Sunteți pe pagina 1din 4

Obezitate Consumul caloric crescut in alimentatie care trebuie scazuta pentru evitarea aparitiei altor afectiuni care iau

nastere din aceasta boala. Obezitate Clasificare i resurse externe

Schem - Obezitatea dup talie: circumferin normal, supraponderal i obez ICD-10 E66 ICD-9 278 OMIM 601665 DiseasesDB 9099 MedlinePlus 003101 eMedicine med/1653 MeSH C23.888.144.699.500 modific Obezitatea este o afeciune medical n care grsimea corporal s-a acumulat n exces, astfel nct poate avea un efect advers asupra sntii, ducnd la o speran de via redus i/sau probleme de sntate.[1][2] Oamenii sunt considerai obezi atunci cnd indicele de mas corporal (IMC), o mrime obinut prin mprirea greutii unei persoane, exprimat n kilograme la ptratul nlimii acelei persoane, exprimat n metri, este mai mare de 30 kg/m2.[3] Obezitatea crete riscul de diverse afeciuni, n special boli de inim, diabet de tip 2, apnee obstructiv de somn, anumite tipuri de cancer, osteoartrit[2] i astm[2][4][5]. n cele mai multe cazuri, obezitatea este provocat de o combinaie dintre un consum excesiv de calorii, lipsa activitii fizice i o predispoziie genetic, dei, n anumite situaii, cauzele principale sunt genele, afeciunile endocrine, medicamentaia sau afeciunile psihice. Exist puine dovezi ce susin punctul de vedere conform cruia anumite persoane obeze mnnc puin, ns se ngra din cauza metabolismului lent; n medie, persoanele obeze consum mai mult energie dect cele slabe, dat fiind energia necesar pentru a susine o greutate crescut.[6][7] Dietele i activitatea fizic sunt principalele ajutoare n tratamentul obezitii. Calitatea regimului alimentar poate fi mbuntit prin reducerea consumului de alimente calorice, cum sunt cele bogate n grsimi i zaharuri, i creterea consumului de fibre alimentare. Se pot lua medicamente mpotriva obezitii pentru a diminua apetitul sau a bloca acumularea grsimii, mpreun cu o diet potrivit. n cazul n care dieta, activitatea fizic i medicamentaia nu sunt eficiente, se poate apela la un balon gastric pentru scderea n greutate, sau la operaie pentru a reduce volumul stomacului i/sau lungimea intestinelor, ducnd astfel la instalarea mai rapid a strii de saietate i la o capacitate redus de absorbie a substanelor nutritive din alimentaie.[8][9] Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel mondial, cu o rspndire din ce n ce mai mare la aduli i copii, iar autoritile o consider ca fiind una dintre cele mai grave probleme de sntate public din secolul al XXI-lea.[10] n mare parte din lumea modern, obezitatea este stigmatizat (n special n

Occident), cu toate c a fost perceput drept un simbol al bogiei i fertilitii de-a lungul istoriei, acest lucru fiind nc valabil n anumite zone din lume. Abordare terapeutica Tratamentul principal al obezitii const n regim dietetic i activitate fizic.[64] Programele dietetice pot produce scdere ponderal pe termen scurt,[141] dar meninerea acestei greuti sczute este frecvent dificil i necesit deseori activitate fizic i o diet alimentar cu coninut caloric sczut, ca parte permanent a stilului de via.[142][143] Ratele de succes pentru meninerea scderii ponderale pe termen lung prin modificarea stilului de via sunt sczute, fiind cuprinse ntre 2 i 20%.[144] Regimul dietetic i modificrile stilului de via sunt eficace n limitarea greutii ponderale excesive n timpul sarcinii i amelioreaz evoluia att la mam ct i la ft.[145] Unul dintre medicamente, orlistat (Xenical), este larg disponibil n prezent i aprobat pentru utilizarea pe termen lung. Totui, scderea ponderal este modest, n medie 2,9 kg (6,4 lb) la 1 pn la 4 ani i exist informaii reduse privind modul n care aceste medicamente afecteaz complicaiile pe termen lung ale obezitii.[146] Utilizarea sa este asociat cu o frecven crescut a reaciilor gastro-intestinale[146] i au aprut preocupri legate de efectele sale negative asupra rinichilor.[147] Alte dou medicamente sunt de asemenea disponibile. Lorcaserina (Belviq) determin n medie o scdere ponderal cu 3,1 kg (3% din masa corporal) mai mare dect placebo n decurs de un an.[148] O asociere de fentermin i topiramat (Qsymia) este de asemenea eficace ntr-o oarecare msur.[149] Cel mai eficace tratament al obezitii este chirurgia bariatric. Chirurgia obezitii severe este asociat cu scdere ponderal pe termen lung i scderea mortalitii generale. Un studiu a evideniat o scdere ponderal cuprins ntre 14% i 25% (n funcie de tipul procedurii efectuate) la 10 ani i o reducere cu 29% a mortalitii de orice cauz, comparativ cu msurile standard de scdere ponderal.[150] Cu toate acestea, date fiind costurile i riscul de complicaii asociate cu aceast metod terapeutic, cercettorii investigheaz alte tratamente eficace dar mai puin invazive.

Dislipidemie
Dr. Marilena Constantin Medic primar Medicina generala Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor. Dislipidemie - clasificare genetica secundara altor afectiuni Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele implicate in hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul genelor implicate in sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal dominante (este suficient ca unul dintre parinti sa prezinte defectul genetic) sau autosomal recesive (trebuie ca ambii parinti sa prezinte defectul genetic). Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni : obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la insulina determina o productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor de LDL si VLDL) diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor prin hiperglicemie si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulina afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri crescute pentru LDL-colesterol prin scaderea clearence-ului hepatic afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine prin scaderea clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea capacitatii de biosinteza a apoproteinelor sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina cresteri de VLDL, LDL, tigliceride estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL

consumul de alcool in exces inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste nivelul de trigliceride dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de patiserie, prajeli) produc dislipidemii medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estrogenii, betablocantele) stressul, anxietatea, fumatul Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe : examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare galbuie localizate la nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la nivelul tendoanelor) examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului, HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare : glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica a dislipidemiilor. Dislipidemie - consecinte factor de risc pentru boala cardiovasculara ateroscleroza boala vasculara periferica pancreatita acuta (hipertrigliceridemia) Un studiu publicat in revista Lancet (09.2010) a aratat ca scaderea LDL-colesterolului cu 1mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, revascularizatia coronariana). Tratamentul dislipidemiilor Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol, LDL-colesterol, trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel riscul de boala cardiovasculara. Dislipidemie - principii de tratament terapia nutritionala scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din numarul total de calorii scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi) consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea consumului de vegetale si fructe pentru prevenirea aterosclerozei scadere ponderala (daca este necesar) scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul promovarea activitatii fizice s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-coleterolului, fara a influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului si trigliceridelor tratament farmacolgic (medicamentos) statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului endogen; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colestreol crescand catabolismul LDL-colesterolului; au efect la nivelul placii de aterom prin diminuarea formarii trombusului; au reactii adverse de tip : mialgii, artralgii, cresteri ale transaminazelor derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-colesterolul; pot determina dispepsii, mialgii, cresteri ale transaminazelor inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina manifestari dermatologice : prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinala, boala ulceroasa, astmul bronsic acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc in concentratii mari in peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se asociaza cu antioxidanti de tip vitamina C. tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii

o o o o o o o

o o o o

Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea unor valori tinta care se stabilesc in functie de factorii de risc individuali. Tratamentul medicamentos se initiaza dupa o evaluare medicala pentru stabilirea riscului cardiovascular si a patologiei asociate si se supravegheaza periodic. Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu raspunde la medicatia uzuala. Dislipidemie - preventie alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si polinesaturate, dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un continut caloric crescut, alcool in exces, cafeaua in exces, fast food-uri evitarea fumatului mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita, la scoala) Dislipidemie - screening adulti peste 20 ani testare < 20ani daca exista factori de risc - istoric familial de : dislipidemie, boala cardiovasculara precoce (< 55 ani); obezitate In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice cat si dobindite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) fiind un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia poate fi prevenita, se diagnosticheaza prin metodele de screenig existente, iar tratamentul este individualizat si presupune : terapie nutritionala, activitate fizica si tratament medicamentos daca este cazul.