APLICAII ALE BIOTEHNOLOGIEI N DOMENIUL PROTECIEI MEDIULUI

TRATAREA APELOR REZIDUALE Apele reziduale industriale i municipale se caracterizeaz prin coninut relativ ridicat de impuriti organice/anorganice, care prin descompunere formeaz compui gazi cu miros neplcut i reduc coninutul de oxigen dizolvat afectnd viaa acvatic. Apa poate conine i microorganisme, metale grele sau alte toxine duntoare florei i faunei. Principalii contaminani ai apelor reziduale sunt: - solide suspendate - formeaz nmoluri - compui organici biodegradabili - n mare parte - proteine - hidrai de carbon - grsimi - germeni patogeni - provoac mbolnviri ale omului i animalelor - ngrminte (cu N i P) - conduc la o dezvoltare excesiv a florei (algelor) provocnd un dezechilibru prin srcirea apei n oxigen dizolvat - poluani organici - benzen - aciune cancerigen, mutagen, etc - hidrocarburi clorurate - organici refractari (nebiodegradabili): - adesea nu se ndeprteaz prin procedee - substane tensioactive (surfactani) convenionale de tratare a apei - fenoli - pesticide - metale grele - provenite din mediul casnic - anorganici: calciu, sodiu, SO4 Principala problem a tratrii apelor reziduale const n variaia compoziional, n special n cazul apelor industriale. Tratarea apelor reziduale conine trei secvene majore: - pretratarea/tratament primar; - tratare biologic/tratament secundar; - tratament special/tratament teriar

Pretratare omogenizare neutralizare sedimentare

Tratare biologic aerob anaerob

Tratament special (purificare avansat) filtrarea adsorbie tehnici membranare nitrificare/denitrificare eliminare compui cu fosfor Tratare nmol aerob anaerob Uscare nmol Ap tratat

Depozitare nmol Incinerare

TRATAREA BIOLOGIC -poate fi aerob/anaerob; - alegerea metodei se realizeaz funcie de: - concentraia de substane organice biodegradabile; - volumul ce urmeaz a fi tratat procese de tratare aerobe: se bazeaz pe reacia general:

compus organic + O2 + N + P (celule, microorganisme) celule noi + CO2 + H2O + produi microbiali solubili O parte a compuilor organici se oxideaz la CO2 i ap, o alt parte se utilizeaz n obinerea de biomas. epurarea cu nmol activ: dezvoltat nc din 1914, se desfoar conform schemei:

n procesele menionate aerarea are loc uniform pe toat lungimea reactorului (reactor orizontal) ceea ce nu este optim, deoarece necesarul de oxigen este mai mare la intrare, unde concentraia de impuriti este mai mare. Ca urmare, la intrare va fi un deficit mare de O2 n timp ce la ieire un surplus (ceea ce este neeconomic).

Ca soluii se poate realiza: o reducere treptat a gradului de aerare; alimentarea cu ap rezidual pe toat lungimea bioreactorului. Bioreactoarele orizontale pot fi nlocuite cu bioreactoare cu biofilm, care faciliteaz dezvoltarea biofilmului pe suprafee solide, rmnnd astfel n n incinta reactorului. Un rol important l reprezint suprafaa de biofilm raportat la volum, care poate varia de la 200 m2/m3reactor la 2000 - 3000 m2/m3reactor. eliminarea azotului i fosforului: Eliminarea N se bazeaz pe dou procese diferite: a) nitrificarea, n prezena oxigenului: + NH4 + 2 O2 NO3 b) denitrificarea, realizat n prezena compuilor organici biodegradabili, cum ar fi metanolul, n absena oxigenului i necesit un reactor suplimentar (la fel i n cazul eliminrii fosforului): 6 NO3 + 5 CH3OH 3 N2 + 6 HO + 5 CO2 + 7 H2O epurarea anaerob: prezint cteva avantaje fa de epurarea aerob: o formarea unor cantiti mai mici de nmol; o obinerea de gaz cu putere caloric ridicat (metan denumit biogaz); o costuri reduse. dezavantaj: o gradul de reducere a impuritilor organice este inferior celui realizat prin epurarea aerob; se realizeaz cu ajutorul unui complex de microorganisme care transform materialul organic n metan i dioxid de carbon n trei etape: etapa 1 etapa 2 H2 Compui organici compleci (hidrai de carbon, proteine, lipide) etapa 3

Acizi organici superiori (propionic, butiric)

CH4

CH3COOH n prima etap, compuii organici (molecule mari) sunt hidratai la compui monomerici solubili ca zaharide, aminoacizi, acizi grai i alcooli. Aceti produi de hidroliz sunt apoi utilizai de microorganisme ca surs de carbon cu producerea de acizi organici, dioxid de carbon i hidrogen. n etapa 2 acizii organici cu 3 4 atomi de carbon sunt transformai n acid acetic CO2 i H2 de ctre bacteriile acetogene. n ultima etap, metanogrn, se obine CH4 din aci acetic, CO2 i H2, conform reaciilor: CH3COOH CH4 + CO2 H= 34 kJ/mol CO2 + 4 H2 CH4 + 2 H2O H= 164 kJ/mol Selectarea tipului de reactiv utilizat se face funcie de: -proprietile fizico-chimice ale compuilor prezeni (cantitate, reactivitate, etc.); Principalele tipuri de reactoare folosite n epurarea anaerob sunt:

reactoarele cu amestecare mecanic; cu recirculare (pneumatic); hidraulic prin injecie de gaz inert lipsit de O2; reactoare hidraulice su strat fix fluidizat Tip ap Reactor ap cu 0,5 25 kg/m3 impuriti - cu amestecare uor degradabile, hidrai de - conversie 80 95 % carbon inferiori ap cu 0,5 25 kg/m3 impuriti uor degradabile, carbohidrai superiori, proteine 3 ap cu 25 200 kg/m impuriti greu degradabile hidraulic; n strat fluidizat; cu biofilm conversie 95 % conversie 90 98 % Domeniu de utilizare - distilerii; - industria chimic (celuloz i hrtie); - industria alimentar; - industria amidonului; - industria alimentar; - bere; fermentaii; industria alimentar.

PROTEINE DIN CULTURI DE MICROORGANISME Creterea demografic alarmanta ridica o serie intreaga de probleme, una dintre elefiind cea de asigurare a alimentatiei si in primul rand a necesarului de albumine. Consumul minim necesar / zi este, conf. FAO, de 65 -70 g. Daca in America de Nord, respectiv Australia acest consum este de aprox.93 g/zi, in zone geografice mai sarace sau mai populate cum este Africa este de 61glzi, respectiv in Asia de 57g/zi. Proteinele se descompun in organism in amino-acizi ceparticipa la procesele metabolice. Cantitatea de total proteine se afla intr-un echilibru dinamic in \)rganism, intre descompunere si sinteza. Timpul de injumatatire a cantitatii totale de proteine este de aprox. 80 de zile. Spre deosebire de lipide, proteinele nu pot fi stocate in organism, astfel ca in cazul unei alimentatii deficitare apare 0 extenuare, slabire generala a organismului. Consumul uman minim pe zi de amino-acizi esentiali pentru 0 alimentatie sanatoasa a unui om cu 0 greutate de 70 kg este prezentat in tabelul 1: Tab.1. Consum minim de aminoacizi esentialil zi Amino-acid Amino-acid Cantitate, g/Zi Cantitate, g/zi
L-izoleucina L-leucina L-lisina L-metionina+cisteina 0.7 0.98 0.84 0.91 L-treonina L-triptofan L-valina L-fenilalanina+tirosina 0.49 0.245 0.7 0.98

Deoarece alimentele traditionale sunt insuficiente si de multe ori deficitare in amino-acizii esentiali, a aparut necesitatea gasirii unor surse noi conventionale si neconventionale de producere de proteine. O importanta deosebita pentru dezvoltarea biotehnologiei a avut-o obtinerea de biomasa bogata in proteine, utilizand ca materii prime atat prod use traditionale, bogate in hidrati de carbon, cat si materii prime neconventionale ca metan, metanol, n-parafine sau titei. Sub denumirea de proteine monocelulare, SCP (single cell protein) se inteleg, in sens restrans, proteinele separate din culturi de microorganisme, a bacterii, drojdii, alge. De cele mai multe ori, insa, masa celulara obtinuta in urma unor culturi se separa, se spala, se usuca si se utilizeaza ca atare. In acest caz ar fi mai adecvata denumirea de SCB (single cell biomass). Continutul brut de proteine al acestor prod use, in functie de natura microorganismului producator si al procedeului de cultura se situeaza intre 40-75% substanta uscata. Microroganisme utilizate in obtinerea biomaselor proteice se clasifica in patru categorii: - bacterii, - drojdii, - fungii si - alge In vederea utilizarii microorganismelor la obtinerea biomaselor proteice acestea trebuie sa satisfaca anumite cerinte fiziologice, dintre care cele mai importante sunt: - posibilitatea de crestere pe medii simple, avand insa capacitatea de asimilare si a unor substante complexe si/sau amestecuri de compusi cu continut de carbon; - sa poata utiliza ca sur sa de azot amoniac sail samri ale acestuia; - sa existe posibilitatea efectuarii unor modificari genetice; - sa asigure 0 conversie cat mai mare a sursei de carbon; - sa prezinte 0 viteza mare de crestere si sa prezinte 0 crestere stabila in culturi continue; - sa realizeze 0 densitate celulara ridicata; - sa permita 0 temperatura optima de crestere cat mai ridicata; - sa fie tolerabile la modificari ale pH-ului; - sa prezinte rezistenta la contaminare. In afara acestor cerinte de ordin fiziologic se impune ca microorganismele utilizate In obtinerea de biomase proteice - sa aiba un conti nut de proteine, grasimi, hidrati de carbon de inalta calitate; - sa aiba un continut cat mai redus de acizi nucleici; - sa prezinte proprietati nutritive cat mai ridicate; - sa fie netoxice si usor digerabile (asimilabile);

- sa prezinte proprietati organoleptice (gust, miros) corespunzatoare; - sa fie cat mai usor separabile din mediul de cultura si - sa permita procesarea ulterioara fara degradare. 1. Bacteriile Dintre caracteristicile impuse utilizarii bacteriilor in obtinerea biomaselor proteice, cea mai impOlianta este asigurarea unei conversii cat mai mari a sursei de carbon in mas a celulara si a unui randament de crestere ridicat. Acest lucru este impOliant nu numai datorita faptului ca 0 buna pmie din pretul de cost al produsului il constituie pretul materiei prime, dar si datorita faptului ca randamentul de crestere are implicatii impOliante in procesul de productie. 0 conversie eficienta a substratului are ca rezultat un randament mare de celule si deci 0 productivitate mare, un necesar mai mic de oxigen, respectiv 0 cantitate mai mica de energie eliberata pe unitatea de celula produsa. Aceste fenomene influenteaza la randul lor costul de productie, diminuand costul necesar aerarii, respectiv racirii fermentatorului. Utilizarea bacteriilor la obtinerea de biomase proteice prezinta urmatoarele avantaje: viteza mare de cresteIte si un randament ridicat de celule pe substraturi cu continut de carbon, mai mari decat la oricare din celelalte categorii de microorganisme; continut ridicat de proteine; calitatea superioara a proteinelor din punct de vedere al compozitiei in amino-acizii constituenti, in special cei esentiali. Dezavantajele prezentate de bacterii constau in: numarullimitat de specii utilizabile pentru domeniul alimentar; dimensiunea mica a celuleloJ ceea ce determina dificultati in etapa de separare (filtrare); continut relativ ridicat de acizi nucleici. 2. Drojdiile sunt microorganismele cele mai utilizate in obtinerea de SCP pentru uz alimentar, fiind fomie bine tolerate de organismul animal si uman. Dintre diferitele specii de drojdii trei sunt categoriile cele mm utilizate si anume drojdiile de bere din clasa Saccharomyces, drojdiile Candida si Torula. Utilizarea drojdiilor in obtinerea de biomase proteice prezinta urmatoarele avantaje: pe langa continutul profeic, sunt impOliante smse de vitan1ine ale complexului B si produc in cantitati mici vitamina E si provitamina D; au un conti nut relativ redus de acizi nucleici; au 0 toxicitate redusa si sunt bine tolerate de organismul uman si animal; dimensiunea mare a celulelbr faciliteaza separarea din mediu de fermentatie. Principalul dezavantaj consta in continutul mai redus de proteine a caror compozitie in amino-acizi cu continut de sulf este mai sarac. 3. Fungii a caror utilizare ca sursa proteica este relativ de data recenta, desi utilizarea ciupercilor in industria alimentara este de foarte multa vreme cunoscuta. Cercetarile in domeniul SCP au aratat ca: viteza de crestere este mai lenta decat a bacteriilor, respectiv a drojdiilor; au un continut proteic mai scazut; proteinele din fungii sunt deseori deficitare in amino-acizi cu continut de sulf; ridica serioase probleme din punct de vedere al toxicitatii, digestibilitatii si continutului nutritiv. Cu toate neajunsurile prezentate, datorita faptului ca fungiile produc 0 gama variata de enzime care hidrolizeaza sursa de carbon, ele sunt apte de a creste pe materii prime complexe ca celuloza, hemiceluloza sau amidon, pe care Ie asimileaza cu usurinta. De asemenea, permit recuperarea prin simpla filtrare, ceea ce reduce semnificativ costurile de operare. 3. Algele reprezinta o sursa deosebit de atractiva in obtinerea de biomase proteice, datorita posibilitatii lor de asimilare a dioxidului de carbon. Unele specii de alge au capacitatea de asimilare si a azotului atmosferic (algele verzi-albastre). Obtinerea maselor proteice se realizeaza in bazine deschise sau lacuri naturale. Datorita conditiilor de mediu problema contaminarii culturilor cu bacterii si protozoare este importanta. Aigele prezinta o viteza de crestere mai mica decat la bacterii si drojdii, dar separarea lor din mediu este mai usoara. Datorita productivitatii reduse, utilizarea lor este relativ redusa. Valoarea nutritionala la proteinelor din alge (testata pe animale) este mai scazuta -hiar si decat cea a caseinei, datorita deficientiei in amino-acizi cu continut de sulf. Datorita insa continutului relativ ridicat de

lisina pot fi utilizate ca adaos la cereale. Materii prime o gama variata de materii prime pot fi utilizate ca sursa de carbon i energie pentru obtinerea de proteine monocelulare, care pot fi impartite in trei mari categorii: .:. dioxidul de carbon; .:. materii prime chimice i petrochimice (alcool metilic, etilic, n-parafine, fractiuni petroliere); .:. biomasa regenerabila (materiale ligno-celulozice, amidon, zahar) 1. SCP din culturi de microorganisme fotosintetice Microorganismele fotosintetice, sunt capabile de a transforma CO2 din aer cu ajutorul luminii solare in hidrati de carbon. In categoria microorganismelor fotosintetice sunt cuprinse trei grupe de microorganisme: a). Bacterii fototrofe, care in procesul de fotosinteza nu realizeaza fotoliza apei, in consecinta nu pot utiliza oxigenul din apa ca donor de electroni. In schimb utilizeaza electroni proveniti din reducerea H2S sau a altor compusi ai sulfului sau chiar a un or acizi organici cu masa moleculara mica. Multe din aceste microorganisme pot genera azot molecular. Pentru obtinerea de biomasa prezinta importanta: -speciile Chromatium , care folosesc drept sursa de electroni H2S, iar S il transforma in sulfat; -speciile Rhodopseudomonas, care utilizeaza ca donori de electroni substante organice simple. b). Cianobacteriile, cunoscute sub denumirea de alge albastre.Aceste specii contin pe langa c1orofila A 0 serie intreaga de pigmenti si pot realiza fotoliza apei. Importanta prezinta speciile Spirulina. c). Algele verzi, care contin c1orofila A si B ca toate plantele verzi si utilizeaza numai apa ca donor de electroni. Prezinta importanta speciile Chlorella si Scenedesmus. In ultimii 20 de ani s-au efectuat ample cercetari in acest domeniu, pentru a transpune aceste procese la scara industriala. Microorganismele fotosintetice pot fi cultivate in diferite procedee: -procedeul C-autotrof ; -procedeul C-autotrof si heterotrof (mixotrof); '-procedeu heterotrbf, in care proprietatea de asimilare a CO2 sub influenta luminii nu se mai utilizeaza. Culturile pot fi realizate cu scopul:1 obtinerii de concentrate vitamino-proteinice, utilizate ca aliment sau furaj; epurarea de ape reziduale, prin culturi mixte JCU alte tipuri de microorganisme (in special bacterii), care sa realizeze descompunerea substantelor organice si eliminarea mineralelor nedorite. Biomasele astfel obtinute se utilizeaza, de regula, ca furaje. <!:ulturile de microorganisme fotosintetice reprezinta 0 sursa importanta de hran,}, in special, in zonele suprapopulate si unde lumina solara este intensa. Randamentele sunt puternic afectate de intensitatea
2

radiatiei solare, deci de zona geografica. Spre exemplu se obtin 28 g/m /Zi la Dortmund (Germania), 35
2 2 2

g/m /Zi la Treborn (Cehia), 43g/m /Zi la Rupite (Bulgaria) pentru culturi de Scenedesmus, iar pentru culturi de Chlorella in Izrael se obtin 63g/m /Zi . Schema general a a unei astfel de culturi este prezentata in fig.t. Distrugerea membranei l celulare se poate face cu enzlme celulitice, obtinute din Trichothecium roseum. Preparatul enzimatic se adauga la cultura de aige, se mentine 0 ora la fierbere apoi se raceste la 40C, obtinandu-se 0 biomasa de alge verzi. Culturile de alge pot fi realizate si in scopul purificarii apelor reziduale. Schema de principiu a unei astfel de culturi este prezentata in figura 2. Principalele tip uri de alge utilizate pentru producerea de biomasa proteica sunt: Spirulina, Chlorella, Scenedesmus, Coelastrum tar pentru epurare se utilizeaza: Micractinium, Chlamydomonas, Euglena, Ankistiodesmus. Bacteriile fotosintetice pot fi cultivate si pe extracte apoase bogate in hidrati de carbon, de ex. amidon de grau, orez, cartofi, banane, putand fi utilizate si hidrolizate acide ale acestor produse. Speciile

Rhodopseudomonas sunt facultativ aerobe, in consecinta spre deosebire de celelalte specii anaerobe, se pot dezvolta si in prezenta oxigenului. Schema unei culturi de Rhodopseudomonas gelatinosa pentru obtinerea de SCP este prezentata in fig.3. 1. Cultura alge prin procedeu carbon autotrof

Bacteriile se cultiva la 37C un pH 7-obtinandu-se aprox. 10g celule uscate/l Substratul este format din suspensie de amidon de grau (30% subst.uscata) hidrolizat, care se sterilizeaz 4h/121C. Extractul se alimenteaza cu un debit de 18.900 l/h intr-o serie de vase de cultura cu capaciti de 17000 l, confecionate din PVC. Timpul de cultur este de 24 h. Pe timpul ziIei cultura dispune de energie solara, iar noaptea se ilumineaza cu becuri de 400 W. Biomasa obtinuta contine 18% proteine si un extract de 60% compusi fr azot. Capacitatea de productie este de cca 5 t/zi. Fig 2, 3 In tabelul 2 sunt cateva date referitoare la instalatiile de productie de biomasa proteic cu ajutorul unor microorganisme fotosintetice

Microorganism Chlorella Spirulina geitleri sau maxma Scenedesmus acutus Spirulina platensis Scenedesmus dimorphus Micractinium Dunaliella bordawil

Capacitatea de productie 700 t/an, suprafaa de cultur 83400 m2 320 t/an, suprafaa de cultur 900 m2 200 t/an

Beneficiar Taiwan Chlorella Manufacturer Co.Ltd. taipei Sosa Texaco S.A. Mexico Institutul de cercetri biologice Dortmund, Germania Universitatea Ben Gurion, Israel Technion Haifa, Israel Koor Chemicals, Haifa, Israel

suprafaa de cultur 400 m2 suprafaa de cultur 2270 m2 140 t/an, suprafaa de cultur 20000 m2