Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PAT MURPHY
ROBOTUL
OMUL
ROBOTUL
OMUL
ROBOTUL
1
Termenul neurotipic (original neurotypical, sau prescurtat N T ) se
referă la persoanele care au o condiţie neurologică normală, aşa cum este
percepută de majoritatea celor din jur, prin asta înţelegându-se abilitatea
de a prelucra informaţie lingvistică şi comportamente sociale. Este toto
dată un termen folosit de către autişti pentru a descrie persoanele care nu
suferă de acest sindrom (n. tr.).
Vorbeam din adâncuri 23
DOCTORUL RHODES
ROBOTUL
OMUL
ROBOTUL
DOCTORUL RHODES
ROBOTUL
MATAREKAWARADI
ROBOTUL
MATAREKA WARADI
ROBOTUL
BENJAMIN ROSENBAUM
1
Personaj creat în 1921, imaginea companiei americane General Mills,
prototip al gospodinei perfecte.
52 BENJAMIN ROSENBAUM
1
Gest simbolic sau ritual în hinduism, considerat spiritual sau ener
getic (n. tr.).
54 BENJAMIN ROSENBAUM
toată lumina din pereţi era stinsă şi singura porţiune care mai
funcţiona în capul treptelor pâlpâia în verde şi roşu, astfel că
trupurile musculoşilor ce urcau apăreau şi dispăreau în acel
staccato stroboscopic.
Pistruiatul a ajuns primul în dreptul uşii din capul scărilor.
Când a întins mâna spre clanţă, am auzit un geamăt prelung,
urmat de o serie de icnete. Ca nişte mârâieli. Iar apoi, ceva
mai slab, un scâncet - un scâncet ascuţit ca de femeie - de parcă
cineva era torturat, în agonie.
Caria a început să plângă.
- Nu-mi place!
- Ce-ai păţit, scumpo? a întrebat-o Max, cu glas temător.
Ce-i dincolo de uşa asta?
- N - o întreba asta! m-am răstit la el. Distrage-i atenţia,
idiotule!
- Max, s-o fac să dispară? a întrebat Caria, printre hohote
de plâns. Să-i fac să se oprească?
- N u ! am exclamat eu şi Max în acelaşi timp.
- Max, am spus cât am putut de dulce, ce-ar fi să o iei pe
Caria şi să vă duceţi la maşinuţă şi să jucaţi ceva frumos?
- Dar poate c-ar trebui să..., a zis el, privindu-mă printre
genunchii mici şi tremurători ai Cariei.
- Acum! am zbierat şi am trecut pe lângă ei.
Pe sub uşă se auzeau gemete şi gâfâieli. Musculoşii s-au uitat
agitaţi la mine. Am auzit tropăitul tălpilor lui Max, care co-
bora treptele din spatele meu şi începuse să cânte „Picioruşe
de paing".
- Înăuntru! am şuierat printre dinţi.
Cei doi N o u ă supermusculoşi şi-au proptit umerii în uşă.
Aceasta s-a deformat şi a scârţâit, dar a rezistat. Dinăuntru s-a
Pornirea ceasului 65
-Da!
A oftat şi a lăsat deoparte carneţelul şi pixul.
- Îmi pare sincer rău, le-a spus ea celor doi Cincisprezece,
oricum aproape terminasem. Vă deranjează dacă vorbim aici
câteva minute?
- D a , a bolborosit femeia.
- Haide, Abby, am intervenit. Nu se pot opri la jumătate.
Trebuie să... ştii şi tu, să termine ce... făceau. Până nu termină,
creierii nu le vor funcţiona corespunzător.
- Bine, a admis A b b y . In regulă, ă-ă-ă... mulţumesc.
Ajunşi pe scară, am zis:
- Nu te puteai mulţumi cu un canal porno?
- Nu-i acelaşi lucru. Acolo totul e studiat şi comercial. Voiam
să vorbesc cu ei înainte şi după. Trebuie să aflu... cum este.
- D e ce?
S-a oprit o clipă pe scară şi am imitat-o. Mormăind, mus
culoşii au ieşit în stradă, iar noi am rămas singure în lumina
stroboscopică, verde şi roşie.
- Suze, vreau să pornesc ceasul.
M-am simţit ca şi cum mi-ar fi azvârlit o găleată de apă ca
gheaţa pe spinare.
- Ce vrei să faci?
- O să urmez tratamentele, a spus ea repede, de parcă s-ar
fi temut că o voi întrerupe. Tratamentele s-au îmbunătăţit în
ultimii ani; practic, nu există efecte secundare. Au făcut progrese
şi la sugari. Peste cinci ani, se pare că majoritatea pruncilor nu
vor mai suferi deloc efectele de retenţie, aşa că...
Mi-au dat lacrimile.
- Ce tot spui acolo? am strigat. De ce vorbeşti ca ei? De ce
spui că starea noastră trebuie vindecată?
Pornirea ceasului 67
- Serios?
- D a . S-a rezemat de furgonetă. Tehnic vorbind, sunt bine
facute şi eu consider că o mare parte din ceea ce ai realizat
este foarte convingător. Cel cu golurile din înregistrări... m-a
făcut să înţeleg realmente cum este viaţa pentru copiii conec
taţi la Internet.
O modalitate greşită şi anapoda de a exprima situaţia, dar
m-am mulţumit să spun:
- Ă-ă-ă... mulţumesc.
- Pe de altă parte, cred că eşti foarte nedreaptă faţă de cei
care nu şi-au îmbunătăţit copiii. Cine-ţi vede filmele îşi închi
puie că toţi părinţii care n-au apelat la Inbunătăţire au cedat
înaintea stării de Epuizare Parentală şi şi-au trimis copiii la
grădiniţele-internat guvernamentale, vizitându-i doar de
Crăciun. Ori că au dus o existenţă barbară, incestuoasă şi plină
de abuzuri. A aruncat o privire spre fiica ei. De când s-a născut,
Corintha mi-a bucurat existenţa în fiecare zi...
- Haide, zău, mamă, a făcut fetiţa dinapoia cărţii.
- ...dar n-am vrut să-i împiedic în nici un fel dezvolta
rea. Am socotit că îmbunătăţirea nu era soluţia. Cel puţin
pentru ea.
- Şi ai considerat că ai dreptul să decizi, am zis eu.
- întocmai, a spus ea şi a întărit cu o mişcare viguroasă din
cap. Am socotit că am obligaţia de a decide.
Suze cea pe care o cunosc toţi ar fi dat un răspuns foarte
tăios la asta. Dar nu şi acum. Am urmărit-o pe Corintha trăgând
cu ochiul din spatele cărţii.
O vreme, nimeni nu a spus nimic. Corintha a revenit la
lectură.
- Prietenii mei mai sunt înăuntru? am întrebat.
74 BENJAMIN ROSENBAU
DAVID MOLES
Se servi şi el cu unul.
- Vorbesc serios, continuă Thalia. Eşti foarte inteligent şi
te iubesc mult, dar nu eşti un geniu,
- E-n ordine, tu eşti geniul, şi o sărută. Ştiai că noul pro
fesor Semard afirmă că viteza luminii în vid este constantă,
indiferent de viteza relativă a sursei şi observatorului?
- D a , i-am citit lucrarea. Am vrut să-i scriu despre asta;
distanţa şi timpul ar trebui să varieze în funcţie de deplasa
rea observatorului, ca să poată funcţiona aşa. Nu mai încerca
să mă distragi.
Cicero scoase un oftat. Nu pe Thalia încerca s-o distragă,
ci chiar pe el. Se uită prin încăpere după un loc unde să se aşeze
şi, în cele din urmă, luă loc la marginea patului. Aşternutul i
se părea în acel moment extrem de tentant, deşi era după mo
delul auster şi virtuos preferat de aristocraţii din Travalle şi
Thyatira - un strat subţire de bumbac întins peste suprafaţa
tare de lemn.
Ar fi vrut să ia mâna Thaliei şi s-o tragă la el, să se ghemu-
iască lângă ea, cu păturile trase până peste cap, să adoarmă acolo
întru veşnicie, ca îndrăgostiţii fermecaţi din basme, fără să le mai
pese de profesori şi colegii, revoluţionari şi neguţători aventu
rieri. Nici de navele aflate pe orbită, invizibile şi ameninţătoare.
Se mulţumi să spună:
- Thalia, dacă va trebui să plec, mă însoţeşti?
- U n d e să pleci? In insule? In Port-St.-Paul?
Port-St.-Paul era capitala uneia dintre coloniile insulare Tra
valle şi se presupunea că de acolo era Cicero. Şase mii de ki
lometri de ocean furtunos despărţeau insula de Basia, suficient
ca Universităţii să-i fie imposibil să verifice documentele fal
sificate, destul cât să acopere orice nepotriviri din povestea lui.
88 DAVID M O L E S
unul nu purta pălărie, iar părul femeii era chiar mai scurt
decât al bărbatului.
Thalia dădu din cap în tăcere.
- N u ? făcu Specialul. Asta-i ceva încurajator. Cel din
stânga... se aplecă înainte şi ciocăni cu degetul în fotografic,
îşi spune Alien Macleane. Pe femeie o cheamă Bernadette
Parker. Pronunţă cu grijă numele străine..
- Cine sunt?
Specialul se trase înapoi. Problema nu este cine sunt ei,
domnişoară, ci de unde au venit. Ultimul lor port de escala
se află la douăzeci de ani-lumină.
Uimirea Thaliei se reflecta din plin.
- Un an-lumină este... începu Specialul.
- Ştiu ce este un an-lumină. E nebunie curată.
Specialul ridică din umeri.
- Nu pretind că ştiu cum au făcut-o, domnişoară, urmă el
Dar sunt aici.
- De ce? Ce vor aici?
- Asta-i o altă chestiune demnă de discutat. Ei afirmă că
sunt interesaţi de schimburi comerciale. Nu aur sau haine, ori
peşte sărat, care, sunt convins că deja ai realizat, nu merită COS-
turile de transport. Nu, vor cunoaştere, artă, muzică,
învăţământ, literatură.
- Nici asta nu acoperă cheltuielile de transport, glăsui Thalia.
- Aveţi iarăşi dreptate, domnişoară. Intenţia domnului
Macleane şi a domnişoarei Parker, precum şi a prietenilor
lor care-şi spun „Marginala", de la Corporaţia Marginală cu
Răspundere Limitată, ar fi să pună la punct un fel semafor
interstelar, ori radiotelefon, care să conecteze Salomé cu... cu
stelele, presupun, sau cu orice altceva ştiu ei. Zâmbi. N o i le
A treia tabără 107
- D a , domnule. U ş a se închise.
Specialul adună fotografiile şi le puse înapoi în dosar, apoi
băgă dosarul în geantă şi se ridică.
- Şi în afară de asta? insistă Thalia.
- Poftim?
- In afară de ce? făcu ea. Care-i celălalt motiv pentru care
nu crezi că prietenii lui Cicero şi această Corporaţie Margi
nală nu sunt mână-n mână.
- Ah, da. Specialul ciocăni în uşă, iar gardianul o deschise.
Ei bine, domnişoară, între arestarea tânărului tău domn şi a
câtorva dintre prietenii săi, aranjarea unei mici ciocniri în faţa
birourilor din Oraş ale Marginalei şi câteva alte elemente de
abatere a atenţiei... Presupunând că n-au înscenat asta special
pentru noi, se pare că avem două tabere care au tot tras una
în alta în ultima oră şi jumătate.
Îşi ridică pălăria înaintea Thaliei.
- Mulţam, domnişoară, mai zise el şi ea auzi zgomotul cheii
în broască în urma lui.
CHRISTOPHER ROWE
- Asasin, mormăi Bufniţa, primul lucru pe care Soma îl au- zise rostit de bărbatul v
Iui Soma undeva sau îndesarea lui sub ceva. Aşa că fu liber să
cânte imnul, în timp ce Ciorile se agitau înnebunite.
In clipa în care sunetul de clopot căzu din cer, Japheth îşi
azvârli masca la pământ, privi aspru către un bărbat sprinten,
cu capul roşu şi răcni:
- Pe unde umblă responsabilul cu timpul? Trebuia să ne
reaminteşti!
Dar bărbatul nu avu timp să răspundă, căci, asemeni tutu
ror celorlalţi, scotocea prin sac, înfăşurându-şi un set sofisti
cat de apărătoare crenelate pentru urechi în jurul capului.
Muzica porni şi Soma începu:
- Deseară vom reface Tennessee, în fiecare seară refacem
Tennessee...
Era deosebit de ciudat că nici unul dintre Kentuckieni nu
i se alătură şi că nici unul dintre ei nu se mişca în cercurile pe
care, în mod normal, un grup de dimensiunea aceasta le-ar
forma în timpul intonării imnului.
Totuşi, ar fi fost şi mai ciudat dacă ar fi făcut-o.
- Deseară vom reface Tennessee, în fiecare seară refacem
Tennessee...
In mijlocul unui hăţiş de sălcii de pe malul celălalt al pâ-
râului secat se afla un desiş de flori-trompete, astfel că alămurile
sunau mai puternic decât era obişnuit Soma. Poate că erau mai
departe de oraş decât credea. Pasionaţii diferitelor genuri mu-'
zicale aveau tendinţa de a găsi asemenea locuri şi de a le frec
venta în timpul imnului.
- Deseară vom reface Tennessee, în fiecare seară refacem
Tennessee...
Soma dansa vesel, târşâindu-şi picioarele într-o mişcare
de unul singur, cu un ochi la ratonul gras care îşi legăna capul
144 CHRISTOPHER ROWE
- Sus, sus! zise Japheth. Stai in spatele lui, atâta timp cat
se mişcă în direcţia potrivită. Cred că băieţii mei au pierdut
un Comodor. Glasul îi era foarte trist.
Legislatorul se opri şi scoase un răget. Un abur fetid începu
să se ridice din el. Japheth îl luă pe Soma de braţ şi îl trase
dupa sine, prin haos. Unul dintre Comodori, primul care
căzuse, stătea nemişcat la pământ, cu doi sau trei Legislatori
croindu-şi drum de-a lungul sau. Cei doi care se luptaseră
zăceau încleştaţi unul în braţele celuilalt, abia mişcându-se,
strălucind din ce în ce mai fierbinte. Singurul Comodor rămas
în picioare, cu ochii ca nişte sori roşii, părea că priveşte fix
chiar în spatele lor.
Când Comodorul începu să-şi furişeze privirea mai aproape,
Soma îl auzi pe Japheth spunând:
- Am ajuns mai aproape decât aş fi crezut.
Apoi maşina lui Soma, acoperită în mod misterios cu cruci
roşii şi văicărindu-se cu glas subţire, se apropie pe nesimţite,
oprindu-se cu un scârţâit în sarea din faţa lor.
Soma deschise fără ezitare portiera cea mai apropiată din spate
şi îl trase pe Japheth in urma lui. După ce toţi trei - pictor,
Cioară, Bufniţă - se îndesară pe bancheta din spate, Soma strigă:
- Pe scările alea in sus, maşină!
Pe scaunul din faţă se afla o femeie ai cărei ochi păreau mari
-
ca nişte farfurii.
*
Soma se gândea cu îngrijorare la suspensiile maşinii, fără a
mai pomeni de cauciucuri, când făcu slalom printre picioarele
ultimului Comodor rămas pe poziţie şi săltă pe treptele abrupte
ale Parthenonului. N-a lucrat direct la proiectarea subsistemelor,
când s-a apucat să dezvolte maşinile. Atena începuse deja să preia
Statul voluntar 175
o bună parte din detalii. Totuşi, nu toate, nu putea s-o acuze pen
tru vina pe care o simţea el pentru ca-şi transformase subiecţii ani
male în ceva asemănător unor componente încorporate.
Dar maşina reuşi să ajungă pe platforma şirului exterior de
coloane, aparent deloc afectată. Bărbatul de lângă el, Japheth,
aşa-1 chema şi era din Kentucky, sări din maşină şi alergă către
uşile imense, închise cu contragreutăţi.
- E din pricina crucilor. Ne aflăm într-un vehicul de urgenţă,
conform uzanţelor lor.
Vorbise mecanicul, Jenny, aşezată pe scaunul din faţă, încer
când să-şi oprească hemoragia nazală cu o cârpă unsuroasă.
- O aud pe Guvernatoare, continuă ea.
Soma îl auzea pe Japheth urlând şi înjurând. întinse Bufniţa
pe bancheta din spate şi se caţără afară din maşină. Japheth
bătea zadarnic în uşi, însângerându-şi pumnii, învârtindu-se,
scuipând. Îl zări pe Soma.
- Astea n-au fost aici înainte, spuse el, arătând către două
coloane de argint care se înălţau oblic din podeaua platformei,
terminându-se în flanşe pe uşi. Nu sunt încuiate, doar pecetluite
de cilindri nenorociţi!
Japheth tremura.
- Cra! strigă el. Cra!
- Ce încearcă să facă? întrebă femeia din maşină.
Soma îşi frecă tâmplele cu degetele, străduindu-se să-şi
amintească.
- Cred că încearcă să refacă Tennessee, răspunse el.
NANCY KRESS
1. N A V A |
Pielea lui Ajit e mai fină decât a lui Kane, cu mai puţini
muşchi. Kane se antrenează zilnic în sala de sport de pe navă,
încruntându-se ca un demon. Ajit mă rostogoli şi mă atinse
pe perineul meu satisfăcut, încălzit.
- Eşti atât de frumoasă, Tirzah...
A m râs.
- Toţi suntem frumoşi. De ce să creăm o nouă modificare
genetică?
- Oamenii mai fac şi lucruri ciudate.
- A m observat, l-am tachinat eu.
- Uneori mă gândesc că activităţile mele şi ale lui Kane sunt
pentru tine necunoscute. I e vad cum stai la masa şi ne asculţi
şi-mi dau seama că nu înţelegi fizica noastră. Asta mă întristează.
Mi-am pus mana pe mâna lui, ascunzându-mi iritarea cu
priceperea obţinută în urma unei practici îndelungate. Nu mă
irită sensibilitatea asta calmă a lui Ajit. E grozav în pat, mai
tandru şi mai atent decât Kane, dar se iveşte un alt aspect: aerul
său de superioritate îngăduitoare. „Mă întristez pentru tine."
Se întristează pentru mine! Pentru că nu sunt om de ştiinţă!
Un zeu din umbră 189
- C u m merge, Kane?
- Nu merge deloc. C u m ar putea să meargă? Îmi trebuie
mai multe date!
- O să le primeşti. Ai răbdare, l-am sfătuit.
Îşi frecă urechea stângă, un tic vechi, care-i revine de câte
ori se enervează, adică mai tot timpul. Când e agitat şi emo
ţionat, îşi trece mâna stângă prin părul roşcat şi aspru, până
când şuviţele stau drept, ca nişte flăcări. Acum zâmbi trist.
- Nu sunt o fire prea răbdătoare.
- N u , nu eşti.
- Dar ai dreptate, Tirzah. O să vină şi informaţiile. Dar
mi-e greu să aştept după prima minicapsulă. Ce n-aş da
să fi avut mai multe! Afurisiţii de birocraţi meschini! La o
acceleraţie de...
- Nu mă lua iar cu cifrele tale, i-am spus.
In joacă, l-am tras uşor de păr.
- Kane, am venit să-ţi cer o favoare.
- Bine, îmi spuse el imediat. Despre ce e vorba?
Kane nu se gândeşte niciodată înainte. Ajit ar fi devenit ime
diat prudent.
- Vreau să înveţi să joci go cu Ajit.
Se încruntă.
- De ce?
Cu Kane trebuie să fii tot timpul logic. Mi-ar face orice fa-
voare i-aş cere, dar, dacă nu înţelege totul, o face din silă.
- Păi, în primul rând pentru că go-ul te ajută să-ţi treacă
timpul până soseşte prima minicapsulă. Faci altceva în afară
de a prelucra aceleaşi date la nesfârşit, până când nici nu mai
ştii ce înseamnă fiecare. In al doilea rând, pentru că este un
joc destul de complex şi cred c-o să-ţi placă. In al treilea rând,
192 NANCY K R E S S
mă pricep şi eu să-1 joc destul de bine, dar Ajit e mai bun, cum
vei fi şi tu, cred, aşa că o să pot învăţa de la amândoi.
In al patrulea rând, mi-am zis eu în gând, pentru că Ajit e
un maestru, te va bate de fiecare dată şi trebuie să-i crească
încrederea în sine.
Ajit nu e un savant de calibrul lui Kane. De fapt, nimeni
din lumile colonizate nu-1 depăşeşte pe Kane. Toţi trei ştim
asta, dar n-am rostit-o nici măcar o dată. Sunt genii cu care
cei inferiori lor pot lucra cu uşurinţă, care sunt destul de ge
neroase ca să-şi încetinească goana minţii lor strălucitoare la
ritmul paşilor lenţi ai celor mai puţin dăruiţi.
- Go, spuse Kane gânditor. Am prieteni care-1 joacă.
O afirmaţie nepotrivită. Kane nu are prieteni în sensul cla
sic al cuvântului. Are colegi, are ştiinţa şi mă are pe mine.
Îmi zâmbi, un semn rarisim de recunoştinţă pe chipul său
atrăgător.
- Mulţumesc, Tirzah. O să joc cu Ajit. Ai dreptate, chiar
o să ne treacă mai uşor vremea până sosesc datele preliminare.
Dacă îmi ocup timpul, poate că n-o să-ţi mai par un monstru.
- În ochii mei, eşti frumos, i-am spus, mângâindu-1 iar pe
păr şi surâzând cu dezinvoltură, aşa cum îi plăcea lui. Poţi fi
şi monstru, că mie nu-mi pasă.
Kane râse. In astfel de clipe, sunt foarte atentă să nu-mi
trădez sentimentele. Nici faţă de Kane, nici în faţă de Ajit.
2. S O N D A
3. N A V A
zece, apoi tot timpul cât stăteau treji. Ajit câştiga în continuare
cele mai multe partide, dar nu toate. Kane îşi concentra inte
ligenţa formidabilă punând la cale diverse strategii şi avea avan
tajul că se implica în joc, dar nu prea mult. Da, era obsedat,
dar am văzut că, odată ce găsea ceva mai bun de făcut, aban
dona jocul fără să se mai uite la tablă.
Ajit se concentra şi el mai mult. Se ambiţiona mai tare să
câştige, chiar dacă pierdea câteva partide. Când îi veni iar rân
dul să câştige, privirea şireată i se lumină de bucurie. Aruncă
piesa câştigătoare pe tablă din răsucirea încheieturii, gest în
care am simţit dispreţ şi teamă deopotrivă.
Am făcut tot ce mi-a stat în puteri să intervin, am pus la
bătaie toate trucurile câştigate într-un secol de experienţă.
Nimic nu mergea. Sexul înrăutăţea lucrurile. Ajit îl considera
un trofeu binemeritat, Kane, o pauză dintre partide.
Într-o noapte, Ajit scoase statuia lui Shiva şi o aşeză provo
cator pe masa din sala principală. Ocupa două treimi din spaţiu,
un cerc de metal mare în jurul dansatorului cu patru braţe.
- Ce-i asta? întrebă Kane, ridicând ochii de pe tabla de joc.
Vai de mine, e un zeu!
- Un concept intelectual, am zis eu repede. Fluxul ener
giei cosmice din univers.
Kane râse, fără să fie maliţios, dar ochii lui Ajit se aprinseră.
- Vreau să stea aici, rosti el.
- Nici o problemă. E rândul tău, răspunse Kane, ridicând
din umeri.
Greşit, greşit. Ajit sperase să-1 provoace pe Kane, să-1 facă să
obiecteze la prezenţa statuii. Voia o confruntare, ocazia să-şi ma
nifeste bucuria răutăcioasă. Să scape de tulburarea provocată de
jocul superior al partenerului său. Să se elibereze de furia care
Un zeu din umbră 201
4. S O N D A
5. N A V A
6. S O N D A
7. NAVA
8. S O N D A
9. N A V A
atent la Ajit. Era foarte palid şi obosit, aşa cum arată orice
bărbat tânăr modificat genetic.
- N-ai prea dormit, i-am spus.
- N u . Ieri a fost... o zi grea.
- Da, l-am aprobat, remarcând politeţea din afirmaţia lui
care subestima realitatea. Da.
- Să-1 trezesc pe Kane? mă întrebă el cu timiditate.
- Lasă-mă pe mine.
Kane se trezea foarte greu. A trebuit să-1 scutur de câteva
ori până să devină conştient.
- Tirzah?
- Cine altcineva? Kane, trebuie să te scoli. S-a întâmplat ceva.
- Ppp... poftim?
Căscă larg şi căzu greu pe peretele despărţitor. Putea din
tot corpul.
M-am dat înapoi.
- A sosit a doua capsulă. Dublura ta a trimis o înregistrare.
Zice că datele preliminare erau compromise din cauza
defecţiunilor de funcţionare provocate de radiaţii.
Asta reuşi să-1 trezească. Se uită la mine ca la un călău.
- Datele sunt compromise? Toate?
- Nu ştiu.
Sări din pat şi alergă în sala principală. Ajit îi spuse:
- Am introdus deja în sistem datele din minicapsulă, dar...
Kane nu-1 asculta. începu să prelucreze datele cu frenezie
şi după câteva minute răcni pur şi simplu:
-Nu!
M-am lipit de peretele despărţitor, nu de teamă, ci de
mirare. Nu mai auzisem nici un adult care să scoată un ase
menea zgomot.
Un zeu din umbră 229
10. S O N D A
- Tirzah! Tirzah!
Sistemul automat mă trezi. Ajit probabil că se trezise cu
câteva minute înaintea mea, pentru că mă striga. Alarma suna
nebuneşte.
- Kane a fost lovit!
Am alergat la patul lui. Stătea nemişcat în aşternut. Nu pro
gramul de întreţinere fusese lovit, pentru că avea corpul
nevătămat; la fel şi aşternutul. El însă era ţeapăn şi nu reacţiona.
- Rulează diagnosticul complet.
- L-am pornit deja.
- Kane, l-am strigat, scuturându-1 uşor, apoi mai tare. Se
mişcă puţin şi scoase un geamăt. Deci dublura lui nu murise.
M-am aşezat pe marginea patului, luptându-mă cu frica, şi
l-am luat de mână. Kane, iubitule, mă auzi?
Mă strânse de degete. Expresia de pe chip rămase neschim
bată. După o pauză în care timpul păru să stea în loc, Ajit rosti:
- Diagnosticarea s-a încheiat. Aproximativ o treime din
creier nu mai funcţionează.
M-am întins lângă Kane şi l-am luat în braţe.
232 NANCY K R E S S
11. NAVA
- Bine.
Nu ştiam ce să cred. Mi-am tras un scaun, m-am aşezat cu
faţa la el şi m-am aplecat asupra tablei.
Ştiam amândoi că Ajit e un jucător mai bun decât mine.
De asta jucam amândoi: el, ca să câştige, eu, ca să pierd. învăţ
mai multe în ipostaza înfrântului. Oamenii foarte competi
tivi - m-am gândit că nu cunosc pe nimeni mai competitiv
decât Ajit - se relaxează numai când nu sunt ameninţaţi.
Aşa că am încercat să fiu cât mai puţin ameninţătoare. Am
pălăvrăgit amândoi şi am râs, în vreme ce Kane trudea la teo
riile lui, care nu-1 duceau nicăieri. Statuia zeului dansator mă
privea chiorâş de pe masă. Ştiam, cu fiecare moment care tre
cea, că ratam, în mod sublim, o misiune deja ratată.
12. S O N D A
Kane era mai blând, de când fusese iradiat. Cine poate spune
cum se întâmplă astfel de lucruri? Şi personalitatea este codată
în creierul uman, fie în oameni, fie în entităţile electronice. El
era tot Kane, dar noi îi vedeam acum numai partea mai amabilă,
mai drăguţă. înainte, această parte fusese dominată de intelectul
lui combativ, o forţă a naturii în sine, ca un vânt turbat. Acum
intelectul slăbise, iar vântul se linişti. Peisajul se întindea senin.
- Ajit, iată ecuaţiile care voiai să fie rulate.
I le trimise pe terminal, apoi se ridică şi se întinse. Se deze
chilibra puţin. O defecţiune a entităţii electronice pe care Ajit
şi cu mine n-am reuşit s-o reparăm, nici măcar s-o depistăm.
Creierul e atât de complex... Kane se clătină. Ajit se ridică re
pede să-1 susţină.
Un zeu din umbră 241
- Ştiu.
M-am strecurat din îmbrăţişarea lui Kane.
- Te simţi bine? l-am întrebat.
- Da, zâmbi el. O clipă am...
Îşi pierdu ideea.
Ajit aduse la masă scaunul de la terminalul său, în locul celui
dispărut. Se aşeză pe el şi se aplecă în faţă, mutându-şi privi
rea de la Kane la mine.
- E o decizie pe care trebuie s-o luăm toţi trei. Mai avem
de trimis pe Kepler o singură minicapsulă şi mai putem face
un singur salt. In orice clipă am putea pierde... totul. Ştiţi bine.
Ce credeţi că ar trebui să facem? Kane? Tirzah?
Toată viaţa mea am auzit că şi cei mai bolnavi oameni pot
să preia conducerea, dacă circumstanţele o cer. N-am crezut
că e adevărat, mai ales în cazul unei personalităţi ca a lui Ajit:
paranoică, furioasă la un nivel atât de profund, încât nici nu-şi
dădea seama. Acum mi-am schimbat părerea.
- Mă simt ciudat, mărturisi Kane, şi asta probabil înseamnă
că am mai fost radiat puţin şi programul nu mă mai poate re
para. Cred... cred...
- Kane?
L-am luat de mână.
Nu-şi găsea cuvintele.
- Cred c-ar fi mai bine să trimitem minicapsulă acum.
- Sunt de acord, spuse Ajit. Dar ar însemna s-o trimitem
fără datele culese la saltul următor, la limita orizontului eve
nimentelor lui Sag A*. Kepler nu va primi citirile. O să pri
mească informaţiile despre materia întunecată, dar ce era mai
important despre ea am trimis cu a doua minicapsulă. Dar
e mai bine decât nimic. Mă tem că, dacă aşteptăm s-o trimitem
Un zeu din umbra 243
13. N A V A
14. S O N D A
15. N A V A
16. S O N D A
PAOLO BACIGALUPI
Cand i-am ajuns din urmă, Jaak îl încolţise într-un şanţ. Ani-
malul stătea în centrul unui curent slab de apă noroioasă, tre
murând, mârâind şi dezgolindu-şi dinţii când îl înconjurarăm,
Încercă să ne ocolească, dar Jaak îl ţinu cu uşurinţă în loc.
Văzut de aproape, părea chiar şi mai patetic decât de la dis-
tanţă, vreo treizeci de kile de râie mârâitoare. Avea labele tăiate
şi însângerate iar porţiuni din blană îi fuseseră smulse, dezve
lind răni supurânde de la arsurile chimice.
- Să fiu al naibii, am gâfâit, holbându-mă la animal.
Într-adevăr, seamănă cu un câine.
- Parcă am fi găsit ditamai dinozauru', rânji Jaak.
- Cum poate să trăiască aici?
Braţul Lisei mătură orizontul:
- Nu e nimic din care să trăiască. Trebuie să fie modificat.
Îl examina mai de aproape, apoi privi spre Jaak:
- Eşti sigur că nu intră nimic în perimetru? Că ăsta nu-i o
momeală?
Jaak scutură din cap.
- Nimic. Nici măcar un şoricel.
M-am aplecat spre creatură. Îşi dezgoli colţii într-un rictus
de ură.
- E destul de zdravăn. Poate că e adevărat.
- Oho, chiar e adevărat. Am văzut cândva unul la zoo. Vă
spun eu, ăsta-i câine, întări Jaak.
Lisa clătină din cap.
- Nu se poate. Un câine adevărat ar trebui să fie mort.
Jaak rânji şi scutură capul.
- Nicidecum. Uită-te la el.
Se întinse să îndepărteze blana de pe faţa animalului, ca să-i
putem vedea botul.
270 PAOLO BACIGALUPI
- E o muncă inutilă.
- Probabil îi creează din A D N . Studiază ce fac. Compor
tamentul, rahaturi de genul ăsta.
- Cine-i angajează?
Jaak ridică din umeri.
- Pau Foundation are trei pe statul de plată. Tipi de la
Originea Vieţii. Ei îl trimit pe ăsta. Mushi-cumva. Nu i-am
reţinut numele.
- Originea vieţii?
- Sigur, ştii tu, ceea ce ne face să trăim. Ce ne ţine în viaţă.
Chestii de genul ăsta.
Am turnat un pumn de nămol rezidual în gura Lisei. Ea
înfulecă recunoscătoare.
- Nămolul ne face să trăim, am zis eu.
Jaak făcu semn din cap spre câine.
- Nu face să trăiască un câine.
Ne-am uitat cu toţii la câine.
- E greu de spus ce-1 face să trăiască.
- Remarcabil.
Ingenunche în faţa cuştii animalului şi descuie uşa. întinse
un pumn de tablete. Câinele se săltă greoi. Musharraf se dădu
înapoi, făcându-i loc, iar câinele îl urmă ţeapăn şi ezitant, adul
mecând tabletele. Îşi îngropa botul în mâna lui cafenie, gâfâind
şi înfulecând hrana. Musharraf ridică ochii.
- L-aţi găsit la puţurile de colectare a reziduurilor?
- Exact.
- Remarcabil.
Câinele termină tabletele şi adulmecă palma căutând altele.
Musharraf râse şi se ridică în picioare.
- Nu mai primeşti. Nu acum.
Deschise trusa ADN, scoase un ac pentru prelevare şi înţepă
câinele. Seringa se umplu cu sânge.
Lisa îl urmărea.
- Vorbeşti cu el?
Musharraf ridică din umeri.
- Din obişnuinţă.
- Dar nu e o fiinţă inteligentă.
- Mă rog, nu, dar îi place să audă voci.
Seringa se umplu complet. Scoase acul, desfăcu recipien
tul colector şi îl fixă în trusă. Softul de analiză se trezi la
viaţă şi sângele dispăru în inima trusei, cu un şuierat slab
de absorbţie.
- De unde stii?
Musharraf ridică iarăşi din umeri.
- E un câine. Aşa sunt câinii.
Ne-am încruntat cu toţii. Musharraf începu să testeze sân
gele, fluierând încet pentru sine în timp ce lucra. Trusa lui
A D N ciripea şi tiuia. Lisa îl urmări făcând testele, evident
278 PAOLO BACIGALUPI
*
Musharraf şi Pau Foundation ne-au ajutat furnizându-ne
tablete de hrană pentru câine, iar Jaak a căutat într-o bază de
date veche cum să-i pună oasele în aţele. A cumpărat filtre
de apă ca s-o poată bea.
Crezusem că luasem o hotărâre bună lăsând costurile în seama
lui Jaak, dar nu prevăzusem cu adevărat complicaţiile aduse în bun
ker de un organism nemodificat. Creatura murdărea podeaua, iar
câteodată nu voia să mănânce sau se îmbolnăvea fără motiv, şi se
vindeca greu astfel încât toţi trebuia să facem pe infirmierele în
timp ce el zăcea în cuşcă. Mă tot aşteptam ca Lisa să-i rupă gâtul
în timpul nopţii, dar cu toate că mai bombănea, nu-i făcu felul.
Oameni de nisip şi zgura 283
- Ce citeşti?
Se dezbrăcă şi se înghesui în pat lângă mine.
Am ridicat cartea şi am citit cu voce tare:
- Pentru o zi. Mi-a plăcut mai mult când ţi-am făcut-o ţie.
Deja mor de foame.
Am hrănit-o cu un pumn de nisip uleios şi am privit câi
nele. Stătea nesigur pe plajă, adulmecând suspicios câte o aşchie
ruginită de fier, care se ridica din pământ asemeni unei ari
pioare uriaşe a memoriei. Dezgropa cu labele o bucată de plas
tic roşu lustruită de ocean şi o mestecă puţin înainte de a o
abandona. începu să se lingă în jurul gurii. M-am întrebat dacă
nu cumva se otrăvise din nou.
- Cu siguranţă te pune pe gânduri, am murmurat şi i-am
mai dat Lisei o mână de nisip. Dacă cineva ar veni din trecut
şi ne-ar întâlni aici şi acum, ce crezi că ar spune despre noi?
Ne-ar considera măcar umani?
Lisa mă privi serioasă.
- Nu, ne-ar considera zei.
Jaak se ridică în picioare şi se aventură în valuri, intrând
până la genunchi în apele negre fumegânde. Câinele, mânat
de cine ştie ce instinct necunoscut, îl urmă, croindu-şi atent
drum prin nisip şi moloz.
M l C H A E L F. FLYNN I
Nişă din peretele unei moschei, ce indică în ce direcţie se află Mecca (n. tr.)
Cand Dumnezeu a bătut din palme 299
1
Beduin (n. tr.).
Când Dumnezeu a bătut din palme 301
netedă, fără păr şi fără pene, dar având aspectul unor plăcuţe
minuscule, de parcă ar fi fost acoperită cu solzi de un maes
tru zidar. Culoarea fiinţei era un albastru azuriu, precum cerul
senin de deasupra deşertului, cu porţiuni mai întunecate pe
spate. Insă Mizir mai remarcase şi alţi indivizi în inima oraşului,
mai înalţi, mai supli, bătând în albastru cobalt, despre care pre-
supusese că puteau fi originare din zonele tropicale.
Era o lume bogată. Diversă. Erau multe rase, se vorbeau
multe limbi. Existau pajişti alpine, prerii situate la mare alti
tudine şi estuare de-a lungul coastelor. Cu câţi eoni în urmă
luase naştere? Ce se afla dincolo de orizont? Puteau spera oare
să înţeleagă mai mult decât o fărâmă? N-aveau să-i cunoască
niciodată istoria. Abia dacă puteau afla câte ceva despre cul
tură. Era oraşul de dedesubt - înnegrit de funingine şi debor
dând de viaţă - o culme a civilizaţiei? Sau doar o fundătură a
culturii şi a tehnologiei? Mai târziu vor trimite spioni tele
ghidaţi în zboruri de recunoaştere mai îndelungate, dar şi asta
era doar o zgârietură a suprafeţei. Oamenii vor veni aici ani
de-a rândul, cugeta Hassan, sau chiar generaţii de-a rândul. Şi
poate atunci vom şti câte ceva.
Manechinul care reproducea creatura nu avea chip.
Existau o serie de filamente, considerate de Mizir drept po
sibili receptori ai mirosului, şi nişte cavităţi gelatinoase, care,
după toate probabilităţile, jucau rolul ochilor. Mai exista o des
chidere în care îi văzuseră pe indigeni introducându-şi hrana.
Dar aceste trăsături nu erau aranjate astfel încât să alcătuiască
o figură. într-adevăr, gura era în piept. Filamentele unduiau
deasupra mingii de fotbal ca nişte ferigi. Adânciturile cu sub
stanţă gelatinoasă erau distribuite asimetric în jurul capului
minge, printre o serie de alte cavităţi, aparent goale, şi una
Când Dumnezeu a bătut din palme 311
1
Văl cu care îşi acoperă faţa femeile musulmane (n. tr.).
2
Vale din Tibet, asociată cu un paradis terestru de către vechile le
gende şi, în vremurile moderne, de către James Hilton, în romanul său
Orizontul pierdut (n. tr.).
Când Dumnezeu a bâtut din palme 313
1
Ramură a islamului predominantă în Iran şi Irak (n. tr.).
2
Căsătorie temporară (n. tr.).
Când Dumnezeu a bătut din palme 319
*
A
1
Carnaval, în lb. germană (n. tr.).
Când Dumnezeu a batut din palme 323
I n z i u a u r m ă t o a r e , a l d o i l e a a l t o b u z s e reîntoarse c u p r o
v i z i i p r o a s p e t e şi cu e c h i p a m e n t e . M i z i r descarcă o m u l ţ i m e
de r e a c t i v i , o s o n d ă laser şi un m i c r o s c o p electronic de m a r e
rezoluţie.
- Nu e decât un m o d e l de t e r e n , spuse el, vorbind despre
acesta d i n u r m ă , d a r în sfârşit pot să vad!
Soong a r u n c ă o p r i v i r e asupra a e r o s o n d e l o r şi a baloane-
l o r de m a r e a l t i t u d i n e şi le consideră acceptabile.
- Observare de la î n ă l ţ i m e , probabil informativă, recunoscu
el, a p o i se î n t o a r s e spre M i z i r şi r â n j i . D e c i şi eu mă u i t la
l u c r u r i foarte m i c i .
B a s h i r şi K h a l i d se întorseseră î n s o ţ i ţ i de o echipă de m e
canici, care î n c e p u să a s a m b l e z e a v i o n u l ultrauşor, sub p r i v i
rile n e r ă b d ă t o a r e ale lui Y a n c e .
- V o i a u să ştie dacă eşti de acord să treacă şi celelalte echipe,
îi spuse B a s h i r l u i H a s s a n .
- Nu.
Când Dumnezeu a batut din palme 325
I m a n î n v ă ţ ă să-i identifice pe b a t i n i ţ i .
- A s e m ă n a r e a l o r e n u m a i o părere, spuse ea, pentru că arată
atât de ciudat şi stranietatea pe care o au în c o m u n m a s c h e a z ă
diferenţele d i n t r e i n d i v i z i .
- D a , zise S o o n g . C a î n f l o r i t u r i l e a r a b e . T o a t e l i t e r e l e
a r a t ă la fel.
- B a t i n i ţ i i nu au ceea ce s-ar putea n u m i o faţă, le r e a m i n t i
I m a n , d a r t r ă s ă t u r i l e d e p e capul l o r m i n g e n u sunt a l e a t o a r e .
N u m ă r u l de cavităţi şi de ferigi e î n t o t d e a u n a acelaşi şi apar,
î n t o t d e a u n a , î n a p r o x i m a t i v acelaşi loc...
- A s t a nu e o s u r p r i z ă , i n t e r v e n i M i z i r . C â t de m u l ţ i oa
m e n i se nasc cu t r e i ochi, sau a v â n d nasul acolo u n d e t r e b u i e
să fie u r e c h i l e ?
326 MlCHAEL F. FLYNN
I
Bashir se o c u p a de t e l e p i l o t a r e în n o a p t e a c â n d un spion
teleghidat u r m ă r i un soldat p â n ă în parc. Oşteanul p u r t a o uni
formă ce nu-i era pe măsură şi care îmbrăca într-un galben spălăcit
silueta lui azurie, dar era lipsită de oricare dintre indiciile
Când Dumnezeu a bătut din palme 329
Î ş i î n d r e p t ă a t e n ţ i a asupra e c r a n u l u i t o c m a i c â n d soldatul
îşi trecea t e n t a c u l e l e peste frunzele de pe c a p u l - m i n g e al indi
v i d u l u i m a i î n a l t , p e n t r u ca apoi... să-şi i n t r o d u c ă acele tenta
cule î n p r o p r i a g u r ă .
- Ce e asta? î n t r e b ă M i z i r , punându-şi ceaşca pe farfurioară
şi aplecându-se ca să v a d ă m a i b i n e .
- Un nou comportament, spuse Iman, încântată, scontându-şi
agenda electronică din tolba fixată de centură. Bashir, care e
n u m ă r u l fişierului în care descarcă pasărea informaţiile? V r e a u
să r e v ă d asta m a i t â r z i u .
N o t ă n u m ă r u l de identificare dat de băiat şi trase în grabă
câteva î n f l o r i t u r i pe ecran, cu p e n i ţ a de î n r e g i s t r a r e .
- In cavitatea orală..., făcu ea, pe un t o n m e d i t a t i v .
- Ce semnificaţie o fi având asta? întrebă Bashir, dar n i m e n i
nu p u t u r ă s p u n d e .
Batiniţii se hrăneau de obicei ţinând o lingură sau o furculiţă
într-una din mâinile superioare, cel mai adesea în stânga. Uneori,
deşi destul de rar, ţ i n e a u h r a n a direct cu u n u l dintre m e m b r e l e
mijlocii, cel m a i adesea cu dreptul. ( M i z i r n u m e a asta „dexte
ritate complementară".) Totuşi, în seara aceea cu două l u n i , ba
tiniţii îşi a b a n d o n a r ă lingurile în m â i n i l e stângace din mijloc,
îmbrăţişându-se u n u l pe celălalt cu cele superioare, delicate şi
prelungite cu tentacule, ce se agitau neobosit aidoma u n o r şerpi.
P e u r m ă c o b a l t i c u l îşi i n t r o d u s e m â n a direct î n orificiul
bucal al a z u r i u l u i . Soldatul se î n c o r d a şi rămase nemişcat, apoi
î m p i n s e u ş o r d e o p a r t e bolul c u h u m u s - b a t i n i a n . P e u r m ă ten
taculele sale m â n g â i a r ă receptorii olfactivi ai celuilalt sau îi atin
seră în treacăt a n u m i t e cavităţi de pe capul m i n g e . C a p t i v a t
de r i t u a l , M i z i r î n s e m n ă cu grijă cavităţile care fuseseră atinse
pe o schiţă a capului-minge. Şi I m a n lua notiţe, deşi în alt scop.
332 MlCHAEL F. FLYNN
Klaus şi L a d a w a n li se alăturaseră.
- Ce se î n t â m p l ă ? î n t r e b ă t e h n i c i a n u l .
I m a n îi răspunse fără să-şi ia ochii de la H a s s a n .
- U r m e a z ă o luptă, u n fel de jihad, şi cei doi, care s-ar p u t e a
să nu se m a i r e v a d ă niciodată, au furat o n o a p t e preţioasă,
n u m a i p e n t r u ei.
- Nu î n ţ e l e g , făcu Klaus.
L a d a w a n î i explică.
- Iubita îşi ia rămas-bun de la p r i e t e n u l ei soldat.
M i z i r avea î n d o i e l i .
- Nu ş t i m care d i n t r e cei d o i este „el" sau „ea". Ar p u t e a
fi, a m â n d o i , şi u n a , şi alta, sau nici u n a , nici alta, sau t o t u l s-ar
putea s c h i m b a , p e r i o d i c . Î n c a z u l ciupercilpr...
- O h , în focul Gheenei cu ciupercile tale! spuse Iman, întor-
cându-i apoi spatele lui H a s s a n care nu se clintise î n c ă şi se
î n d r e p t ă cu paşi m a r i spre c o r t u l ei.
M i z i r o u r m ă r i cu p r i v i r i n e d u m e r i t e , apoi c o n t i n u ă , cu
ochii l a H a s s a n .
- T r e b u i e neapărat să studiez procesul. „ L i m b a " aia trebuie
să fi fost...
- P u n e I n t e l i g e n ţ a să-1 s t u d i e z e , s a u fă-o fără s p e c t a t o r i ,
î i o r d o n ă H a s s a n . Î n g ă d u i e - l e a c e s t o r fiinţe să-şi p ă s t r e z e
demnitatea.
In t i m p ce b i o l o g u l pleca, K l a u s îl trase de m â n e c ă .
- P r o b a b i l că s o l d a t u l e m a s c u l u l . In acest s t a d i u al teh-
n o l o g i e i , n i c i o s o c i e t a t e nu-şi p e r m i t e să-şi sacrifice feme
lele î n l u p t ă .
I n m o d ciudat, u l t i m u l c u v â n t î l a v u L a d a w a n , care era, d e
obicei, foarte tăcută.
MlCHAEL F. FLYNN
- O a m e n i b u n i , zise ea, u n e o r i nu vă î n ţ e l e g .
M a i t â r z i u , î i p o v e s t i t o t u l l u i S o o n g , ş i e l rosti câteva
c u v i n t e î n d i a l e c t u l m a n d a r i n , p e c a r e e a î l c u n o ş t e a într-o
oarecare m ă s u r ă . Acestea fuseseră:
- Preţuieşte ceea ce nu î n ţ e l e g i .
A d o u a zi se p e t r e c u r ă d o u ă l u c r u r i , sau poate m a i m u l t e .
P r i m u l e x t r e m de spectaculos, dar nu foarte i m p o r t a n t . Al doi
lea m a i p u ţ i n spectaculos.
Y a n c e D a r b y î i p u s e î n g a r d ă . I n d i m i n e a ţ a aceea luase
a v i o n u l u l t r a u ş o r ş i plecase î n t r - u n c i r c u i t , d i n c o l o d e m u n
tele c e ţ o s , p e n t r u a e v i t a să fie v ă z u t d i n P o r t u l de Est. Ca
m u f l a r e a a e r o n a v e i se făcea p r i n aceeaşi m e t o d ă folosită în
cazul spionilor teleghidaţi, iar zgomotul elicei era amorti
zat c u a j u t o r u l u n u i m i c r o s i s t e m e l e c t r o m e c a n i c . Insă avio
n u l e r a m a i m a r e , m o t i v p e n t r u c a r e c r e ş t e a r i s c u l de a fi
detectat, aşa c ă a v e a n e v o i e d e u n c u l o a r d e z b o r c a r e să-i
p e r m i t ă să c â ş t i g e s u f i c i e n t ă a l t i t u d i n e î n a i n t e de a t r e c e pe
d e a s u p r a z o n e l o r l o c u i t e . Y a n c e u r m ă r i s e c u r s u l u n u i flu
viu care străbătea M a r e a Vale A p u s e a n ă , de unde plonja
î n t r - u n defileu c a d e p u r p u r ă d i n l a n ţ u l m u n t o s , a j u n g â n d
apoi deasupra şesului de pe litoral.
In defileu se afla o m i c ă localitate, i a r o a l t a era amplasată
ceva m a i departe, în aval, pe partea d i n s p r e coastă a m u n t e
lui, însă gura fluviului era o mlaştină ce î n g l o b a o serie de braţe
m o a r t e ale acestuia şi de bălţi, aşa că a c o l o nu exista n i c i un
oraş s i m i l a r cu P o r t u l de Est.
Cand Dumnezeu a batut din palme 335
1
- C a j u n i în deltă, r a p o r t ă Y a n c e , dar n i m e n i dintre cei din
tabără nu î n ţ e l e s e , la î n c e p u t , la ce se referea; de fapt, e r a u
vânători şi pescari care t r ă i a u în cabane m i c i , i z o l a t e .
- Doi s-au u i t a t în sus c â n d am trecut pe d e a s u p r a lor,
menţiona el.
Asta îl deranja pe M i z i r .
- Cred că băştinaşii simt r a d i a ţ i i l e infraroşii. C ă l d u r a de
gajată de m o t o a r e l e noastre este redusă la m i n i m u m , dar...
Echipa r e m a r c a s e , o c a z i o n a l , că l o c a l n i c i i îşi r i d i c a u privi
rea către s p i o n i i t e l e g h i d a ţ i , la fel c u m se u i t ă o a m e n i i în
direcţia u n u i l i c ă r d e l u m i n ă î n t r e z ă r i t p e j u m ă t a t e . H a s s a n
îşi notase că t r e b u i a să p r o g r a m e z e m a i p u ţ i n e z b o r u r i în t i m
pul nopţii, c â n d e m a n a ţ i i l e m o t o r u l u i ieşeau m u l t m a i t a r e î n
evidenţă, detaşându-se de p r o f u n z i m e a bolţii cereşti.
U n car i m e n s , a c o p e r i t ş i e s c o r t a t d e c i n c i c ă l ă r e ţ i , p ă r ă s i
P o r t u l d e Est p e M a r e a M a g i s t r a l ă , d a r o a m e n i i nu-i acor
dară nici o a t e n ţ i e , p e n t r u că, în z o n a aceea, traficul e r a întot
deauna intens.
Yance u r m ă r i l i n i a p i s c u r i l o r , îndreptându-se către m a r e .
Soong se gândise că în z o n a aceea s-ar fi p u t u t afla nişte in
sule, o c o n t i n u a r e s u b a c v a t i c ă a l a n ţ u l u i m u n t o s , iar M i z i r
m u r e a de n e r ă b d a r e să s t u d i e z e speciile i n s u l a r e , p e n t r u a des
coperi din ce p u n c t e de v e d e r e se deosebeau de cele d i n c â m
pia de pe litoral, de cele din v a l e a fluviului de pe versantul vestic
şi din l u m i n i ş u l l o r alpin. Y a n c e transporta, cu acest scop, m a i
m u l ţ i spioni t e l e g h i d a ţ i c o o r d o n a ţ i de avion, care îi serveau
drept iscoade.
1
Membri unei grupări etnice de origine franceză stabiliţi mai ales în
Louisiana (n. tr.).
336 MlCHAEL F. FLYNN
- A fost un m a r e o m .
- A fost. D a r istoria abundă de oameni mari. N e - a m fi putut
descurca şi cu m a i p u ţ i n i . N i m e n i nu s-a aşteptat v r e o d a t ă ca
La Légion Étrangère să intre î n F r a n ţ a . D a r ceea ce î n c e r c a m
să-ţi s p u n este că nu c u n o a ş t e m m o t i v u l l u p t e i ce u r m e a z ă să
se desfăşoare. T i p i i „inteligenţi şi s â r g u i n c i o ş i " pe care îi stu
d i e m ar p u t e a fi v i c t i m e l e inocente ale u n u i atac i m i n e n t - sau
o p u t e r e opresivă, pe cale de a fi detronată. C â n d susţinătorii
dinastiei Safarid s-au luptat c u l o c u i t o r i i din A k K o l u n y u , d e
partea cui e r a dreptatea?
- V e r e , nici m ă c a r nu ştiu cine erau!
- A ş a c u m nu ştii n i m i c nici despre băştinaşii d i n c â m p i e .
Yance, începe o operaţiune standard de recunoaştere. Vezi dacă
există o î n t r e a g ă flotă, sau n u m a i un s i n g u r v a s .
•
A ş t e p t ă o clipă, p e n t r u c a z u l că ar fi p r i m i t v r e u n r ă s p u n s ,
dar nu se auzi nici u n u l , dacă nu c u m v a c l i n c h e t u l c l o p o ţ e i l o r
de vânt o fi fost râsul ei.
a p ă r u cel m a i d e v r e m e , p a r c ă de sub o a p ă ce se r e t r ă g e a ,
fiind punctat de resturile lăsate în u r m ă , c u m se î n t â m p l ă
după orice reflux.
- S u n t cinci, le spuse H a s s a n celorlalţi, lăsând b i n o c l u l j o s .
D o u ă cadavre zac alături, dar celelalte trei sunt răzleţe. U n u l
e al u n u i m a r i n a r de pe vasul străin.
- S i n u c i d e r e ? se m i n u n ă Iman. D i n ce m o t i v ?
- Nu e chiar atât de ciudat, îi răspunse Soong. Deznădejdea
apare adesea d u p ă speranţele i r a ţ i o n a l e .
- De ce era speranţa l o r i r a ţ i o n a l ă ? îl p r o v o c ă Bashir, d a r
S o o n g se m u l ţ u m i să-şi deschidă braţele, într-un gest neajuto
rat, iar el îl blestemă, ca pe un n e c r e d i n c i o s .
H a s s a n îşi puse b i n o c l u l în cutie.
- O a m e n i i a c ţ i o n e a z ă î n spatele u n e i c o r t i n e p e c a r e ,
a l t m i n t e r i , o p ă s t r e a z ă î n i n i m a l o r . C e a ţ a are ceva descu
r a j a m , te face să te s i m ţ i s i n g u r . C r e d că m a i sunt şi alte ca
davre, în tufişuri.
- D a r atât de m u l t e ? î n t r e b ă M i z i r , cu o oroare amestecată
cu fascinaţie, p e n t r u că P r o f e t u l , l ă u d a t fie-i n u m e l e , le-a i n
t e r z i s C r e d i n c i o ş i l o r să se s i n u c i d ă .
H a s s a n se întoarse spre t e l e p i l o ţ i .
- Khalid, Bashir, L a d a w a n . R e p e d e . T r i m i t e ţ i - v ă spionii în
p a r c şi recoltaţi m o s t r e de ţesut de la cadavre. I m p l a n t a ţ i na-
n o a p a r a t u r a , astfel încât M i z i r să le p o a t ă studia structura in
t e r i o a r ă . Se u i t ă la acesta d i n u r m ă şi adăugă: A s t a ar t r e b u i
să-ţi facă p l ă c e r e . Tânjeai să a r u n c i o p r i v i r e asupra a n a t o m i e i
l o r î n c ă de c â n d am sosit.
M i z i r s c u t u r ă d i n cap.
- D a r nu în felul ăsta. Nu aşa.
- C h i a r t r e b u i e , vere? e x c l a m ă Bashir, nefericit.
Când Dumnezeu a batut din palme 343
- T r e p i e d de topograf, zise K l a u s , c â n d H a s s a n îi a r ă t ă
i m a g i n e a . Studiază amplasarea u n u i n o u d r u m , p r o b a b i l către
pescarii d i n delta sudică.
- C r e d că t i p i i ăştia ne-au v ă z u t spionii, conchise H a s s a n .
- D a r sunt camuflaţi, obiectă Bashir.
- Da. Cu a m o r t i z o a r e de z g o m o t şi sisteme de r ă c i r e , d a r
lasă totuşi o a m p r e n t ă t e r m i c ă şi, pe fundalul aerului r ă c o r o s
dinspre ocean şi al ceţei din d i m i n e a ţ a asta, p r o b a b i l ca ies in
evidenţă, ca nişte siluete profilate pe cer.
- Totuşi...
- P r i n t r e oameni, zise I m a n , există u n i i care pot auzi cea
m a i u ş o a r ă şoaptă. Sau pot vedea aerul p â l p â i n d d e a s u p r a ni
1
sipurilor din Ar Rub al-Khali . E chiar atât de straniu dacă u n i i
dintre batiniţii noştri au zărit pe cer u r m a bizară a unei variaţii
de t e m p e r a t u r ă fără o sursă evidentă?
H a s s a n c o n t i n u ă să studieze u l t i m a i m a g i n e a g r u p u l u i de
topografi, captată d e spionii. U n batinit scund era g h e m u i t î n
spatele t r e p i e d u l u i , folosindu-se de t e n t a c u l e ca să deplaseze
v e r n i e r e l e u n u i a n u m i t tip d e i n s t r u m e n t .
- A t u n c i , s-ar putea să î n c e r c e să stabilească p o z i ţ i a obiec-
t e l o r pe care le-au observat.
- C h i a r dacă ar fi aşa, spuse Bashir, ce pot face? M u n t e l e
e abrupt.
H a s s a n o r d o n ă ca toţi spionii să r ă m â n ă pe m o m e n t la sol
şi ca n i m e n i să nu stea la vedere, pe m a r g i n e a stâncii.
- P u t e m supraveghea oraşul cu ajutorul c a m e r e l o r de luat
vederi pe care le-am instalat deja.
O r d i n u l îl î n t r i s t a m a i ales pe Y a n c e , care s u b l i n i e că el ar
fi p u t u t totuşi z b u r a deasupra v e r s a n t u l u i vestic, d a r H a s s a n
îi atrase atenţia că, p e n t r u a câştiga a l t i t u d i n e , ar fi t r e b u i t să
se rotească m a i î n t â i c h i a r d e a s u p r a acelei z o n e î m p ă d u r i t e în
care ajunsese g r u p u l de prospectori.
- I n t e r d i c ţ i a e de s c u r t ă d u r a t ă , se a d r e s ă el e c h i p e i . Ime
d i a t c e îşi v o r t r a s a d r u m u l ş i v o r r e v e n i î n o r a ş , v o m r e l u a
zborurile.
Singurul lucru pe care nu-1 luase în considerare era posibili
tatea ca batiniţii să nu traseze un d r u m . D a r asta nu-i trecu p r i n
cap înainte ca I m a n să-i aducă un raport straniu al Inteligenţei.
- Nu există nici o î n d o i a l ă ? o î n t r e b ă , p e n t r u că, deşi ea
aşezase cele d o u ă i m a g i n i u n a l â n g ă cealaltă, H a s s a n n u p u t e a
fi sigur.
C e e a c e n u era v a l a b i l î n cazul Inteligenţei care, n e l u â n d
în considerare decât datele, nu fusese distrasă de c i u d ă ţ e n i a
înfăţişam.
- A b s o l u t nici u n a . Imaginile sunt identice, p â n ă şi cea m a i
n e î n s e m n a t ă d i m e n s i u n e vectorială coincide. Topograful echi
pei noastre de d r u m a r i este acelaşi i n d i v i d care a u r m ă r i t zbo
rul s p i o n u l u i teleghidat î n noaptea apariţiei Planetei A l b a s t r e .
- R e m a r c a b i l ! e x c l a m ă S o o n g , care îi asculta. P r i m u l bati-
nit observat de d o u ă ori.
Hassan ridică p r i m a fotografie şi p r i v i din n o u capul-minge
î n t o r s în p a r t e a o p u s ă celei în care se u i t a m u l ţ i m e a agitată.
- Nu c r e d în c o i n c i d e n ţ e , zise el. C r e d că, de fiecare dată
c â n d a s u r p r i n s aşa ceva, a r e ţ i n u t d i r e c ţ i a în care se p i e r d e a u
u r m e l e v a r i a ţ i e i de c ă l d u r ă şi că a plecat să le descopere sursa.
Iman îi simţi îngrijorarea.
- Ar t r e b u i să p r e g ă t i m evacuarea?
346 MlCHAEL F. FLYNN
- N u ! spuse Bashir.
- T u , t â n ă r u l m e u văr, i se adresă Hassan, o să poţi da or
dine d u p ă ce-o să capeţi m a i m u l t ă experienţă. A p o i , către
Iman: Nu încă. D a r totul ar p u t e a depinde de ceea ce se află
sub p r e l a t a acelei căruţe.
B a s h i r şi câţiva d i n t r e cei m a i v â r s t n i c i o v a ţ i o n a r ă , i a r el
îi reduse la tăcere cu o p r i v i r e aspră.
- C r e d că p r i e t e n u l n o s t r u batinit specializat în dirijabile
s-a dovedit a fi suficient de î n t r e p r i n z ă t o r p e n t r u a m e r i t a să
culeagă roadele strădaniei sale. D a r decizia l u i a v e n i t cu prea
m u l t ă r e p e z i c i u n e , iar m i e n u - m i place să fiu zorit.
C â n d , în d r u m spre cortul său, trecu pe lângă M i z i r , Hassan
îşi bătu p e u m ă r v e c h i u l coleg.
- C o n t a c t u l odată stabilit, n-o să m a i fii nevoit să-ţi pui
î n t r e b ă r i despre ecologia acestei l u m i . Savanţii l o r îţi v o r da
toate i n f o r m a ţ i i l e pe care le doreşti.
M i z i r c l ă t i n ă din cap c u tristeţe.
- Nu va fi acelaşi l u c r u .
p r i n c i p a l e să fie m u t a t e la adăpostul u n u i p â l c de h e x a c e d r i .
Le o r d o n ă l u i K h a l i d şi L a d a w a n să ţ i n ă a l t o b u z e l e în r a l a n t i ,
astfel î n c â t să se afle într-un uşor defazaj faţă de ' B r a n a R e a l ă ,
fiind teoretic i m p o s i b i l de detectat cu orice altceva în afară de
a l t o i n s t r u m e n t e . C â n d se a d u n a r ă cu toţii sub copaci, H a s s a n
îi n u m ă r ă şi v ă z u că B a s h i r lipsea.
Cu un p o t o p de î n j u r ă t u r i , p l e c ă să-1 caute şi îl descoperi
la marginea stâncii care d o m i n a câmpiile. Stătea întins pe burtă,
cu un b i n o c l u de sensibilitate m ă r i t ă apăsat pe ochi. La rân
d u l său, H a s s a n se lăsă să cadă pe b u r t ă în i a r b a de l â n g ă el -
o iarbă stranie, prea-galbenă, catifelată, uleioasă şi c i u d a t ă la
atingere. Îşi aduse a m i n t e că se afla pe o l u m e î n d e p ă r t a t ă ,
străină şi realiză, s u r p r i n s , că, p e n t r u o v r e m e , uitase.
- C r e z i că el ştie? întrebă Bashir. Ştie de navele de pe orbită?
Hassan înţelese că v ă r u l lui v o r b e a despre aeronaut.
- Ştie că sosesc ceilalţi. O ştiu cu toţii. N a v e l e apar c â n d
el-Asraq i n t r ă în opoziţie. P r o b a b i l că există c i n e v a care a
înţeles m e c a n i c a orbitală.
- V i n e la noi să ne ceară ajutor.
- î m p o t r i v a asraqilor.
- Da. Sunt un p o p o r curajos. C o m p a n i i aranjate în careuri,
carabine cu un s i n g u r foc. A r t i l e r i e de c â m p , ca pe v r e m e a lui
M e h m e d A l i . C a să înfrunte ce? Un inamic din nave spaţiale!
1
1
Mohammed Ali, paşă otoman al Egiptului (1769-1849) (n. tr.).
Când Dumnezeu a bătut din palme 355
d i n c o m p a r t i m e n t u l p e n t r u a r m e . K l a u s e s i n g u r u l c a r e are
c â t e v a n o ţ i u n i de t e o r i e m i l i t a r ă - şi n u e decât t e o r i e . C e - a m
p u t e a face?
1
Statoreactoare cu combustie supersonică (n. tr.).
2
Single-Stage-to-Orbit, lansare pe orbită într-o singură etapă (n. tr.).
356 MlCHAEL F. FLYNN
- B a t i n i ţ i i şi-au reglat a r t i l e r i a de c â m p la e l e v a ţ i a m a x i m ă .
P r o i e c t i l e de joasă energie, e x p l o d â n d în v ă z d u h . . . dar la p r e a
m i c ă a l t i t u d i n e ca să aibă v r e o i m p o r t a n ţ ă . A h , ce mi-aş d o r i
o baterie antiaeriană!
- K l a u s , te i m p l i c i .
T e h n i c i a n u l lăsă b i n o c l u l î n j o s .
- Da, fireşte, se răsti el - şi b i n o c l u l se r i d i c ă iarăşi.
- Nu e lupta noastră, spuse Hassan, dar celălalt nu-1 asculta.
- A d o u a n a v e t ă e în m l a ş t i n ă , r a p o r t ă L a d a w a n . Nu cred
că batiniţii se aşteptau la aşa ceva. Au puţine mijloace de apărare
î n z o n a aia.
- C r e d că nici asraqii nu se aşteptau, ripostă K l a u s . N a v e
tele astea a u m a n e v r a b i l i t a t e l i m i t a t ă . C e v a m a i m u l t ă decât
p r i m e l e navete a m e r i c a n e , d a r n u î n cine ştie c e m ă s u r ă . N u
p r e a au de ales în p r i v i n ţ a l o c u l u i de a t e r i z a r e .
- U n d e s-a dus a treia? î n t r e b ă H a s s a n .
S t r i g ă t u l lui B a s h i r se î n ă l ţ ă , p r e l u n g .
- A fost lovită! A fost lovită! A i n t r a t în r a z a u n u i proiec
t i l . E în v a l u r i .
- O l o v i t u r ă norocoasă, c o m e n t ă Klaus, d a r îşi agită şi el
p u m n u l ridicat î n s p r e cer.
- A s c u l t a ţ i u r a l e l e d i n oraş, spuse I m a n , care m o n i t o r i z a
m i c r o f o a n e l e i m p l a n t a t e în t i m p u l o b s e r v a ţ i i l o r şi al studiu
lui l o r î n d e l u n g a t .
C e l e l a l t e d o u ă navete l a n s a r ă p r o i e c t i l e ce p ă t r u n s e r ă prin
tre clădiri şi d o u ă d i n t r e cele m a i î n a l t e p ă r u r ă să tuşească şi
să ridice d i n u m e r i î n a i n t e de a se p r ă b u ş i în r u i n e . F u m u l şi
flăcările se î n ă l ţ a r ă deasupra o r i z o n t u l u i . H a s s a n se î n t o a r s e
spre I m a n .
- Au încetat u r a l e l e ? o î n t r e b ă , i a r ea îşi feri p r i v i r e a .
Când Dumnezeu a batut din palme 357
- N u , a r a t ă - m i , îi c e r u K l a u s l u i S o o n g , a p l e c â n d u - s e asu
p r a e c r a n u l u i p e c a r e e r a u afişate i n f o r m a ţ i i l e t r i m i s e d e
spionul teleghidat.
C h i n e z u l î i arătă c u degetul. A i c i . A i c i . A i c i . K l a u s s e u i t ă
la Hassan.
- M - a m înşelat. C e a de-a t r e i a n a v e t ă a a m e r i z a t în m o d
intenţionat. A t a c ă oraşul din trei părţi. Parc. M l a ş t i n ă . O c e a n .
U i t a ţ i - v ă . O vedeţi? Pluteşte. P r o b a b i l că sunt p r o i e c t a t e atât
p e n t r u aterizare, cât şi p e n t r u a m e r i z a r e .
- A h ! făcu Soong. Identific trafic r a d i o . T r i m i t datele către
Inteligenţă.
C o m u t ă sistemul d e recepţie î n m o d u l a u d i o ş i toţi m e m
brii echipei se o p r i r ă un m o m e n t , ascultând. S u n e t e l e aveau
ceva l i c h i d , pleoscăitor. O r ă c ă i t de broaşte, ţipăt de i g u a n e .
N i c i u n s e m n a l c o m p u t e r i z a t , doar voci. Sunetele p ă r e a u s ă
fie un s e m n a l a n a l o g i c .
- B a l o n u l e sus, spuse Bashir.
H a s s a n se răsuci, holbându-se la el.
- Eşti sigur? T i p u l t r e b u i e să fie n e b u n . Să te ridici în aer
în momentul ăsta? Iman., Bashir, Khalid. Duceţi-vă lângă stâncă.
V i n ş i e u i n scurt t i m p .
H a s s a n nu-şi p u t e a l u a o c h i i d e l a oraşul m u r i b u n d . M ă r i
grosismentul binoclului şi v ă z u soldaţi ieşind din p r i m a navetă,
cea care aterizase în p a r c .
- I m a g i n i m ă r i t e ! strigă el. V r e a u i m a g i n i m ă r i t e ale aces
tor creaturi.
- N u sunt foarte m u l t e , riscă M i z i r u n c o m e n t a r i u .
- Nu e necesar să fie m u l t e , îi spuse K l a u s . A s t a e infante
ria uşoară, a e r o p u r t a t ă . T r e b u i e să ia în stăpânire o z o n ă de
aterizare p e n t r u n a v a - m a m ă .
358 MICHAEL F. FLYNN
- A e r o n a u t u l a u r c a t j u m ă t a t e d i n d r u m , d a r v â n t u l îi e
p o t r i v n i c , îl ţ i n e departe de stâncă.
H a s s a n î n j u r ă şi îşi î n c a l c ă p r o p r i a r e g u l ă atât cât e r a ne
cesar ca să se răstească:
- T ă c e r e radio! Se întoarse. C e - n s e a m n ă asta, p e n t r u nu
m e l e l u i D u m n e z e u ? Khalid, ţi-am spus să te duci l â n g ă stâncă
şi să-1 aştepţi pe t i p u l cu b a l o n u l .
K h a l i d aruncă o p r i v i r e către i m a g i n e a luptei în desfăşurare
de pe e c r a n u l i m e n s , cu p l a s m ă .
- Nu e o luptă corectă, nu-i aşa. Poftim, d o m n u l e . S-ar putea
să ai n e v o i e de asta.
H a s s a n îşi c o b o r î p r i v i r e a spre m â n a lui şi v ă z u că p a z n i
cul p o r ţ i i îi adusese un pistol cu laser.
- Nu sunt decât patru, îi oferi Khalid o explicaţie, câte d o u ă
în fiecare a l t o b u z . Eu şi L a d a w a n p ă s t r ă m câte u n u l . S u n t e m
t r ă g ă t o r i cu e x p e r i e n ţ ă . Iţi d a u u n u l p e n t r u că eşti c ă p i t a n u l
echipei. Cine-1 p r i m e ş t e pe al p a t r u l e a ?
- P o r t a r u l e , dacă asraqii ne atacă aici, p a t r u pistoale laser
n u sunt b u n e d e n i m i c î m p o t r i v a u n e i rachete d e c r o a z i e r ă .
- D o m n u l e , e m a i bine decât dacă am fi t o t a l d e z a r m a ţ i .
H a s s a n îşi î n d e s ă pistolul sub curea.
- Klaus?
N e a m ţ u l îşi lăsă b i n o c l u l în jos, v ă z u ce adusese p a z n i c u l
p o r ţ i i şi c l ă t i n ă d i n cap.
- P e n t r u m i n e , tactica m i l i t a r ă î n s e a m n ă nişte pătrate m i c i
pe o hartă de pe un ecran. N - a m tras niciodată cu o armă. Dă-i-1
lui Y a n c e . A m e r i c a n i i fac Fickerei cu p i s t o a l e l e .
D e p e s c a u n u l l u i din faţa consolei, Soong î n t i n s e m â n a .
- Iau eu.
K h a l i d ezită.
360 MlCHAEL F. FlYNN
C â t e v a l o v i t u r i d e t u n trase din n a v e t ă c o m p l e t a r ă m a s a c r u l .
D i n r e g i m e n t n u r ă m a s e n i m i c altceva decât c a d a v r e contor
sionate şi sfâşiate. Hassan se î n t r e b ă dacă tânărul soldat pe care
îl p r i v i s e r ă făcând dragoste cu i u b i t a lui zăcea p r i n t r e e l e .
- O, les braves gens, şopti Klaus, r e p e t â n d c u v i n t e l e rostite
de un rege al Prusiei, de m u l t ă v r e m e d u s d i n t r e cei v i i , într-o
bătălie de m u l t dată u i t ă r i i .
Hassan nu suporta să vadă mai mult.
- î n r e g i s t r a ţ i totul, se răsti. V o i , c e i l a l ţ i , p u n e ţ i bagajele în
a l t o b u z e l e alea. Deconectaţi toate e c h i p a m e n t e l e a c ă r o r sursă
ar putea fi identificată de aceste... ş o p â r l e . Klaus... Klaus! Fă
o e s t i m a r e a p o s i b i l i t ă ţ i l o r i n v a d a t o r i l o r . De ce a n u m e ne
p u t e m folosi fiind în siguranţă? In clipa asta, asraqii sunt... preo
cupaţi; dar, m a i c u r â n d sau m a i târziu, v o r aduce o aeronavă -
sau v r e u n satelit va capta, d i n î n t â m p l a r e , i m a g i n e a acestei
pajişti. Nu lăsaţi în u r m ă n i m i c care le-ar putea fi de folos aces
t o r c r e a t u r i - şi s-ar putea să considere că t o t u l le e de folos.
Se î n t o a r s e , gata să plece către peretele stâncos, u n d e aero-
n a u t u l din b a l o n încerca să-şi ducă la b u n sfârşit ascensiunea.
- D a r , spuse Klaus, c r e d e a m că am putea...
H a s s a n îl a m u ţ i cu o p r i v i r e aspră.
C â n d ajunse l a m a r g i n e a c r â n g u l u i d e h e x a c e d r i d i n
preajma stâncii abrupte, Hassan o văzu pe Iman u r m ă r i n d
b a l o n u l p r i n ochelari. Cu capul înfăşurat în eşarfă şi cu c h i p u l
ascuns în spatele l e n t i l e l o r de sticlă, p ă r e a ea însăşi o c r e a t u r ă
extraterestră.
- Se foloseşte de o a n c o r ă cu g h e a r e de p i s i c ă , îl a n u n ţ ă
B a s h i r pe H a s s a n , când acesta li se a l ă t u r ă . O î n v â r t e ş t e şi pe
u r m ă o a r u n c ă spre stâncă.
- V-a v ă z u t ?
362 MlCHAEL F. FLYNN
- A s t a i-ar ajuta?
H a s s a n v o i a să-i s p u n ă că n u , că p u ţ i n e forţe clandestine
avuseseră vreodată sorţi de izbândă fără un refugiu sigur sau fara
o a r m a t ă care să le susţină. Guerrilla îl avusese pe W e l l i n g i o n ;
iar p a r t i z a n i i l u i T i t o , A r m a t a R o ş i e .
- Da, îi răspunse el lui Bashir.
K h a l i d , care s-ar fi p u t u t să ştie m a i bine, păstră tăcerea.
- A reuşit să se agate, zise I m a n .
- Poftim?
- T i p u l din balon, făcu ea. G h e a r a l u i de pisică. Trage ba-
l o n u l către m a r g i n e a stâncii, ca să-1 fixeze.
- A h . Bine. E timpul să-1 î n t â m p i n ă m pe sărmanul aeronaut.
- De ce, î n t r e b ă K h a l i d , fără să se adreseze c u i v a a n u m e ,
insistă ajungă pe piscul ăsta, a c u m , în ciuda a tot ce se întâmplă
î n oraşul lui?
- D i n c a u z ă că nu i-a m a i r ă m a s n i m i c altceva la care să
ajungă, răspunse Hassan, aşa cred.
de p a t r u ori, cu o precizie p l i n ă de c r u z i m e , a r z â n d m â i n i l e
bestiei, care scăpă m u s c h e t a şi e m i s e sunete ce p ă r e a u scoase
un percuţionist nebun. T r ă g â n d p e n t r u a cincea oară, de data
asta pe o durată prelungită, Khalid spintecă balonul care plutea
în v ă z d u h , dincolo de el. M a t e r i a l u l colorat scoase un suspin -
aproape aşa c u m suspinase Iman - şi se prăbuşi, mototolindu-se,
a p r o a p e aşa c u m se p r ă b u ş i s e ea, şi a t â r n â n d o v r e m e de po
v â r n i ş u l stâncos, cu faldurile răvăşite de v â n t .
H a s s a n lăsă pistolul cu care nu trăsese să cadă în ţ ă r â n ă . Se
întoarse cu spatele, îndreptându-se către cedrii n e p ă m â n t e n i .
K h a l i d arătă spre p r i z o n i e r u l care z ă n g ă n e a .
- Stai! Ce facem cu el?
H a s s a n nu se u i t ă î n a p o i .
- Aruncaţi-1 de pe stâncă.
- Aşteptându-şi c ă p i t a n u l .
- Ş i . . . şi I m a n e la bord?
- In c o m p a r t i m e n t u l p e n t r u s p e c i m e n e .
H a s s a n se c u t r e m u r ă .
- Ii o r d o n lui K h a l i d să sigileze p o a r t a . N i m e n i nu se m a i
î n t o a r c e aici. N i c i o d a t ă .
- P r e a p e r i c u l o s , î n c u v i i n ţ ă Soong.
- Nu în felul la care te gândeşti.
*
Dintr-o l u m e n u m i t ă C e a T a i n i c ă î n g r a i u l o a m e n i l o r , a u
plecat o a m e n i i . C a n a t u r i l e porţii s-au î n c h i s într-un î n c â n t ă t o r
l u m i n i ş de m u n t e - cu m u l t d e a s u p r a oraşelor în flăcări de pe
c â m p i i l e de dedesubt. P o r ţ i l e se deschideau a c o l o u n d e v o i a
D u m n e z e u , iar o a m e n i i nu p u t e a u face altceva decât să se
s u p u n ă . P o a t e că se deschideau acolo dintr-un a n u m i t m o t i v ,
d a r n u î i era dat o m u l u i s ă p u n ă sub s e m n u l î n t r e b ă r i i m o t i
vele l u i D u m n e z e u .
C o n d u c ă t o r u l l o r era H a s s a n M a k l o u f , u n bărbat care îsi
lăsase u r m e l e paşilor pe optsprezece l u m i şi care p u r t a , în con
secinţă, optsprezece r ă n i . Pe zece d i n t r e aceste l u m i , fusese
călăuzit de altcineva; pe opt d i n t r e ele fusese c ă l ă u z i t de a l ţ i i .
D i n p a t r u fugise ca să-şi salveze v i a ţ a . Pe d o u ă se îndrăgostise."
Pe u n a îşi p i e r d u s e sufletul.
TURISM
M. JOHN HARRISON
The Centauri Devii şi The Course of The Heart. In 2006, romanul său
Nova Swing a obţinut premiul Arthur C. Clarke. O povestire de-a
lui a apărut în Antologia Dozois nr. 17.
In povestirea de mai jos, originală şi de atmosferă, Harrison ne
conduce la o destinaţie turistică pe care n-o veţi găsi în nici un ghid
de călătorie din ziua de azi...
vrea ea, îi spuse el. D a r trebuie să ştie că există riscuri şi că, daci
subestimează gravitatea î n t â m p l ă r i l o r petrecute acolo, o face pe
răspunderea ei. Ar fi fost un prost să nu-i spună totul în faţă.
Un iresponsabil, insistă el. Banii trecură din mâinile femeii într-ale
lui. A p o i se ridicară a m â n d o i şi ieşiră din bar.
- Încă un fraier care-a muşcat-o, r e m a r c ă L i v H u l a , destul
de t a r e ca J a c k să se oprească în u ş ă .
U n e o r i , L i v H u l a p r i v e a ş i e a rachetele.
In a p r o p i e r e a z o r i l o r , îi v e d e a i pe ea şi pe grăsan la g e a m ,
u n u l l â n g ă altul, ca d o u ă c a r g o b o t u r i cu aspect de a l a m ă ridi
cate din ş a n t i e r u l c o r p o r a t i v . M o t o r u l f R A M al navei care se
r i d i c ă şi părăsi z o n a m i l i t a r ă desenă în spatele l u i o l i n i e albă
groasă. In dâra de l u m i n ă lăsată în u r m ă , chipul femeii dobândi
o expresie m a i blândă decât te aşteptai. C o n s t e l a ţ i a Kefahuchi
dispărea treptat de pe cerul care î m p r u m u t a f o r m a u n u i capac
Turism 383
- Du-te d r a c u l u i , se e n e r v ă S e r o t o n i n . Duceţi-vă d r a c u l u i
amândoi!
î m p i n s e p a h a r u l pe tejghea şi plecă.
In u r m a lui se făcu linişte, o linişte atât de grea, că L i v H u l a
şi grăsanul, deşi ar fi v r u t să vorbească, r ă m a s e r ă cu g â n d u r i l e
lor. V â n t u l care bătea spre ţ ă r m se c a l m a pe m ă s u r ă ce l u m i n a
d e v e n e a tot m a i intensă. Se c r ă p a de z i u ă , fără î n d o i a l ă . Fe
m e i a spălă şi şterse p a h a r u l d i n care băuse J a c k , apoi îl aşeză
c u grijă l a l o c u l l u i , î n spatele b a r u l u i . D u p ă aceea m e r s e î n
c a m e r a de la etaj. Se gândi să-şi s c h i m b e h a i n e l e , dar, c u p r i n s ă
de p a n i c ă crescândă, îşi m u t ă p r i v i r e a de la p a t u l nefăcut pe
lada cu p ă t u r i , a p o i la pereţii albi şi goi.
Ar trebui s-o iau din loc, îşi zise. Ar trebui să plec chiar acum.
C â n d r e v e n i în bar, îl găsi pe A n t o y n e la fereastră, cu m â i
nile proptite de pervaz. Privea cum se ridică încărcăturile una
d u p ă alta de pe c o s m o d r o m u l a u t o n o m . Se î n t o a r s e pe
j u m ă t a t e , v r â n d să s p u n ă ceva. Nu p r i m i nici o î n c u r a j a r e , aşa
că se răsuci la l o c .
Pe p a r t e a cealaltă a străzii, cineva deschise u ş a a t e l i e r u l u i .
D u p ă o l u p t ă s c u r t ă şi l i n i ş t i t ă , Irene M o n a ieşi î m p i e d i -
cându-se. F ă c u d o i paşi n e s i g u r i , p r i v i n d a i u r e a î n susul ş i î n
j o s u l s t r ă z i i , ca un b e ţ i v care socotea cât de a g l o m e r a t e tra
ficul, a p o i se aşeză pe m a r g i n e a t r o t u a r u l u i . U ş a se t r â n t i în
spatele ei. I se r i d i c ă fusta. A n t o y n e îşi l i p i faţa de g e a m . „ M ă i ,
m ă i " , şopti e l p e n t r u sine. Intre t i m p , Irene aşeză l â n g ă e a
p o ş e t u ţ a roşie d i n u r e t a n şi î n c e p u să s c o r m o n e a s c ă p r i n ea.
S t ă t u a c o l o c â t e v a m i n u t e , arătându-şi t o a t e cele, t r ă g â n d u - ş i
nasul şi ştergându-se la ochi, c â n d p i s i c i l e î n c e p u r ă să iasă d i n
z o n a e v e n i m e n t e l o r într-o g o a n ă silenţioasă.
388 M. JOHN HARRISON
TERRY BISSON
1
Canticd pentru Leibowitz, Ed. RAO, 1996.
398 TERRY BISSON
LUNI
M A R Ţ I
M I E R C U R I
joi
V I N E R I
ceea ce î n s e a m n ă că e n u m a i al m e u p â n ă atunci. Un b o n u s
neaşteptat. Intre t i m p , v r e m e a , care era o r i c u m c u m p l i t ă , de
v i n e tot m a i groaznică, şi î m i fac griji p e n t r u bateriile c o m u
l u i , nu e nici un pic de soare să le î n c a r c . Pe m a i t â r z i u .
S Â M B Ă T Ă
a z i - d i m i n e a ţ ă - p u ţ i n e . P r e s u p u n că, a t u n c i c â n d se t e r m i n ă ,
poate să m e a r g ă „acasă", dar e la fel de nefericit cu d o u ă c u m
era cu cinci. Poate că nu poate gândi înainte, doar înapoi. C h i a r
dacă mi-e frig ca naiba, mi-aş d o r i ca p u n c t u l de c a p t u r ă să nu
fie atât de aproape. Ii î n v ă ţ l i m b a j u l . L u c r u r i l e nu au n u m e ,
d a r s e n t i m e n t e l e legate de ele, da.
D U M I N I C Ă
mi se v i n d e c ă b i n e . L u i G r u b i-a m a i r ă m a s o s i n g u r ă p i a t r ă
şi e fericit, aproape; sentimentele m e l e sunt la p o l u l opus: c u m
ar fi p e n t r u el g r o a z a de a nu se m a i p u t e a î n t o a r c e la g r u p u l
lui n i c i o d a t ă . V o m crea oare u n Ishi? C e trist! S u n t c o n v i n s
c ă v o m sfârşi c u u n N T g r a v afectat. A ş a c ă î n c e p e m d i n n o u
n u m ă r ă t o a r e a de la 144. E riscant, de v r e m e ce cornului m e u
i se c o n s u m ă b a t e r i i l e . D a r am un plan...
Luni este ziua care îmi place cel mai puţin, trebuie să împart
laboratorul (dar nu oasele) cu alţii. Deşi nu mă deranjează ni
meni. Am trecut peste discuţiile de grup, căutând mesajul zilnic
şi l-am găsit ca pe o veche cunoştinţă.
LUNI
M A R Ţ I
M â i n e se î n t â m p l ă ceva. O v â n ă t o a r e ? S i m t t e a m ă şi peri
col, şi m u l t ă m u n c ă , m u l t ă m â n c a r e . T o a t e acestea sunt co
m u n i c ă r i nedefinite pe care le p r i m e s c de la g r u p , ca î n t r e g .
A z i - d u p ă - a m i a z ă au ars o tufă de frunze uscate şi i-au i n h a l a t
fumul, pasând-o de la u n u l la altul. E un fel de plantă care ajută,
s e pare, l a c o m u n i c a r e a N T . P e m i n e m ă ajută c u s i g u r a n ţ ă .
Printre „tufa aprinsă", v i e r m i şi îmbrânceli, mi s-a înfăţişat ima
g i n e a (nu v i z u a l ă , ci e m o ţ i o n a l ă ) a u n e i uriaşe fiare m u r i n d .
E greu de descris. î n v ă ţ să nu încerc să definesc lucrurile. E ca
şi c u m aş fi deschis spre a simţi evenimentul însuşi, în locul par
t i c i p a n ţ i l o r . M o a r t e , înfrângere şi v i c t o r i e , teroare şi speranţă.
Un sentiment împletit, ca şi fumul. Toate acestea erau însoţite,
amplificate chiar, a ş p u t e a s p u n e , d e u n u l d i n t r e B ă t r â n i / m a i
m o b i l decât c r e d e a m ) care se î n v â r t e a în j u r u l focului, r o t i n d
Pe cuvânt de cercetas 409
M I E R C U R I
JOI
V I N E R I
S Â M B Ă T Ă
D U M I N I C A
L U N I
M A R Ţ I
- P o l i ţ i a a p r e l u a t deja cazul.
N u - m i păsa că v o c e a î m i fusese p l i n ă de dispreţ.
- Sau ce a m a i r ă m a s d i n el. Nu p o t face n i m i c p e n t r u voi.
- Îmi acorzi p e r m i s i u n e a , F a y ?
Iconiţa deja clipea p e d e s k t o p . A m deschis-o ş i a m văzut
o p o z ă a lui R a s h m i î m b r ă c a t ă în rochia gri fără m â n e c i în care
m u r i s e . A v e a p a n g l i c a albastră în păr. Z â m b e a , lipsită de griji
ca un copil în u l t i m a zi de şcoală. U l t i m u l l u c r u la care se gân
dea era să inspire dintr-un i n h a l a t o r u m p l u t cu acid cianhidric.
O ţinea de m â n ă o b r u n e t ă î m b r ă c a t ă într-un c o s t u m bărbă-
tesc dungat şi o pălărie asortată cu un văl fin ca fumul. C u p l u l
stătea sub o arcadă de g r ă d i n ă d i n care c u r g e a u trandafiri roz.
Erau î n t o a r s e spre dreapta, în d i r e c ţ i a m â i n i i u n e i a t r e i a per
s o a n e pe care c a m e r a nu o p r i n d e a . O m â n ă e l e g a n t ă , care
n i c i o d a t ă n u spălase vase ş i n u s c h i m b a s e s c u t e c e . A v e a u n
inel masiv de argint pe degetul inelar, gravat cu un model
sau p o a t e c u o s c r i e r e fantezistă. A m focalizat a s u p r a ine
l u l u i ş i a m c h i n u i t p e n t r u scurt t i m p p i x e l i i , dar n u a m p u t u t
distinge modelul.
A m ridicat p r i v i r e a spre d e m o n apoi spre George.
- Aşadar?
- C e l d i n faţa ta r e m a r c ă în special m a r c a j u l d i g i t a l , zise
George. D a t a este 12 i u n i e , ora 2:52.
- V r e i să spui că a fost făcută ieri d u p ă - a m i a z ă ?
Asta nu se potrivea - n u m a i că era adevărat. Ştiam că R a s h m i
fusese în oraş să cumpere pantofi ieri dimineaţă. La 11:46 cumpă
rase o pereche de la D o n y a Durands, care a c u m lipseau. La 1:23
cheltuise 89 de cenţi pe o salată W a l d o r f şi un ceai cu gheaţă la
M a i s o n Diana. Se cazase la C o m f o r t Inn la 6:40. Nu avea re
zervare, aşa că probabil fusese o decizie de u l t i m m o m e n t .
Bărbaţii înseamnă necaz 427
- Pe n a i b a .
- Eu î m i câştig v i a t a m u n c i n d , fetito. Si mă d o a r e soldul
dacă stau p r e a m u l t î n p i c i o a r e . î m p u n s e c u b a s t o n u l spre uşa
din spatele b i r o u l u i : C u m spuneai c ă t e c h e a m ă ?
M ă s u ţ a u z a t ă de m a n i c h i u r ă se afla într-o nişă d e c o r a t ă cu
viţă-de-vie artificială, care nu p r e a reuşea să ascundă petele de
u m e z e a l ă de pe t a v a n . Praful acoperea frunzele, făcând fruc
tele p u r p u r i i să p a r ă gri.
N o r e e n frecă degetul m a r e peste vârfurile d e g e t e l o r m e l e .
- Iţi r o z i u n g h i i l e , sau d o a r le tai cu un fierăstrău?
V o i a să râd, aşa că i-am făcut pe p l a c .
- Deci, u n g h i i p ă t r a t e , r o t u n d e sau ovale?
A v e a p i e l e a uscată şi î m p e s t r i ţ a t ă cu pete roşu-închis.
- H a b a r n-am. Am ridicat d i n u m e r i : A fost ideea ta.
N o r e e n se c a ţ ă r ă pe un scaun ajustabil care se î n d o i astfel
încât faţa ei să se afle la n u m a i treizeci de c e n t r i m e t r i deasu
pra m â i n i l o r m e l e . Pe m ă s u ţ a de l â n g ă ea se găsea un vraf de
b o l u r i din oţel i n o x i d a b i l , un b o r c a n de vaselină, o cutie ro
t u n d ă de s ă r u r i , un castron p l i n de pacheţele de z a h ă r furate
de la M c D o n a l d ' s şi un săpun l i c h i d . î n c e p u să pilească fiecare
u n g h i e de la colţ spre centru, de la stânga la d r e a p t a şi î n a p o i .
La î n c e p u t l u c r ă în linişte. M - a m h o t ă r â t să n-o p r e s e z .
- Kate a fost maseuza m e a p â n ă săptămâna trecută, zise în
cele din urmă. Şi-a dat din senin demisia şi m-a părăsit când aveam
mai m u l t ă nevoie. A trebuit să rezolv eu toate p r o g r a m ă r i l e ei,
cu şoldul ăsta. Într-o zi abia o să mă m a i pot ridica din pat. S-a
întâmplat ceva cu ea?
- D i n câte ştiu eu nu.
- Dar a dispărut.
A m scuturat d i n cap.
432 JAMES PATRICK KELLY
A m lăsat r e m a r c a s ă t r e a c ă p e l â n g ă m i n e .
- Povesteşte-mi despre Kate. C u m e r a să l u c r e z i cu ea?
- Genul obişnuit de ajutor pe care-1 primeşti în vremurile astea
nenorocite, spuse Noreen în t i m p ce î m i împingea cuticulele cu
un beţişor de lemn de portocal. In general venea la t i m p la lucru;
î m i p e r m i t e a m s-o c h e m doar două zile pe săptămână. Nu era o
persoană care să progreseze, dar se descurca să urmeze indicaţiile.
Problema era că nu se apropia niciodată de cliente, se purta întot
deauna ca şi c u m asta ar fi fost ceva temporar. In majoritatea tim
pului era introvertită, aşa mi-am putut da seama că era emoţionată
din cauza căsătoriei. Nu-i stătea în obicei să flecărească.
- Si m i r e a s a ?
- O fetiţă i n d i a n ă - R a s h y sau c a m aşa ceva.
- Rashmi Jones.
Aprobă.
- Pe ea n - a m cunoscut-o.
- M e r g e a la şcoală?
- T r e b u i e să fi u r m a t v r e u n liceu, dar să fiu a naibii dacă ştiu
u n d e . A ş spune c ă n u era ceva prea i m p r e s i o n a n t . F a c u l t a t e
î n nici u n caz.
Deschise un sertar în care zăceau o g r ă m a d ă de sticluţe
colorate.
- V r e i lac lucios sau transparent pe u n g h i i ?
- F ă r ă c u l o r i . Nu dă b i n e în afaceri.
Se uită chiorâş la mine.
- M e r g e bine afacerea?
- S p u i că făcea masaj aici? am zis. U n d e a î n v ă ţ a t asta?
- S t a i nemişcata.
N o r e e n desfăcu s t i c l u ţ a ; l i c h i d u l l ă p t o s c a r e s e a g ă ţ a d e
p e n s u l ă m i r o s e a ca fratele r ă u al c l e i u l u i .
Bărbaţii înseamnă necaz 435
- Se u s u c ă repede.
Întinse substanţa pe unghiile mele cu mişcări scurte,
încrezătoare.
- Kate p r e t i n d e a că o î n v ă ţ a s e m a m a ei. S p u n e a că a l u c r a t
la un c l u b de sănătate la R a d i s s o n î n a i n t e de a fi î n c h i s .
- M a m a are v r e u n n u m e ?
- M d a . N o r e e n îşi m u ş c a b u z a de jos în t i m p ce l u c r a .
M a m a . D ă - m i cealaltă m â n ă .
A m întins braţul.
- Deci, dacă nu l o c u i a aici, u n d e l o c u i a Kate?
- U n d e v a . Scrie în cererea ei de angajare. Ţ i n u capul aple
cat p â n ă t e r m i n ă : Eşti gata. Flutură-le p u ţ i n - atâta tot.
D u p ă c â t e v a clipe m i - a m lăsat braţele să cadă pe lateral.
N e - a m uitat u n a la alta. A p o i N o r e e n se săltă de pe scaun şi
m ă c o n d u s e î n a p o i l a recepţie.
- O p t z e c i d e c e n ţ i p e n t r u m a n i c h i u r ă , fetiţă. D e s c h i s e
d e s k t o p u l : Ai de g â n d să laşi şi bacşiş?
A m scos a g e n d a s i a m d e s c ă r c a t d o i d o l a r i î n b i r o u .
N o r e e n deschise i c o n i ţ a d e p l a t ă , îşi m o r m ă i a p r o b a r e a a p o i
deschise alt folder.
- A i c i scrie că locuieşte pe East W a s h i n g t o n A v e n u e nr. 44.
A m mârâit.
- C e v a nu-i în regulă?
- Am deja adresa asta.
- Ai şi n u m ă r u l ei de apel? K a t e @ W a s h i n g t o n . 0 3 2 8 4 .
- N u , o să-mi p r i n d ă b i n e . M u l ţ u m e s c .
M - a m îndreptat spre uşă şi m-am oprit. Nu ştiu de ce simţeam
n e v o i a să-i m a i s p u n şi altceva, d a r am făcut-o.
- Eu ajut o a m e n i i , N o r e e n . Sau cel p u ţ i n î n c e r c . E o slujbă
adevărată, ceva ce r o b o ţ i i nu p o t face.
436 JAMES PATRICK KELLY
- Înţeleg.
- T e - a m angajat să-mi găseşti fiica.
- A m găsit-o, a m zis. D e d o u ă ori.
A m regretat i m e d i a t c e a m spus asta.
E a p r i v i î n gol; p u t e a m s ă a u d v o c i ridicate î n fundal.
- V r e a u să ştiu totul, spuse. V r e a u să ştiu cât de aproape
ai ajuns.
- Am început un raport. Lasă-mă să-1 t e r m i n şi o să ţi-1 aduc
mai târziu...
- A c u m , zise ea. Sunt la şcoală. P a u z a de p r â n z î n c e p e la
11:50 şi î m i r e i a u l u c r u l la 12:15.
închise.
Nu a v e a m de ce să mă simt v i n o v a t ă , aşadar de ce e r a m ten
t a t ă să mă strecor printr-o g a u r ă de scurgere în cel m a i m a i
adânc canal c o l e c t o r al o r a ş u l u i ? P e n t r u că o m a m ă c o n s i d e r a
că nu l u c r a s e m destul de repede sau destul de i n t e l i g e n t ca să-i
salvez fiica? C i n e v a t r e b u i a să le r e a m i n t e a s c ă acestor o a m e n i
că eu nu r e p a r a m l u c r u r i l e p i e r d u t e , d o a r le g ă s e a m . D a r acel
cineva n u e r a m eu. R o l u l m e u actual n u era decât s ă m ă p l i m b
p r i n şcoala aia şi s-o las să mă bată la cap cu d u r e r e a ei. Pu
t e a m rezista. M â n c a s e m pe p â i n e filme vechi cu Bogart şi scui
p a s e m afară g l o a n ţ e l e . Iar la sfârşitul acestei zile î m p u ţ i t e aş
p u t e a p u r şi s i m p l u să uit de N a j m a J o n e s , p e n t r u că nu va
m a i exista o Sharifa care să-mi amintească cât de m u l t mă costa
slujba m e a . M i - a m scos agenda, care e r a conectată la deskto-
p u l d i n b i r o u ş i a m descărcat tot c e a v e a m î n dosarul J o n e s .
A p o i a m sărit i a r p e bicicletă.
M a m a ei î m i lăsase un mesaj cu trei zile în u r m ă , cerându-mi
să v i n la ea în A s h b u r y . Ea şi fiica l o c u i a u într-o v e c h e clădire
v i c t o r i a n ă cu frontoane ca de t u r t ă dulce şi o p o a r t ă de i n t r a r e
438 JAMES PATRICK KELLY
- Încă nu mă n ă s c u s e m .
N u e r a n e v o i e să-mi explice despre c e v o r b e a .
- N u sunt aşa d e î n vârstă p r e c u m p a r .
- Eu a v e a m nouăsprezece ani. Îmi amintesc bărbaţii, pe tata,
p e u n c h i i m e i . Ş i băieţii. C h i a r m - a m culcat c u u n u l . Î m i oferi
u n z â m b e t p a l i d : T e şochează asta, d o m n i ş o a r ă H a r d a w a y ?
U r a m c â n d b ă t r â n e l e v o r b e a u despre sex, dar m-am
m u l ţ u m i t s ă clatin d i n cap.
- Nu l-am i u b i t pe S u n i l , d a r am spus că o să mă m ă r i t cu
el n u m a i ca să pot p l e c a din casa m a m e i m e l e . P o a t e asta s-a
î n t â m p l a t şi cu R a s h m i şi această Kate?
- N - a m c u m să ştiu.
C l o p o ţ e l u l şcolii sună.
- A s t ă z i port alb, domnişoară H a r d a w a y , pentru a-mi onora
s c u m p a fiică.
A d u n ă bucăţelele de şerveţel, sendvişul şi c a r t o n u l cu lapte
şi le a r u n c ă în coşul de g u n o i .
- A l b e c u l o a r e a de d o l i u a h i n d u ş i l o r . D a r e şi c u l o a r e a
î n ţ e l e p c i u n i i . Zeiţa î n v ă ţ ă t u r i i , S a r a s w a t i , e î n t o t d e a u n a repre-
z e n t a t ă p u r t â n d o rochie albă, aşezată pe un lotus alb. T r e b u i e
să î n v ă ţ c e v a d i n asta.
P i p ă i broderia aurie de pe gulerul tunicii.
- D a r e t i m p u l să ne r e t r a g e m .
A m p o r n i t spre uşă.
- Ce o să faci a c u m ?
D e s c h i s e uşa. C l a s a a cincea m i ş u n a pe c o r i d o r , fetele sco
tocind prin dulapuri.
- O s-o găsesc pe Kate V e r m e i l , am z i s .
D ă d u d i n cap.
- S p u n e - i că î m i p a r e rău.
448 JAMES PATRICK KELLY
N u a v e a m d e g â n d s ă m ă las i n t i m i d a t ă d e u n l u c r u m ă r u n t
ca o m â n ă lipsă.
- O, a t u n c i te cunosc, am spus.
Ne aflam la M c D o n a l d ' s pe strada W a l l i n g f o r d - un loc pu
blic. T o c m a i v o r b i s e m c u p r i e t e n a m e a poliţista. F i i n d a l nai
bii de c o n v i n s ă că e r a m în s i g u r a n ţ ă , am decis să risc.
- A s t a î n s e a m n ă că p r i e t e n a ta este Elaine. Sau e G r a t i a n a ?
- A l i x . C i o c u l i n t r ă î n p a n i c ă : A c u m t r e b u i e s-o l u ă m .
A l i x oftă, apoi trase de m â n a mea. Parcă ar fi scos un şerveţel
din cutie. A m alunecat p e j u m ă t a t e peste m a s ă î n t i m p c e cio-
cui îşi desfăcea bastonul l a l u n g i m e c o m p l e t ă . A m încercat s ă
fandez şi ea mă atinse doar tangenţial deasupra urechii, dar A l i x
î m i vâra u n s p r a y î n faţă ş i p u l v e r i z a c u substanţa p a r a l i z a n t ă .
A m v ă z u t u n m i l i a r d d e stele ş i a m inspirat v i d u l c o s m o s u l u i
t i m p de d o u ă secunde î n a i n t e ca totul să se î n t u n e c e .
E r a m î n t i n s ă p e ceva t a r e , d a r n u rece. L e m n . O b a n c ă .
L o c u l î n care m ă aflam era i m e n s ş i slab l u m i n a t , d a r n u î n t u
n e c o s . T a v a n u l î n a l t e r a î n u m b r ă . S e s i m ţ e a o u r m ă d e fum
î n aer. L u m i n i l e o s c i l a u . L u m â n ă r i . A s t a r e p r e z e n t a u n in
diciu, dar eu eram încă prea amorţită ca să înţeleg misterul.
Ş t i a m c ă t r e b u i a să-mi a m i n t e s c ceva, d a r a c o l o u n d e t r e b u i a
să fie m e m o r i a e r a o g a u r ă . M - a m î n t i n s spre spate şi m - a m
pipăit deasupra urechii. Vârful degetului se întoarse închis
la c u l o a r e şi l i p i c i o s .
O v o c e r e z o l v ă m i s t e r u l în locul m e u .
- Îmi pare rău că oamenii m e i au reacţionat disproporţionat.
Dacă vrei să depui plângere, le-am sfătuit pe Gratiana şi pe A l i x
să se p r e d e a p o l i ţ i e i .
Atunci mi-am reamintit totul. întotdeauna se întâmplă
aşa. M c D o n a l d ' s . A l i x cea m a r e . O l u n g ă strângere de m â n ă .
î n s e m n a că asta era o biserică. M - a m ridicat. C â n d l u m e a nu
s e m a i î n v â r t i , a m v ă z u t u n a l t a r larg d e m a r m u r ă i n v a d a t d e
l u m i n ă şi un crucifix de d i m e n s i u n i l e u n u i Cessna s p â n z u r â n d
î n spatele l u i .
- Sper că nu ai d u r e r i p r e a m a r i , d o m n i ş o a r ă H a r d a w a y .
V o c e a v e n e a de pe şirul de bănci d i n spatele m e u . O femeie
de v r e o p a t r u z e c i de ani în h a i n e n e g r e şi cu un g u l e r r o m a n
stătea î n g e n u n c h e a t ă . P u r t a u n inel m a r e d e a r g i n t p e inela
rul m â i n i i stângi.
- M - a m s i m ţ i t şi m a i rău.
- Păcat. Ai o b i c e i u l să te bagi în n e c a z u r i ?
Părea îngrijorată că alegerile m e l e în viaţă nu sunt cele bune.
A v e a ochi blânzi şi un chip a m a b i l . P ă r u l ei scurt era de culoa
rea cenuşii. Era g e n u l de persoană căreia i-aş fi p u t u t î m p ă r t ă ş i
secretele m e l e v i n o v a t e , ca să pot d o r m i noaptea. Ea ar v o r b i
454 JAMES PATRICK K E L L Y
I
- T r e i z e c i şi t r e i .
- Înseamnă că te-ai născut dintr-o v i r g i n ă . Se ridică de pe
p e r n a pe care îngenunchease şi se aşeză pe bancă lăsându-se pe
spate. Însămânţată de d e m o n i . Eu sunt destul de bătrână ca să
a m u n tată, F a y . C h i a r î m i amintesc p u ţ i n d e el. Foarte p u ţ i n .
- Nu î n c e p e .
Am ieşit din strană pe interval. U r a m nostalgia după masculi.
Bătrâna asta mă făcuse să mestec foi de a l u m i n i u ; le-aş fi scuipat
pe Christos însuşi dacă ar fi îndrăznit să coboare de pe cruce.
- V r e i să ştii u n u l dintre m o t i v e l e p e n t r u care cele din ge-
neraţia m e a sar de la ferestre şi î n g h i t c i a n u r ă ? P e n t r u că ciu
date ca tine le fac să se simtă v i n o v a t e p e n t r u ceea ce am ajuns.
V r e i să-mi spui p l o d de d e m o n , n-ai decât. Bucură-te de asta.
Trăieşte m o m e n t u l . P e n t r u că noi nu aşteptăm decât ca v o i ,
scorpiile bătrâne, să m u r i ţ i . Într-o zi biserica asta stupidă o să
sece şi o să dispară şi ştii ceva? N o i o să d a n s ă m în noaptea aia,
p e n t r u că o să fim m u l t m a i fericite fără să ne m a i r e a m i n t i ţ i
de ceea ce aţi p i e r d u t voi, iar noi nu o să a v e m niciodată.
Ea păru într-un fel pervers mulţumită de etalarea
emoţiilor mele.
- Eşti o femeie furioasă, F a y .
- M d a , am zis, d a r sunt b u n ă cu c o p i i i şi a n i m a l e l e m i c i .
- Ştii ce face furia asta sufletului tău? M u l t e suflete t i n e r e
găsesc a l i n a r e în C h r i s t o s .
- Ca A l i x şi G r a t i a n a ?
Îşi î n c r u c i ş a braţele; i n e l u l de argint sclipi m a t .
- D u p ă c u m am spus, s-au oferit să se predea...
- Păstrează-le. Cu ele am t e r m i n a t .
Mă c a l m a m repede. Am făcut o pauză, analizându-mi urmă
toarea mişcare. A p o i m-am aşezat pe p e r n a de rugăciune alături
456 JAMES PATRICK KELLY
- Eu d o a r găsesc o a m e n i i . Mă b u c u r a m de f r ă m â n t a r e a ei.
Nu î n t r e b de ce.
Îşi strânse braţele ca p e n t r u r u g ă c i u n e , apoi îşi lăsă capul
peste ele şi închise ochii. Stătu aşa aproape un m i n u t . Am
h o t ă r â t s-o las să m e d i t e z e , nu că aş fi avut de ales. P u t e a u să
se deschidă porţile i a d u l u i şi ea n-ar fi observat.
In cele din urmă se s c u t u r ă şi se ridică.
- T r e b u i e sa aflu cât de m u l t e ştiu ei. R i d i c ă p r i v i r e a spre
crucifixul uriaş: O să mă î n t â l n e s c cu d e m o n u l , d a r cu o
condiţie: să-mi garantezi s i g u r a n ţ a .
- N i c i o problemă.
Nu m - a m putut abţine; am râs. S u n e t u l produse ecou, pro
fanând liniştea.
- Şi c u m ar trebui să fac asta? Au făcut să dispară j u m ă t a t e
din p o p u l a ţ i a pământului fără să clipească m ă c a r .
- Te bucuri de î n c r e d e r e a lor, zise. Şi de a m e a .
O pace vasta şi absurdă se aşternuse peste ea; vedea l u m e a
prin filtrul credinţei. Era nebună dacă avea impresia că eu m-aş
putea p u n e cu demonii. Poate ea credea în Cristos O m u l care
ar coborî din ceruri ca s-o protejeze, dar asta ar î n s e m n a că el
nu văzuse c a m de m u l t ce se î n t â m p l ă p r i n jur. Sau poate ea se
simţea ca martirii care ar îmbrăţişa spada şi ar săruta securea care
le taie capul. Mi-am adus aminte că iluziile ei nu erau treaba mea.
In afară de asta, a v e a m n e v o i e de bani. Şi dintr-odată am
simţit n e v o i a sa ies d i n biserica m a r e şi goală.
- B i r o u l meu este pe M a r k e t , nr. 35, i-am spus. Etajul trei.
O să î n c e r c să aranjez ceva p e n t r u azi d u p ă - a m i a z ă la şase.
M - a m ridicat: Uite ce-i, dacă v o r să te ia, p r o b a b i l eşti ca şi
luată. D a r eu o să î n r e g i s t r e z t o t u l şi o să ţ i p cât pot de t a r e .
- S u n t convinsă că v e i face î n t o c m a i , zise ea cu c h i p u l
îmbujorat.
Barbaţii înseamnă necaz 459
- S e e r e n e i m p r e s i o n a t de r a p i d i t a t e a r e a l i z ă r i i t a l e , zise
G e o r g e în cele din u r m ă . C r e d i t u l a fost alocat celui din faţa
ta pentru îndeplinirea misiunii.
- G r o z a v , reţine zece dolari pe l u n ă p e n t r u c h i r i a m e a . Şi
ca să ştii, i-am p r o m i s P ă r i n t e l u i Elaine că va fi în s i g u r a n ţ ă
aici. Seeren n-o să mă facă o m i n c i n o a s ă , nu-i aşa?
- Seeren respinge v i o l e n ţ a . Este o t e h n i c ă regretabilă.
- Da, d a r dacă Seeren o face să dispară pe u n d e v a , ce m a i
contează?
C a p u l l u i G e o r g e se roti î n a p o i spre l a m b r i u r i .
- Părintele Elaine H o r v a t h va fi invitată să plece liberă, dacă
asta este intenţia ei. P e r i a se scufundă în canistră: Kate V e r m e i l
a fost de a s e m e n e a găsită?
- N u , a m spus. A m c ă u t a t - o , d a r a p o i P ă r i n t e l e E l a i n e
m-a găsit e a p e m i n e . A p r o p o , n u l o c u i e ş t e p e 12-th A v e n u e
la nr. 465.
- Seeren avea alte i n f o r m a ţ i i .
V o p s e a u a veche făcea b u l e şi se scurgea acolo u n d e George
aplica d i l u a n t u l .
- Astfel de erori sunt o c u r i o z i t a t e .
Era u n l u c r u n e î n s e m n a t , dar n u - m i d ă d u pace tot d r u m u l
p â n ă la etajul trei. O a r e e r a m m u l ţ u m i t ă să descopăr că de
m o n i i n u e r a u nici o m n i p o t e n ţ i , n i c i infailibili? N u î n m o d
special. C u toate c r i m e l e l o r î m p o t r i v a o m e n i r i i , d e m o n i i ş i
r o b o ţ i i l o r ne c a m c o n d u c e a u l u m e a în p r e z e n t . Ideea că ei
ştiau exact ce fac e r a o c o n c l u z i e o a r e c u m confortabilă, d a r
foarte a m a r ă
In d r u m spre biroul m e u am trecut de uşa nebunei M a r t h a ,
care e r a deschisă.
- T a ş a p t ă civa, strigă ea.
Bărbaţii înseamnă necaz 461
A m d e s c h i s u ş a ş i a m v ă z u t c ă cea c a r e m ă a ş t e p t a e r a
Sharifa. î n c e r c a un z â m b e t care nu i se p o t r i v e a .
- Bună, Fay.
A r ă t a la fel de elegantă ca î n t o t d e a u n a şi la fel de o b o s i t ă
c u m o ştiam. P u r t a o rochie n e g r u pepit d i n b u m b a c şi sandale
462 JAMES PATRICK KELLY
- T o a r n ă - m i şi m i e nişte m e d i c a m e n t , te rog.
Am turnat scotch în ambele pahare, am ocolit masa şi i l-am
î n m â n a t Sharifei pe al ei. Ea bău, ţ i n u w h i s k y - u l în gură o clipă
apoi î n g h i ţ i .
- F a y , eu... C o l ţ u r i l e g u r i i i se s t r â m b a u şi îşi m u ş c a b u z a .
M a m a ta mi-a spus odată că, a t u n c i c â n d şi-a dat s e a m a că e
î n s ă r c i n a t ă cu t i n e , a fost foarte fericită. A t â t de fericită. Era
pe când t o t u l se p r ă b u ş e a în j u r . A spus că erai d a r u l de care
avea n e v o i e ca să... ca să nu...
- M i - a m p r i m i t p r e d i c a despre dar, Sharifa. De m u l t p r e a
m u l t e o r i . S u n a d e p a r c ă d e m o n i i a r f i fost M o ş C r ă c i u n .
Sau barza.
P r i v i în jos ca şi c u m ar fi fost surprinsă să descopere că
î n c ă m a i ţ i n e a p a h a r u l în m â i n i . Îl goli dintr-o s o r b i t u r ă şi îl
aşeză pe masă.
- Eu sunt doctor. Ştiu că ei ne fac asta; aş v r e a d o a r să ştiu
şi c u m . D a r nu e un l u c r u rău. F a p t u l că tu exişti pe l u m e nu
poate fi un l u c r u r ă u .
N u e r a m prea s i g u r ă î n p r i v i n ţ a asta, dar m i - a m păstrat
părerea pentru mine.
- C â t e o d a t ă mă simt ca şi când aş î n c e r c a să car apă cu mâi
n i l e , dar ea se scurge t o a t ă şi nu pot să fac n i m i c ca s-o ţ i n .
î n c e p u să-şi frece cu m â n a d r e a p t ă a n t e b r a ţ u l stâng: O a m e n i i
c o n t i n u ă să se s i n u c i d ă . P o a t e nu m a i e c h i a r aşa de r ă u ca
î n a i n t e , totuşi. R a t a n a t a l i t ă ţ i i abia dacă e la n i v e l u l de înlo
c u i r e . P o a t e că s u n t e m c o n d a m n a ţ i . Te-ai gândit v r e o d a t ă la
asta? C ă a m p u t e a dispărea c a specie?
- Nu.
Sharifa t ă c u t i m p î n d e l u n g a t . C o n t i n u a să-şi frece b r a ţ u l .
- Eu t r e b u i a să-ţi fac a v o r t u l , zise ea în cele d i n u r m ă .
A t u n c i am fi trăit a m b e l e cu p o v a r a asta.
Bărbaţii înseamnă necaz 465
- Nu
- De h a p l o i d i z a r e a c e l u l e l o r s o m a t i c e ?
Ea î n l e m n i .
- P ă r i n t e l e s-a g â n d i t la o b ţ i n e r e a de s p e r m ă artificială d i n
c e l u l e stern e m b r i o n a l e ?
- Sunt preot, Seeren. Nu i se mişcară decât buzele: Nu biolog.
468 JAMES PATRICK KELLY
adevărat. î n ţ e l e g e a m c u m p u t e a u ei să d e z e c h i l i b r e z e un m i
l i a r d de m i n ţ i . S t ă t e a m a l ă t u r i de P ă r i n t e l e Elaine l â n g ă uşa
deschisă ţ i n â n d p i s t o l u l î n m â n ă ş i n u - m i p u t e a m a m i n t i c u m
ajunsesem a c o l o .
Seeren sări de pe d u l a p de p a r c ă nu s-ar fi î n t â m p l a t n i m i c
i m p o r t a n t şi-şi înfăşură a r i p i l e t r a n s l u c i d e în j u r u l c o r p u l u i .
Demonul nu părea deloc surprins că o femeie tocmai
dispăruse. P o a t e c ă n u aveai c u m s ă s u r p r i n z i u n d e m o n .
A p o i mi-a t r e c u t p r i n m i n t e c ă p r o b a b i l n u e r a p e n t r u
p r i m a o a r ă d e l a d i s p a r i ţ i a b ă r b a ţ i l o r c â n d d e m o n i i făceau p e
c i n e v a să se e v a p o r e . P o a t e ei făcuseră asta tot t i m p u l . M - a m
g â n d i t l a t o a t e p e r s o a n e l e d i s p ă r u t e p e care n u l e g ă s i s e m
n i c i o d a t ă . V e d e a m dosarele d i n b i r o u l l u i J u l i e Epstein u m -
flându-se de c a z u r i nerezolvate. O a r e Seeren făcuse acest l u c r u
ca să ne înveţe despre fragilitatea fiinţei? Sau fuseseră doar nişte
încercări n e î n d e m â n a t i c e de a acoperi regretabilele lui greşeli?
C â n d d e m o n u l s e î n d r e p t ă l e g ă n â n d u - s e spre uşă, A l i x
făcu o m i ş c a r e ca şi c u m ar fi v r u t să-i b l o c h e z e ieşirea. D u p ă
ceea ce t o c m a i se p e t r e c u s e , m - a m g â n d i t că e r a p r o b a b i l cea
mai încăpăţânată şi mai curajoasă mişcare pe care o
văzusem vreodată.
- Lasă-i să plece.
Glasul Părintelui Elaine t r e m u r a . O c h i i îi erau ca nişte răni.
A l i x păşi în lateral, iar d e m o n u l şi robotul ne părăsiră. L-am
u r m ă r i t p e d e m o n î m p l e t i c i n d u - s e p e c o r i d o r . A m auzit u ş i l e
liftului deschizându-se şi apoi î n c h i z â n d u - s e .
P ă r i n t e l e Elaine se clătină şi puse o m â n ă pe u m ă r u l m e u .
A c u m c h i a r arăta ca o femeie bătrână.
- Nu există copii băieţi, zise ea. Încă nu. Trebuie să mă crezi.
- Ştii ceva? I-am î n d e p ă r t a t m â n a : N u - m i pasă.
474 JAMES PATRICK KELLY
- Îi p a r e rău? P e n t r u ce?
A m ridicat din u m e r i .
- Ştiu că nu avea o părere prea b u n ă despre m i n e , zise Kate.
C e l p u ţ i n aşa mi-a spus î n t o t d e a u n a R a s h m i . D a r în ceea ce
mă priveşte femeia aia era o sfântă dacă se p u n e a cu R a s h m i
şi s c h i m b ă r i l e ei de dispoziţie şi tot c o m p o r t a m e n t u l ei. întot
d e a u n a a fost acolo c â n d a avut n e v o i e de ea. Iar p r o b l e m a era
că R a s h m i a urât-o d i n c a u z a asta.
M - a m săltat î n g e n u n c h i , apoi î n p i c i o a r e . A m ajutat-o ş i
pe Kate. A l e e a era întunecată, dar asta nu era o p r o b l e m ă . N i c i
c h i a r l a l u m i n a zilei n u v ă z u s e m n i m i c .
c o p i i l u m i n o ş i şi fericiţi, iar eu se p r e s u p u n e că t r e b u i e să le
î n v ă ţ fracţiile şi să le pregătesc p e n t r u liceu. Mă înfior c â n d
mă gândesc ce li se î n t â m p l ă a c o l o .
- Ce v â r s t ă a u ?
- Zece c â n d î n c e p . M u l t e d i n t r e ele au î m p l i n i t deja un
sprezece. T e r m i n ă s ă p t ă m â n a v i i t o a r e . S e u i t ă l a ferestrele p e
care le deschisese: U n e l e d i n t r e ele.
- P r e s u p u n că am avut şi eu odată unsprezece ani, am spus,
dar nu-mi amintesc.
- G e n e r a ţ i a ta a crescut în t i m p u r i nefericite.
F a ţ a ei s t r ă l u c e a fosforescent.
- N - a i avut î n c ă o fiică, nu-i aşa, d o m n i ş o a r ă H a r d a w a y ?
- Nu.
A m c o n t e m p l a t p e n t r u o c l i p ă lipsa m e a d e c o p i i .
- L u i R a s h m i îi p l ă c e a o r i g a m i ?
N u v o i a m s ă s p u n n i m i c c u asta. D o a r c ă n u - m i m a i p l ă c e a
să ascult liniştea.
- R a s h m i ? Se î n c r u n t ă , de p a r c ă fiica ei ar fi fost un e l e v
n u foarte i n t e r e s a n t c u a n i î n u r m ă . N u , R a s h m i a fost u n
copil dificil.
- Am găsit-o pe Kate V e r m e i l n o a p t e a trecută. I-am t r a n s
m i s ce aţi spus, că vă pare r ă u . V o i a să ştie p e n t r u ce.
- P e n t r u ce?
- Z i c e a c ă R a s h m i e r a n e b u n ă . Ş i c ă v ă u r a p e n t r u c ă aţi
născut-o.
- Nu m-a urât niciodată, zise N a j m a repede. Da, R a s h m i era
o fetiţă tristă. N e l i n i ş t i t ă . Despre ce e vorba?
- C r e d că aţi fost la C o m f o r t Inn n o a p t e a t r e c u t ă . D a c ă
v r e ţ i să v o r b i ţ i despre asta, eu aş v r e a să a u d ce aveţi de spus.
D a c ă n u , o să plec.
482 JAMES PATRICK KELLY
KAGE BAKER
cristal din Austria. Căni şi farfurii din argint, toate gravate. Urne
pictate. Un stand întreg cu săbii de cavalerie, unele ornate cu
decoraţiuni, unele simple şi vechi, evident, însemne de fami
lie. Nu a găsit nimic suficient de mic pentru a fi strecurat într-un
buzunar, chiar dacă ar fi avut aşa ceva, şi nimic de preţ care să
poată fi transformat imediat în bani.
Bombănind, a ridicat o sabie şi a scos-o din teacă.
In momentul acela s-a auzit zgomot de copite. Sabia i-a
scăpat dintre degetele rămase dintr-odată fără vlagă. S-a lipit
de uşă, făcându-se una cu ea, lucru total inutil, şi a auzit cum
zgomotul de copite se înteţea. A auzit apoi şi întrebările stri
gate. Cât pe ce - dar nu a reuşit să distingă limpede - cuvin
tele de răspuns, rostite încet de un glas de femeie. Şi-a dat ochii
peste cap, cercetând interiorul în căutarea unui ascunziş. Nu
exista nici unul; decât dacă s-ar fi înfăşurat în vreun covor,
precum Cleopatra.
Cu toate acestea, călăreţii şi-au văzut de drum, îndepărtân-
du-se în galop. Când şi-a dat seama că, pe moment, era în sigu
ranţă, s-a prăbuşit fără vlagă pe podea.
După ce şi-a ascultat o vreme bubuiturile inimii, a ridicat
din nou sabia.
faraonii din vechime. Prea bine, doamnă, aşa poţi să-i laşi cu
gura căscată pe ţărani.
- Pentru un clovn, ştii cam multe cuvinte măreţe, a zis
Amaunet.
Golescu s-a crispat şi, cu delicateţe, a ridicat un colţ al păturii
ca să-şi îndepărteze o parte din machiaj.
- Se vede de la o poştă, doamnă, că nu-s un clovn adevărat,
a protestat el. Sunt o victimă a circumstanţelor, a calomnii
lor şi a intrigilor politice. Dacă ţi-aş spune povestea vieţii mele,
mi-ai plânge de milă.
Ea a rânjit, doar pentru o clipă, dar totul a fost atât de şocant
apărând pe faţa ei negricioasă, încât Golescu a fost cât pe ce
să ţipe de frică.
- Mă îndoiesc, s-a mulţumit ea să spună.
- Dacă eşti vampir, eşti cel mai jalnic pe care l-am văzut
vreodată, a zis el. De ce te-o fi ţinând femeia asta pe lângă
ea, ia spune?
Emil nu i-a răspuns.
Au călătorit tot restul acelei nopţi fără lună de-a lungul râu
lui întunecat şi în numeroase rânduri au auzit urlete de lupi
răsunând din pădurea mohorâtă.
Golescu a ţesut urletele lor într-o fantezie încărcată de
eroism, în care el avea o puşcă uriaşă şi trăgea nenumărate
gloanţe cu alice într-o haită de lupi fioroşi care o ameninţau
pe Amaunet, care se arăta atât de recunoscătoare pentru că
fusese salvată în ultima clipă, încât... îşi lepădase deghiza
rea şi mai toate straiele de pe ea, făcându-1 abia acum să con
state că purtase tot timpul o mască înspăimântătoare pe chip.
In realitate, era frumoasă, deşi nu reuşea să vadă cât de fru
moasă, pentru că de fiecare dată când încerca să se arunce
în braţele ei, se pomenea că picioarele i se încâlcesc în ceva
ce părea să semene cu vata de zahăr scăpată de cineva pe jos
la bâlci...
Iar apoi aţele roz au devenit firele unei pânze de păianjen,
iar Emil era o muscă prinsă în ea, ţipând, ţipând cu glasul acela
ascuţit, care părea ciudat, dacă ţinea seamă că Emil era vam
pir. „Nu sunt ei cei care, de obicei, muşcă?" a întrebat-o el pe
Amaunet, dar ea se grăbea spre râul întunecat, care era de fapt
Nilul, iar el a gonit după ea, azvârlindu-şi straiele şi el, dar soa
rele răsărea din spatele piramidelor.
516 KAGE BAKER
- E bătrână.
- Foarte bătrână?
- Da.
- Dar tu câţi ani ai?
- Nu ştiu.
- Am înţeles. Golescu nu s-a clintit, rămânând cu ochii la
Emil. De aceea nu vrea să atragă atenţia asupra ta. Tu eşti pen
tru ea ca o piatră filozofală, sursa ei de apă a vieţii. Adevărat?
Dar dacă aşa stau lucrurile... A început să tremure din tot cor
pul şi s-a ridicat. Nu, e o nebunie. Golescu, ai stat prea mult
prin bâlciuri, printre saltimbanci. Pesemne că are vreo boală,
şi atunci trebuie să ia un medicament ca să-şi păstreze sănătatea.
Hm! Să sperăm că nu are ceva molipsitor. Micuţule Emil,
suferă de ceva?
- Nu, i-a răspuns acesta.
- Nu? Bine. Golescu, amice, nu uita că porţi o discuţie cu
un idiot.
Imaginaţia lui a început totuşi să lucreze cu febrilitate, re
memorând întâmplările legate de sforăria cu găinile, şi în acest
fel după-amiaza s-a scurs cu încetineală. A auzit de câteva ori
zgomot de copite dinspre drum, semn că cineva trecea în goana
calului - oare îl căuta, cumva, pe doctorul Creţulesscu?
Când primele umbre ale serii au coborât, Golescu s-a stre
curat afară din căruţă şi a aprins un foc de tabără. Stătea în
preajma lui când a auzit o căruţă apropiindu-se pe drum, iar
câteva clipe mai apoi, sunet de crenguţe frânte, ceea ce însemna
că vehiculul cotise către luminiş. Golescu a arborat o expre
sie despre care spera că va sugera nevinovăţie, o fidelitate
de câine supus şi răbdare, şi a răsucit uşor carnaţii pe care
îi frigea pe un proţap.
540 KAGE BAKER
Amaunet s-a uitat lung spre local. In cele din urmă, a ridi
cat din umeri.
- Adu-1 şi pe el, a zis ea.
Golescu 1-a ridicat pe Emil de ceafă şi 1-a făcut să stea
in picioare.
- Te aşteaptă cartoful, pretenţiosule, i-a zis el. Hai să-i mer
gem în întâmpinare.
Emil 1-a luat de mână şi au pornit amândoi să traverseze
încet piaţa, având-o pe Amaunet în urma lor.
S-au aşezat la o masă de lângă uşă. Cu toate că orele erau
înaintate, cafeneaua era foarte plină de oameni în haine de
seară, majoritatea sclipitoare şi cu un aspect elegant şi la modă.
Rumoarea conversaţiilor domina totul, răsunând ciudat şi
având o sonoritate metalică. Amaunet a aruncat mulţimii o
privire mohorâtă, după care nu a acordat nimănui vreo atenţie.
Cu toate acestea, şi-a scos şalul negru şi 1-a petrecut peste capul
lui Emil. Acesta a rămas ca o stafie ascultătoare, înveşmântată
în negru, lăsând impresia că situaţia îi convenea.
- Îl îmbrobodeşti aşa pentru că...? a întrebat Golescu.
- Mai bine să nu fie văzut, i-a explicat Amaunet.
- Ce putem oferi pentru familia dumneavoastră? I-a între
bat un chelner care apăruse alături de Golescu, cu o iuţeală şi
discreţie care sugerau că tocmai căzuse lângă ei printr-o trapă
din tavan.
Deşi stătea pe scaun, Golescu a tresărit de uimire. Chelnerul
avea ochi mari şi sclipitori, ca de sticlă, şi un zâmbet fix, accen
tuat de firicelul de mustaţă care amintea de o şuviţă de blană neagră.
- Mai serviţi mâncare? 1-a întrebat Golescu.
Zâmbetul de pe faţa chelnerului nu a dispărut; omul a scos
un meniu ca de niciunde şi 1-a aşezat pe masă cu un gest elegant.
Mama Egipt 547
- Să-1 iubesc pe Emil? a întrebat ea. Dar cine l-ar putea iubi?
Mai curând te-aş iubi pe tine.
Parcă pentru a sublinia acele vorbe jignitoare, o femeie aflată
la bar a izbucnit într-un hohot strident de râs.
Golescu şi-a mutat privirea în altă parte. Imediat după
aceea, a încercat să-şi aline orgoliul rănit, reanalizând spu
sele ei, modificând expresia şi intonaţia din glasul ei, reuşind
să rescrie scena, făcând-o să semene cu o declaraţie de sen
timente tandre faţă de el, când, brusc, a reapărut chelnerul,
aducând o tavă.
- Vreţi să vedeţi ce avem pentru micuţ? a zis el, ridicând
pe neaşteptate capacul de pe o farfurie.
- Crenvurşti pe băţ!
Pe farfurie se găsea un aranjament măiestru de crenvurşti
înfipţi în beţe de lemn, stând drepţi într-o movilită din piure-
de cartofi.
- Ei, nu ţi se pare grozav? a exclamat Golescu. Mulţumeşte-i
domnului, Emil.
Emil nu a scos nici o vorbă, însă a întins mâinile după
farfurie.
- Ţi-a mulţumit deja, a zis Golescu, în clipa în care de sub
văl s-au auzit plescăituri.
Chelnerul a aşezat în faţa lui Amaunet o farfurie pe care
se găseau, băgate în ţepuşe, tot felul de organe de animale, dar
atât de intens fripte, încât nu mai puteau fi recunoscute.
- Pentru doamna. Şi pentru domnul, a zis chelnerul,
aşezând o farfurie dinaintea lui Golescu.
Acesta a clipit nedumerit şi s-a cutremurat: vreme de o clipă,
a avut senzaţia că sângeretele palpita şi tremura pe stratul de
ceapă prăjită şi de vinete coapte ce scoteau aburi ca nişte balauri.
550 KAGE BAKER
mulţi dintre noi au putut. Noi eram un popor mai puternic, ast-
fel că i-am ucis pe toţi, şi le-am azvârlit trupurile în fluviu - şi după
ei nu a venit nici o luntre! Si atunci m-am uitat la El, si m-am temut.
- Dar cine era El, scumpa mea?
- Moartea, a zis Amaunet, şi lumina flăcărilor i-a jucat pe faţă.
Marele Stăpân cu şiruri de dinţi lungi din fildeş. Solzii de pe cor
pul lui străluceau în razele lunii. Cel care nu lăsa umbră pe unde
trecea. N-am văzut luntrea luând copii spre Cer; dar am văzut
puterea Lui. De aceea, am luat lut de pe malul fluviului şi am
modelat o Moarte mică, pe care am venerat-o şi am hrănit-o cu
şoareci şi păsărele, cu tot ce puteam prinde şi ucide. Ia toate aces
tea, ziceam eu, dar nu pe mine; pentru ca Tu eşti măreţ. In anul
următor, din deşert au venit mulţi alţi călăreţi. Din nou război,
multă hrană pentru EL şi atunci mi-am dat seama că, în reali
tate, El domnea peste lume. Poporul nostru a zis: Nu putem
rămâne aici. Nu suntem în siguranţă pe aceste câmpii. Şi mulţi au
renunţat şi s-au îndreptat spre miazănoapte. Dar bărbatul şi fe
meia au aşteptat prea mult. Au încercat să ne ia tot ce aveam,
până şi bolurile şi blidele din casa noastră, şi aşa femeia a găsit
imaginea pe care eu o făcusem după chipul Lui. M-a bătut şi mi-a
zis că fusesem rea. A spart figurina. Iar El a pedepsit-o pentru asta.
In timp ce fugeam pe o potecă de-a lungul fluviului, Stăpânul Soare
nu ne-a venit în ajutor; au apărut doar oamenii deşertului, iar
aceştia i-au doborât pe bărbat şi pe femeie. Eu nu i-am ajutat. Am
tot alergat de-a lungul fluviului şi m-am rugat Lui să mă salveze.
Glasul lui Amaunet scăzuse până la nivelul unei şoapte.
1 A
1
Aluzie la ciuperci care cresc într-o dispunere circulară, despre care bas
mele spun că apar acolo unde zâne sau vrăjitoare au dansat în cerc (n. tr.).
Mama Egipt 559
- Îţi închipui că ştii totul, a zis el. Şi crezi că are vreun loc
în banda lui pentru unul care e meşter la vorbe ca tine?
Luat prin surprindere, Golescu a dus paharul spre buze.
- Şi eu am fost un nechibzuit, a spus bătrânul, lovind tăblia
mesei cu palma ca să fie mai convingător, deşi sunetul făcut
a sunat mai degrabă ca plesnetul unei mănuşi. Şi eu am cre
zut că o să mă îmbogăţesc. Că mă voi sluji de ea ca să urc în
viaţă. Habar nu aveam ce era ea de fapt.
- Şi ce e, bunicule? L-a întrebat Golescu, clipind şmechereşte
către crâşmar. Omul a făcut un gest din umeri şi s-a uitat în
altă parte. Fără să ia în seamă vorbele, sau neauzindu-le,
bătrânul s-a aplecat spre Golescu şi i-a zis cu glas scăzut:
- Există strigoi care umblă prin lumea asta. Nu crezi, ba
chiar te umflă râsul, dar e adevărat. Pe ei nu-i interesează su
fletul tău. Tânjesc după lucruri frumoase. Ori de câte ori iz
bucneşte vreun război, ei dau târcoale prin preajmă, ca nişte
muşte la hoit, şi fură ce pot şi ei când armatele se apucă de je
fuit. Dacă o casă stă să ia foc şi să ardă până la temelie, ei ştiu
primii; îi vezi bântuind pe strada aceea cu mult înainte, şi să
vezi ce le mai sticlesc ochii! Aşteaptă doar noaptea, când se
pot strecura înăuntru ca să fure picturi, sculpturi, cărţi, tot ce
este frumos şi rar, înainte ca vâlvătăile să cuprindă totul.
Uneori iau şi copii. Ea este unul dintre acei strigoi. Dar a obo
sit, s-a lenevit. Cumpără de la hoţi, în loc să facă singură toată
treaba. Dar Diavolului nu-i pasă. Se mulţumeşte cu ce-i aduce
ea. Şi după aceea ea merge de la un târg la altul, şi până şi
ucigaşii se crucesc atunci când umbra ei cade asupra lor, şi, cu
toate astea, îi aduc lucruri frumoase. Nu e adevărat?
- Bunicule, ce vrei? l-a întrebat Golescu.
568 KAGE BAKER
Ieftin sau nu, situaţia i-a dat lui Golescu un sentiment plăcut,
pentru că s-a văzut din nou dormind într-un pat adevărat.
A doua zi dimineaţă, zăbovind la cafea şi chifle dulci, s-a
prefăcut a fi un milionar în vacanţă. Căpătase demult obice
iul de a nu acorda prea mare importanţă misterelor vieţii, nici
570 KAGE BAKER
Şi-a pus coşciugul din nou pe umăr, apoi şi-a ridicat sacul
şi s-a îndepărtat.
Cu toate că dimineaţa era răcoroasă, până să ajungă la mar
ginea oraşului a început să asude, iar când a păşit pe drumul
ce ducea spre locul unde se aflau căruţele, buna dispoziţie a
lui Golescu scăzuse în bună măsură. Cu toate acestea, a rân-
jit când a văzut căruţele în acelaşi loc, şi caii păscând cu un
aer placid acolo unde fuseseră legaţi. Imediat ce a bătut cu pu
tere în uşa lui Amaunet, a răcnit:
- Scumpilor, a sosit nenea Barbu!
N-a primit nici un răspuns.
- Hei, ce faceţi?
Atunci i s-a părut că aude un sunet ascuţit, aducând a ne
chezat.
- Eu sunt, a spus el, încercând să deschidă uşa. Aceasta nu
era încuiată. După ce a depus sicriul pe pământ, a deschis uşa
cu un aer precaut.
L-a întâmpinat un miros pătrunzător: dulceag şi încărcat de
arome, poate chiar de sânge. Golescu a scos o batistă şi a pus-o
peste nas. S-a aplecat în faţă, privind cercetător în semiîntunericul
din interiorul căruţei.
Amaunet zăcea întinsă pe pat, complet îmbrăcată. Îşi ţinea
braţele încrucişate la piept, ca orice mort. Pielea ei era cenuşie,
şi ochii îi erau închişi. Radia atâta fericire, încât, la început,
Golescu nu şi-a dat seama bine cine se afla pe catafalc. S-a stre
curat discret înăuntru, aplecându-se ca să o vadă mai de aproape.
- Doamnă? a zis el şi a întins mâna, ca să o prindă de înche
ietură. Era rece ca gheaţa. Vai de mine! a exclamat el.
Amaunet zăcea acolo, transfigurată de starea ei şi, în cele
din urmă, frumoasă.
Mama Egipt 575
PROFESOR HADES
STĂPÂN AL NENOROCIRILOR
- Cinci sute şase, a zis Emil, slab, dar limpede pentru mul
ţimea ce stătea fără să răsufle.
- Câte?
- Cinci sute şase.
- Şi, domnule, care este cifra pe care ai notat-o? a întrebat
Golescu, răsucindu-se cu faţa spre căpitanul de poliţie.
- Cinci sute şase, a zis căpitanul, privindu-1 pe Golescu
printre gene.
- Şi acesta este adevărul! a exclamat Golescu, împingând
borcanul înspre fiul frizerului dându-i de înţeles în acest fel
că trebuia să coboare de pe scenă. Să mai facem o probă! Cine
mai are un borcan la el?
De astă dată, cel puţin şase copii au ridicat borcane în aer
şi au început să ţipe cu glasuri ascuţite, vrând care mai de care
să ajungă pe scenă.
Gemând de efort, Golescu a mai ridicat un băiat lângă el.
- Tu al cui mai eşti? 1-a întrebat el.
- E fiul meu! a strigat poliţistul.
- Foarte bine! Câte boabe ai acolo? Spune-i tatălui tău! a
exclamat Golescu şi, în timp ce acesta îi şoptea la ureche, a
continuat: Te rog să notezi!
A luat apoi borcanul din mâna băiatului şi 1-a ţinut în faţa
lui Emil.
- O, ultimul dintre myrmidioni, câte boabe sunt aici?
- Trei sute şaptesprezece, i-a răspuns acesta.
- Eşti sigur? Doar e un borcan mai mare!
- Trei sute şaptesprezece, a repetat Emil.
- Şi ce număr ai scris, stimate domn?
- Trei sute şaptesprezece, a recunoscut poliţistul.
588 KAGE BAKER
VERNOR VINGE
1
Foc în Adânc, Ed. Nemira, 2008 (n. red.).
600 VERNOR VINGE
creaţii ale genului space opera, i-a adus un Premiu Hugo în 1993; ur
marea sa, A Deepness in the Sky, a fost distinsă cu alt Premiu Hugo în
2000. In ultimii doi ani, a câştigat alte trei Premii Hugo, două con
secutive, pentru nuvelele Fast Times at Rairmont High, în 2003, şi The
Cookie Monster, în 2004, iar pentru romanul Rainbows End în 2007.
În prezent, Vinge este considerat unul dintre cei mai buni scriitori
americani de hard science-fiction, alături de autori ca Greg Bear şi
Gregory Benford. Intre celelalte lucrări ale sale figurează romanele
Tatia Grimm's World, The Witling, The Peace War şi Marooned in
Realtime - care au fost adunate în omnibusul cu titlul Across Realtime,
precum şi culegerile de povestiri True Names and Other Dangers, Threats
and Other Promised şi The Collected Stories of Vernor Vinge.
1
Ping este un instrument de reţea folosit pentru a verifica dacă un anu
mit calculator poate fi accesat prin intermediul unei reţele de tip IP. Ping tri
mite mesaje ICMP „echo request" (în româneşte solicitare de răspuns) prin
pachete adresate host-ului vizat şi aşteaptă răspunsul la aceste mesaje venite
sub formă de răspunsuri ICMP „echo response" de la hostul destinaţie.
Transmiţând periodic astfel de pachete şi calculând întârzierea cu care ajung
răspunsurile, ping estimează timpul de round-trip, precum şi rata de pierdere
a pachetelor dintre host-uri (n. tr.).
Serendipitate sintetica 605
1
Fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor ştiinţifice
întâmplătoare (n. tr.).
Serendipitate sintetica 617
1
Bază a puşcaşilor marini în sud-vestul Californiei, în Golful Santa
Catalina (n. tr.).
Serendipitate sintetica 619
- Adevărat.
Bătrânul nu era gata să muşte, însă spuse că va discuta şi
cu ceilalţi de pe lista lui Mike. O mână de ajutor la proiectele
lor conta ca un plus minuscul în afiliere. Poate că Şopârlăul
se gândea că asta va aduce un influx de conexiuni. Intre timp,
se făcuse gălăgie. Echipa lui Marie Dorsey proiectase un soi
de tractor pe şenile şi prototipurile lor pluteau peste tot. Se
apropiaseră atât de mult, încât acum puteau vorbi cu glas tare.
Villas—>Blount: Mă recepţionaţi?
- Bineînţeles, răspunse bătrânul.
Aşadar, în pofida afirmaţiilor lui Blount, poate că nu se des
curca cu mesageria tăcută, poate nici cu tastarea, cu care erau
obişnuiţi majoritatea adulţilor.
Ştia că era mult mai bătrână decât arăta, chiar mai în vârstă
decât Ralston Blount. Xu ezită şi, pentru o clipă, lui Mike i
se păru că se înfuriase de-a binelea. Dar ea hohoti scurt şi trist.
- N-a fost Alzheimer. Tinerii de astăzi n-au habar cum era
să fii bătrân.
- Eu ştiu! Am un străbunic în Phoenix. Mai vorbesc cu el
din când în când. Iar străbunică-mea, are demenţă, ştiţi, ceva
ce nu se poate vindeca. Iar ceilalţi sunt morţi cu toţii. Mai
bătrân de atât nu puteai fi.
Xu clătină din cap.
- Chiar şi pe vremuri, nu toţi octogenarii erau senili. Eu
doar am rămas în urmă cu calificările. Prietena mea a murit.
După o vreme, nu mi-a mai păsat cine ştie ce. Nu mai aveam
energie să-mi pese. Privi spre laptop. Acum am energia de la
şaizeci de ani. Poate că am şi aceeaşi inteligenţă intrinsecă.
Ciocăni uşor în masă. Dar nu pot să înţeleg nici cea mai ele
mentară lucrare tehnică.
Părea că-i pe cale să înceapă să plângă, chiar în mijlocul orei
de atelier. Mike scana împrejurimile; nu se uita nimeni. Se
întinse să atingă mâna femeii. N-avea nici el vreun răspuns.
Domnişoara Chumlig ar fi spus că nu pusese întrebarea po
trivită. Se gândi o clipă.
- Care va fi proiectul dumneavoastră pentru atelier?
- Nu ştiu. Ea ezită. Nici măcar nu înţeleg acest catalog de piese.
Mike făcu un gest spre laptop, însă imaginile rămaseră acolo,
de parcă erau săpate în piatră.
- Pot să v-arăt ce văd eu?
- Te rog.
Transferă controlul display-ului ei vizualizării sale asupra
listei cu piese. Imaginea tremura şi se estompa, o aproximare
624 VERNOR VINGE
1
In mecanica fluidelor, numărul lui Reynolds reprezintă raportul dintre
forţele inerţiale şi cele ale vâscozităţii, cuantificând importanţa relativă a aces
tor două tipuri de forţe în cadrul unor condiţii stabilite de omogenizare (n. tr.).
Serendipitate sintetica 625
MARY ROSENBLUM
Văd alb în faţa ochilor, cineva suspină, îmi simt buzele şterse
cu ceva aspru, care zgârie şi îmi simt saliva, apoi înţeleg -
oarecum - că suspinele sunt ale mele, numai că n-am acces la
acel eu care le-ar putea face să înceteze.
bine. E un vis lung. Prea lung, îmi spune un gând neclar. Vor
beam cu daturk, dar nu-mi aduc aminte ce-mi spunea ea. Ii
plac florile. Trebuie să plec în curând la muncă. Sper că n-am
întârziat... încerc să-mi scarpin nasul şi braţul nu mă ascultă.
Mă trezesc cu adevărat, cu adrenalina pulsându-mi în vene
fiindcă nu mă pot mişca, tot ce pot vedea e lumină albă şi unde
dracu mă aflu? Aud paşi grăbiţi, lumina albă e un tavan şi îmi
aduc aminte unde sunt.
Spital. Imobilizat de pat. Tuburi. Faţa mi-e bandajată. E atât
de al naibii de familiar.
Asistenta sau infirmiera sau cine-o fi îndrugă ceva, adre-
sându-mi-se, dar n-o ascult. Mă mulţumesc să aştept. N-am
nimic altceva de făcut.
Încă mai alunec între vis şi trezie când intră doctorul, dar
e prea curând şi el îi spune ceva tăios asistentei din cadrul uşii,
apoi se apleacă asupra mea, astfel încât să-i pot vedea faţa, iar
gheara aia îmi strânge din nou stomacul, pentru că zâmbeşte
şi ochii îi strălucesc.
A mers.
- Evoluţia e perfectă.
Face un pas într-o parte în timp ce două asistente în combi-
nezoane verzi, cu măşti şi mănuşi, se foiesc încoace şi încolo, de
conectând perfuzii şi un cateter, făcând una şi alta, lucruri pe care
trebuie să le facă. In cele din urmă, una întinde mâna spre faţa
mea şi strâng din dinţi, fiindcă încă mai ţin minte durerea pe
care am simţit-o cu mult timp în urmă, când îmi schimbau pan
samentele, durerea pe care nici un medicament nu o putea opri.
646 MARY ROSENBLUM
mai întreabă. Îşi face pur şi simplu apariţia şi, de data asta, eu
nu mai sunt atât de slăbit. Cred că sesiunea asta n-a mai fost
atât de lungă, nici eu n-am mai visat atât de mult, dar l-am văzut
din nou pe bătrân şi, de data asta, mi-a ţinut mâna în jurul lamei
cuţitului său şi m-am simţit atât de mândru când prima fâşie
de lemn de un argintiu palid mi s-a încolăcit peste încheietu
rile degetelor. Pe mâinile acelea nu e nici o cicatrice. Sunt ca
tifelate - pe de-a-ntregul. Aşa că amintirea e de dinainte, dar ştiam
asta. Mă întreb cine-o fi bătrânul. Bunicul? Mă concentrez în
căutarea unei amintiri, dar tot ce obţin e imaginea acelor mâini
mici şi catifelate, mândria aceea şi aşchia de lemn răsucită.
Într-o seară, după cină, scoate din buzunar un mini CD.
- Am adus asta acasă. M-am gândit că s-ar putea să vrei să
vezi cum lucrez.
Ţi se face pielea ca de găină - când te uiţi. Stau pe scaun, cu
genunchii strânşi sub bărbie şi privesc bolta rece a maşinii
foindu-se încoace si încolo, de-a curmezişul fetei mele. Asta-i
tot ce se poate desluşi - chipul meu - restul, doar cearşafuri verzi
şi lumină incandescentă. O serie de tuburi şi de fire conectează
bolta argintie a aparatului la ceva pe care nu-1 văd, iar el se
deplasează pe un soi de şină, ca un tren, înţelegeţi? Şi bănuiesc
că doctorul s-a ocupat de montajul filmului, fiindcă asta a durat
zile întregi, corect? Săptămâni. Dar maşina culisează înainte şi
înapoi şi nu e nevoie decât de vreo jumătate de oră ca să vezi...
cum creşte faţa mea. La prima trecere, aparatul împroaşcă ceva
de o culoare spălăcită... eşafodajul, aşa îi spune el. Când se
întoarce, pulverizează deasupra lui ceva mai roz... celulele. Şi
ele cresc, iar maşina împrăştie o altă parte a eşafodajului...
Continuă să se tot târască încoace şi încolo şi faţa mea...
creşte. Acolo unde majoritatea oamenilor au nasul există o
Mulţumesc, doctore 659
*
Traiul alături de doctor e oarecum staniu. E ca un vis din
care nu reuşesc să mă trezesc. Cred că acum am reuşit să înţeleg
despre ce vorba. A început să mi se pară OK să mă aflu acolo,
în camera aceea care a fost a cuiva. Presupun că e şi ca un fel
de închisoare, pentru că încă nu pot intra online şi nu pot să-
plec. Pot, dar ştim amândoi că, dacă o fac, ceva se spulberă.
Şi mă simt ca şi cum ceva din mine nu ar putea pătrunde
într-adevăr în miezul lucrurilor având o discuţie cu doctorul,
ca şi cum eu nu aş face parte din tot ce se petrece, ceea ce sună
de-a dreptul ca o nebunie, o ştiu. Dar e OK.
Vreau să vorbesc cu daturk despre asta.
660 MARY ROSENBLUM
Vreau să-ntorc capul şi, într-un fel, îmi trag o palmă în gând,
înţelegeţi? Hei. Uită-te la el. Trece pe stradă, aşa că priveşte-l.
Şi o fac.
E urât. Asta-i tot. Doar urât. Adică figura lui e prea colţuroasă,
prea cheală. Nu e conturată de-a-ntregul, înţelegeţi? Ar trebui
să fie... nu ştiu... mai bine definita. Poate că mama lui a mâncat
ceva stricat, sau a băut apă infestată când era gravidă, sau cam
aşa ceva. Şi gândul mă duce cu un an în urmă, când eram într-un
soi de cămin pentru copii, ca un fel de casă adevărată. Nu eram
doar noi, copiii arşi, mai erau şi alţii, iar feţele lor nu aveau nici
o vătămare... Doar că încă nu erau încă feţe. Şi mai aveau şi alte
probleme. Dar asta e ceea ce văd. Nu sunt normal, dar, ştiţi...
Sunt doar un tip care nu arată normal.
Nu un monstru. Nu cineva despre care nu poţi gândi decât
ohdoamneceisantâmplat?
Sfârşesc ajungând în genunchi pe podea şi plângând de
mama focului, cu lacrimile scurgându-mi-se pe blugi şi... e o
nebunie... n-am mai plâns niciodată. Ei, în spital, atunci da,
când mă durea. Dar nu şi după aceea.
Ce rost ar fi avut?
Plâng acum.
VANDANA SINGH
din două salturi dacă n-ar fi aşa de plin de lume, umăr lângă
umăr. Şi casele sunt la fel, înghesuite una în alta cu ferestre
ca nişte ochi lipsiţi de strălucire, şi scări înguste şi prăfuite şi
alei chiar şi mai înguste printre ele. Parterul este ocupat de
mici magazine vechi conţinând grămezi de cărţi cu miros
proaspăt şi înţepător, o aromă care te trezeşte precum cea de
cafea. E o zi caniculară, şi fără nici o umbră. Fata pe care o
urmăreşte este doar o altă studentă la Universitatea din Delhi
în căutare de chilipiruri, care se fereşte să nu fie îmbrâncită
sau pipăită, şi mai ales să nu i se fure poşeta. Băieţei desculţi
aleargă ducând limonada în pahare ciobite, şi bătrâni graşi stau
în maiouri în spatele tejghelelor, târguindu-se înverşunaţi cu
studenţi palizi şi lipsiţi de apărare prin zumzetul ventilatoa
relor electrice, frecându-şi palmele umede de burţile păroase
în timp ce îşi sorb băuturile la gheaţă, făcând apoi semn vreu
nui copil al nimănui atunci când tranzacţia se încheie, pentru
ca volumul dorit să poată fi depus în mâinile febrile ale
tânărului. Unii dintre proprietarii magazinelor adaugă o mică
predică pe tema „învaţă fiule, fă-i mândri pe părinţii tăi..."
Aseem nu a mai fost pe aici de mult (de fapt, din vremea când
el însuşi era la colegiu); nu e pregătit pentru aşa ceva: lumina
puternică a zilei, domul alb al moscheii ridicându-se în spa
tele lui, vechile ziduri de piatră ale oraşului încorsetându-1,
închizându-1 printre oameni, sudoare şi praf. E ameţit de
albele kurtas ale bărbaţilor, bărbile îngrijite şi tichiile de
rugăciune; se află, desigur, în partea musulmană a oraşului,
Vechiul Delhi, dar nu e atât de romantic cum îl făcea să pară
bunica lui. Are o sclipire rară de amintire din trecut de pe vre
mea când era copil mic şi asculta poveştile bătrânei. Bunica lui
fusese una dintre acele hinduse care nu se întorsese niciodată
680 VANDANA SINGH
Există un oraş sub oraş în care trăiesc cei săraci. Iar deasu
pra este aer curat cu minarete înalte şi udan khatolas care
zboară printre lumi. Nu există mizerie, cerşetori sau oameni
săraci. Ca atunci când vin în oraş VIP-uri din străinătate şi
poliţiştii îi alungă pe oamenii ca mine de pe străzile princi
pale. Dar Neechi Dilli e ca o închisoare, sunt convins. Ei nu
pot vedea soarele.
Om Prakash îşi azvârle mâinile în aer.
- Ce-aş putea să spun, Sahib?
Aseem ocoleşte masa şi îl apucă pe Om Prakash de umeri.
- Spune-mi, Om Prakash, nu sunt nimic altceva decât un
fir dintr-o ţesătură? Pot alege ceea ce fac, sau repet pur şi sim
plu nişte rânduri scrise de altcineva?
- Poţi alege să-mi rupi oasele, domnule, şi nimeni nu are
cum să te oprească. Poţi alege să te arunci în Yamuna. Indi
ferent ce faci, afectează lumea într-un fel oarecare. Uneori efec
tele rămân mici, alteori cresc ca un smochin. Cauzalitatea aşa
cum o numim noi este numai un efect de prim ordin. Buclele
cauzale de ordinul doi sar din timp în timp, la fel ca în viziu
nile dumitale, domnule. Viitorul, spune Panditji, nu este nici
determinat, nici nedeterminat.
Aseem îi dă drumul bărbatului. Î1 doare capul şi e foarte
obosit, iar Om Prakash nu fusese mai coerent ca de obicei. Se
simte golit de speranţă. In drum spre ieşire se întoarce să-i mai
pună lui Om Prakash o întrebare.
- Spune-mi, Om Prakash, acest Pandit Vidyanath, dacă
există - care e scopul lui? Ce încearcă să îndeplinească? Pentru
cine lucrează?
- Pandit Vidyanath lucrează pentru oraş, după cum ştii.
Altminteri lucrează doar pentru sine.
Delhi 693
BRENDAN D U B O I S
- Tom?
- Da, domnule?
- Vrei să te servesc cu ceva?
Tom îşi scarpină faţa murdară cu o mână la fel de murdară.
- Mama zice că nu ar trebui să iau nimic de la străini.
Niciodată.
Rick spuse:
- Păi, băiete, cum poţi spune că eu sunt un străin? Locuiesc
mai jos de voi, nu-i aşa?
- Îhî.
- Atunci nu suntem străini. Stai aici şi nu te mişca.
Tom se cocoţă pe un scaun de bucătărie din lemn şi Rick
se duse direct la dulap, deschise sertarul pentru argintărie şi
scoase o linguriţă. Se întoarse la lada frigorifică, deschizând
de data aceasta compartimentul pentru congelator şi scoase
repede o ceşcuţă de cafea cu toarta spartă. Aşeză ceaşca rece
pe masa de bucătărie şi îi dădu băiatului lingura.
- Uite, bagă la jgheab, zise el.
Tom privi curios, dar luă linguriţa şi răzui preparatul dulce,
cu aspect de gheaţă, de pe fundul ceştii. Luă o înghiţitură şi
chipul i se lumină, ca un bec în spatele unei bucăţi uscate de
pergament. Când lingura se ridică din nou, era aproape plină,
şi Tom înfulecă repede tot, linse linguriţa, încercând apoi să
lingă chiar şi interiorul ceştii.
- Vai, ce bun a fost, zise el. Ce era, domnule Monroe?
- Doar nişte limonada cu zahăr îngheţată. Nu-i rea, eh?
- A fost grozavă! Mm, mai aveţi, domnule?
Rick începu să râdă, gândindu-se cum o preparase de dimi
neaţă, ca s-o aibă ca desert după cină. Acum era pentru un băiat
de nici zece ani, dar ce conta?
706 BRENDAN DUBOIS
Lăsă unul din plicuri deoparte, să i-1 ducă lui Glen Roun-
dell, proprietarul magazinului universal. Era cecul lui de asi
gurări sociale, sosit cu o întârziere de doar trei luni, iar Glen -
care era în acelaşi timp şi bancherul oraşului - îl va lua pen
tru a acoperi cu el creditul lui Rick. Nu erau prea multe lu
cruri de vânzare zilele astea, aşa că oricât de minusculă ar fi
fost suma de pe cecul lui de asigurări sociale lunare, aceasta
era de obicei suficientă pentru a-i păstra contul în bună stare.
Mai era un fluturaş de reclamă pentru Târgul din Grafton,
planificat să se deschidă săptămâna viitoare. Un alt fluturaş,
anunţând reluarea, timp de o săptămână, a taberei pentru
Tinerii Cercetaşi de pe Lacul Conway, în exact aceeaşi perioadă.
Concurenţă, fără îndoială. Şi un plic subţire, timbrat Houston,
Texas, pe care se bucura să-1 vadă. Fusese nevoie doar de o lună
ca plicul să ajungă aici, ceea ce, după părerea lui, era semn bun.
Poate că unele lucruri încep să meargă mai bine în ţară.
Poate.
Deschise plicul cu un cuţit vechi şi zări înăuntru scrisul
familiar.
Dragă Rick,
Rick oftă.
- Foarte bine. Asta e crima de care sunt acuzat, faptul că
sunt educat. Asta accept. Dar imoral? Unde vă e dovada?
- Chiar aici, răspunse Marcia Cooper triumfătoare. Vezi?
Revista asta veche, cu poze depravate şi femei desfrânate... o
ţineai în casa ta, să o arăţi oricărui tânăr care trecea pe acolo.
Negi că ai avut asta în posesie?
Şi, în ciuda întregii situaţii, lui Rick îi veni să râdă, căci
Doamna Cooper ridica - şi ţinea strâns, bineînţeles, ca nimic
dinăuntru să nu se vadă - un vechi număr din revista Playboy.
Nenorocita de revistă se aflase în biroul lui şi uneori arunca
doar o privire pe paginile lucioase şi ofta privind o lume - şi
un tip de femeie - de mult apusă. Pe urmă i se năzări ceva şi
văzu o altă femeie în mulţime, cu braţele încrucişate, privind
cu dezgust înspre el. Totul se potrivea.
- Nu, nu neg, răspunse el, şi de asemenea nu neg faptul că
doamna Chandler, o dată în viaţă, a făcut un lucru bun că mi-a
făcut curat în casă. Ai mai găsit şi altceva acolo, doamnă Chan
dler, ce ai vrea să arăţi vecinilor tăi?
Ea continuă să-1 privească împietrită şi nu spuse nimic. El
ridică privirea către soare. Va fi iarăşi o zi fierbinte.
Comandantul făcu un pas înainte şi spuse:
- Nu vrem necazuri, domnule Monroe. Dar acum asta e
legea. Trebuie să plecaţi.
Îşi luă rucsacul, îşi vârî mâinile prin curelele roase, gâfâind
din cauza poverii.
- Ştiu.
Comandantul spuse:
- Dacă vreţi, pot să vă duc până la unul dintre oraşele înve
cinate, ca să vă scutesc de...
Steaua căzătoare 723