5.

Parint ~i copii
5.1 Dezvoltarea copilului meu. Factori care determina dezvoltarea
si pn la maturitate, copilul se dez-

Indi din momentul conceptiei volta fizic, menta l si afectiv.

Dezvoltarea fizic presupune dezvoltarea sa corporal (cresterea in inltime si greutate, dezvoltarea muschilor, glandelor, creierului, organelor sale), dezvoltarea abilittilor sale motorii (mers, desenat, scris etc.), dar si starea generala de sntate a copilului si alimentatia sa. Dezvoltarea cogntv inseamn dezvoltarea tuturor proceselor mentale ce intervin In actul cunoasterii ~i adaptrii 9i mediul inconjurtor si include: perceptia, imaginata, gndirea, memoria, invtarea, limbajul. Dezvoltarea psihosocal inseamn dezvoltarea personalittii lului si a abilittilor sale sociale, dezvoltarea sa ernotional. Nu putem evalua just dezvoltarea toate aceste componente. Rezultatele slabe la invttur ale unui elev, comportamentullui indisciplinat, atitudinea dezinteresat fata de scoal, lipsa de concentrare si atentie, chiulul, dificulttile de scriere si citire si multe alte probleme nu-si au intotdeauna rspunsul in lipsa lui de voint sau de inteligent, asa cum ne grbim sa concluzionm si sa-l catalogm cu neperrnis cruzime drept soi riiu, pros! sali icne. copi-

unui copil dac nu lum in calcul

De nenurnrate ori, cauzele pentru care copilul are note miei 9i/ sau este indisciplinat se regsesc intr-o alimentatie incorecr. lipsa de odihn, probleme de sntate (vedere sczut, tulburare endocrina, anemie etc.), lipsa de atcntie. sustinere si apreciere din partea farni-

Irina Petrea

5. Printi si capii

233

liei, neincredere in sine, stima de sine sczut, atitudine nefavorabila fata de scoal a familiei (sau, dimpotriv, presiunea pe care o pune asupra lui pentru a performa), in faptul c nu se simte iubit neconditionat de printi, in venirea pe lume a unui alt copil in familie, problemele economice ~i/ sau maritale aIe printilor lui (chiar dac nu e vorba de divort), expunerea lui la violenta fizic sau verbal, la abuz emotional, sexual (direct sau doar in calitate de martor), schimbarea domiciliului, pierderea cuiva drag, agresarea lui la scoal (e amenintat/ terorizat de btusi ~i/ sau de cadre didactice) si in multe alte aspecte pe care, dac nu le explorm cu seriozitate, promptitudine, dragoste, intelegere ~idelicate te, nu vom putea indrepta lucrurile si nu-l vom putea ajuta sa fac fata cu bine cerintelor scolii si nevoilor sale de instruire. Factorii care determina dezvoltarea copilului Ereditatea - mostenirea genetica, zestrea nativa difer de la copilla copil, chiar ~iin cazul gemenilor! Este o formula unica pentru fiecare individ si o adevrat loterie (inc).Unii acord o important exagerat factorului genetic, chiar exclusivitate, nemeritat in opinia multor specialisti, Exist, e drept, predispozti native, dar numai acestea nu sunt suficiente. Exist, de altfel, nenumrate exemple de talente si de genii nscute din printi obisnuiti s nu mai putini copii care par c n-au nici o vaga legatura de rudenie cu talentatii ~iinteligentii lor printi. Mediul in care creste si se dezvolt copilul este deosebit de important. Vorbim in primul rnd de familie, scoal, rude, prieteni, dar vorbim si de societatea in ansamblu, cu particularittile sale economice, culturale, sociale la un moment dat. Uneori, nu e suficient sa ai parte de o familie impecabil si de o educatie fara cusur; influentele din mass-rnedia, atitudinea generaI a a celorlalti oameni (adulti sau minori) cu care copilul vine in contact, conditiile economice si sociale pot interveni in dezvoltarea copilului si pot influente atitudinea lui fata de scoal. Educatia are un rol major in dezvoltarea copilului. Fara acest proces, care trebuie sa fie permanent si continuu, nu ii putem asigura

I
I

I
J

I
)

I I
)

adaptarea la cerintele societti in care trieste. Educatia nu insearnn numai instruirea copilului in scoal, ci presupune toate influentele informative venite din familie si societate. Presupune i educatia lu~ rnoral si .estetica. Un copil nu este educa t doar pe~t~u.a.deveni ~n ~r.ofeslOnist bun, ci si un printo bun, un cetatean civilizat, un individ moraI, un om care sa i~i poat intelege, controIa si :x~rima e~otiile personale, capabil sa njeleaga emotiila altora ~l sa se relationezo cu alti indi vizi. (C]! din criminalii de ~az~oi "" suntAperso~aje de o cultura deosebit, soti devotat si tati iubitori, de te intrebi cum de au fost in stare sa svrseasca attea orori? Cti profesionisti minuriati si oameni de mare talent n-au preferat sa-~i refuze niste oportunitti de afirmare profesionala in timpul dictaturii comuniste pentru c pretul acestora era delatiunea?) Cunoastsroa, moralitatea, simtul estetic, pe langa instruirea profesonal sunt roadele educatiei care trebuie sa vizeze dezvoltarea cognitiv a copilului, dar s pe cea psihosocial. Sa nu uitm nici de educatia fizic, educatia intru dezvoltarea armonioasa si sntoas a corpului nostru. Lenea, acest viciu rspunztor de multe dintre problemele scolarului, incepe cu nerniscarea ~i neingrijirea trupului. Factorul de imprevizibilitate. Presupunnd c genele noastre perfecte sunt perfeet transmise copiilor nostri, c educatia pe care le-o acordm este perfectii, c familia noastr si societatea in care trim ar fi perfeete, copiii nostri, culmea, tot ar putea sa fie imperfectii De ce? O intmplare drarnatic, un accident, o boa la, o trauma, o pierdere a cuiva drag, o desprtire, o discutis, o intlnire, o vacant, o carte, un film, fiecare poate avea un impact mai mare sau mai mie asupra dezvoltrii fizice, cognitive si psihice a copilului nostru. Orict de mare ne-ar fi vigilenta, orict de mare stiinta, hazardul ne poate juca feste. Important este sa stim cum sa-i facem fata in mod rational si, mai ales, sa ne ajutrn copilul sa-i fac fata. E trist sa vezi un copil care, dup ani de munc asidu, din pricina unui banal accident la antrenament, trebuie sa renunte la cariera sportiva, la marele lui vis de campiono Ar fi lns si mai trist ca propria noastr deceptie sa-l arunce in cea mai cumplit depresie.

I
J

I,

I,
,

234

Irina Petrea

5. Printi si copii

235

Nota bene!

Sa trirn si sa ne crestern cop strduindu-ne sa schirnbrn lucrurle pe care le putem schmba, acceptnd ceea ce nu putem schmba ?i avnd intelepciunea de a le deosebi.

5.2

Stilul in care ne educm copilul

Rareori printele autocrat discuta cu copilul, ii da explicatii (el nu considera c trebuie sa se justifice in fata copilului), vine cu argumente logice (la ce sa-si piard vremea cnd copilul trebuie sa fac asa cum a zis el, cii de nu ..). Si mai rar Iaud succesul, apreciaz efortul, incurajeaz si ridica moralul copilului in caz de esec - de obicei, deverseaz o tona de critici in capullui ~i un potop de ti-am spus eu ... vezi dac n-ai [acut eum ii-am zis. Un printe autocrat stabileste nenumrate reguli, multe adhoc, pe care numai elle poate inclca dac vrea - semn al puterii sale. Copilul unui astfel de printe este timorat, neincreztor, are o parere proast despre sine, comunica prost cu printele su, se ascunde de el, invat cum sa-l mint ~i sa-l pclesc, sa-i adoarrn vigilenta. Este un copil nehotrt, ia greu decizii (pe care nu le respect), nu i~i asum rspunderi. Adesea, se transform intr-un mototol. Nu se simte valorizat, iubit, inteles ~i apreciat, nu poate fi relaxat in preajma printelui su (de care are o team cumplit). CM e mie, se strduieste sa fac mereu pe plac printelui su, indiferent de ceea ce ~i doreste el si, treptat, ajunge sa nu mai fac dect ceea ce i~i doreste sau apreciaz printele lui. Din pacate, va continua sa triasc astfel si la maturitate, si acest lucru il va impiedica sa-~i triasc viata dup cum i~i doreste. O perioad, nu va constientiza acest lucru, dar va deveni tot mai nefericit si va acumula probleme in viata personal si profesional. Spre adolescent, teama lui de printele su se va nuania cu alte sentimente - ur, revolt, neputint - genernd un cocktail de emotii negative extrem de toxic. Unii copii pot deveni obrazniei fata de printe (simt c au crescut, c nu mai sunt tnci), se indeprteaz (par c-si inchid printii pe dinafara sufletului lor), se incptneaz sa nu fac ceea ce li se cere (sau fac exact pe dos) - forma lor de a se revolta. Alti adolescenti continua s-si asculte printii de fric, dar se vor simti tot mai neintelesi si mai strini in propria familie, prefernd tot mai mult compania prietenilor in mijlocul crora se simt apreciati. liberi, indrgiti, motiv de a pleca de acas cu orele ori de a sta inchisi in camera lor, cu cstile pe urechi, pe messenger, tot cu orele.

(printele despot). Printele autocrat trebuie sa detin controlul asupra tuturor persoanelor si chestiunilor din viata copilului, chiar si a celor mai mrunte detalii (de pild, ce culoare sa aib fularul, ce sosete sa poarte copilul). Printele autocrat e usor de recunoscut dup tonul de comanda pe care il are in orice comunicare (din care, adesea, rzbate un aer de superioritate), dup multimea intrebrilor pe care le adreseaz cu rspuns in da sau nu si cu rspuns sugerat, dup frecventa cu care utilizeaz expresii de genul peniru ea asa spun eu sau faei asa cum zie eu ea eu stiu mai bine sau taci, nu mai comental Rspunde, de obicei, in locul copilului la intrebri adresate direct acestuia de terre persoane, fara sa-i dea rgaz sa formuleze el insusi vreun rspuns. Trebuie in permanent sa verifice TOT ce a fcut copilul si e vesnic neincreztor in capacitatea acestuia de a face ceva. Aplic frecvent pedepse aspre, uneori ilogice si disproportionat de severe fata de faptele indezirabile ale copilului pe care il critica, il umileste si cruia ii vneaz greselile fara mila, pe care il cicleste necontenit si fata de care nu are niciodat rbdare. Nimic din tot ce face copilul nu e bun dac nu e perfeet. Pentru un astfel de printe, copilul este un etalon de msurare a statusului lui social, a respectabilittii sale, fie c vorbim de oameni simpli sau de persoane ultrasofisticate. Copilul, indiferent dac are 6, lO sau 17 ani, nu are voie sa exprime nici o opinie si nici sa ia singur vreo decizie toricum nu e In stare sau o sa [aci: el ce-o vrea cnd o fi la casa lui). In ierarhia familiei, copilul ocup un loc inferior si este tratat ca o fiint incapabil. Adeseori, este excesiv de protejat, cocolosit, printele nemaiatribuindu-i nici o sarcina si nici o rspundere tpeniru cil oricum /11/ e In stare sii o ducii pitnii la capatl fac eu mai repede ?i mai bine).

Stilul autocratic

li
I
1

I
I I

l
1
1

I
I

I
I

Irina Petrea

5. Printi si copii

237

Ca adulti, acesti copii pot dezvolta o problema vizavis de orice forma de autoritate (sef, patron, regulamente etc.) pe care tind sa nu o respecte, asociind-o, cu un printe abuziv, supranormativ. Stilul autocratic poate prea unora eficient pentru c obtin obedienta copilului. ntruct nu favorizeaz un climat de afectiune, de incredere si apropiere, intruct nu favorizeaz comunicarea si cunoasterea reciproca si nu se obtine cooperarea copilului, ci doar supunerea sa, pe termen lung, acest stil de educatie este pgubos pentru dezvoltarea emotional-afectiv a copilului, devenirea lui ca adult si, evident, pentru relatia printe-copil. Un asemenea printe confund educatia cu dresura. Stilul permisiv. Altfel spus, este stilul ne tragem de sireturi, opusul celui autocratic, nscut adesea ca o reactie de revolt a printelui fata de despotismul propriilor sai print (ajunsi acum bunici). Un astfel de printe nu impune copilului nici o regul, nici o limita, creznd c, astfel, copilul il va iubi mai mult si i~i va dezvolta neingrdt personalitatea, ba chiar c va invta sa conduca, sa devin lider! Acest printe este iubitor, chiar tandru fata de copilul su de la care are ins putine asteptri. Orice face acesta e acceptat, chiar si atunci cnd copilul ar fi putut lua o decizie mai bun. Acest gen de printe, cu toate c i~i iubeste mult copilul (cruia ii ofer, dac finantele ii permit, tot ce acesta i~i doreste), rspunde intr-o destul de mica msur nevoilor reale, in primul rnd nevoii de a avea in preajm un adult ferm si iubitor, care sa-i fie sprijin si indrumtor priceput. Copilul are libertatea de a-~i exprima si impune prerile si deciziile, adesea fara sa tin ctusi de putin cont de sentimentele celor din jur, de ce este mai bine pentru toat lumea. Printele poate sa incerce, la inceput, sa vn cu argumente ~i explicatii, sa negocieze cu copilul, dar, in cele din urm, va alege sa renunte in favoarea acestuia. Copilul creste rsftat si egoist, autosuficient, lenes, nesimtit, nepoliticos, obisnuit sa primeasc, nu si sa dea. Risc sa nu-si dezvolte abilittile sociale, empatia, sa nu irrvete s-si gestioneze emotiile, s-si dea aere de sef fata de ceilalti copii, sa fie nesuferit si sa aib probleme

la scoal, att in relatia cu colegii, ct si cu profesorii. Performantele sale scolare sunt, in generaI, mediocre sau slabe. Riscul, pentru printele permisiv, este de a-~i scpa din mn copilul care nu mai ajunge sa i~i dezvolte optim potentialul de care dispune.
.~
~,

,~
!~

3,'

l~

11\

I fti
I

l
I '

l
j

Stilul neimplicat (printele lasa-ma sa te las). Printela este dezinteresat fata de mai tot ce face copilul pe care il las sa fac asa cum il taie capul, sa ia decizii singur si, in generaI, sa se descurce cum poate. Copilul nu e supravegheat, vine si pleac de acas cnd vrea, mannc ce-si face singur sau ce gseste, e neingrijit si are o igien precara comparativ cu ceilalti copii. Crescnd, se deprinde sa-~i poarte singur de grija ~i sa ia decizii (tot ptitul e priceput!). Nu se simte (suficient de) iubit si ocrotit de print sai de care ins, in multe cazuri, este foarte atasat si pe care cauta sa-i ajute. Se strduieste sa obtin atentia acestora, apreciere, mngieri, cuvinte bune si, din acest motiv, rezultatele lui scolare pot fi foarte bune (cu pretul unor eforturi uriase). La limita, acest stil educational devine neglijarea copilului care, in lipsa unui printe grijuliu si iubitor, poate adera la un grup - surogat de familie -, poate pleca de acas in mod voluntar, abandona scoala, poate deveni victim a traficului de persoane si exploatrii in scopuri sexuale. Nu e lipsit de important statistica Autorittii Nationale de Lupt mpotriva Traficului de Persoane (ANLITP) care ne arata c, in 2007, 93% dintre disparitiile de copii nu sunt rpiri, omoruri si accidente, ci plecri voluntare de acas. Acesti copii ce pleac de acas s-au saturat sa tot fie neglijat (lsati flmnzi, neingrijiti, murdari) de printii lor indiferenti, ori agresat (btuti, amenintati, violati) de print abuzivi, adesea alcoolici sau drogati, lipsiti de venituri regulate cu exceptia alocatiilor copiilor loro n lipsa une i indrumri, in lipsa unor adulti care sa-i poarte de grij, copilul poate lesne intra in anturajul altor copii si tineri alturi de care incepe sa fure, sa vnd droguri, sa se prostitueze, sa consume

I
l
)

l
I I

Irina Petrea
,

5. Printi si capii

239

alcool si droguri. Chiar dadi grupul la care aderii nu este unul delinctogen, o data acceptat de grup, copilul va respecta regulile acestuia, oricare ar fi ele si orict de putin le-ar agrea, doar ca sa nu Fie exclus. In cutarea afectiunii si grijii de care le priveaz propriii tati si mame, multe adolescente i~i incep viata sexual aruncndu-se orbeste (dar pline de sperant) in relatii promiscue cu brbati mai mari dect ele, care le pot exploata sexual si chiar trafica in scopuri sexuale. Sarcinile la adolescent, avorturile, cstoriile (legale sau nelegalizate) sunt frecvente la fetele neglijate de familie. Alti copii neglijati de print se interiorizeaz profund, se distanteaz si se izoleaz de ei, triesc parca intr-o lume a lor, pot deveni depresivi, pot avea tendinte de suicido Stilul autoritar-echilibrat. Este o abordare plin de dragoste, grija si respect pentru copil, Printele impune anumite limite ~ireguli pe care le respect toti membrii familiei si care il vor ajuta pe copil sa invete sa se poarte adecvat in familie si in societate, sa i~i insuseasc valorile morale, etice si estetice. Cerintele printelui fata de copil sunt intotdeauna rezonabile. Printele este ferm, dar blnd, discuta si explic, acord timp ~i atentie fiecrui copil, laud si incurajeaz, apreciaz succesul s eforturile, glumeste, critica faptele si nu persoana si sanetioneaz comportamentele s atitudinile indezirabile just si prompt, de cele mai multe ori lsndu-l pe copil sa suporte consecintele logice si naturale ale faptelor sale. Copilul are dreptul sa i~iexprime in mod civilizat opiniile (care ii sunt ascultate, dezbtute ~i acceptate in mod merita t), este incurajat sa ia decizii pe care sa le respecte, sa i~i asume responsabilitt, Este indrumat, protejat, ingrijit, fara a fi rsftat, se simte ocrotit si iubit, important, valorosoChiar ~iatunci cnd este sanetionat, nu se simte altfel dect iubit de printele su si stie c a meritat sanctiunea, intelege unde a gresit, invat cum sa procedeze corect pe viitor. Comunicarea este bun, respectul si afectiunea sunt imprtsite reciproc. Copilul se simte special in ochii printelui su si este fericit.

Acest tip de relatie aduce multumire sufleteasc si dragaste, favorizeaz intelegerea, cunoasterea reciproca si apropierea intre copil si printii sai. Fiecare da tot ce are mai bun, viata de familie este mai plcut, greutatile si situatiile dificile sunt depsite mai usor, Copilul invat sa-s gestioneze ernotiile, sa empatizeze, i~i dezvolt abilittile sociale, inteligenta, capacitatea de adaptare si o bun constiinta de sine. Se dezvolt normal, echilibrat, din punct de vedere fizic, cognitiv si emotional-afectiv, invat bine la scoal, i~i poate valorifica in mod optim intregul su potential. In plus, va invta cum sa devin el insusi un printe bun pentru copilul su,
t.

l~
I ~.

\.;.~t ...

5.3

Recomendri generale pentru printi

i li
I

I;

l,
,
J

Sa-i artm copilului ct mai des afectiune, atentie si apreciere (AAA) prin gesturi si cuvinte, fara sa ne fie team c suntem ridicoli ori c, din aceast pricin, copilul nostru isi va lua nasulla purtare. Si adolescentii adora sa fie admirati chiar dac par c nici nu le pas de complimentele pe care le primesc de la noi! Nu oferiti ins aceste gesturi si cuvinte de afectiune imediat dup ce copilul s-a purtat urt, altfel, se va simti recompensat pentru fapta lui indezirabil si o va repeta. Sa fim un exemplu bun pentru copilul nostru. Copilul invat mult prin observatie si imitatie, iar noi, ca printi, suntem primele si cele mai importante modele din viata sa. Dac noi ne stpnim furia, si el va invta cum sa se stpneasc, dac noi vorbim urt, la fel va face si el. Sa nu ne transformm in lupi moralisti, ci sa facem noi insine tot ceea ce solicitrn si asteptm de la copilul nostru (inclusiv sa mai citim si cte o carte ... ). Sa fim consecventi, blnzi, fermi si previzibili. Copilul are nevoie sa stie la ce sa se astepte din partea voastr, care sunt regulile casei, ce are vaie si ce nu are voie sa Iac. Are nevoie de printi care stiu ce vor de la el, blnzi si siguri pe ei, care nu-si schimb din mers opiniile, regulile si asteptrile. Ambii printi trebuie sa aib

I I I

I
J

I l I

Irina Petrea

5. Printi s copii

aceleasi cerinte si asteptri din partea leasi reguli si tehnici de discipliniare. anarhie.

copilului si sa-i aplice aceAltfel, se naste confuzie si

ce altceva i9i doreste copilul). Sa nu considerm nimic din tot ceea ce face copilul nostru corect si bine drept "normal", ci sa ne exprirnm intotdeauna aprecierea: de fiecare data atunci cnd dorim sa-i forrnm un comportamenti abilitatel obisnuint: cu ocazia performantelor
l' .

Sa ne observm copilul cu atentie. Atunci cnd copilul nostru are o problema real, este absolut necesar sa identificm cauza care a dus la aparitia ei, altfel riscm sa o agravm (asa cum se intmpl dac Ium medicamente dup ureche, fara sa stim de ce boal suferim si ce anume a cauzat-o). De asemenea, e nevoie sa observamfrecventa cu care se produce un anume comportamenti atitudine indezirabilf), intensitatea si durata sa. De multe ori, avem impresia c un anume comportament apare din senin, fara logica cnd, de fapt, nu suntem atenti la evenimentele care-l preceda, la conjunctura in care se produce. Acestea se numesc antecedente si identificarea lor ne este de foarte mare ajutor in depistarea cauzei si in corectarea comportamentelor I atitudinilor indezirabile. Ce trebuie sa facem dac fiul sau fiica noastr are un comportament care ne deranjeaz? Sa observm cum se manifesta comportamentul Sa observm in ce situatii, in ce conjunctur il precede. si ct dureaz.

deosebite pe msur ce invat:

cnd si cnd, in mod aleatoriu, dup ce si l-a insusit. NB: Sa-i vnm
I

reusitele,

nu gresellel

I I

se produce, ce anume

I
j

I ~

Sa observm ct de des apare; cine mai e de fata. Sa observm ce intensitate Sa incercm sa determinm ne comunice astfel. are si ce efecte produce. ce urmreste copilul sa obtin sau sa

I
I I I
1

Sa nu pedepsim copilul direct proportional cu enervarea pe care ne-a provocat-o, ci cu gravitate a fapteil atitudiniil comportamentului su. Reactia noastr fata de comportamentul si atitudinea copilului nostru, maniera in care rspundern, nu trebuie sa depind de strile si dispozitiile noastre, ci exclusiv de ceea ce a fcut el (sau nu a fcut). Aplicati metode de disciplinare nonviolente chiar si pentru cele mai grave abateri ale copilului si aplicati-le imediat dup ce copilul s-a purtat urt (mai trziu, mai ales in cazul copiilor miei, nu mai au nici un efect, ei au uitat deja ce s-a intmplatl). Pstrati-v autocontrolul chiar si atunci cnd vi se pare c dinadins a fcut copilul ce a fcut, ca sa va fac in ciud si sa va enerveze. Nu pedepsiti aceeasi fapt de dou ori (initial, ii spui c nu are voie la televizor in seara respectiv pentru c nu si-a scris temele pentru a doua zi si, la sfrsit de sptmn, ii spui c nu-l mai iei in oras tot pentru c nu si-a scris temele in ziua de miercuri. E aberant! Nici mcar [ustitia din Romania nu pedepseste o fapt de dou ori). Nu tineti manie pe copil dup ce l-ati pedepsit si nu-i mai reprosati fapta o data ce a fost sanctionat pentru aceasta. E ca si cum nu l-a ti fi sanctionat destul. Sa formulm solicitri dare si concise. ndeplinirea sau neindeplinirea acestor solicitri de ctre copil depinde in mare msur de maniera in care noi i le adresm. Este util ca, pe lng solicitare, sa oferim copilului si instructiuni, mai ales dadi e mie sau li solicitrn

I
Comportamentele (relintrite revin. Dac ne pIace ceea ce face copilui, sa ne exprimm aprecierea direct (Mi-a pliicui di ai [dcu! ordine In camera dup ce te-ai jucat cu musafirui iiiu sau Grozaod compunere ai scris. Mi-a [cu! piacere sa o citesc ~i m-am simtit foarte bine la ultima sedintd, cnd diriginta ti-a apreciai-o de fata cu ioat lumea). Nu dorim sa repete un comportament indezirabil, nu-l recompensm cu atentie (sau ori)

I
I

lrina Petrea

5. Printi si capii

243

sa faca ceva ce de-abia a invtat sau e in curs de a invta. Privi ti-l cnd li vorbiti si adoptati un ton calm si fermo De multe ori, din tonul vocii noastre el i$i da seama dac noi ne asteptm sa ne ia in serios sau nu. Si se poart in consecint. Asadar, cnd ii cereti sa fac ceva, nici sa nu va ganditi c ar putea sa va ignore. Nu tipati peste capullui, nu rcniti la el din camera invecinat. Nu-i adresati o multime de solicitri in acelasi timp ca si cum ati dieta secretarei ce are de fcut in urrntoarele ore si nu-i dati instructiuni vagi (Georgel, sa nu [aci rele), ci ct mai precise (Georgel, te rog sa ceri voie copiilor inainte de a le lua lucrurile, nu dup). Exprirnati-v aprecierea fata de copil ori de cte ori le duce la indeplinire, fie si printr-un simplu muliumesc. Fiti pregtiti ca, atunci cnd copilul nu da curs solicitrilor pe care i le-ati adresat, sa-i dati un singur avertisment, dup care sa actionati. Sa avem reguli putine, dare si de bun-simt valabile pentru toat familia. Nu faceti un milion de reguli pe care nu le puteti respecta nici voi insiv (sau pe care le respectati cnd si cnd). O data ce formulati o regul, stabiliti $i sanctiunea pe care o atrage inclcarea ei. Nu adoptati reguli si pedepse abuzive. Nu-l arnenintati pe copil cu pedepse pe care nu vreti sau nu puteti sa le puneti in practic, altfel va erodati autoritatea si va pierdeti increderea de care va bucurati in ochii lui. Sa oferim copilului zilnic sansa de a ne da o mn de ajutor in gospodrie. A$a il obisnuim de mic sa fie cura t, ingrijit $i ordonat, sa i$i asume responsabilitti si sa se implice in viata de familie. In plus, este o sans minunat de a petrece mai mult timp cu el, de a-I invta tot felul de lucruri utile, de a-l cunoaste mai bine si de a ni-l apropia. Copiii adora sa fie de folos, se simt importanti, valorizati si capt incredere in ei. Sa nu-l lsm nesupravegheat. Un printe trebuie sa se asigure c stie unde este copilul lui si de ce e acolo, sa ii cunoasc prietenii, situatia scolara, locurile frecventate. Nu trebuie sa devenim maniaci si sa-l controlm de n ori pe zi (asa il facem sa se simt nedemn de in-

crederea noastr si vulnerabil, il iritm, il revoltm). Sa nu uitm ins c el comite cele mai multe pozne, intr in cele mai mari bucIucuri si i se intrnpl cele mai grave accidente cnd este nesupravegheat. Sa ne strduim sa fim o compani e plcut pentru copil. nvatati sa va jucati cu el, sa petreceti timpul irnpreun in mod plcut, chiar dac are 6 ani (si va fi nevoie sa cunoastoti toate aventurile lui Superman sau DeeDee) ori 16 ani (si va fi nevoie sa va informati in legatura cu ultimele gadgeturi, hituri, tunsori $i designeri trendy). Sa nu va fie team de ridicol dadi mergeti prin casa in patru labe impreun cu micutul de doi ani, dar nici sa nu deveniti ridicoli in ochii adolescentului vostru incercnd sa-i demonstrati cu toat seriozitatea c puteti dansa in ritmuri de hip-hop de fata cu cei mai buni amici ai lui. Evitati sa transformati weekendurile in zile de corvoad (cumprturi, splat de rufe, curtenie, mancare) din a cror rutin nu iesit dect o data pe an, in concediu, pentru c deveniti insipizi, plictisitori si lipsiti de umor. (Crui copil i-ar plcea sa aib o mam ursuz si un tat morocnos? Dac aveti nevoie de inspiratie, vizionati Ms. Doubtfire, Mary Poppins sau Suneiul muzicii.) Nu-l lsati toat ziua pe capul bunicilor sau in compania unei armate de ddace si bodyguarzi ca sa participati la toate evenimentele mondene la care sunteti invitati si sa sernnati sptmnal condica de prezent la cIuburile din oras. Curnd, veti deveni niste strini pentru el. Sa evitrn sa-l tratm ca pe o fiint inferioar dndu-ne aere de superioritate, tinndu-i predici pompoase, ciclindu-l fara odihn. facndu-i reprosuri peste reprosuri, tipnd la el, insultndu-l, punndu-i etichete si porecIe, umilindu-l, amenintndu-l, brutalizndu-l $i btndu-l. Acest tip de abordare inrutteste situatia intrindu-i comportamentele si atitudinile sale indezirabile, distrugndu-i imaginea de sine, increderea in el, tind punti de comunicare in tre noi si el. Copilul se va simti neiubit, nevalorizat, neinteles, neacceptat. Sa evitrn ntrebarile care incep cu de ce. Sa nu ne asaltm copilul cu acest gen de intrebri - De ce n-ai mncai? De ce te-ai bdtui la ecoala? De ce nu ti-ai fiicut tema? etc. Mult mai important este sa-l intrebm

I,

{!

i,

j
j,
! ,

I I I

I
J
J

244

Irina Petrea

1
'.1

CUM TE SIMTI? CUMI CE S-A INTMPLAT? Astfel, De ce n-ai mncai? devine Am ozu: cii n-ai mncat azi, cum te simii, ti-e rau?/ De ce te-ai bdiu! la scoald? devine Spune-mi, ce s-a inimplat azi fa scoalii?/ Cum s-au petrecut lucrurile de tu ?i colegul tu ali ajuns sa va baieii? / De ce nu ti-ai [dcut temele? devine Ce ai patit de nu ti-ai scris temeIe? Dac punem intrebri care cer copilului justificarea actiunilor sale se prea poate sa nu primim nici un rspuns (nu poate sa-9i justifice actiunile si faptele) sau sa primim scuze s justificri in loc de o relatare care sa ne permit si nou, ca printi, si copilului, sa intelegem ce s-a intmplat gresit si cum trebuie procedat. Din pacate, In loc sa ne concentrm asupra emotiilor si gndurilor copilului ("Cum te simti?" "Ce s-a intmplat?", ne concentrm, adesea, numai asupra faptelor sale. De aceea nu intelegern ce anume l-a determinat sa fac ce a facut. Nu intelegem, de fapt, ce se petrece in sufletullui. De-abia cnd putem sa intelegem resorturile emotiilor 9i gndurilor sale, vom putea intelege si faptele, comportamentele 9i atitudinile sale si le putem corecta.
NB:

: ,

Un copil nu e o masinrie care trebuie sa functioneze uns. Nici un animlut care trebuie sa fie domesticit, dresat. Un copil e asemnea unei pIante: are nevoie de dragoste ca de un prnnt fertil din care i~i trage seva; are nevoie de atentie ca de soare si de apreciere, ca de ap. Faceti-va copilul sa se simt special. E grozav sa triesti cu sentimentul c esti cea mai important persoan din viata celor mai importante dou persoane din viata ta: MAMA si TATA!