DECIZIA NR.

766 din 15 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) si art. 30 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

Tribunalul Timis Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin Incheierea din 28 mai 2010, pronuntata in Dosarul nr.1736/30/2008.

Autorul sesizarii =>

Obiectul sesizarii => Prevederile art. 29, alin.(1) si ale art. 31, alin.(1) si (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale => control a posteriori, pe cale de exceptie1

Motivarea sesizarii:
I. Autorul exceptiei Analiza controlului de constitutionalitate trebuie sa inceapa prin a incadra situatia juridica reglementata de norma de lege critica si totodata prin a stabili ce norma se aplica (avem in vedere facta pendentia). Exista acte normative generatoare de drepturi si obligatii, ce raman in vigoare o anumita perioada. Atunci cand acestea se modifica/ies din vigoare, apare problema fireasca de a sti ce norma se aplica faptelor, actelor, situatiilor juridice nascute sub imperiul acelor acte normative initiale, dar deduse judecatii dupa modificarea si deci dupa iesirea din vigoare a actelor initiale. [Bineinteles ca problema apare numai atunci cand noile acte sunt diferite de primele, caci daca sunt identice, solutia va fi, invariabil, aceeasi, indiferent ce act/norma s-ar aplica] Conform principiului tempus regit actum (timpul guverneaza actul => un act juridic se incheie in conformitate cu prevederile legale in vigoare la data intocmirii lui), acest tip de situatii deduse judecatii vor fi judecate prin raportarea la legea sub imperiul careia s-au constituit. Asadar, exista dispozitii legale abrogate (iesite din vigoare) care sa fie aplicabile unor astfel litigii.
1

Inlantuirea faptelor: Exceptia de neconstitutionalitate (EN) fusese ridicata de Biroul notarului public Lazar Daniel si de Daniel Lazar in fata Tribunalului Timis cu ocazia unui litigiu ce are drept cauza suspendarea executarii unui act administrativ (emis de Ministerul Economiei si Finantelor). In urma invocarii exceptiei, Tribunalul Timis Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea cu EN => actul intrase deja in vigoare, producand efecte juridice (I) si se mai si aplica unui caz concret, aflandu-se pe rolul unei instante (II)

Daniel Lazar considera ca sintagma in vigoare este neconstitutionala, astfel incalcandu-se (I) prevederile constitutionale (art. 15, alin.(2) principiul neretroactivitatii legii, art. 16 egalitatea in drepturi, art. 20 tratate internationale privind drepturile omului, art. 21 accesul liber la justitie) si (II) prevederile CEDO (art. 6, par. 1). Dintre acestea, cele mai relevante sunt dispozitiile art. 21. In temeiul art. 29, alin.(1) si art. 31, alin.(1) si (3) din Legea 47/1992, autorul sustine ca a fost privat de posibilitatea sustinerii neconstitutionalitatii in fata Curtii Constitutionale a dispozitiilor in vigoare la data autentificarii contractului de vanzare-cumparare, prevederi ulterior abrogate si care nu mai erau in vigoare la data formularii exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, sintagma in vigoare ingradeste accesul liber la justitie (instanta constitutionala). Concret, in cauza in care s-a ridicat exceptia, norma aplicabila este cea cuprinsa in art. 77^2 pct. 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal (prin care se instituie obligatia notarului de a calcula, incasa si vira impozitul la bugetul de stat). Situatia juridica dedusa judecatii s-a creat la 31 mai 2006 si sta sub imperiul acestor dispozitii. Ulterior, Legea 343/2006 a modificat Legea 571/2003, astfel incat la data invocarii neconstitutionalitatii, legea sub imperiul careia se judeca acea cauza a autorului exceptiei (Daniel Lazar) era deja modificata, nepreluandu-se solutia legislativa criticata. Problema de drept este, practic, rezolvarea conflictului temporal de legi. Pe de-o parte, Legea 571/2003, in forma initiala, ar trebui sa nu se mai aplice, din moment ce a fost modificata, iar pe de alta, Legea 343/2006 nu se poate aplica si pentru situatiile juridice nascute anterior intrarii sale in vigoare, pentru ca ar retroactiva. Rezumativ, problemele de drept sunt ultraactivitatea legii vechi vs. neretroactivitatea legii noi. II. Tribunalul Timis Sectia comerciala si de contencios administrativ 1. Apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ridicata ca admisibila (intrucat art. 29, alin.(1) din L 47/1992 prezinta legatura cu solutionarea cauzei) 2. Apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata: dispozitiile criticate nu limiteaza accesul persoanei la justitie, intrucat litigiul urma sa fie solutionat sub imperiul normei in vigoare la emiterea actului administrativ-fiscal.

Decizia Curtii Constitutionale:

1. Constata ca sintagma "in vigoare" din cuprinsul dispozitiilor art. 29, alin.(1) si ale art. 31, alin.(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare. Aici observam ca avem de-a face cu o decizie in interpretare (vezi si DCC 148/2007).

2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, alin.(3) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de B.N.P. "Lazr Daniel" si de Daniel Lazar, personal, in Dosarul nr. 1.736/30/2008 al Tribunalului Timis Sectia comerciala si de contencios administrativ.

Motivarea deciziei: 1. Pe forma (procedura), Curtea constata ca a fost legal sesizata si are competenta
de a solutiona prezentul diferend (prin decizie), in temeiul art. 146, lit. d)2, precum si al art. 1, alin.(2), art. 23, 34, 105 si 296 din Legea nr. 47/1992. Totodata, Curtea examineaza incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, susinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei. Astfel, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a unui act juridic (lege/ordonanta) pagubitor (ce atinge drepturi si libertati fundamentale sau interese legitime in mod direct si personal) poate fi facuta de partea din proces presupusa vatamata (cum este in cazul nostru, Daniel Lazar), de judecatorul unic/completul de judecatori (=instanta) ex officio, de procurori in cauzele la care participa, de Avocatul Poporului direct (=nu e nevoie ca actul sa se aplice unui caz concret, dar trebuie sa fie intrat in vigoare => imbinarea controlului pe cale de actiune cu cel a posteriori) si necircumstantiat. Trebuie sa tinem seama ca in toate aceste cazuri, exceptia poate fi ridicata in orice faza procesuala (fond, apel, recurs), de la orice tip de instanta (judecatorie, tribunal, curte), in orice tip de proces (civil, penal, comercial etc).

Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii: [] d) hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata si direct de Avocatul Poporului
3

(1) Curtea Constitutionala asigura controlul constitutionalitatii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului. (2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. (3) Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
4

(1) Atributiile Curtii Constitutionale sunt cele stabilite de Constitutie si de prezenta lege. (2) In exercitarea atributiilor care ii revin Curtea Constitutionala este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale. (3) Competenta Curtii Constitutionale, stabilita potrivit alin. (2), nu poate fi contestata de nicio autoritate publica.
5

(1) Curtea Constituional poate fi sesizat n cazurile expres prevzute de art. 146 din Constituie, republicat, sau de legea sa organic. (2) Sesizrile trebuie fcute n form scris i motivate.
6

Anexa la final, impreuna cu art. 31

2. Pe fond (materie), Curtea se pronunta cu privire la 3 probleme mari si late:

I. Indeplinirea conditiei de admisibilitate referitoare la legatura cu solutionarea cauzei (constitutionalitate extrinseca)

Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este admisibila, intrucat de solutionarea ei depinde chiar solutionarea cauzei deduse judecatii instantei de fond, prin hotararea acesteia. Situatia de fapt: a) 9 feb 2009: BNP a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^2 (2) din Codul fiscal7, motivand ca el, biroul notarial, nu a fost parte a contractului de vanzarecumparare si nu a realizat un venit impozabil din transferul dreptului de proprietate, ci vanzatorul imobilului care are calitatea de contribuabil => vanzatorul ar fi trebuit sa faca acele demersuri; b) Instanta de fond a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, in temeiul art. 29, alin.(1) si art. 31, alin.(1) si (3) din Legea 47/1992, intrucat normele criticate nu mai sunt vigoare in forma de la data incheierii contractului; c) 23 nov 2009: BNP a invocat de data aceasta exceptia noilor prevederi din Legea 343/2006 (de modificare a Legii 571/2003), care reglementau aceeasi situatie juridica; d) Instanta de fond a respins cererea de sesizare a Curtii, intrucat, desi este in vigoare, legea nu este aplicabila in speta, pentru ca a fost adoptata ulterior momentului incheierii contractului de vanzare-cumparare, neindeplinind astfel conditia prevazuta de art. 29, alin.(1) din Legea 47/1992 privind legatura cu solutionarea cauzei; e) 28 mai 2010: ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 29, alin.(1) din Legea 47/1991, adica a temeiului legal (invocat de judecatorul ordinar) al respingerii repetate a celor doua cereri de sesizare Curtii, cereri formulate de BNP Lazar Daniel. In concluzie, instanta de fond a respins ca inadmisibile cererile BNP in virtutea art. 29, alin.(1) si (5) din Legea 47/1992 din dubla perspectiva: pe de-o parte, dispozitiile care aveau legatura cu speta si deci erau aplicabile nu mai erau in vigoare (Legea 571/2003), iar pe de alta, dispozitiile modificatoare care erau in vigoare nu mai erau aplicabile (Legea 343/2006).

"Notarii publici care autentific actele ntre vii translative ale dreptului de proprietate au obligaia de a calcula, de a ncasa i de a vira impozitul la bugetul de stat pn la data de 25 inclusiv a lunii urmtoare celei n care a fost autentificat actul."

Pozitia Curtii Constitutionale: (I) Legea 47/1992 poate forma obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, cu conditia sa aiba legatura cu solutionarea cauzei. Legatura aceasta trebuie inteleasa in sensul ca orice dispozitie legala de drept substantial sau procedural are legatura cu solutionarea cauzei, CU CONDITIA de a viza drepturile subiective deduse judecatii. Aceste dispozitii ajuta la desfasurarea si finalizarea procedurii judiciare. Un exemplu de astfel de dispozitii sunt prevederile din speta noastra, privind admisibilitatea unei exceptii de neconstitutionalitate, pentru ca de aplicarea lor depinde solutionarea cauzei in limitele Constitutiei (atunci cand judecatorul considera exceptia ca admisibila si Curtea Constitutionala o examineaza) sau nesolutionarea cauzei prin ingradirea accesului la justitie (atunci cand judecatorul ordinar/constitutional refuza sa examineze exceptia si o respinge ca inadmisibila).

II.

Aspectele de fond ale exceptiei de neconstitutionalitate (constitutionalitate

intrinseca)

1. Criticarea anterioara a constitutionalitatii sintagmei in vigoare

In deciziile 316/2002, 362/2002, 690/2005, 688/2008, 1537/2009, Curtea a statuat ca acel articol (ce preia dispozitiile art. 146, lit. d) din Constitutie) este constitutional, intrucat o interventie a Curtii in aprecierea constitutionalitatii unor norme abrogate ar contraveni principiului neretroactroactivitatii legii. Exceptiile de neconstitutionalitate ridicate cu incalcarea art. 29, alin.(1) sunt, conform alin.(5) al aceluiasi articol, inadmisibile, astfel incat ar fi trebuit respinse de instanta de judecata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala.

2. Competenta Curtii de a se pronunta cu privire la consitutionalitatea unor dispozitii atacate

ce nu mai sunt in vigoare Decizia 838/2009: Curtea s-a pronuntat cu privire la un conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament si Guvern, pe de-o parte si ICCJ, pe de alta (ICCJ repusese in vigoare norme care fusesera abrogate; or, aceasta operatiune excede competenta judiciarului si nu poate fi realizata decat de autoritatea legiuitoare Parlamentul sau delegata Guvernul). Decizia 21/2008: ICCJ a adoptat teza cu valoare de principiu si aplicabilitate generala, potrivit careia instantele judecatoresti se pot pronunta asupra constitutionalitatii dispozitiilor abrogate, in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie in cauzele cu a caror solutionare au fost investite. Astfel, verificarea constitutionalitatii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect norme abrogate revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147, alin.(1), cu referire la art. 126, alin.(1) din Constitutie, instantelor judecatoresti, iar nu Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 29, alin.(1) din Legea nr. 47/1992, se poate pronunta numai asupra neconstitutionalitatii "unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau

dintr-o ordonanta in vigoare", dispozitie care ar exclude de iure orice conflict de competenta in aceasta materie. Raspunsul Curtii Constitutionale cu privire la arogarea neintemeiata de atributii a ICCJ este transant: singura autoritate abilitata sa exercite controlul constitutionalitatii este Curtea Constitutionala (in virtutea art. 146, lit. d) din Constitutie si legii de organizate si functionare a Curtii), care are o competenta pe care nu o partajeaza cu nicio alta autoritate. Prin urmare, judecatorul ordinar nu are atributia de a exercita un astfel de control, indiferent daca normele sunt sau nu in vigoare in momentul exercitarii controlului.

3. Curtea s-a pronuntat si asupra unor dispozitii legale abrogate la data deciziilor (deciziile
1221/2008, 842/2009, 984/2009, 989/2009) si a statuat ca neconstitutionalitatea OUG loveste actul normativ in intregime, iar abrogarea ulterioara a unor dispozitii ale OUG nu mai are nicio relevanta. Prin extensie, poate fi vorba si de o lege, nu doar de o OUG.

4. Cum fac altii? Rubrica de drept comparat

-in Cehia: prin hotararea 10 ianuarie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate ce viza un text care nu mai era in vigoare, a statuat ca aceasta va fi analizata pe fond, deci nu va fi respinsa ca inadmisibila; acest lucru se justifica prin faptul ca instanta ordinara care aplica legea are obligatia de a sesiza instanta constitutionala atunci cand legea aplicata este neconstitutionala, inclusiv legi care nu mai sunt in vigoare, dar care sunt aplicabile cauzelor. -in Franta: prin Decizia 2010-16/2010, a statuat ca exceptia poate viza si o lege care nu mai e in vigoare, intrucat modificarea/abrogarea ulterioara a unor dispozitii contestate nu face sa dispara eventuale incarcari ale drepturilor omului garantate de Constitutie -in Lituania: prin Hotararea din 27 martie 2009, a statuat ca daca textul a fost modificat in esenta sa, Curtea are obligatia de a controla constitutionalitatea sa, chiar daca nu mai e in vigoare -in Ungaria: Curtea poate constata neconstitutionalitatea unei norme care nu mai este in vigoare daca in cazul concret aceasta inca se poate aplica Dispozitiile constitutionale si legale din Romania prevad expres si limitativ actele care pot fi supuse controlului Curtii Constitutionale. Art. 29, alin.(1) impune ca obiect al exceptiei il constituie o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau ordonanta care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii de admisibilitate: 1. sa fie in vigoare; 2. sa aiba legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia; 3. sa nu fi fost constata ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. In ceea ce priveste efectele deciziilor Curtii, conform art. 147, alin.(4) din Constitutie si art. 11, alin.(3) si art. 31, alin.(1) din Legea 47/1992, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, iar conform art. 147, alin.(1) si art. 31, alin.(3), dispozitiile constate ca fiind

neconstitutionale isi inceteaza efectele in 45 de zile de la publicarea deciziei, daca Parlamentul sau Guvernul nu pune in acord dispozitiile legii cu Constitutia => art. 31 nu face decat sa reitereze prescriptii constitutionale => neconstitutionalitatea sa invocata de BNP nu poate fi retinuta.

III.

Competenta Curtii Constitutionale in materia controlului constitutionalitatii actelor normative iesite din vigoare

Pentru a clarifica, Curtea constata ca se impune reconsiderarea jurisprudentei in materie, tinand cont ca art. 29 din Legea 47/1992 a fost obiectul mai multor exceptii de neconstitutionalitate, iar o astfel de cale de atac este deschisa oricarei persoane lezate in drepturile si interesele sale legitime.

PE PLAN INTERN: in sistemul roman, controlul constitutional a posteriori se realizeaza numai prin intermediul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in fata judecatorului ordinar/arbitru comercial si nu prin sesizarea directa de catre orice persoana (nu ca in alte state prin actio popularis v. FRI Macedonia) 1.=> se face controlul NUMAI asupra acelor legi aplicabile litigiilor sau, mai corect, incidente pentru solutionarea litigiilor de pe rolul instantelor (=conditie necesara SI suficienta), DAR acest control trebuie asigurat tuturor celor ce indeplinesc conditiile esentiale (drept, interes legitim, capacitate, calitate procesuala); suntem in prezenta unei fatete a principiului egalitatii 2.=> adaugarea unei conditii suplimentare si inutile (cum este cea din cazul nostru, ca legea sa fie in vigoare) reprezinta o ingradire a accesului liber la justitie (art. 21 din Constitutie), intrucat neindeplinirea acestei conditii atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale 3.=> imposibilitatea (I) partii vatamate de a obtine recunoasterea dreptului, anularea actului si eventual despagubiri (asa cum spune art. 52 din Constitutie) sau macar imposibilitatea (II) exprimarii de catre Curtea Constitutionala a unei opinii avizate cu privire la acel act pretins neconstitutional, opinie care poate clarifica si oferi punct de pornire pentru cauze similare. O lege posterioara nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, aceasta urmand sa guverneze dreptul respectiv, inclusiv solutionarea litigiului legat de realizarea acelui drept, chiar si ulterior iesirii sale din vigoare => controlul de constitutionalitate trebuie sa vizeze doar legea aplicabila cauzei, chiar daca aceasta nu mai e in vigoare la momentul controlului. Aplicabilitatea se stabileste analizand dispozitiile constitutionale/legale din

momentul in care faptul/actul/situatia juridic/a s-a nascut. Argumentul retinut de Curte, in jurisprudenta sa (prezentata mai sus), potrivit caruia aprecierea constitutionalitatii unor norme juridice care si-au incetat existenta ar fi contrara rolului si functiilor sale stabilite prin Constitutie, precum si principiului neretroactivitatii legii, se dovedeste a nu avea suport in realitate, tocmai pentru ca s-ar inlatura in acest fel de la controlul de constitutionalitate legile determinante pentru solutionarea cauzelor. Cum s-ar inlatura? Printr-o interpretare neinspirata a structurii in vigoare, care ar duce cu gandul doar la controlarea normelor care produc efecte juridice, nu si a celor care, desi nu mai produc efecte, reprezinta temeiul in care s-au nascut raporturi juridice care subzista si dupa iesirea acelor norme din vigoare. In astfel de situatii de interpretare neinspirata, judecatorul ordinar ar avea 2 posibilitati: a) Sa aplice dispozitiile legale, chiar daca ele contravin Constitutiei acest lucru ar insemna ca o parte din proces sa isi poata intemeia pretentiile pe o lege contrara Constitutiei, intrucat acea lege nu poate fi supusa controlului de constitutionalitate, iar alta parte sa isi vada iremediabil incalcate drepturile b) Sa refuze aplicarea lor pe motiv de neconstitutionalitate acest lucru ar insemna o ca judecatorul ordinar se subroga in atributiile Curtii Constitutionale, incalcand astfel art. 142, alin.(1) din Constitutie si art. 1, alin.(2) din Legea 47/1992 Cu toate acestea, art 147 din Constituie consacra caracterul ex nunc (pentru viitor) al deciziilor sale, ca o expresie a principiului neretroactivitatii legii, prin care se afirma securitatea juridica a cetatenilor, protectia drepturilor constitutionale si statul de drept. Am avea, aparent, un conflict: pe de-o parte, Curtea nu ar avea voie sa emita decizii care sa produca efecte retroactive (aplicandu-se in cazul unor acte/fapte/situatii juridice nascute anterior), iar pe de alta, Curtea se declara nestingherit competenta sa controleze astfel de acte/fapte/situatii. Unde mai incape principiul neretroactivitatii? Incape acolo unde articolul 147 din Constitutie e inteles corect: el NU limiteaza controlul de constitutionalitate efectuat de Curte sub aspectul actiunii in timp a legii in sensul ca actele in vigoare ar putea fi controlate (facand obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate), iar cele iesite din vigoare nu ar putea fi controlate, CI impune o departajare logica intre actele controlate pe contencios constitutional care sunt in vigoare si cele care nu mai sunt in vigoare. Astfel, 1. La acte in vigoare efectul suspensiv al deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea (numai actele in vigoare in momentul publicarii deciziei in Monitorul Oficial sunt susceptibile de a fi suspendate de drept si, daca nu sunt revizuite in 45 de zile, de a nu mai produce efecte juridice).

2. La acte iesite din vigoare deciziile Curtii vor produce efecte exclusiv pentru viitor, iar dispozitiile declarate neconstitutionale nu se vor mai aplica in cauza unde fusese initial ridicata exceptia, dar nici in cauzele pendinte (in curs de solutionare) similare = adica decizia Curtii prin care se admite exceptia de neconstitutionalitate este general obligatorie si are putere numai pentru viitor in toate situatiile juridice in care norma care NU mai este in vigoare continua TOTUSI sa-si produca efectele juridice neconstitutional conform prinicipiului "tempus regit actum". Urmarind aceeasi logica, si limitarea impusa de art. 31 din Legea 47/1992 si refuzul de a nu permite Curtii decat controlul privind textele de lege care sunt in vigoare apar ca neconstitutionale.

PE PLAN EXTERN: privind incidenta CEDO in cadrul procedurilor desfasurate in fata Curtii Constitutionale, Curtea Europeana a statuat ca art. 6 CEDO are incidenta si in materia contenciosului constitutional: a) Ruiz-Mateos c. Spania, hotararea CEDO din 1993: desi Curtea nu judeca pe fondul unei cauze, decizia poata avea efecte asupra obiectului litigiului; astfel, nu se poate exclude in mod absolut aplicabilitatea art. 6 din CEDO la procedurile in fata jurisdictiilor constitutionale; acesta va fi aplicat doar in acele cazuri in care este ridicata o exceptie de neconstitutionalitate sau recursul este direct (nu e cazul la noi); b) Bazandu-se pe considerentele expuse de Curtea de la Strasbourg in cauza mentionata, precum si cele expuse in cauza Beles c. Cehia, constata ca sintagma in vigoare - conditie de admisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate, deci o cerinta procedurala care impiedica examinarea pe fond a cererii autorului exceptiei de neconstitutionalitate - cade sub incidenta sferei de protectie a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO, limitand accesul la justitia constitutionala. De asemenea, trebuie tinut cont si de noile realitati sociale, politice, economice, culturale care determina si o adaptare a dreptului prin modificare/completare/abrogare a legilor, insa Curtea Constitutionala, odata sesizata, are obligatia de a controla constitutionalitatea acestor legi fara a le conditiona. Atat dispozitivul8, cat si considerentele9 deciziilor Curtii Constitutionale au putere de lucru judecat, fiind obligatorii si definitive, in conformitate cu propria-i jurisprudenta (Deciziile 1 Plen/1995, 1415/2009, 414/2010).

8 9

Parte finala a unei hotarari judecatoresti in care se arata solutia data litigiului (si unele dispozitii accesorii). Partea dintr-o hotarare a unui organ de jurisdictie cuprinzand motivarea hotararii respective, a solutiei organului.

Legea 47/1992 Organizarea i funcionarea Curii Constituionale Romne Seciunea a 2-a Procedura jurisdicional
Articolul 29 (1) Curtea Constituional decide asupra excepiilor ridicate n faa instanelor judectoreti sau de arbitraj comercial privind neconstituionalitatea unei legi sau ordonane ori a unei dispoziii dintr-o lege sau dintr-o ordonan n vigoare, care are legtur cu soluionarea cauzei n orice faz a litigiului i oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepia poate fi ridicat la cererea uneia dintre pri sau, din oficiu, de ctre instana de judecat ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepia poate fi ridicat de procuror n faa instanei de judecat, n cauzele la care particip. (3) Nu pot face obiectul excepiei prevederile constatate ca fiind neconstituionale printr-o decizie anterioar a Curii Constituionale. (4) Sesizarea Curii Constituionale se dispune de ctre instana n faa creia s-a ridicat excepia de neconstituionalitate, printr-o ncheiere care va cuprinde punctele de vedere ale prilor, opinia instanei asupra excepiei, i va fi nsoit de dovezile depuse de pri. Dac excep ia a fost ridicat din oficiu, ncheierea trebuie motivat, cuprinznd i susinerile prilor, precum i dovezile necesare. Odat cu ncheierea de sesizare, instana de judecat va trimite Curii Constituionale i numele prilor din proces cuprinznd datele necesare pentru ndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dac excepia este inadmisibil, fiind contrar prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instana respinge printr-o ncheiere motivat cererea de sesizare a Curii Constituionale. ncheierea poate fi atacat numai cu recurs la instana imediat superioar, n termen de 48 de ore de la pronunare. Recursul se judec n termen de 3 zile. Articolul 31 (1) Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie. (3) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.