,..

6. In loc de incheiere

Mi-am trit viata de elev sub dictatur, intr-o vreme in care singurele distractii ale copilriei erau crtile, The Muppets Show si desenele animate. Aveam 120 de minute de program tv pe zi din care, vreme de 90 de minute, se vorbea despre succesele cuplului Ceausescu in politica international, despre duduitul economiei socialiste romanesti ~i viata noastr fericit (ce includea alimentatia rationalizat pe care ti-o castigai stnd la cozi kilometrice cu cartela in mn), in tara cu cele mai multe lumnri pe cap de locuitor (curentul electric venea numai ct sa prindem cele dou ore de program tv, sa nu-l pierdem din vedere pe multiubiiul si pe multstimata 10). La Pia tra Neamt, nu-i puteam prinde nici pe bulgari, nici pe srbi sau unguri, numai pe rusi via Chisinull. Vara alergam de dimineata pn seara cu cheia de gat, jucndu-m cu ceilalti 60 de copii din cvartal. Noaptea, citeam cu nesat pn cnd mama trebuia sa vin si sa-mi confiste lanterna. Tnjeam dup toate minunile Occidentului: blugi, ciocolat. banane, spray si spun Fa, pantofi Leonardo. Nici nu-mi imaginam c o sa le vd vreodat stnd pe rafturile magazinelor si eu o sa trec nepstoare pe langa aceste produse, cutnd ceva mai bun. Tricourile si teniIO

Pentru cei mai tineri sau cei care, din fericire. au uitat, lui Nicolae Cl'au;;escu

i se

Il

spunea adesea Ivuiltiuntu! IOZ'llr!l~ conduciitor, in timp ce Elena Ccauscscu era numit nnnt=tinuna lovartl~il. n Telcviz iunea Rornn erau persoanl' spccial angajate care numrau de ctc ori )ii ce apelative primeau cei doi in ficcare program ce urrna sa fie difuzat. .. E vorba de vizionarea prograrnclor televiz iunilor nationnle aIe trilor vocine. A-i prindc pc blligari insernna a prinde semnalul televiziunii nationale bulgrcsti.

Irina Petrea

6.

In

loc de inchciere

247

sii chinezesti, pasta de dinti MAXAM si samponul de mere verzi bulgaresc erau dovada c ~i fratii nostri comunisti pot face (dac vor) minuntii cu iz capitalist. Cafeaua nu ma interesa, nechezolul fcea destul zat ct sa ghicim in el. Pe toate le cumprarn de pe piata neagr, la preturi astronomice (dar reale din punct de vedere economie), cu mai multa spaim in oase ~i msuri de prevedere dect i9i achizitioneaz azi narcomanii dozele in Ferentari.

ne la Vocea Americii si srnbta seara, cnd Radio Kuweit transmitea dou ore Music by rcqucst. Melodiile Madonnei, ale lui Peter Gabriel, Bon [ovi, Cindy Lauper, ascultate seara, dup ora lO, pc intuncric, cu sonorul la mic (sa nu aud vreun vecin si sa ma toarne la Sccuritate), ma fceau sa visez la o viat trit si altfel, in mai bine. La vremea aceea, Irina Margareta Nistor era VOCEA filmelor. Toate starurile de la Hollywood, de la Meg Ryan, Billy Crystal, Michael Douglas, la Demi Moore, Arnold Schwartzenegger, [ack Nicholson si Danny de Vito, aveau aceeasi voce - guturala, vivace, nostim, inconfundabila. Nopti intregi am petrecut in compania vocii Irinei Nistor, privind pe ascuns filme (interzise!), copiate la a saptea mn pe casete VHS (interzise!), derulndu-se in aparate video (interzise!), cauzndu-mi vise (interzise!). Pe Irina Margareta Nistor n-o putea interzice nimeni! Era, pe atunci, scoala asa de frumoas cum cred unii? A9! lama tremura m de frig In uniforma de terga l subtire si vara ma sufocam de cald pentru c era 100% sintetica. Slile de clas erau cnd adevarate saune, cnd frigidere. Laboratoarele nu mai primeau de zeci de ani materiale didactice si orele de fizic, chimie 9i biologie se derulau mai mult in clas - norocul meu c imi imaginam reactiile, fenomenele si experimentele despre care invtam. Aveam ore de informare politica, materialism dialectic si istoric si propaganda de partid. NlI erau burse in strintate, de plecri nici nu putea fi vorba (chiar si in Iagrul comunist era greu sa te misti), nu aveai de unde sa cumperi crti in limbi strine sau reviste de specialitate. Profesorii ~i tineau ins orele cu toat seriozitatea. Nu erau perfecti, nu erau nici pe departe perfecti. dar ii luarn In serios. Eu. tata, mama, ceilalti copi i, ceilalti printi, toat lumea. Ne doream sa fim ca ei - respectati ~i salutati de toat lumea, In scoala, pe strada, in ora)'. Unora le puneam porecle. pe altii ii imitam. Ali fost ~i unii pc care i-arn injurat (in gand, cu sentirneutu l c am comis o blasfemiot). Unii profesori erau ca niste oameni de lumin ce imi umpleau sufletul de bucurie cu simpla lor prczent - mi se preau incredibili de

Am dus-o greu - multi altii au dus-o si mai greu dect mine. n toat nebunia vietii de atunei, au existat ins cteva minuni care mi-au fcut existenta suportabil: bibliotecara scolii, biblioteca judetean, radioul si lrina Margareta Nistor. Bibliotecara scolii era o DOAMN imbrcat ca in filmele britanice din anii '50, cu bluz alba, impecabil apretat si calcata, cardigan, fust dreapt si ciorapi cu dung. Avea o coafur perfect si ochelari peste care ne privea cu ochi sfredelitori. Biblioteca scolii era templul unde slujea ca o vestal credincioas. De la ea am invtat cum sa te porti cu o carte - cu atentie, respect si adrniratie. Cnd imi intindea un volum de pe raft, prea c tine in minile ei Sfintele Daruri. Eu o primeam ca pe imprtsanie. Luam dou-trei crti cu imprumut la fiecare zece zile si, cnd le aduceam inapoi, Doamna Bibliotecar ma verifica subtil, discutnd amabil despre personaje si aventurile lor. .. n clasa a V-a am primit dreptul sa-mi deschid fis de imprumut la Biblioteca [udetean, unde mergeam de cte dou ori pe luna, crnd sacose de crti pe care le alegeam cu atentie dintre sute de volume, parcurgnd in vrful picioarelor culoarele dintre rafturi, vorbind in soapt, sa nu tulbur linistea acelui spatiu sacrosant. Crtile erau fereastra prin care evadam din lumea srac si ingrdit din jurul meu, care, din zi in zi, devenea mai cenusie, mai inghetat si mai lipsit de sperant. Aparatul de radio era puntea mea aerian spre lumea libera trei ore pe sptrnn: joi seara, cnd ascultam o ora topul Bilboard Magazi-

Irina Petrea

frumosi si le sorbeam fiecare cuvnt, imi ddeau incredere in mine si imi dezvluiau secrete minunate cu ajutorul crora ii minunam mai departe pe bunicii mei btrni, pe copiii de la bloc, pe colegele mamei ... Pe tata nu stiu dac l-am minunat vreodat, dar sper sa reusesc. Alti profesori intrau la clas aducnd cu ei crivt, grindina si ploaie, asemenea uriasului din povestea lui Oscar Wilde (mai ales o anume profesoar care era la fel de temuta ca o tornad F6!). Semnau teroarea in bnci si, dincolo de invectivele cu care ne improscau, imi aduc distinct aminte de btaia inimii pe care mi-o auzeam in urechi ca o tob: bum, bum, bum. La fiecare ora. Bum! Bum! N-am fost o eleva model, n-am fost un copil ca la carte. Aduceam acas pui de pisic plini de purici, ma bteam cteodat cu sora mea pn ne ddea sngele, puneam porecle, ma suiam prin toti copacii, pierdeam frecvent cheia casei ~i banii de buzunar. Uram spanacul, somnul de dup-amiaz si interdictiile de tot felul. Vreo cteva luni (eram in scoala generala), m-am delectat furnd din magazine (numai spunuri fine de fata, in special spunul Oana!). Prima tentativ de a fuma a fost la sase ani, ultima la treizeci (totusi nu m-am apucat de fumat niciodat). Nimeni nu trebuia sa-mi aduc aminte c am de fcut teme - mi le fceam singur, pn sa vin mama de la munc. Am invtat singur pentru toate examenele si n-am fcut meditatii dect cu tre i luni inainte de admiterea la facultate. Imi purtam prul vlvoi sau tuns cu lama (de mine) si aveam grija sa-i schimb culoarea cam la dou luni o data, dar asta nu ma impiedica sa particip ~i sa c.~tig premii la concursurile scolare si la olimpiade. Purtam uniforma regulamentar, dar o asortam cu ciorapi in culori care astzi mi-ar rci retina. Veneam machiat la scoal (cu fond de ten, pudr si fard de obraz), dar cu temel e fcute si lectiile invtate. Purtam tocuri stiletto si, evident, panglicuta alba pe cap. Garderoba era pe trei sferturi creatia mea - de la tricotaje pe care mi le admirau toate bunicile din pare, la fuste scurte care-l fceau pe tata sa spumege de furie si haine largi care o fceau pe marna sa se intrebe cum de nu mi le zbura vntul de pe mine. Nu schingiuiam animale, nu consumam alcool si n-am fugit de acas niciodat (desi

6. In loc de incheiere

249

m-arn gndit la asta de vreo cteva ori!). Sunt convins c i-am facut pe multi sa se intrebe ce se va alege de mine si de viata mea, desi am fost un copil si un adolescent absolut normal. La scoal, desi aveam note bune si nici o abatere disciplinar, am fost totusi btut, arnenintat. umilit, jignit de unele cadre didactice, alturi de multi alti copii mult mai inteligenti si mai cuminti dect mine. Unii profesori preau c nu observ la noi dect defecte, in vreme ce pe altii nu-i interesa dect dac invtam bine si ne purtam civilizat. Odat ajuns la catedr, am luat hotrrea sa ma port cu elevii mei

asa cum s-au purtat cu mine profesorii mei cei mai dragi (si cum mi-ar fi plcut sa se poarte teti): Sa le vorbesc frumos (chiar si cnd sunt suprat sau nervoas)

Sa ii tratez cu respect (chiar dac ei nu-mi arata respect) Sa nu intrzii ori sa lipsesc de la ore (ca sa nu le dau un exemplu prost) Sa le cer scuze cnd gre~esc fata de ei (fara teama c imi stirbesc din prestigiu) Sa admit cnd au dreptate (pentru c nu e nimeni care sa le stie pe toate si nimeni care sa nu stie nimic) Sa nu le critic imbrcmintea, coafura si, mai grav, accesoriile (nu sunt stilist si, pe urrn, gusturile nu se discutl) Sa le ascult opiniile si sa [in cont de acestea (altfel cum as fi putut sa le pretind sa imi asculte opiniile?) Sa ii apreciez si sa le dau note pe merit, fara prtinire (in amintirea attor lacrimi pe care le-am vrsat din aceast pricin)

Irina Petrea

6. In loc de ncheiere

Sa nu ii jignesc, sa nu ii insult, sa nu-i tratez cu superioritate fel, ar fi fost ca si cum n-as fi fost ca ei niciodat)

(alt-

Sa le fac orele ct mai plcute ~i interesante (sa-mi irosesc timpul ar fi fost curata prostie, sa-l irosesc pe allor ar fi fost o crim) Sa ii incurajez sa gndeasca liber, sa i~i afirme opiniile si sa le sustin cu argumente (de la Revolutia Francez incoace, milioane de oameni au suferit ~i au muri t in numele acestui drept fundamental, al liberttii de exprimare; cine eram eu ca sa li-l incalc?) Sa le ofer ocazia sa viseze, fie si numai cteva secunde, mcar din cnd in cnd, la ceea ce i~i doresc sa devin in viat si sa ajung acolo unde i~i doresc sa ajung (visul m-a ajutat adesea sa rrnn intreag la minte si mi-a dat putere sa merg mai departe, chiar si atunci cnd logica imi spunea c nu am nici o sans) Sa-i fac sa pretuiasc viata ca pe darul cel mai de pret de la Bunul Dumnezeu si sa n-o iroseasc, sa-i ajut sa se pretuiasc pe ei insisi (fara respectul de sine, omul e ca o casa fara ferestre. Pe unde sa intre lumina?) Sa le ascult ofurile ~i sa incerc sa-i ajut ori de cte ori intrnpinau o problema (altfel, as fi fost un om mai mie dect ei, nu unul mai mare). Cea mai plcut amintire de elev? Ora la care profesoara de limba romn, dup ce mi-a citit compunerea, mi-a spus c, dac n-ar fi stiut cine a scris-o, ar fi putut jura c-i a lui Geo Bogza. Cea mai neplcut? Btaia: cu btul la palma, cu palma peste fata, cu capul de tabl si tra sul de par. Dureros, umilitor, revolttor' Cea mai plcut amintire la catedr? Inspectia de grado Elevii stiau ct era de important pentru mine si c nota mea depindea si de ei. Dragii de ei, au fost att de curajosi si de inimosi, att de atenti ~i de concentrati! Cu totii au dat ce au avut mai bun, ca niste soldtei pe front. Nu se gndeau dect la mine, sa nu ma fac de rs.

Intr-o zi de 8 Martie, ctiva elevi de-ai mei s-au gndit sa-mi fac un cadou: un buchet de flori si o carte. Cea mai frumoas dedicats pe care am primit-o vreodat se afla acolo, pe prima pagina: A rose is beautiju! for a day bui you are beautijul for ever. Sper c am rmas in amintirea lor asa cum au rrnas ~i ei in amintirea mea - pentru totdeauna. Profesorilor si elevilor mei dragi le dedic aceast carte. Scoala poate fi cu mult mai mult dect o institutie. Scoala poate fi o parte importanta din noi insine. Depinde numai de noi.

"

j: