simbolurile se adreseaza tocmai aspectelor ultime, mai putin constiente ale gndirii umane. Ele au valoarea unei interpretari-cadru a realitatii, n societatile moderne, simbolurile s-au camuflat, dominate de gndirea analitica, stiintifica. Nefiind explicite, efectul lor asupra modului de gndire poate fi enorm. Iata posibile explicatii ale exemplelor mentionate la nceput: . Formarea unei imagini este o operatiune care mizeaza, evident, pe comunicarea simbolica. Femeia este, n toate societatile si n toate timpurile, simbolul fecunditatii, al vietii nsasi. f . Calul sau taurul din reclame sunt simboluri ale principiului fecundator, al vitalitatii si virilitatii. Iata de ce dominarea calului de catre un barbat nseamna o exprimare a virilitatii, crend imaginea dorita, aceea a "barbatului adevarat", imagine la care sunt deosebit de sensibili to{i occidentalii. . sarpele ascuns este simbolul raului. "Morala" zvonului este simpla: ntrelucrurile bune (fructele) se poate ascunde raul. De ce este vorba despre fructe exotice? Simplu: datorita spaimei de celalalt,

spaima profund umana, pe care o regasim n toate culturile, dar mai ales n Occident. . De unde zvonul referitor la otravirea apei? Apa este principiul vietii. Simbolismul apei este general uman: din apa a aparut pamntul, spun miturile tuturor popoarelor. Omul nsusi a fost creat din pamnt si apa. Din spaima profunda pentru viata noastra, a celor asemenea noua, apare zvonul referitor la otravirea apei, ceea ce va duce la distrugerea vietii. ncercnd o definitie a zvonului, putem spune ca este, nainte de toate, o informatie, avnd doua elemente caracteristice: este destinat a fi crezut si ncearca sa convinga. Definitiile zvonului insista nsa pe caracterul sau neverificat. Cea mai cunoscuta definitie a zvonului, prin dinamica sa, i se datoreaza sociologului american T. Shibutani: "Zvonurile sunt stiri improvizate, rezultnd n urma unui proces de deliberare colectiva." Dupa parerea aceluiasi sociolog, la originea zvonului se afla un eveniment important si ambiguu. De unde, concretiznd ntr-o relatie matematica, putem defini zvonul astfel: Zvon = Importanta x Ambiguitate Este vorba de o relatie multiplicativa: daca importanta evenimentului este nula sau daca nu prezinta nici un fel de ambiguitate, nu vor exista zvonuri, n acest caz, energia mobilizarii grupului este absenta. Simbolurile misterioase constituie un resort ideal pentru zvonuri: sunt ambigue, deci strnesc ntrebari. Astfel, vom numi zvon aparitia si circulatia n cadrul societatii a unor informatii fie neconfirmate public nca de catre surse oficiale, fie dezmintite de acestea. Orice comunicare poate fi analizata din sase puncte de vedere: sursa, continutul, modul de difuzare, mijlocul de difuzare, obiectul comunicarii, natura efectelor produse. Privite din acest punct de vedere, zvonul si vorba nu se refera numai la efectul sonor, ci si la cauza acestui efect. 12.6. Brfa si obiectul zvonului sau al vorbei Nu este inventia romnilor, stramosii nostri romani erau de temut si la acest capitol, nu doar n mnuirea sulitei. Horatius, n Satirae, ne avertizeaza: De ce att de lesne nvinuit sa fiu? M-acuza oare unul din cei care ma stiu? A, da! Cel care-n lipsa pe-amici i ponegreste Nici nu le tine partea cnd altul i brfeste; Cel care, vrnd sa para dibaci povestitor Cu fleacuri i amuza pe cei ce rd usor, Marturiseste lucruri de care habar n-are si de-i sopteste-o taina o striga-n gura mare, Pe-acesta cu dreptate poti sa-l numesti om rau; Fereste-te, Romane, de el n drumul tau! Ponegrirea este, cum ne arata si felul de formare a cuvntului, actiunea de "a negri" pe cineva, l mnjesti cu vorbe pna se nnegreste ca taciunele. N-are nimic daca nu se mai poate spala n mii de ape. Noroc ca pe lume au mai existat si oameni cu umor, care au stiut sa iasa din iadul ponegririi. Unul dintre ei a fost Mark Twain, evident un englez. I s-a comunicat ca s-a scris despre el n ziare ca e un flecar si un neghiob, ca se ntoarce acasa seara trziu, beat mort si nainte de a se culca i tage o chelfaneala buna sotiei, n fata attor "dragalasenii", Mark Twain a spus: abia jumatate din toate acestea sunt adevarate! Pentru a descuraja proliferarea zvonurilor, Knapp a emis cinci sfaturi: . n primul rnd, publicul trebuie sa-si pastreze intacta ncrederea n mediile de informare oficiale (presa, radio, TV), astfel nct sa nu fie tentat sa se informeze din alte surse; . Publicul trebuie sa-si pastreze nestirbita ncrederea n conducatorii sai, n guvernul care-si da toata silinta sa raspunda problemelor generate de criza si de razboi. Trebuie depuse toate eforturile pentru a evita suspiciunea si banuiala ce favorizeaza zvonurile; . Cnd are loc un eveniment, trebuie sa se transmita ct mai repede posibil maximum de informatie. Zvonurile se nasc din ntrebarile spontane pe care publicul si le pune si la care nu se gasesc raspunsuri. Ele satisfac nevoia ntelegerii evenimentului atunci cnd acesta nu este clar;

. Difuzarea informatiilor nu nseamna neaparat si receptionarea lor, trebuie deci asigurata receptionarea n conditii bune, de catre toata lumea. Trebuie eliminate toate zonele de necunoastere; . Daca lipsa de ocupatie genereaza o adevarata aviditate pentru cele mai nensemnate vorbe menite sa puna capat monotoniei, trebuie luate masuri ca populatia sa nu trndaveasca: "munca si organizarea timpului liber". - siguranta de sine, datorata salariului bun; - sefismul, determinat de faptul ca are responsabilitatea salariatilor care lucreaza cu el sau pentru el, de la sofer la contabil; - tirania - pentru ca are relatii bune cu puterea socoteste ca este si el tot un fel de tiran, ca aceia care colaboreaza cu el. ..9. Repertoriul minciunii Henri-Pierre Cathala ne atrage atentia ca este important sa nu se confunde minciuna cu eroarea. Eroarea se opune realitatii, n timp ce minciuna se opune adevarului. Dezinformatorul, n general, este destul de indiferent fata de veridicitatea spuselor sale, el nu recurge la minciuna dect n cazul cnd aceasta i permite sa deformeze realitatea - obiectivul lui principal. "Prins n flagrant delict de minciuna, 1 "t& dezinformatorul se va scuza prin ncadrarea acesteia n domeniul erorilor." Dar aici nu ne aflam n situatia unei nestiinte sau a unei confuzii de termeni, fiindca reaua-credinta este la ea acasa, iar intentia de a minti este clara ca apa de cristal. El a pornit de la realitate, a rastalmacit-o voit, apoi a facut afirmatii fara nici o acoperire. Desi exista o infinitate de posibilitati de a minti, H.-P. Cathala citeaza pe Vladimir Volkoff, care, nca din 1982, distingea zece retete pentru compunerea informatiilor tendentioase. Printre ele: - dozajul savant de jumatati de adevar cu jumatati de minciuna, primeledeterminnd acceptarea celorlalte. Actiunea este usurata si de faptul ca opinia publica este neutra sau deja partizana. Aceasta metoda este cea mai veche, ea este strategia pe care o foloseste sarpele n relatia cu Eva, n Gradina Edenului; - minciuna absoluta, eficace adesea, datorita enormitatii sale. Aceasta seduce spiritele paradoxale, interesate de fabulos, insii prapastiosi; - contraadevarul neverificabil datorita lipsei de martori; - minciuna prin omisiune, adica prezentarea unui adevar fara a fi integrat n context, fara a se mentiona mprejurarile care 1-ar arata ntr-o alta lumina, nu de putine ori opusa; - valorificarea amanuntelor n defavoarea esentialului, departarea n acest fel de esenta veridicitatii; - amestecul faptelor, persoanelor, opiniilor, concomitent cu o ilustrare adecvata, dar cu scopuri abuzive; - reminiscente false sau comparatii nejustificate; - minciuna necata ntr-un noian de informatii, ceea ce permite sa fie citata ulterior de parca si ea ar fi adevarata; - citate aproximative sau trunchiate; - afirmatii facute cu aerul de nevinovatie sau de indignare, mimarea surprizei; - exagerarea apocaliptica a unui fapt accesoriu n numele unor principii morale; - slabirea adevarului printr-o prezentare sarcastica sau prin persiflare; - etichetarea interlocutorului, atribuindu-i o pretinsa apartenenta la un anumitsistem de idei care se respinge cu usurinta; -prezentarea adevarului lasandu-se sa se nteleaga ca, de fapt, ar fi vorba de o minciuna.
2.http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/comunicare/ZVONURI-BRFEPONEGRIRI13141363.php

http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Psihol/olshansk/index.php

, , . , . , . . , , . , . , , . , . , ? , . ? . - . , . : - , - , - , - . , , , . , . . . . , . : , , .. : , , .

, . , , . : , . . , ( , ) - . ( ) . , , , . . , , , . - . . , , .. . . , : , . , , . , , , . , , , . , . ?

 , . . (, ), : , . ; (. ). ( ), . : (, , - ..) . : - . - , , . . - , , , . , . , , , , . . , - , , , . . -, . - . : , , . , , , . , . . , . . , . ?

 , - . , . - . . , . , - , , , , . ? , , . (, , ) . , . ; , , ; . , . , . : , , , , . : , ? , . , , - - . - - , . , . , . . . . , , , , .

 . ( ) , .. . , . . . , , . . . . , . , , , . , . , . . ? , . , , . . , . , . . , - , , , . , , , - . . . , . - . , ; , . . . , . , , . . . ? -, , . , , . .

 , . : . , ( ) , . , , , , . , . , . - , . , . , , : ?! . , -. , . - ? - , ? - ? - ? - ? - , ? . . , . :

 , , . . , . , , . , , , . , , , . . , , - . ( ) , . , () . , . , . , . - ( , , ..), ( , ). . - , . . : , , , . , .

 , , , . ? - . , , . . . . . . . . , . . . . . 27-28 . . ! . ., , : , , , , , ( ) , 3.http://psihologia.nicolaev.ua/sluxi i spletni

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice Omenirea, n evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice, sociale, etnice, culturale, militare nsotite de ample si diversificate actiuni de diversiune si dezinformare psihologica. Prezente att n perioada premergatoare conflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, ndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si populatiei civile. n acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentarii unei mari mase de oameni. Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta o informatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitati minime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circula paralel si n mod frecvent n contrasens cu informatiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice ntre membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta ntrebari fara raspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective

si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor se imprima adnc n continutul lor, cu att mai mult n cazul zvonurilor emergente, rezultat al "tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane n vederea interpretarii unor evenimente importante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficiala neavnd credibilitate. Se impune considerarea zvonului n raport cu alte fenomene nrudite: ponegriri, brfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care 434h715e circula din gura-n gura pentru a identifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentru aceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare n lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se nalta din toate aceste voci, si pe care-l putem urmari: Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat n spatiu: e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. "Nu e dect o vorba" nseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita de nsemnatate. La origine, cuvntul "ponegrire" se referea att la sursa, ct si la efectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [JeanNoel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar n prezent acest cuvnt se refera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecata subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei. Cuvntul "brfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Brfa se leaga de persoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne nconjoara, fie ei bogati sau saraci, persoane nsemnate sau nensemnate. n general, brfa nu e rautacioasa si se practica n special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie: interesul pe care l prezinta e de scurta durata, de aceea o brfa trebuie repede nlocuita cu alta mai savuroasa. Cuvntul "clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere al sursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul sau vorba, reprosndu-i provenienta dintr-o sursa total lipsita de credibilitate. Atunci cnd avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de respect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o "informatie". n cazul unei erori, nu este un zvon ci o "informatie falsa". ntelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi n ntregime false sau continnd unele elemente adevarate, dar distorsionate n raport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinate. n lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici ale acestuia: - noutatea; - plasarea actiunii sub aspectul consecintelor n viitor; - corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile indivizilor sau colectivitatilor. n conditiile n care are loc mpletirea continutului informatiei cu interesele si aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente de opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis. Ca forma specifica de comunicare, ndeosebi interpersonala, zvonul are la baza o serie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane, cum ar fi: - curiozitatea; - dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia oficiala; - tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale;

- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice (nemultumire, anxietate) etc.; - capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul ntr-un univers cunoscut, de a transmite noutatea imediat. Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean Delumeau, Frica n Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.]. Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gndirea magica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai mare dect este ea n realitate. Anxietatea patologica conduce la reactii dezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente. Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. n lipsa adevarului sau corespunznd pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara ncetare din om n om pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, n care distorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona, pentru a se putea propaga. Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii intragrupale si intergrupale, putem nuanta ntelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu ct e mai mare interesul mediu n cadrul colectivitatii cu att cresc sansele de raspndire a zvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.]. Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea ntelegerii si relatarii ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor de nteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductia nu merge, nsa, pna la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupa urmatoarele reguli: - cu ct o povestire este mai scurta si mai concisa, cu att are sansa sa fie reprodusa mai fidel; - cu ct subiectul are mai putine detalii ntre care sa aleaga riscul distorsiunii ulterioare, scade; - relatarea devine att de scurta nct este memorata mecanic, lucru care confera si rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om n om) . Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, n sensul ca sunt retinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea este complementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. n interiorul acestei tendinte se produc fenomene ca: - sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante; - adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate n povestire; - plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; n general ntr-un cadru dinamic, spatio-temporal. Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si n functie de atitudinile, aspiratiile si motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celor care raspndesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si de grup, asigurnd, astfel, circulatia lui ntr-un mediu determinat si nu n oricare altul. Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan si reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor - "se spune", "am aflat", "cica", "am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori.

Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului Zvonurile pot fi spontane, generate de ncercarile oamenilor de a-si explica evenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adica sunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele de specialitate, n scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unor indivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, n cadrul conflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta n toate tarile de a organiza si instrui nca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinznd politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa "construiasca" zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, n scopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane si chiar populatii. Aparitia presei, apoi a radioului si n sfrsit explozia audiovizualului nu a fost nsa de natura sa potoleasca zvonurile. n ciuda mijloacelor de comunicare n masa, publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia "din gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile n doi, discutiile n grup, confidentele, discursurile solemne. Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiterii permanente, l poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia i este destinat urmarind influentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste anumite conditii ce realizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea: - publicul este actor, informatia reprezentnd o valoare, "aur curat" aceasta ncearca astfel sa obtina ct mai multa informatie; - starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza sau diminueaza; - n cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care ncearca sa reconstituie puzzle-ul alcatuit din crmpeie de informatii; - avnd uneori un smbure de adevar, este privit n totalitate exprimnd adevarul; - producnd dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentului colectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe; - martorii unor evenimente raspund mai mult n functie de gradul de probabilitate a lucrurilor n functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciunii G. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris, l950.] analiznd rezultatele unor experiente rezuma n felul urmator comportamentul: 1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corecte fiind n acelasi timp de buna credinta; 2. numai n mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie n totalitate exacta; 3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gndirii noastre de gndire, dect ceea ce au vazut cu adevarat; 4. n consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu nseamna neaparat ca sunt adevarate. Asta nseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoane mpartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepnd faptele n acelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, "Le rumeur", Stanke, Ottawa, 1978.]. - nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective duce la interpretarea gresita a unui mesaj, nentelegere ce se poate accentua. Un caz celebru ilustreaza felul n care procesul nentelegerii se poate repeta: n masura n care de fiecare data noul mesaj ramne ambiguu, acesta permite o interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. n cazul nostru, este vorba de transformarile suferite de un articol de presa n momentul reluarii lui de alte ziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. n timpul primului razboi mondial, un ziar german "Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasului Anvers. Titlul de pe prima pagina era: "La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele". Pentru ca ziarul era german, se ntelegea de la sine ca n Germania se trasesera clopotele n cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez "Le Marin". Potrivit informatiilor din "Kolnische Zeitung", "preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din "Le Marin" e preluata de "Trimes" la

Londra: "Potrivit ziarului "Le Marin", via Koln, "preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie". A patra versiune se afla n "Corriere della Sera": Potrivit ziarului "Trimes", citnd informatii din Koln, via Paris, "nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost condamnati la munca silnica". Ziarul "Le Marin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit unei stiri din "Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca "barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spnzurndu-i n clopote cu capul n jos, ca balante vii". Astfel, "Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distanta dintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nu are nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor ambigue sau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus cte un element nou: dispunnd de o informatie prea saraca, a ncercat sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflecta starea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape un razboi sfnt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalnd rusinea nfrngerii din 1870 si eroismul era cu att mai mare cu ct dusmanul era descris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti, justificnd temerile latente ale populatiei; - prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil, nemaifiind strict local, ci international; - raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evalua o informatie; - zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilor socioprofesionale. n cadrul unei anchete ntreprinse n U.R.S.S.[Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], n legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul e mai plauzibil dect informatia transmisa de mediile de informare oficiale. taranii acorda cea mai mica ncredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a dobndi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg. n concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat "fals", n schimb el este neaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala: este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat. Dezinformarea - definire, scop si obiective n epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestui fenomen i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales n strainatate. Ziarele, revistele, radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca azi conceptul este folosit n acceptiuni diferite si ca este gresit calificata drept dezinformare orice lipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacele de informare n masa. ntelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunoscnd perspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea este ntotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit ale carei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, avnd n vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevnd astfel slabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru a obtine succesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, ca influentarea constiintelor este mai putin riscanta dect violenta fizica. Dezinformarea poate deveni nsa o obisnuinta fatala pentru o societate care se vrea nchisa, secreta si care astfel poate pierde contactul cu realitatea. Dezinformarea punctuala poate

oferi un avantaj imediat uneori decisiv ntr-o confruntare favorabila. Cnd se desfasoara permanent si sistematic ea devine o redutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de efecte nebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice schimb interuman, deoarece este un act antisocial. Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu ntotdeauna folosit corect si cu discernamnt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode specifice, nsa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice de "razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei la nivelul ntregii activitati sociale, att militare ct si economice. Se pot da o multitudine de exemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv prin mijlocirea informatiilor, nsa nu exista nici macar un singur conflict politic, economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda n mod deschis sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prin nselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si n acest caz si n celalalt este, binenteles, vorba de lupta. Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putin explicit, un fel de comunicare de tip special ntre dezinformator si tinta sa. Poate lua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite atitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata, intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este dect unealta cu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze n sensul dorit. Se dezinformeaza mai putin pentru a convinge, ct pentru a conduce ctre un tel care, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumite directii de catre o persoana sau grup, fara nsa sa li se permita libera apreciere. Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Ea vizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale de rezistenta, fara a fi necesara punerea n actiune a fortelor armate; cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora n actiune si aceasta numai daca actiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme de lupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceea ce permite o anumita variatie a nivelului de violenta n functie de conditiile concrete. Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, n care gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul n sine este de data recenta, ncepndu-si "cariera" n mediul sovietic nca din anii 1920. Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, n special emigranti, subminarii ncrederii ntre aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls noului procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme destinat compensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. nca din 1917 el scria: "Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri, planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele erau alese n asa fel nct sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarul ci pentru a-l disloca nu pentru a-i ndrepta greselile ci pentru a-l distruge, maturndu-i structurile de pe suprafata pamntului"[Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor n lucrarea "Ancheta asupra KGB" defineste dezinformarea ca fiind "propagarea constienta si deliberata a faptelor si opiniilor eronate". G. Veraldi n prefata lucrarii lui Pietre Nord i indica scopul printr-o exprimare deosebit de semnificativa: "Crearea unei realitati false att de convingatoare nct adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.]. L. Batman, specialist ceh n dezinformare, arata ca aceasta constituie una din aspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false; propaganda neagra (aceea care si ascunde originea), desfasurate pentru slabirea inamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate nsa cu predilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. Academia Franceza propune urmatoarea definitie: "Actiune

intermitenta sau continua - prin folosirea oricarui mijloc ce consta n eroarea unui adversar sau n favorizarea subversiunii n rndurile acestuia n scopul de a-l slabi". n concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor, procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentului individual si grupal n scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducerea unei realitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare la realitate. Scopul dezinformarii l constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizarea unor proiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomatica hotarte de organul investit cu putere n conducerea domeniului respectiv, care determina n special repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie: - contacte prin negociatori; - campanii de presa; - demonstratii de forta militara; - presiuni economice, - manipularea constiintelor. Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis n cadrul general al actiunii si printr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilor complementare ntreprinse. n cadrul ansamblului, dezinformarea are o structura proprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni proprii nsa ntotdeauna subordonate scopului fixat. Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care ea este nsarcinata sa le determine la tintele destinate atacului. n cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedee avnd si obiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor de dezinformare trebuie sa ramna centralizate. Nu poate fi lasat la ndemna oricarui executant dreptul de a decide n domeniul sau, deoarece acest fapt poate antrena efecte contrare celor urmarite. Dezinformarea ca arma si ascunde cu grija originea si si camufleaza intentia de transformare a tintei ntr-un obiect manipulat, refuzndu-i dreptul la trasaturi si comportamente specifice. Este relevanta pentru ntelegerea particularitatilor dezinformarii si prezentarea unor tipuri clasice de dezinformare: Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care se urmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea n cele mai mici amanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii, "deceptiongame" cum l numesc anglo-saxonii, se nrudeste cu camuflajul si diversiunea prin punerea n joc a unei diversitati de mijloace cuprinznd obiecte false, deplasari false, trafic radio fals, informatii false. Exista o multitudine de exemple de acest fel de actiuni, mai ales n timp de razboi. Una este foarte bine cunoscuta: actiunea aparuta sub numele de "Omul care nu a existat niciodata". Scopul acestei actiuni a fost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatilor n Europa, dupa recucerirea Africii de Nord, n iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de la Sicilia, furnizndu-le, prin mijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care sa-i faca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua n Sardinia sau n Grecia. Serviciile secrete britanice au abandonat n largul coastelor spaniole cadavrul unui fals ofiter de stat-major care avea prinsa cu un lant de ncheietura minii o mapa continnd documente false, sau mai bine zis fanteziste, ntocmite nsa n mod autentic de nalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea la mistificare. Actiunea a nregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta operatiune minutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica n cadrul careia s-a desfasurat si o profunda remaniere desfasurata n acea perioada n cadrul conducerii Abwehrului ceea ce a mpiedicat de buna seama o analiza critica a documentelor falsificate. Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a unei organizatii sau a

unor grupuri se porneste de la luarea n considerare a unei maxime populare ntelepte care afirma ca "de unde nu e foc nu iese fum", folosindu-se n acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare, folosind interpretari tendentioase ori documente falsificate. Un exemplu edificator l constituie "afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multi actori si care se desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii, Salin, Heydrich si Skobalin au actionat n aceasta afacere determinati att de motive personale ct si de obiective politice. Se construieste un scenariu pe baza de informatii si zvonuri, prin care maresalul Tuhacevski, fost ofiter tarist, comandant cu o mare influenta n rndurile Armatei Rosii, este prezentat ca fiind un vechi agent al serviciilor secrete ale Reichswehrului si ca se pregateste un pretins complot al generalilor rusi si germani, toate cuprinse ntr-un voluminos dosar. Este greu de apreciat pna la ce punct Salin a fost nselat. Totusi, acest dosar a constituit punctul de plecare a marii epurari din cadrul Armatei Rosii (1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% din colonei si aproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara.

4. http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/Zvonul-si-dezinformarea-camij183471523.php Fenomenele de masa si particularitatile lor psihosociale La nivelul grupurilor mari, relatia interumana cea mai proeminenta este comunicarea indirecta, ca modalitate de legatura si interactiune de la distanta. Ea se traduce in diverse fenomene si procese de masa: informatia colectiva (publica),propaganda, cultura, moda, modelele educationale, zvonurile, constiinta de grup. A. Opinia publica. Influenta ei asupra vietii sociale a fost sesizata cu mult inainte de a fi cercetata (inca din antichitate), iar iluministii au fetisizat-o. Ea apartine ambelor niveluri ale constiintei sociale ( psihologic si ideologic), formandu-se la ambele niveluri, iar unele elemente ale ei reprezinta combinatii intre cele doua niveluri. Opinia publica este un fenomen ambivalent: psihologicsi social. Ea suporta influenta a doua categorii de factori: institutionalizati (de exemplu, mass media) si altii, mai putin structurati (de pilda, comunicarea interpersonala). Opinia publica este un fenomen contradictoriu, complex, care nu se identifica cu nici unul dintre fenomenele constiintei sociale (ideologia, stiinta, constiinta comuna); este un fenomen sincretic (este de toate la un loc, dar nici una separat). Ea este o stare a constiintei de masa, in care se formeaza toatesectoarele constiintei sociale. Este o expresie mai vie, dar si mai solubila, mai elastica, a constiintei sociale. Datorita faptului ca intre constiinta sociala si existenta sociala exista intotdeauna un grad de corespondenta subunitar, in fata cercetatorilor stau doua probleme: a - In ce masura reflecta opinia publica starea de lucruri ? b - Care este natura opiniei publice despre un fapt? (care sunt procesele ce o genereaza?). Opinia publica nu este doar o forma de reflectare a realitatii, ci si o forma de raportare la acestea. De aceea, cercetarea acesteia ne furnizeaza: q informatii despre stari de lucruri pe care nu le putem surprinde direct;

q informatii despre structura mentala si afectiva a populatiei investigate (de aceea, opinia publica este si un indicator al psihologie de grup). Opinia publica nu se formeaza instantaneu, ci procesual. Young ( 5, pp.324-335) distinge patru stadii: I - aparitia unei probleme care intereseaza o parte considerabila a comunitatii; II - discutarea preliminara, exploratorie, cu expunerea diferitelor fatete ale problemei; III - apropierea de specificul solutiei problemei , cu acceptarea de catre grup a laturilor acesteia si cu aparitia unor noi manifestari ale conduitei de masa; IV - consensul desfasurat, din care deriva opinia majoritatii
(2

Participarea membrilor colectivitatii la elaborarea opiniei publice variaza in functie de cadrul sociologic in care se produce aceasta. S-au constatat, astfel, deosebiri intre comunitatile de tip traditional (numar mai mic de membri, o diferentiere mai redusa a rolurilor si ponderea mare a traditiei) si comunitatile de tip industrial (densitate umana mare, specializare puternica a rolurilor, mare mobilitate a relatiilor dintre membri si o functionalitate ridicata a acestora) (3. Dupa cum remarca Jean Stoetzel (3, cap.XVIII), in comunitatea moderna individul se afla in situatia ca trebuie sa opineze. In ceea ce priveste nivelul teoretic (sistematizat) al formarii opiniei publice, un rol esential revine informatiilor colective de ordin politic, juridic, etic, filosofic, propagate prin mass-media. Desigur, mass-media indeplinesc si alte functii: recreerea; psihoterapia; intarirea apartenetei sociale (6, pp.37-42); dar cand este vorba despre formarea opiniei publice, esentiala este functia informativa (difuzarea stirilor). Publicarea diverselor stiri este un proces selectiv, de alegere, ierarhizare, interpretare si atribuire de semnificatii apreciative. Acest proces se produce intr-un context ideologic, fiind ghidat, volens-nolens, de interese (in cel mai inocent caz, de interesele de cunoastere, in sensul lui Habermas). Informatia colectiva nu este niciodata receptata de un individ izolat; de aceea, nu provoaca efecte nemijlocite. Informatia este receptata de individ in cadrul grupului de apartenenta, unde intra in joc paradigma culturala a grupului, relatiile interpersonale, fenomenele de autoritate si influenta, de imitatie si sugestie. In acest context, deosebit de important este rolul liderului de opiniei, caruia ii apartine initiativa in formularea si/sau transmiterea anumitor enunturi. Din confruntarea dintre informatia oficiala (formala) si elementele informale ale psihologiei de grup rezulta efectele comunicarii in masa, manifestate dupa modelul a two-step-flow of communication (7). In primul pas are loc propagarea mesajului in sens direct, vertical, de la sursa la liderii de opinie. Acestia suntindivizi-relee, care au dobandit competenta si/sau autoritate in diferite domenii si care au aptitudini de a se face ascultati si urmati. In al doilea pas are loc propagarea indirecta, orizontala a

mesajului, (retransmiterea lui pe canalele comunicarii interpersonale, de la liderul de opinie la ceilalti membri ai grupului. Modelul two-step explica faptul ca rezultatul final poate fi ori acceptarea mesajului ori o anumita rezistenta fata de el. Una dintre legile opiniei publice este ca ea se formeaza numai in legatura cu probleme inca nerezolvate. Un mecanism psihosocial al constituirii opiniei publice este discutia, convorbirea. Atat participarea indivizilor la elaborarea opiniei publice cat si probabilitatea modificarii opiniei fiecaruia dintre ei depinde de pozitia in contextul relatiilor interpersonale si de grup (4, dar si de ocaziile individului de a conversa cu indivizi care au o opinie contrara. Daca notam cu m si cu n numarul indivizilor care formeaza majoritatea si, respectiv, minoritatea, probabilitatea ca un individ al majoritatii sa intalneasca un individ cu opinie opusa din minoritate va fi n:(m+n), iar cea ca un individ al minoritatii sa intalneasca un individ al majoritatii va fi m : (m+n). Daca se considera k un coeficient de proportionalitate, atunci probabilitatea ca unul sau altul sa isi modifice opinia va fi dupa cum urmeaza ( cf. 3, idem): - pentru cel din majoritate va fi m (kn) : (m+n); - pentru cel din minoritate va fi n (km) : (m+n). B. Zvonul. Ca fenomen psihosocial, zvonul este o informatie neoficiala si neverificata, a carei natura socanta determina raspandirea si amplificarea ei, avand un impact important asupra publicului. Zvonul nu a parasit scena vietii comunitare, sociale si politice odata cu intronarea mass-media pe aceste spatii. Precursor al mass-media, zvonul este in continuare o prezenta, o reflectare a imperativului psiho-social de imprastieresi impartasire a informatiei. Pe de o parte, acest imperativ psiho-social da un sens manifestarii apartenenteisi identitatii; pe de alta parte, el minimalizeaza tensiunisi incertitudini (9).

i. Zvonul ca fenomen de actualitate

Zvonul este o prezenta a culturii populare, a carei principala trasatura este oralitateasa. A vorbi este parte a vietii de zi cu zi. Asa cum observa John Fiske ( 10), a povesti este un mijloc important de a-i face pe ceilalti prezenti si atenti la existenta noastra ca indivizi. A povesti este un mod esential de reasigurare, mai ales a unor relatii interpersonale si a statutului in cadrul grupului de apartenenta. A vorbi inseamna a reduce insingurarea, incertitudinea si a produce intelesuri in conformitate cu un micro-cod, paralel sau dincolo de ordinea sociala, care scapa disciplinei impuse de aceasta. Zvonurile deschid calea pentru subversiuni, inversiuni de date sau de valori, parodii, inoculari de idei, profitandu-se de tensiunea unui anumit moment. Astfel, zvonurile pot iradia dinspremicrosocial sau pot fi injectate inmicrosocial. Multe dintre zvonurile injectate in microsocial au viata scurta. Asa sunt cele despre otravirea apei. Au o mare incarcatura emotionala, se propaga rapid si sunt destinate sa provoace panica in situatii tensionate, cum sunt cele de razboi, de

revolutie etc. Ele pot fi o arma puternica in mana fortelor ostile; de aceea, chiar daca sunt dezmintite relativ rapid in mass-media, reapar in diverse locuri la mare distanta in timp si in spatiu, oferind subiecte de discutie (5.Situatiile complicate, grave, sunt propice aparitiei zvonurilor, care vin cu explicatii simple, indica vinovati (reali sau nu), reducand astfel tensiunile. ii. Procesul de distorsiune caracteristic zvonului Acest proces a fost studiat de psihologia sociala, delimitandu-se trei tendinte interdependente: a) concentrarea, b) accentuarea si c) asimilarea. a) Concentrareaeste acel proces (realizat de memoria sociala) de reducere a textului unui zvon la detalii foarte precise , care nu mai ingaduie distorsiuni ulterioare, care il fac usor de reprodus fidel si, eventual, nu solicita decat memorarea mecanica pentru a fi retinut.

Astfel, fie si numai dorinta de conversatie poate determina o persoana sa repete un zvon, pe care procesul de transmitere l-a facut concis, clar, deci la indemana. Reductia de detalii nu se face la intamplare. Amanuntele care sunt deja pline de inteles sau sunt umplute de inteles de catre cel care vorbeste, cele care isi dovedesc utilitatea in structurarea povestirii, cele care pot starni din partea receptorului o reactie dorita de vorbitor vor fi pastrate atat timp cat sunt relevante, uneori chiar pana la sfarsit.
b) Accentuarease manifesta prin perceperea, retinerea si reproducerea selectiva a unui numar limitat de detalii , componente ale unui context mai larg. Reductia presupune, inevitabil, accentuarea. Vor fi retinute expresii si cuvinte frapante, se vor exagera detaliile numerice, iar evenimentele vor tinde sa fie plasate la timpul prezent.

Detaliile care apar inca de la inceputul povestirii au sanse mai mari sa fie retinute decat cele care apar pe parcurs. Mai ales acele detalii care reprezinta simboluri familiare acestea fiind o monedacurenta in comunicarea la nivel microsocial vor fi recunoscute si mentinute. Pentru ca un zvon inoculat sa circule intr-un grup, el trebuie sa starneasca interesul, dar sa poarte si anumite insemne familiare grupului respectiv. Altfel, acesta va fi antrenat pe coordonatele de evaziune si rezistenta proprii oricarui grup, zvonul fiind fie ignorat, fie restructurat pe cu totul alte baze, incetand sa mai serveasca scopul pentru care a fost lansat.
Contrar parerii larg raspandite ca zvonul ar porni de la un nucleu si apoi ar creste precum un bulgare de zapada, zvonul devine din ce in ce mai concis pe parcursul transmiterii. Ceea ce se amplifica nu este substanta zvonului, ci forta de impact a acestuia. Tocmai prin simplitate zvonul acopera si face sa rezoneze multiple trasee de transmitere, devenind astfel o prezenta marcanta. c) Asimilareazvonului este pregatita de reductie si accentuare, deci de selectare, dar si de atractia pe care o exercita asupra receptorului, adresandu-se deprinderilor, intereselor si sentimentelor acestuia.

Uneori, asimilarea are loc datorita simplitatii,coerentei, logicii cu care este exprimata tema principala desigur, atunci cand aceasta prezinta interes. Detaliile mai ciudate sunt ajustate pana cand se ajunge la ceea-ce-ar-trebui-sa-fie.Senzationalul este sacrificat in favoarea simplitatii. Coerenta presupune o buna insiruire. Detaliile incomplete vor fi completate in raport cu tema principala sau vor fi eliminate daca nu-si gasesc locul in

configuratia mentala corespunzatoare temei. Asimilarea este in raport de stricta proportionalitate cu efortul mic de memorare. Astfel, unele detalii fuzioneaza. Precizia este sacrificata in favoarea simplitatii.
Asimilarea presupune nu doar eliminare de detalii, ci si ajustare de detalii, dupa modul de gandire al celui ce transmite. Agentul de transmitere potential va percepe si va retine detaliile conforme unor automatisme emotionale si de gandire. Acest tip de asimilare este cunoscut ca asimilare prin anticipare ( 11). In cazul in care zvonul cuprinde expresii care sunt stereotipii verbale pentru individ in grupul sau, simpla prezenta a acestora poate declansa asimilarea. Frapante, proiective si familiare, aceste cuvinte vor constitui un pasaport de circulatie comunicationala, datorita caruia zvonul trece de filtrul impus de limbajul si mentalitea grupului. De obicei, asimilarea de zvonuri este motivata de interes si de prejudecati. De exemplu, interesul unei femei pentru vestimentatie poate sa o determine sa asimileze o tema in care sunt cateva detalii interesante din punct de vedere vestimentar, sau chiar sa reduca tema la cele cateva detalii care o intereseaza. De asemenea, prejudecatilepot duce la deformari sensibile ale temei principale (6. Transmiterea si mentinerea in circulatie a unui zvon este in stransa legatura cu un proces de consolidare a zvonului prin simplificare, concizionare, adaptare la anumite caracteristici si stereotipii, deci cu un proces de subiectivizare, ce implica oralitatea si deformarea, caracteristice zvonului. Procesul de structurare subiectiva a informatiei are loc atunci cand un stimul informativ este imprecis, susceptibil de a fi interpretat in moduri diferite si, totodata, prezinta pentru individ un interes (fie si numai un interes de implicare, de manifestare a sa ca membru al grupului, prin rostirea zvonului). Procesul este complex. Complexitatea corespunde efortului de transformare a informatiei incerte in structura simpla si semnificativa, adaptata intereselor si experientei individului, utila si actuala pentru acesta. Probabilitatea ca zvonul sa se schimbe este cu atat mai mare cu cat persoanele implicate in transmiterea lui sunt mai multe. El inceteaza sa se transforme atunci cand atinge concizia unui aforism, pasibil de memorare mecanica. Noutatea informatiei primite este profund incadrata in dinamica vietii mentale a individului, astfel incat acesta proiecteaza in ceea ce transmite propriile deficiente de memorare, nevoile emotionale, angoasele, dorintele, sentimentele de ura. Probabil ca fiecare agent de transmisie va proiecta ceva caracteristic. Rezultatul seriei de reproduceri va reprezenta cel mai mic numitor comun al necesitatilor culturale, amplitudinea memoriei, sentimentelor, prejudecatilor de grup. Zvonul ocupa o pozitie de prim-plan in viata de zi cu zi. El este, inca, o solutie alternativa la mass-media in momentele de incertitudine si disconfort psihic. Poate fi punct de plecare pentru barfa si divertisment, pentru bancuri. Din aceste motive, el este uneori preluat de media, caz in care aspectul de divertisment il concureaza pe cel de informare.

Pe latura informationala, zvonul aduce, prin iluzia de a sti, iluzia de putere. El deconspira o realitate pe care microgrupul n-ar fi trebuit sa o stie, o realitate furata, care va oferi deliciul consumarii acestuia in cadrul microgrupului (conf. 12). Zvonul poate fi o dovada a existentei unui mod de gandire diferit , deci poate fi o reactie la o anumita tema, actiune, informatie, o dovada a dinamicii sociale in plan comunicational (vezi 12). In alte cazuri, el poate insemna imbratisarea unui punct de vedere care doar subliniaza ceea ce este larg acceptat. Ca afirmatie generala care nu se poate verifica, zvonul nu poate constitui o baza pentru credinte si comportamente; mai degraba, el este o proiectie a acestora, unul dintre modurile de speculare a informatiei in comunicare pentru a se intampina si a se implini un interes. * Opiniile, atitudinile, moda, zvonurile sunt fenomene psihosociale vii, care se situeaza foarte aproape de conduita reala a oamenilor si care exercita o puternica functie reglatoare asupra comportamentului. Ele se disting printr-o mare deschidere fata de influentele socioculturale externe. Fiind plastice, prin modificarea lor se poate interveni la nivelul indivizilor si al colectivitatilor ca subiecti ai comportamentului de masa. Iata de ce, de-a lungul timpului, aceste fenomene au focalizat interesul fortelor politice, al aparatelor de propaganda ale acestora, dar si al laboratoarelor strategico-militare sau al marilor corporatii. In prezent, activitatea de Relatii Publice nu poate face abstractie de mecanismele ce guverneaza aceste fenomene de masa. De aceea, cercetarea lor devine esentiala in conditiile democratizarii Romaniei, atat pentru ca prin intermediul lor se poate actiona in directia modernizarii conduitelor sociale si politice, cat si pentru ca procesele de influentare pot fi mai usor controlate si pastrate in limitele impuse de filosofia democratiei. 5. http://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-psihiatrie/Fenomenele-de-masa-siparticul21618.php